Constat ca majoritatea celor care comenteaza o fac in totala necunostinta de cauza.
De exemplu, nu stiu ce bac a dat Simeon Dascalu si pe ce vremuri, cand el nu stie ca media minima de promovare la bac este 6,00 si nu 5,00.
Tot asa, Yuki nu stie ca, dimpotriva, majoritatea universitatilor de stat nu mai dau examen de admitere, ci aceasta se face pe baza de dosar, media de admitere rezultand din media de bac, note la unele discipline de bac si medii din timpul liceului la anumite materii, cu diferite ponderi.
Tot Yuki vorbeste despre un "bac corect si cinstit", pe care l-ar lua doar 20% - 30% din absolventii de liceu. Ce este un bac corect si cinstit?
Problema reala este aceea a scopului bac-ului.
Daca ne propunem sa promovam elitele, atunci, da! Putem sa-i "ardem" la bac pe candidati cu cele mai dure subiecte.
Numai ca, sa stiti dragi "aflatori in treaba" ca nu asta-i scopul bac-ului.
El are rolul, pe de o parte, de a da o finalitate studiilor de cultura generala si, pe de alta parte, de a oferi o clasificare din punctul de vedere al pregatirii si al cunostintelor acumulate, clasificare ce poate fi utilizata, de exemplu, la admiterea in facultati. Asta inseamna, mai departe, ca nu conteaza unde fixezi reperul, important este ca unitatea de masura sa fie aceeasi, pentru ca rezultatele clasamentului sa fie corecte.
Cat despre faptul ca bac-ul este anacronic, sa fim seriosi.
Discutii privind acest lucru s-au purtat si in Franta, Italia si, probabil si in alte tari.
Au fost unii care, vazand procentul de promovare in masa (peste 80% in Franta, peste 90% in Italia), s-au grabit sa traga concluzia (gresita) ca acest examen nu mai este util, ignorand insa tocmai scopurile (amintite mai sus) ale acestui examen.
Cei lucizi au dominat, totusi si nu s-a renuntat nici la ei la bac.
Chestia cu examenul prin care, vezi doamne, universitatile ar organiza o selectie mai buna, este falsa (si o spun eu, un cadru universitar).
Daca este sa se faca aranjamente, acestea se pot face la fel de bine si in universitati, realitatea cruda o dovedeste (vezi celebrul caz din anii '70, de la admiterea la medicina, in Bucuresti, dar si unele cazuri mai recente).
In schimb, bac-ul are macar meritul ca foloseste aceeasi "rigla" pentru masurat si ca este un examen national (in sensul ca este unic, pentru toti candidatii).
In prezent, data fiind asa-zisa autonomie universitara, nu s-ar mai putea organiza examene de admitere cu subiect unic pe tara, ca pe vremea lui nea Nicu, deci clasificarea oricum ar fi subiectiva. Cu subiecte proprii fiecarei facultati, se ajunge la ceea ce s-a intamplat in anii '90 la medicina. In fiecare an, candidatii se orientau spre centrul universitar unde subiectele date cu un an inainte li se pareau mai usoare.
Asa ca, daca unii au uitat cum au dat ei bac-ul, este bine sa se mai informeze cum stau lucrurile, inainte de a-si da cu parerea, altfel, ajung in situatia lui Kate Hudson, care la emisiunea lui Leno de acum cateva zile, povestea cum la orele de engleza din liceu era foarte combativa (avea, deci, o opinie), chiar daca nu citise nimic despre subiect.
In rest, sa ne gandim ce am putea face noi pentru ca bacul sa fie un examen serios (nu dur) si sa le lasam tinerilor sansa de a trai acele clipe de emotie, la trecerea din adolescenta spre maturitate.
S-auzim numai de bine!

Poate ca am fost naiv si mai sunt inca, dar eu sunt unul dintre cei care nu au stiut ca subiectele de bac se vand la colt de strada...
Mai sper inca si acum că nu a fost decat o exceptie, nascuta, poate, din dorinta unora de a-i pune pe cei din minister (in frunte cu acest ministru stupid) intr-o situatie neplacuta, pe care, de altfel, o merita din plin. Ma rog, daca este asa, nu cred ca a fost aleasa solutia cea mai buna, dar cateodata nu ai de ales.
Acum, ministrul spune ca SNEE nu e "in curtea" ministerului, dar, de fapt exact acolo este. In loc ca SNEE sa fie un adevarat serviciu national, independent si de sine-statator, asa cum este el in Olanda si Marea Britanie, de unde a fost inspirat, el este la comanda si cheremul unora mai repede sau mai incet trecatori prin minister.
Spun ca nu cred ca subiectele de bac s-au vandut dintotdeauna la colt de strada, pentru ca as fi aflat si eu de asta, mai devreme sau mai tarziu. Aaa, ca mai transpirau ele, asta e alta treaba, nu oricine ajungea insa sa profite de acest lucru, ci doar cativa, adica doar copiii celor care au profitat dintotdeauna in tara asta de rahat.
Asa ca, eu tot cred ca totul nu este decat un mic razboi intre clanuri, soldat, evident si cu victime colaterale.
Cunosc persoane (si nu putine) care s-au grabit sa accepte posturi in MEdC pentru care nu aveau nici cea mai mica pregatire sau chemare. Culmea este ca salariile acolo nu sunt nici pe departe unele care sa te faca sa accepti o astfel de functie de raspundere. Oare de ce s-au inghesuit sa accepte totusi? Doar pentru ca asa le-a cerut partidul? Atunci nu trebuie sa ne mai mire nimic.
S-auzim numai de bine!

Draga cartouche, da-mi voie sa nu te cred!
Cel putin in ceea ce priveste plecarea ta din tara.
Unul din profesorii mei din facultate, evreu fiind, a facut cerere de emigrare si, desi existau niste acorduri cu Israelul, tot a ajuns la munca de jos: de la catedra a ajuns, cativa ani, pana au "iesit actele", laborant, injosit chiar de fostii lui subalterni (cei fara valoare, nu toti).
Tu ai auzit de "experimentul Pitesti"? Daca nu, afla ca asta a fost o grozavie mai mare decat holocaustul, doar ca nu a avut anvergura şi numarul de victime ale acestuia. Asa ca Mario (ampop) are dreptate. Chiar si acum, un prieten care se ocupa de organizarea conferintei anuale privitoare la experimentul Pitesti, care are loc chiar la Pitesti, in fiecare an, in septembrie, chiar si acum, zic, prietenul meu primeste (ce e drept, în ultimul timp mai rar) telefoane de amenintare sau "sfaturi prietenesti" de la unii cunoscuti, de genul "De ce mai faci tu asta, acum, ce rost mai are sa dezgropam mortii?"
Revenind la povestea ta, pot sa-ti spun ca ori este o minciuna (sau un adevar partial), ori familia ta avea niscaiva relatii la baietii cu ochi albastri.
Iti recomand sa dai o cautare cu google pe Internet, sa mai afli despre persecutiile regimului comunist in Romania. Lectura placuta!
S-auzim numai de bine!

Cuantumul pensiei alimentare datorate de unul din parinti pentru intretinerea unui copil, sau a mai multora, aflati in intretinerea celuilalt parinte, este de maxim o treime din veniturile totale nete realizate.
Suma se stabileste in instanta si este bine ca hotararea judecatoreasca sa mentioneze procentul si nu o suma fixa, evitand in acest fel revenirile ulterioare.
Mult succes!

Draga Artemiss,
Eu am fost la viata mea caminist 100% si pot sa-ti spun ca a fost o experienta unica.
Acolo chiar si cei mai ingamfati si razgaiati tineri au invatat sa "socializeze".
Din pacate, acum nu mai e asa.
Acum caminul este un loc unde cei "smecheri" fac afaceri, iar ceilalti sunt furati, agresati cu manele si alte zgomote si unde nu mai pot ramane in sesiune sa invete ...
Eu sunt de parere că, daca ai suportul financiar, sa-ti inchiriezi un apartament si, eventual, sa-ti iei una sau doua colege sa locuiti impreuna, ca este o "scoala" buna.
Succes la facultate!