Voi face "sapaturi" pe net... :)
Ma intrebam daca in afara de pisica (oare trebuie sa fie neaparat neagra :D) si cactusi mai exista si alte metode de reducere a radiatiilor....

Din ce grupa fac parte? Liana sau copac?
Oare nu se poate ca 2 liane sa se infrateasca si sa creasca spre inaltimi, spre soare, sustinandu se reciproc?
Aceasta ar fi grupa in care m as incadra: fragilitate si putere... Stabilitate si instabilitate, mereu in alternanta...
Eu inca mai cred ca si o liana, chiar daca nu are un baobab prin preajma,se poate infrati cu o alta liana spre a se inalta spre cer...
Imposibilul nu exista pentru mine...
Credeam ca nici pentru altii...
Adevarul e ca mai cred inca in acest lucru: forta fragilitatii...

"cine a tradat prima data va trada si a doua oara Prieteniile nu se sustin doar cu inima , ci si cu mintea"

Probabil ca asa este...
Dar e foarte greu sa dai dovada de obiectivitate in astfel de situatii. Mi se reproseaza adesea ca nu stiu ce sunt acelea LIMITELE... ca vad totul doar in alb si negru... poate...
Dar eu chiar cred in faptul ca limitele exista doar pentru a fi depasite, ca imposibilul nu exista (decat temporar), ca orice este posibil daca iti doresti cu adevarat...
Si mai cred in oameni... Nu pot pune suspiciunea la baza oricarei prietenii... Pentru ca ar fi mult prea trist, iar lumea ar fi mult prea urata...

Din 10 ianuarie 2005 de 2 ori am incercat ca refac aceasta iluzorie prietenie. Asa stiam si eu: nu trebuie sa ceri nimic, doar sa dai. Se intampla insa ca uneori sa apara momente de cumpana in viata. Cum ar fi o boala. Pe care nu o poti depasi fara sustinere. Nu poti lupta singur si atunci, in prima faza speri ca ti se va oferi un sprijin cat de marunt. Sa simti ca este cineva langa tine, ca viata e totusi frumoasa, ca o sa treci de impasul in care te gasesti si totul va fi macar asa cum era,
daca nu mai bine.
Mai ales cand ai procedat si tu la fel atunci cand prietenul a fost in dificultate.
Scuza ca e prea slab nu tine. In aceste clipe eu sunt mult mai slaba decat el, nu mai am forta de a lupta 100% singura si am nevoie de ajutor.
Dupa prima impacare mi a reprosat ca nu i am cerut ajutorul si ca nu trebuia decat sa cer si mi l ar fi oferit.
Asa am facut... Evident, m a acuzat ca de fapt nu am nevoie de ajutor, ca sunt suficient de puternica sa lupt singura ca e prea obosit, stresat de propriile probleme, ca eu cer ajutorul doar pentru a l tracasa pe el.
Dupa ce am pus punct din nou acestei asa zise prietenii, m a asaltat din nou cu rugamintile, pentru ca ii sunt de folos. Si e constient de acest lucru. La mine gaseste oricand sustinere (chiar si asa bolnava), il pot ajuta in profesie etc...
M am lasat din nou induplecat si am mers si m ai departe: i am cerut sa mi lase macar iluzia ca ma sustine moral. Macar sa ma minta ca imi ofera ajutorul, pentru a putea lupta eu singura dupa aceea.
S a intamplat sa mi fie rau ieri, cand el se distra cu rudele lui, undeva in alt oras.
Am trimis un mesaj cersind doar doua cuvinte de incurajare... Chiar asa i am zis: da mi o iluzie ca esti cu mine, ca nu sunt singura, ca sa pot lupta zilele astea, apoi nu te mai deranjez...
Mi a raspuns cu mult sarcasm ca este o gaselnita de a mea, pentru ai strica lui distractia.
Si ca o sa ma ajute cand va fi singur, nu inconjurat de rude, la petrecere. Adica peste o zi-doua...
Cat de trist e totul :(((((

NU trebuie sa ceri nimic unui prieten?
Poate ca nu... Daca nu e vorba de un fals prieten, de un simplu profitor, cu siguranta nu... Ce ne facem insa atunci cand respectivul desi spune raspicat faptul ca iti e prieten te lasa sa te prabusesti in momentul in care ai mai multa nevoie de ajutor?
In clipa in care te acuza de faptul ca tu esti de vina pentru ca nu i ai cerut ajutorul, pe sistemul : "cere si ti se va da"...
Am acceptat si asta. De cand am deschis aceasta conferinta (pe 10 ianuarie 2005) l am iertat de doua ori... Nu stiu cum se face, chiar atunci cand trecea prin momente crtitice (iar si iar)...
Si s a intamplat sa cer si eu ajutor, mai mult (sau mai putin :) ), i am cerut simpla iluzie a unui sprijin... Pentru ca asa spusese :"cere si ti se va da!" Si mi s a dat: o portie buna de sarcasm, de egoism... Pentru ca lui ii era temporar bine, iar mie rau... Maine sau poimane va fi invers: din nou va avea nevoie de ajutor, iar eu am sa i ofer sprijinul, mai mult chiar, voi actiona ca sa i fie bine...
Si lui i se va parea firesc si nici macar nu i pot spune : "te am ajutat", pentru ca mi ar putea replica: "M ai ajutat pentru ca ai vrut, nu pentru ca ti am cerut eu asta!"
Se pare ca nu sunt destul de puternica incat sa nu mi mai pese ce se va intampla cu el...
Ce situatie imposibila :(((( !