Om bun

Om bun este cel care te face
sa te simti mai bun decât credeai ca esti,
dar este si omul care nu tace
cînd din rautate tu gresesti,
ci te îndreapta cu aerul senin
si fara urma de venin

Om bun este cel care
îti întinde o mâna cînd sufletul te doare,
si cînd multimea te calca în picioare.

Omul bun c-un zîmbet iti alunga norii
si noaptea neagra ce poate te-a cuprins,
el iti aminteste ca vor veni zorii,
ca soarele nicicînd nu se va fi stins.

Omul bun te ia sub a sa aripa,
cînd – poate - pret de-o clipa
te simti cazînd într-un abis,
spunîndu-ti simplu : e doar un vis !

Om bun e Omul cu O-mare,
e omul care nicicînd nu moare,
este eternul OM
spre care tindem toti.

Dar cît de grea ne este calea
spre starea de om bun !

Omul bun este un om curajos,
ramâne bun cînd nu are vreun folos,
el cu bunatate se înfrunta
cu-a lumii rautate tâmpa,
crezînd în omul bun din toti.

Aceasta necesitate este artificiala, ca si globalizarea, care este o reformulare a internationalismului propovaduit de comunism.
Fiecare limba este necesara, (chiar si fiecare dialect este justificat prin insasi existenta sa), deoarece limbile popoarelor sunt punti de legatura între generatii. Ele sunt adevarate tezaure de informatie, de mesaje ancestrale. Renuntarea (fortata) la propria limba în favoarea unei limbi adoptive seamana cu o mutilare, cu o diminuare a personalitatii.
Orice limba impusa, (fie ca e vorba de rusa impusa cândva - nu cea a lui Puskin sau a lui Dostoievski, ci cea care simboliza comunismul, cu limbaju-i specific - fie ca e vorba de o alta limba), se resimte ca o siluire. Internationalizarea în sensul homogenizarii, globalizarea fortata, care nu tine cont de devenirea fireasca a natiunilor este una dintre cele mai sumbre perspective ale omenirii.
Interesul pentru alte limbi, daca vine de la sine, este însa cu totul altceva. El vine dintr-o cautare, cautarea de a întelege si de a se face înteles, si nu în ultimul rând înseamna si dorinta de a afla mai multe despre propria limba, prin comparatie. Dar repet, acest lucru este benefic doar daca vine din propriul interes, ca de altfel tot ce este experimentat în viata, din dorinta de a cunoaste, si nicidecum prin decretarea de catre cei care-si iau aceasta putere.

Pentru cei care vor sa-l asculte:
http://www.miscarea.com/tgh.htm

În primul rând, nu as porni de la ideea ca SUA ar fi "cel mai puternic stat din lume". Oricum acesta ar fi un subiect aparte.
Putin le pasa lor ce parere avem noi despre alegerile lor, dupa cum nici noua nu ar trebui sa ne pese de parerea lor.
Cei doi sunt doar în aparenta reprezentantii a doua tabere diferite.
Din doua rele, ce sa alegi? E ca si cum m-ar întreba cineva, daca prefer sa fiu calcata de un tren sau de un camion.
Nici unul din cei care au ajuns în faza de a fi alesi, nu-mi inspira încredere. Se vede de la sapte poste ca e o lupta pentru putere si atât.
De altfel, lucrul cel mai alarmant este ca, nici în alte tari, pretendentii la o astfel de functie, care implica multa responsabilitate, întelepciune si multe alte calitati, ce par a tine mai mult de lumea basmelor, nu par a întruni conditiile de rigoare. Daca ar fi sa examinam fie si un singur cuvânt, anume "democratie", am constata ca fiecare îi acorda alt sens, dupa circumstante; un cuvânt de mare succes atât în propaganda comunista (din toate fazele, deci si cea socialista), cât si în propaganda capitalista. Campania electorala din SUA (si nu numai) se bazeaza pe aceleasi principii ca si reclama comerciala: se cheltuiesc multi bani, se manipuleaza tot ce poate fi manipulat: emotii, principii, convingeri, prejudecati etc., astfel li se da alegatorilor iluzia puterii de a decide soarta unui stat, ceea ce-i va face sa se simta importanti o data la 4 ani.
Ceea ce vreau sa spun este ca, la ora actuala, planeta noastra se afla pe mâinile unor iresponsabili, si asta cu acordul multor "alegatori". Asa-zisele conflicte dintre sefii de state, sunt adevarate spectacole, din pacate luate în serios de cei multi, toate pe cheltuiala si cu sacrificiile celor multi, care prefera sa nu "faca politica" si sa aleaga din ce li se pune la dispozitie, fara a-si pune întrebarea cine-i propune si sustine pe candidatii de diverse culori politice. Orice ideologie, care nu intra în schema, deci este considerata ca "neortodoxa", este ridiculizata, combatuta, etichetata într-un fel sau altul, recurgându-se de regula, la mult prea uzatul vocabular la moda (ma refer la moda politica).
Problema cea mai grava de pe glob, prima care ar trebui rezolvata, este lupta pentru putere. Deci suntem în mâinile unor dependenti de acest drog.
Cel mai neglijat aspect imi pare a fi RESPONSABILITATEA.
Rezultatul nu poate fi decât dezechilibrul, dizarmonia etc.

Îmi doresc o vacanta în genul celor ale CIRESARILOR. As porni cu mult entuziasm si spirit de aventura, în cautarea Castelului celor doua cruci sau a coloanelor albe...O "vacanta arheologica", alaturi de niste oameni precum CIRESARII...Iata un vis din adolescenta, care nu tine cont de trecerea anilor.
Oare cine mai viseaza la o astfel de vacanta?