Scurt si la obiect: ma doare in cur daca unii considera ca e ilegal. Din moment ce se creeaza ceva (muzica sau filme), intentia autorilor este sa o vinda consumatorilor. Din momentul in care pretul depaseste bunul simt nu mai am respect.

E greu sa explic de ce m-am intors, in numai citeva rinduri. Statele unite ofera o societate functionala pentru un om matur, educat suficient pentru a cistiga bine, educat suficient pentru a remarca diferentele culturale, un om cu un sistem moral ce poate diferentia binele de rau si se poate adapta luind lucrurile asa cum sint, pastrindu-si echilibrul moral. Desi multi ar putea sa se inflameze la cele ce urmeaza, statele unite nu ofera totusi un sistem echilibrat pentru cresterea si educarea unui copil. Am locuit linga o scoala si am putut sa observ in pauza de prinz copiii ce ieseau de la ore. Nu cred ca as fi putut ajunge ce sint azi daca as fi frecventat o scoala acolo. De la vestimentatie, tunsoare si pina la cerceii din nas, urechi, buze si buric, totul arata la ce dezechilibru ajunge tineretul acolo. Cupluri de tineri de 12-14 ani tavalindu-se pe iarba si comportindu-se destul de obscen pentru un adult spune destul. Legi care interzic pedeapsa corporala aplicata de parinti copiilor (atit de necesara, indiferent de virsta), pe motiv ca afecteaza echilibrul psihic. Ia sa-mi spuneti citi riscati sa va fie luat copilul de serviciul social pentru ca i-ati tras o mama de bataie sa stie cum stau lucrurile (dupa ce a venit acasa lovit in mecla de un fum de iarba)? Conventii si stereotipisme pe care tinerii le urmeaza intocmai si in fata carora parintii nu pot avea replica. Obsedati la orice colt de strada, incit copiii sint trecuti strada cu autobuzul scolii, pentru a fi debarcati 10 metri mai departe de scoala in parc, linga parinti. Sistem de invatamint bazat pe teoria bunicului lui Creanga, "daca toti ar face carte, cine ne-ar mai trage ciubotele?". Mincare semipreparata plasticata indesata cu de-a sila pe git copiilor, pe motiv ca asa recomanda specialistii in nutritie. Am avut acolo un coleg ce nu minca legume sub nici o forma, pentru ca avea oroare din cauza modului cum maica-sa il fortase sa manince legume cind era copil.
In fine, sint foarte multe aspecte. Unele dintre ele se intilnesc deja si in Romania. Nu poti creste un copil acasa pina la 21 de ani, trebuie sa socializeze si astfel intra intr-un cerc vicios. Am intilnit o familie de romani emigrati de prin '88. Cei trei copii ai lor s-au nascut pe pamint american. Vorbesc limba romana pentru ca s-a ocupat mama de ei, dar prefera engleza. Refuza sa ia sandwitch la pachet, pe motiv ca rid colegii de ei daca maninca brinza cu ardei gras si salam, prefera ceva de la McDonalds. Au oroare de chiftele, ardei umplut si sarmale, pentru ca au ris colegii de ei ca pot inghiti asa ceva. Intr-un cuvint, copii sint mult mai preocupati de imaginea lor in societate decit de educatie. Care educatie costa. Credeti-ma ca nu dau doi bani pe un absolvent de facultate americana, doar daca este educat pina la facultate in alta parte de lume. Este o parere personala, poate fi contestata de oricine se simte lezat. Revin la ideea de la inceput, este o societate disfunctionala pentru un copil si din nefericire si Romania se indreapta spre acelasi viitor.
Un alt motiv pentru care m-am intors este departarea de parinti. Nu atit pentru mine cit pentru sotie.
Nu regret ca m-am intors, regret doar ca nu am aici confortul de acolo. Confortul psihic ca nimic rau nu se poate intimpla miine din cauza guvernului prin vreo lege de azi pe miine care te scoate in ilegalitate. Confortul in privinta sigurantei sistemului bancar si a circulatiei electronice a banilor. Confortul oferit de un vecin politicos, chiar daca nu politicos din suflet, dar macar de frica legii care ma apara de pornirile lui animalice. Confortul oferit de tehnologia de ultima ora (audio, video, computere, medicina, etc) disponibila la un pret decent si nu ca un apanaj al celor "alesi" ai soartei. Confortul ca poti sa pleci in concediu undeva si chiar sa te poti relaxa, fara sa faci apoplexie din cauza instinctelor primare degradate ale unor oameni care cistiga de pe urma relaxarii tale.
Nu mai imi vin in minte si alte motive, dar lista e cu siguranta lunga. Fiecare om numeste "acasa" acolo unde se simte bine. Cum spuneam, daca nu cunosteam ce e dincolo de granitele Romaniei m-as fi simtit mult mai bine in Romania.
Acelasi, Florin

M-am intors in Romania dupa 3 ani petrecuti in state. Nu imi propusesem sa ramin acolo. Aceasta premiza m-a facut sa ma acomodez mai usor la societatea de acolo. Am luat lucrurile ca atare si totul a fost ok. Mi-am facut prieteni, m-am simtit bine, am calatorit (nu atit cit imi propusesem, munca 10 ore pe zi plus simbata), am cunoscut locuri frumoase, m-am adaptat, am fost apreciat pentru ce faceam la serviciu, apreciat ca om si prieten. Am venit in Romania in fiecare decembrie sa petrec sarbatorile de Craciun cu familia. Dupa prima vizita am simtit ceva ciudat. De la aeroport am intrat in piine. Am cotizat regulamentar cu ciocolata si o sticla de "uischi" politistului obosit si frustrat "ca e craciunul si n-am ce sa beau si eu". A inchis din ochi la faptul ca imi permisesem sa introduc in tara un laptop (pe care aveam toata munca si de care nu ma pot dezlipi) la care visasem ani in sir. Am fost totusi intimpinat cu "bine ati venit!" de ofiterul de frontiera. Dupa o saptamina de ghiftuiala cu sarmale (de care nu duceam lipsa pentru ca sotia gateste fantastic, dar acolo aveau un alt gust de la varza cam plasticata), sssalam sssasesc, soric, muraturi, mamaliga, vin de buturuga de la tata, foc la gura sobei si boabe de porumb fierte in oala de pamint in soba...am simtit o nerabdare sa ajung mai repede...dincolo...mi-era jena sa pronunt cuvintul "acasa". Ciudat sentiment, ma simteam inconfortabil in tara mea. Ajunsi "acasa", am rasuflat usurati. Nu ne venea sa credem nici mie nici sotiei ca ne simteam acasa acolo, desi cheltuielile lunare erau de citeva ori mai mari decit in Romania, dar nu duceam lipsa de nimic. La al doilea Craciun convingerea ca am "trecut de partea cealalta" s-a accentuat. Deja AMR-ul (Au Mai Ramas, pentru cine nu a facut armata) era un gind ce marea vascularizatia. Am analizat situatia politica mondiala si am decis sa urmam planul initial: ne intoarcem in Romania. Previziunile economice sumbre legate de statele unite...speranta integrarii in UE...au inclinat balanta.

Patru luni mai tirziu...

Fara sarcasm, am cheltuit cam toti banii pe un apartament la etajul 7, l-am renovat, astept salariul sa imi iau mobila. M-am certat cu (am fost certat de) toti vecinii din bloc pe tema zgomotului produs de sculele electrice si neelectrice in perioada de reparatii. In debara a aparut umezeala imediat ce s-a uscat vopseaua, coloana de tevi a inceput sa produca umezeala din senin si nu-l pot gasi pe vecinul de la 8 (cred ca e suparat pe mine ca m-am mutat si nu i-am cerut acceptul sa schimb gresia si faianta) ca sa verific zona pacatoasa. Nu m-am plins niciodata de nimic si n-o voi face. Merg inainte. Iau lucrurile asa cum sint. Continui sa platesc abonametul abuziv la TVR si Radio cum am facut si cu 3 ani inainte, pentru ca Andreea Marin, ce nume frumos, Andreea Marin, ce zimbet duios...sa-si poata lua canapele de piele in ton cu parchetul. Relatiile interumane s-au diversificat si intensificat, sint injurat de cel putin 5 ori zilnic pentru ca acord prioritate (in nimicnicia mea de sofer politicos, ca nu ma costa nimic) cite unui sofer aflat pe banda gresita ce tine tot traficul in loc pentru ca vrea sa nu rateze totusi intersectia in care tocmai a intrat. Ba chiar sint injurat ca circul cu mai putin de 50km/h. Intr-un fel sint sofer incepator, ma obisnuisem cu 1 metru spatiu de garda in lateral si benzi de degajare, 3-4 benzi pe sens de mers bine definite cu vopsea si respectate, soferi politicosi, chiar daca nu experti in depasiri si aratatul degetului mijlociu. In fiecare seara aud sotia oftind: "ce viata linistita aveam in state...de ce-am venit inapoi?". Ca s-o linistesc, ii amintesc ca nu am facut altceva decit sa urmam planul initial: stingem bani albi (verzi) si venim repede inapoi. "Prost plan", imi da replica rapid, "trebuia sa mai stam un an-doi". "La ce ne folosea?", incerc timid, "ori ramineam acolo, ori plecam".
"La nimic, dar acum stim ce pierdem stind aici."
Florin

De ce nu ar ride tinerii romani la un banc in engleza? Din acelasi motiv pentru care nici alti tineri din alte culturi, vorbitori nenativi de limba engleza, nu ar intelege care e poanta. E doar chestie de cultura specifica, nu de educatie.

Si inca un lucru: nu s-a mentionat aici despre ce fel de banc e vorba. Daca e traducerea unui banc romanesc atunci avem de-a face cu necunosterea suficienta a limbii. OK?

Eu traiesc si lucrez in prezent in statele unite si am colegi de serviciu americani get-beget si un hispanic. Ei bine, el e singurul care intelege in mod direct poantele pe care le traduc din limba romana fara adaptari de rigoare (iar in ultima vreme intelege direct in romana). De ce? Pentru ca si poatele pe care mi le spune el sint foarte asemanatoare ca inteles si mod de abordare. Ceilalti colegi simuleaza risul pentru ca ride hispanicul Antonio de se sparge. Multe expresii au intelesuri comune intre romana si spaniola, exista similaritati de termeni chiar si in jargon. In acelasi timp primesc glume pe mail de la americani si nu pot spune ca sint pe jos de ris, pentru ca eu percep altfel ceea ce ei considera extremely funny. Uitati-va la japonezi, care au un mod cel putin ciudat de a ride toti in cor, la comanda.
Umorul e o chestie de cultura, ma repet. Odata format, sa zicem, intr-o cultura e cam greu sa te adaptezi si sa inveti sa rizi, cel putin asa cred eu dupa 2 ani de contact cu altfel de umor si mentalitati.