stiu ca sunt trasaturi de caracter,"stiintific vorbind",multam de precizare oricum.presupun ca nu era pe un ton malitios..:)..nu?
daca am inteles eu bine,intrebarea era pe ce ne-am vinde sufletul,nu?deci,este din start o supozitie,in cadrul careia avem voie sa vindem si sa cumparam suflete,sau ma insel?intrebarea nu era daca poti sa-l vinzi ca si pe o ceapa,ci pe ce l-ai vinde daca ai putea...am indraznit decat sa raspund la intrebare..scuze daca am gresit facand asta.
acele trasaturi le consider ca tinand de suflet pt ca se asociaza notiunii de bine,de bun,de sentimentalism daca vrei,ce eu le vad caracteristice sufletului nu in acceptiunea sa religioasa,la care tu te referi,ci la cea oarecum laica,ca reprezentant de "funce" al sentimentelor.
iti multumesc.

trebuie sa recunosc,e o intrebare ce mi-am adresat-o de multe ori:sa-ti vinzi sau nu sufletul?hm...cred ca la aceasta se reduc atat de multe momente din viata noastra,voi nu credeti?aproape la fiecare pas trebuie sa decidem daca ni-l vindem sau nu...problema e ca ajungem sa ni-l vindem pana si de mai multe ori,poate fara sa il detinem,cum bine se spunea de catre cineva mai devreme...ar trebui sa avem certificate de detinere de suflet?va imaginati un magazin de suflete,iar cand vrei sa-l cumperi vei solicita si certificatul?cum?nu are?inadmisibil..:)..unii ar spune ca sufletul ramane singurul "ceva" ce nu ni se poate lua asa usor,presupunand ca speranta rezida in el,altii cred ca il vindem fara sa stim,poate chiar si cand ne nastem..ni se confisca la "vama"..ce sa zic?nu putem sti atat de bine nici noi,nu?
dar nu,nu l-as vinde...care ar fi rezultatul?am fi "trasi pe sfoara",caci cel ce ofera astfel de targuri de obicei nu vrea sa ne ofere noua vreo fericire,ci doar sa ne insele cumva pt a ne "fura" sufletul..sau,ca de obicei,nu am formula corect dorinta,am uita sa precizam vreun termen,am omite vreun aspect,si ne-am trezi ca in loc de vis traim un cosmar.sunt pesimista,stiu,stiu..daca ar fi sa renunt la sufletul meu(presupunem la acest moment ca am unul..:)..),nu l-as vinde..l-as darui poate cuiva ce ar avea nevoie de el mai mult ca mine,fie ca prin suflet am intelege pasiune,intensitate in trairi,vitalitate,bunatate,gingasie chiar,compasiune etc.,chiar si viata.asa as vrea,daca as putea alege,sa-mi pierd sufletul,prin daruire,nu prin vindere..a vinde mi se pare atat de murdar deja,e o notiune cu conotatii atat de negative,imi provoaca o reactie ciudata totusi tinand cont ca omul e vanzator si cumparator aproape de baza..eh,asta e...
ca sa raspund mai clar,decat sa obtin ceva prin a-mi vinde sufletul,sau a face orice alt fel de compromis exagerat,decat sa obtin ceva fara nici un merit,fara nici o munca,nu mi-ar oferi satisfactie decat pt 1 secunda,si cred ca ca sufletul meu ar valora mai mult de 1 secunda,imi place sa cred asta macar..:)

in lipsa mea de cultura generala socot ca as avea dreptul sa aleg singurica pe cine sa respect sau nu si de ce,bine?sa ne amintim ca habar nu ai cum si cine sunt,e drept,nici eu despre tine,dar eu te-am tratat cu respect,zic eu.ma insel cumva?daca ti-e mila de mine,iti multumesc pt asta,inseamna ca mi-ai acordat suficienta atentie cat sa ma percepi cumva,nu?si e un semn bun,in orice caz:asta inseamna ca se mai pot naste astfel de sentimente si ma bucur,sa sti.nu stiu ce efect ai fi vrut sa aiba comentariul tau,dar ma bucura pana la urma.
eu nu cred in continuitatea de necontestat,asa ca lucruri de acum 1 an nu mi se par asa relevante cum sunt cele mai recente de atat,si nu refer la little eagle acum,ci in general.
mersi pt atentie,dar ti-as recomanda sa iti exerciti mila nu numai fata de mine,ci in cadrul unor alte cauze mai relevante.
mersi si pe curand

ar fi interesant un astfel de subiect de discutie,cred eu.ar putea fi a lot of fun,dar poate auzim(citim,in fine..) si lucruri greu de digerat,asa ca...sa-i dam startul!de fapt,da-i startul..:).oricum,cred ca e firesc sa se alterneze totul cu nimicul,altfel poate nu le-am mai aprecia la adevarat lor valoare..:).strica prea mult tot sau prea mult nimic..sau nu?care e normalitatea:totul sau nimicul?


numai bine,sincer.

da,anisia,ii daruiesti totul,tot ce poti darui si ceva in plus,zi de zi apare parca ceva nou de daruit,si daruiesti pana nu mai stii tu de tine,si pana la urma,cand faci un bilant,care e situatia?tu ai dariut si ai daruit,el s-a obisnuit sa-i daruiesti,a aflat de mult ca esti plina de resurse,devii acel tip de constanta de care are nevoie el.si ce e cel mai frumos e ca la sfarsitul zilei,el stie ca tu mai ai inca un lucru macar de daruit,in timp ce tu habar nu ai ca ii daruiai ceva de fapt.si totul lui e un nimic pentru tine.respect legea totul sau nimic.
dar,dupa un timp,dupa o cearta,dupa ce cunoaste un tot mai nou(si fiinta umana de obicei este atat de curioasa..),totul tau este un nimic pt el,iar de la urmatoarea se va astepta la cel putin totul tau si tot asa,pe cand tu te vei astepta de la urmatorul la acelasi nimic.
si nu va exista jumatate de masura,si nu vor fi aici compromisuri,doze homeopatice sau de alt fel..va fi un tot sau un nimic,dar dupa ce a fost tot ce altceva poate urma decat nimic?