Şi uite că nu m-am ofilitit; sufletul meu continuă să spere şi mai are încă puterea să mai vibreze!/ / stau în pat şi nu vreau să adorm – nu vreau să o pierd! ar fi chiar culmea să fie ea. o privesc flămând – e obosită şi a adormit în timp ce-i vorbeam./ Întunericul nopţii, alminteri consolator, mă nelinişteşte. cine a adus-o în viaţa mea?/ am zărit-o într-o discotecă şi mi-am spus că ea trebuie să fie, mai convins ca niciodată. o sclipire de mărgean – şi  ...continuare .
comenteaza!

obosit, plictisit şi golit de viaţă... În clipele acestea îmi doresc teribil să citesc ceva de kafka; delirant, haotic, inuman.../ m-am rupt de ea - totul în acest week-end. prea puţine vorbe şi neajunse regrete. mă simt pustiit şi nenorocit; de ce oare am impresia că nu sufăr destul? parcă povara nu e de-ajunsă şi durerea închipuită!/ adam, în paradisul de pe urmă...un veridic paradis în destrămare!/ / zi mohorâtă de iarnă, melancolie şi uitare. lacrimile picurat  ...continuare .
comenteaza!

Început sau sfârşit? nu ştiu, zău că nu mai ştiu – am obosit! “viaţa e o curvă!” – mi-au tot spus ei – şi mă încăpăţânam să le dau dreptate. acum, în toiul nopţii, la mijlocul timpului, tind să cred la fel ca ei.” iubito – i-am spus eu într-o doară – nu mai am timp, chiar că nu mai am timp”; ea zâmbea amar şi mă fixa cu o privire tântă. atât doar că-mi spusese că sunt un copil alintat. eu – copil alintat? – hei, asta-i bună!/ am lăsat-o în  ...continuare .
1 comentariu