Ce sa spun, te inteleg foarte bine, mi s-a intamplat si mie ceva in genul asta si cred ca barbatii cand dau de o femeie hotarata sunt brusc "inhibati".
Cred ca nu sunt siguri pe ei, trebuie sa mai tatonezi un pic, sa-l lasi sa creada ca el este cel care de fapt te-a "vânat". Pe barbati trebuie sa-i faci sa creada ca ei sunt "15" din carti.

Deci, daca as afla ca mor peste 3 saptamani, as trai intens pana in ultima clipa. As face tot ce am fost retinuta pana acum sa fac, din motive ortodoxe. Nu mi-as mai refuza nimic, de la mancare pana la barbati......
As deveni poate o fiinta mai buna, ca si asa nu mai conteaza nimic!!!
Daca unu ma injura pe strada, eu as rade, daca cineva ma obliga sa fac ceva impotriva vointei mele refuz indiferent cine ar fi.
Deci as fi cine nu am putut sa fiu!

Oricare din metode ai aplica, sigur ai sa regreti. Este greu sa iei o hotarare, de aceea ai grija, nu te mai implica, incearca sa-ti impui sa nu te mai gandesti asa mult la ea. Cum? Gaseste-ti ceva captivant de facut, incearca sa te intalnesti si cu alte fete. Daca stai in casa si vorbesti numai cu ea pe net, te gandesti numai la ea, te intalnesti numai cu ea, nu ai scapare.
Eu in locul tau nu i-as cere sa se desparta de prietenul ei, las-o sa ia singura hotararea. Daca intr-un final o sa-ti spuna ca nu poate renunta la cealalta relatie inseamna ca nu te merita si poate e mai bine sa nu fiti impreuna. Nu dispera foarte tare, gandeste-te ca asa cum a facut cu tine, poate face si cu alta persoana?!
Eu te sfatuiesc total dezisteresata, nu te cunosc, doar ca poate mi s-a intamplat si mie sa traiesc aceiasi poveste .....

Incep cu copilaria, m-a marcat "Singur pe lume" - Hector Malot, apoi adolescenta, fiind fata, am citit multe romane de dragoste - "Pe aripile vantului". Carte care m-a marcat de curand este "Regina Maria - ultima romantica", "Missy" (tot despre Regina Maria). Daca nu ati citit-o, va spun merita sa cunoasteti viata acestei Regine , care a fost o parte de istorie pe care noi la scoala nu am cunoscut-o din motive cunoscute de toti.

Nu mi-e frica de moarte, ci mi-e teama de vesnicia ei si mi-e teama ca nu-i mai vad niciodata pe cei dragi...
Daca ar fi sa stim ca sufletul este cu adevarat nemuritor si ca ne vom reincarna din nou pentru a ne repara greselile din viata anterioara si fata de cei pe care i-am ranit altadata, parca am spune ca exista cu adevarat speranta