Am cunoscut un tip pe care-l cema Gogu. Era dragut, manierat, usor filozof "Gogu filozofu' " mai radeau unii smecheri de el iar el era absolut apasat de acest Gogu (de la nasu, deh..).
Am mai cunoscut si o fata superba, ambitioasa, desteapta, cu vise mari. Era roscata, un pic prajinutza si un pic grasuta pe care o chema Vrabiuta. (nasa? betia? cine stie?).
Era sinistru pentru ea sa intinda mana si sa-si spuna numele. Gasea tot felul de variante umoristice ca sa aluge socul initial.
I-am pus fiicei mele un nume pe care mi-ar fi placut sa-l am eu iar ea intr-o doara m-a intrebat zilele trecute "De unde naiba ti-a venit ideea asata ciudata?" (e un nume absolut normal, nicidecum ciudat!) Ei i-ar fi placut sa o cheme altfel si poate asa o sa-si boteze copilul. Hmm...Sta in puterea noastra sa ne schimbam numele daca nu ne simtim bine in haina lui dar nici Gogu si nici Vrabiuta n-au facut-o si cred ca foarte putini o fac..
Numele ne poate influenta, categoric.
Cineva mi-a povestit de o tipa pe care o chema Dagami. "Ce nume special" era reactia pe care o primea cel mai adesea. Iar ea atunci le explica o poveste simpla pe care i-o spusese mama ei. Bunica ei ii spunea mereu mamei cand era foarte mica "Draga mamei" iar mama repeta "dagami" pentru ca asa intelegea. Dagami azi, dagami maine , mama crestea si credea ca o cheama Dagami. Cand a inteles...i-a placut si l-a dat mai departe fiicei.
E frumos sa ai o poveste a numelui...

Kitch-ul ar putea fi definit si ca lenea, lehamitea si uneori elitismul oamenilor de cultura care fac atat de putin pentru raspandirea ei.
Cred ca totul este pana la urma o chestiune de educatie.
Myriam

Acelasi sentiment pe care mi-l trezeste si amintirea sropului pe care-l cumparam pe strada cu 75 de bani, sau a napolitanei Mihaela, a Gumelei sau a mentosanului.
Nu stiu cum sa caracterizez acest sentiment. Dulce furie cred ca i se potriveste...

Cand reuseai sa-ti cumperi o carte pe care ti-o doreai era un sentiment teribil, iti venea sa dormi cu ea sub perna sau sa o porti cu tine toata ziua. Erai parca alt om, unul cu noroc, mai liber, mai altfel.
Hm, si cand faceai rost de o Coca Cola, o degustai indelung si parca toata America visata ti se scurgea in trup.
Ce nebunie de sentimente. Invariabil iti vine sa zambesti acum cand ai o tona de carti langa tine si mai mult ca sigur si un bidon de cola...
Myriam