Poate ca pentru multi nu mai este important si modern sa respecti cumva semnele de punctuatie, dar eu CRED ca ele pot decide si limpezi intelegerea clara si cat mai apropiata de adevar a sensului ideii redate.
De exemplu aici consider ca exista o deruta care nu ar lasa pe cititor chiar din prima citire sa inteleaga cu usurinta contentul expus.
Daca ar fi aratat cam asa, gandesc ca atunci sensul intregii poezii ar curge mult mai limpede chiar din sine insusi.

"Si umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare,
râul curgea răsucit
între cele două vârste ale pietrei:
stânca de o parte, nisipul de cealaltă,
un colţ de zăpadă neîncepută
împerecheat cu trupul bătrân al punţii
oprea trecerea desculţă a gândurilor,
doar cărarea pierdută în spatele nostru
şerpuia înainte minţindu-ne
că ziua e încă mai lungă.

Priveam zborul încrucişat al păsărilor
tăind aripa uriaşă şi moale a vântului
care nu venea, atunci, de niciunde,
fără să ne întrebăm de ce
trăiam împreună acelaşi vis
ascunşi în globul aceleiaşi secunde,
legaţi de cuvintele repetate
ale ultimului vers schimbat
când ziua aluneca-n alt anotimp
şi umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare.."

Altfel acesta este un poem meditativ ce imbina minunat sensibilitatile fine ale inimii umane cu ambianta complexa a inspiratiei oferita de natura prietena care pare a trai aievea asemeni unui personaj real impletindu-se armonios cu gandira poetului, e un buchet superb de imagini metaforice, asa incat, daca le-as evidentia aici, atunci ar trebui sa repet intreaga poezie, iar despicarea orcarui fir in patru este absolut de prisos.
Ce este frumos, e frumos pur si simplu si-i place si Lui Dumnezeu!
Felicitari iar si multumiri deosebite pentru delectare!

Poate ca pentru multi nu mai este important si modern sa respecti cumva semnele de punctuatie, dar eu CRED ca ele pot decide si limpezi intelegerea clara si cat mai apropiata de adevar a sensului ideii redate.
De exemplu aici consider ca exista o deruta care nu ar lasa pe cititor chiar din prima citire sa inteleaga cu usurinta contentul expus.
Daca ar fi aratat cam asa, gandesc ca atunci sensul intregii poezii ar curge mult mai limpede chiar din sine insusi.

"Si umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare,
râul curgea răsucit
între cele două vârste ale pietrei:
stânca de o parte, nisipul de cealaltă,
un colţ de zăpadă neîncepută
împerecheat cu trupul bătrân al punţii
oprea trecerea desculţă a gândurilor,
doar cărarea pierdută în spatele nostru
şerpuia înainte minţindu-ne
că ziua e încă mai lungă.

Priveam zborul încrucişat al păsărilor
tăind aripa uriaşă şi moale a vântului
care nu venea, atunci, de niciunde,
fără să ne întrebăm de ce
trăiam împreună acelaşi vis
ascunşi în globul aceleiaşi secunde,
legaţi de cuvintele repetate
ale ultimului vers schimbat
când ziua aluneca-n alt anotimp
şi umbrele cerului înaintau
peste nepăsarea copacilor
tropotind a înserare.."

Altfel acesta este un poem meditativ ce imbina minunat sensibilitatile fine ale inimii umane cu ambianta complexa a inspiratiei oferita de natura prietena care pare a trai aievea asemeni unui personaj real impletindu-se armonios cu gandira poetului, e un buchet superb de imagini metaforice, asa incat, daca le-as evidentia aici, atunci ar trebui sa repet intreaga poezie, iar despicarea orcarui fir in patru este absolut de prisos.
Ce este frumos, e frumos pur si simplu si-i place si Lui Dumnezeu!
Felicitari iar si multumiri deosebite pentru delectare!

Am gasit pe Internet pagina ta de poezie din: http://www.geocities.com/cristianfara/
si citind-o acolo pe ultima, intitulata "Taci" am dorit sa iti impartasesc faptul ca ea mi-a placut mult. Ai un stil original. Poezia "Taci" mi s-a parut foarte reusita degajand multa sensibilitate, abilitate fluenta in constructia versului clasic, fiecare din cele patru strofe ale ei fiind o adevarata metafora surprinzatoare. Ma intreb de ce nu ai afisat-o si pe acest site. Sunt sigura ca "Taci" ar fi atras atentia in modul cel mai placut. Dar te rog sa modifici la ultima strofa acel "vi" unde cred ca ai omis un "i" atunci cand ai scris-o, corect fiind: "cuvintele vii". Felicitari! Iti doresc succes si te voi mai vizita!

Am gasit pe Internet pagina ta de poezie din: http://www.geocities.com/cristianfara/
si citind-o acolo pe ultima, intitulata "Taci" am dorit sa iti impartasesc faptul ca ea mi-a placut mult. Ai un stil original. Poezia "Taci" mi s-a parut foarte reusita degajand multa sensibilitate, abilitate fluenta in constructia versului clasic, fiecare din cele patru strofe ale ei fiind o adevarata metafora surprinzatoare. Ma intreb de ce nu ai afisat-o si pe acest site. Sunt sigura ca "Taci" ar fi atras atentia in modul cel mai placut. Dar te rog sa modifici la ultima strofa acel "vi" unde cred ca ai omis un "i" atunci cand ai scris-o, corect fiind: "cuvintele vii". Felicitari! Iti doresc succes si te voi mai vizita!

Cand este privita prea "la rece" cu ochii unui precupet de rand care ignora orice calitate a simtamintelor umane si in special sensibilitatea vibranta a tuturor sentimentelor generate in contactul cu insasi viata, sigur ca "poezia e ca o marfă...", o chestie negociabola lipsita de sensuri spirituale. Si daca este asa, atunci in mod cert ceea ce scrii sau citesti in nici nu caz nu se poate numi POEZIE.
Dar oricum ar fi ea, mai inainte de toate POEZIA TREBUIE sa aiba un mesaj inclus intr-un content cu: introducere, cuprins si incheiere si oricat de subtila sau sofisticata ar fi ea, firul rosu de sens al ideii e obligat sa calauzeasca inspiratia autorului incepand cu primul rand si terminand cu ultimul.
Cand ai afirmat ca in zilele obisnuite ale saptamanii (excluzand oarecum pe cele din weekend) poezia ar putea reflecta esentialul real al existentei noastre:
"oricât ai căuta
prin buzunarele timpului
în hainele lui de duminica
nu ai sa găseşti vreo oglindă
în celelalte zile, da" , am gandit ca ideea ta devine chiar interesanta promitanad a fi continuata pozitiv, dar din pacate ...ai ales sa continui cu:
"o nesfârşita repetare a morţii
fiecărui cuvânt
din algoritmul culorilor vi

până la ultima metaforă
care nu e niciodată
cea pe care o şti
"poezia e ca o marfă" , concluzie lapidara si pe cat de ambigua tot pe atat atat de demoralizatoare, nemaipunand la socoteala si faptul ca acele culori de care vorbesti ar fi VII, si nu VI, iar ultima metafora ar fi deasemeni "cea pe care o STII" si desigur, nu: "cea pe care o şti STI" !
Citindu-ti poezia am observat ca ai fi dorit sa spui ceva, dar nefiind prea sigur pe tine, te-ai ratacit intr-un labirint de vorbe care duc cam.. nicaieri.