nu ma mira nimic.
nici atitudinea de mahala a studentei, nici incompetenta profesorilor.
si nici nepotismul.

ete-a dreaq, am reusit pana la urma!

Bucu, ce stii de 'singurul tablou vandut in timpul vietii'?
ce zic specialistii?
ramane viile din arles?

apropo de legenda, am citit acum ceva vreme o poveste cum ca niste detectivi au ajuns la concluzia ca vah gogh nu si-a taiat urechea.
cic-ar fi facut-o gaugain, iar cei doi au decis impreuna sa musamalizeze povestea.

ps. deci nuj ce ai facut cu citatele alea...vezi cum le repari ca ma nerfez.:d

mei, ca sa fiu cinstita, asta-i o poezie de dragoste.
ca poezie de dragoste, se dedica deci unei singure fiinte, careia-i zic in felul meu stramb ca iubirea pe care i-o port ii esenta iubirii, asa cum o cunoaste si-o simte Omul, ca fiinta.
deci nu i-o pot (de-)scrie doar eu.
toti cei care veti citi randurile astea va veti face-o idee despre ceva, nu conteaza ce... :)
impreuna, toate gandurile astea, vor forma un mare poem 'in cloaborare' despre iubirea MEA.
e o declaratie de trufie si umilinta, simultan.
pe de-o parte ma folosesc de oameni sa transmit ceva, pe de alta recunosc ca nu pot singura.

de ce se-ntelege ca el=cititorul?
din pudoare?
sau din trufie!
tot aia.:)

nu stiu despre max mai multe decat stii tu.
l-am prins pe un forum cu diasporeni, acum multa vreme.
a disparut de-acolo, la scurt timp.
de-atunci (sa tot fie 5 ani) nu mai stiu nimic de el si nici nu simt nevoia sa aflu.
ar fi fain de-ar mai scrie, dar vaz ca s-a zgarcit.
asta ca sa nu spun ca-i doresc sanatate si ca sper ca lipsa lui sa nu se datoreze vreunei furtuni.