In opinia mea, componenta emotionala e importanta, indiferent daca iubesti un barbat sau o femeie. Trebuie sa fii implicat, sexul fara nici un pic de emotie e sport, indiferent cu cine il faci. Si, intr-adevar , nu cred ca esti homosexual, lesbiana, bisexual fiindca ai trait o experienta anume, ci fiindca simti astfel si, eident, vrei sa repeti experienta aceea pentru a-ti gasi perechea. Nu asta cautam cu totii, in fond?

Anisiei şi celorlalţi cafegii, cateva raspunsuri...
Nu cred ca femeile sunt mai geloase decat barbatii, ci doar ca sunt altfel geloase, adica reactioneaza mai temperamental. Barbatii tind sa se lase rosi de gelozie, sa mocneasca, sa se zbuciume si cand nu mai pot indura, atunci izbucnesc.
De ce caram dupa noi experiente din relatia anterioara? Pai asta se cheama experienta de viata privind relatiile de cuplu, eu cred ca e un lucru bun, doar ca nu trebuie sa traiesti in trecut, numai sa inveti din el (sau din al altora, daca esti norocos si destept), ca sa nu repeti greselile care ti-au distrus relatiile anterioare.
Depinde de fiecare dintre noi sa stie sa-si afirme si sa-si apere nevoia de independenta dupa ce se "inroleaza" intr-o relatie. Eu cred ca oamenii inteligenti stiu sa-si acorde spatiu un ul altuia, iar daca nu dai peste un om inteligent, asculta-ma pe mine, mai bine fugi, repede cat mai poti...
Cat despre faptul ca femeile ar fi mai detasate, dintr-un anumit punct de vedere poate fi real. Noi ne lasam mai putin duse de val, cum se spune, apoi avem, instinctiv, responsabilitatea ingrijirii copiilor, ceeea ce ne face si sa ne maturizam mai repede, dar si sa fim mai putin absorbite, la un moment dat, de partener. Asta nu inseamna ca ii iubim mai putin sau ca nu suntem suficient implicate in relatia respectiva, ci doar ca in anumite momente cantarim mai bine lucrurile privindu-le de la distanta.

Am auzit de multe ori refrenul: "Nu-mi acorzi incredere!" Mi se pare o imbecilitate, increderea nu se acorda, ea se castiga si inca greu. Ceea ce poti sa-i acorzi unui om la inceputul unei relatii este cel mult, vorba englezilor, the benefit of the doubt. Increderea e alta mancare de peste, asta se construieste in timp, ajungi sa crezi intr-un om pe masura ce-l cunosti.

şi de păianjeni. La modul că dacă văd unul mă ascund până pleacă el...Mi-e frică într-un fel atavic, deşi au încercat mulţi prieteni naturalişti să-mi explice că sunt şi ăia fiinţe etc. În schimb şerpii, că văzui pe cineva că zicea de ei, nu sunt reci săştiţi, adică nu aşa cum ne imaginăm. Sunt călduţi şi uscaţi, deşi par umezi din cauza solzilor. Ah, era să uit, nu intru singură într-un cimitir nici dacă mă plăteşti...

restul e mai puţin important. Eu, de exemplu, am fost multă vreme în relaţii cu bărbaţi mai mari şi apoi am ajuns, fiindcă aşa s-a întâmplat, să mă căsătoresc cu un bărbat mai mic decât mine. Probleme apar într-adevăr când sunt diferenţe mari de educaţie şi de viziune asupra vieţii, nu când e diferenţă de vârstă. Ideea e ca cei doi să simtă că aparţin aceleiaşi generaţii şi să se iubească, să fie compatibili...

Am citit toate comentariile voastre şi m-aţi băgat în ceaţă . Nu ştiu ce să cred despre părerile voastre.A avut cineva vreo experienţă?ca să poată vorbi în consecinţă... Eu cred că sunt persoane care se nasc cu o predeterminare genetică vizavi de înclinaţia către acelaşi sex şi sunt persoane, de obicei bisexualii, care experimentează şi găsesc plăcere în relaţia cu persoane de ambe sexe: atenţie! nu simultan, cum s-ar putea crede. Nu ştiu de ce toată lumea se opreşte la aspectul pur sexul al unei relaţii homosexuale. În realitate, există asemenea relaţii în care sexul nici măcar nu este o componentă foarte importantă. Uneori e vorba mai degrabă de comuniune spirituală, de înţelegere. Să nu-mi spuneţi că aţi simţit niciodată că un prieten/o prietenă vă înţelege mai bine decât partenerul de cuplu! Linia de demarcaţie este destul de subţire! În fine, sunt de acord că viaţa sexuală trebuie ţinută în dormitor (sau în orice alt loc propice, de preferat cu pereţi!), dar acest lucru este valabil pentru toată lumea, heterosexuală sau homosexuală. În consecinţă, cred că fiecare om are dreptul la fericire şi libertatea de a alege ceea ce îi face bine, fără să încalce, evident, dreptul celor din jur de a-şi căuta propria fericire. Cam asta ar fi părerea mea. În rest, eu cred că dragostea e frumoasă, la fel şi pasiunea, indiferent de sexul partenerilor.