Macar atat.

Intr-adevar, iubirea nu are nimic de-a face cu lasarea "tampa" exclusiv in seama simturilor.
Am scris chiar si un roman pe tema asta. :))
Fara gluma. Exista chiar si in cafeneaua asta a noastra.

In 2000, cand am scris textul asta, stanculescu n-avea treaba la targoviste. :))
Si atunci "despre ce vorbim, dragostea mea"? - daca tot suntem la citate. Trebuie sa spun si eu cine a scris asta si unde? :)) Acum n-am chef. Poate altadata.

Vad ca majoritatea dintre voi inca mai deschideti televizorul. Eu nu. M-am obisnuit de dinainte de '89 cu faptul ca n-am la ce sa ma uit si, slava Domnului, mi-am pastrat obisnuinta asta si pe urma.
Desi platesc televiziune prin cablu... :))
Am avut norocul ca nu ma lasau ai mei sa ma uit la televizor (desi la televizor pur si simplu am ajuns sa ma uit mult mai tarziu, si tot stramosii mei au zis ca-s nebun) - mai exact la emisiunile de la televizor.
In plus, practic nici n-avem nevoie de televizor, cand sunt carti peste tot. Personal n-am simtit nevoia niciodata sa fiu educat de televizor.
Nici nu cred ca are rost sa ne batem capul cu televiziunea, chiar daca majoritatea copiilor sunt indrumati de chiar parintii lor spre asiduitate TV. Dar stiu si tineri care nu dau drumul la televizor cat timp copilul (ma refer la cei mici) e acasa, sau nu doarme. Ca sa fie alegerea lui mai tarziu, daca e cazul.
Ajunge. Am acordat mult prea mult timp acestui subiect.

Am si texte bune, cred. Adica nu doar simpatice... :))