Pare limitata optiunea alopata/homeopata cind avem la dispozitie multe alte terapii alternative (care nu sunt botezate "medicina" din motive etice/comerciale/culturale - de ex. in China qigong este o terapie acceptata, pe la noi pare a fi numai un "sport"). Sunt mentionate peste 10 terapii alternative in proiectul de lege depus la Parlament - nu stiu daca s-a votat -, iar daca despre qigong, Reiki, cristaloterapie si inforenergetica (radiestezie) se vorbeste cu "teama", putea fi inclusa aici macar fitoterapia (care nu-i totuna cu med. homeopata)...

1. Ameninţările pe care le invoci nu sunt pentru „aici şi acum“, sunt pentru o etapă a post-existenţei tale, în care poţi să crezi, sau nu. De aici şi ceea ce se numeşte „liber arbitru“. Poţi, evident, să militezi pro sau contra. Poţi să respecţi diversele norme (porunci), sau să le ignori.
2. Constrângerea are, pentru marea majoritate a oamenilor, o funcţie educativă, de normare a vieţii. Vezi cum funcţionează armata, societatea în general. Deosebirea bisericii faţă de alte sisteme normative este aceea că poţi să refuzi acele norme în orice clipă. Oare poţi să faci aşa ceva cu „trecerea pe roşu“, ca exemplu?
3. Toate ideile, ideologiiile, religiile, dar şi interesele economice sau de altă natură au dus, din păcate, la război. Este o problemă legată de cum ne rezolvăm noi, oamenii, conflictele. Iar acele războaie, majoritatea, dacă nu toate, au fost pornite atunci când societatea, conducerea ei laică, a utilizat stindardul bisericii pentru a porni războaie în cu totul şi cu totul alte interese. Şi, da, unii oameni ai bisericii au acceptat. Este vina unor persoane, a unor indivizi.
4. Sunt geolog, dacă mă interesează dinozaurii îi caut în altă parte, nu în Biblie. După ceva mai mult exerciţiu în istoria comparată a viului, a naturii, descoperi că lucrurile nu sunt incompatibile.
5. La 40 şi ceva de ani, am descoperit că sunt aproape cel mai bătrân în biserică.
6. Colindatul prin biserici, indiferent de vârstă şi motive, ţine de bigotism, nu de credinţă. Biserica a condamnat mereu bigotismul. Diverse curente, diverse coterii, sunt interesate în identificarea credinciosului cu bigotul. Să nu facem greşeala asta.
7. Da, şi eu „vreau să pipăi şi să urlu: Este!“ Dar am înţeles că există după ce am ales o altă cale a cunoaşterii, accesibilă şi ea fiecărui om.
8. Tocmai „consolarea“, cum spui, este scopul bisericii. De la distanţă, nu ai cum să înţelegi.

Am citit Printul canalelor. Ca multe alte texte publicate in Cafenea, are o idee, vrea sa spuna ceva, dar forma nu este cea mai fericita. Prea multe cuvinte, prea multe imagini care incarca inutil textul. Ar fi de taiat mult din pastila de acolo ca sa ramina ceva viabil.
Stiu ca nu pare o opinie avizata sub pseudonim, ma rog, poate ca am gresit cind m-am inscris asa in Cafenea, poate ca nu ma asteptam la discutii foarte serioase, dar am lucrat mult timp cu debutanti, am ajutat multi scriitori sa fie publicati.

Din experienta mea am strins mai multe "ponturi si trucuri" apropo de publicat o carte in Romania.
Articolul se cheama Cum se propune un manuscris? Ghidul autorului
http://www.cartea.info/revista/modules.php?name=News&file=article&sid=47

Umor, simt al limbii, sinceritate. Calitati pe care le-am intilnit relativ rar la tinerii scriitori.
Iar rautatea (cinismul) nu este gratuita, construieste un sistem de valori, permite identificarea cititorului cu personajul auctorial.
Mi-ar placea sa citesc un volum de schite scrise in aceasta maniera, poate chiar despre acelasi personaj. De ce nu, chiar un roman!
Continua pe drumul asta si rezultatele vor aparea rapid!
Daca ai nevoie de un sfat, sunt gata sa sprijin un astfel de proiect.