Draga Rahoulle, se facea ca odata, demult, de mult prea mult, niste ochi furasera o bucata de postav verde, si incercau sa improvizeze cateva orbite colorate cu care sa se prezinte la balul regal, si sa fure tipete si urlete isterice de la domnitele snoabe. Si stii ce patira? Au murit, pentru ca au fost indeajuns de prosti incat sa fuga din orbitele calduroase ale stapanului lor, Aleodor...
Ma intreb daca pasarile zboara cu adevarat, sau daca pixul scrie si nu simuleaza, sau isi bate joc...
Tu ce crezi, vioara zboara, sau are neaparata nevoie de aripi?

Peace!

... frumos... :)

Peace!

Imi facusem impresia ca te legasesi de coloratura mea metafizica . Ai dreptate, bineinteles :).
Numai bine si din tabara alaturata...

Peace!

...am observat ca nu prea-ti place fatza mea. Sunt eu mai tuciuriu putin, dar asta n-ar trebui sa insemne nimic :P... ideea textului e foarte simpla, iar aspiratiile sale nu sunt prea mari... vroiam doar sa subliniez importantza componentei spirituale in abordarea ciolanului de realitate personalizata pe care trebuie sa-l roadem cu totii in speranta ca o sa ajungem la maduva. Bulibaseala asta mai ascunde ea cate-o idee pe ici pe colo, dar si alea-s la fel de bronzate incat se confunda uneori cu mediul, mai ales ca ochii tai nu suporta asa ceva... imi pare rau pentru timpul pe care umilele mele randuri ti le-au furat cu nesimtire. Daca stiam as fi pus un mare semn de exclamare in titlu: paziti-va buzunarele si timpul foarte pretios..sau nu dati banii pe prostii, luati mancare la.. ba nu, asta era altul.
Stii... mie-mi place gustul pe care absurdul mi-l lasa pe limba. E putin acidulat, putin dulce acrisor, si mai are un iz aparte ce ma face sa salivez putin dupa lucrurile din interiorul lucrurilor. Sa zicem ca sunt suspect de alb in lumea asta plina de becuri de 100 W, si ca fustele mele tiganesti imi suplinesc nevoia de dans nebunesc la focul intretinut de tovarasii mei intunecati. Macar avem un porc sanatos la protap, chiar daca si acela a fost furat de la naivii binevoitori ce se joaca cu soarecu'...
Concluzie? Hmm... mi-e dor de o ingetata suculenta, si de-o pereche de aripi rumenite, pe care sa mi le leg de gat. De putina tuica fiarta cu scortisoara si zahar, intinsa pe un paharel ce se simte ca intr-un orgasm perpetuu de-atata amar de vreme. Cata profunzime e in tiganeala asta? Depinde de toleranta fiecaruia...eu tot n-o sa ma spal. Imi place asa, si naivitatea mea imi sufla din cand in cand ca sunt mai liber... si ce daca ma minte? Macar simt ceva mai mult ..:P

Peace!

Nu vreau..nu vreau si gata.Stii... ori de cate ori incerc sa ma port frumos cu cel pe care incerci matale sa-l iscodesti putin, m-a enervez si mai mult. diavolul [sic] e un uracios complexat si ingamfat, un pervers ce nu se mai satura de potiru-i infect si nespalat din care curge fara incetare pacatul , amestecat cu acea pasta vascoasa venita din sfasierea sufletelor proaste si slabe, dupa cum le numeste el. E un handicapat, nah, c-am spus-o si pe asta, si nu ma tem s-o spun. Ce daca e puternic... ce daca e atat de urat incat ingheata apele atunci cand priveste inspre ele...putin imi pasa. De mult am inceput lupta cu idioti-i acoliti, si chiar am inceput sa ma obisnuiesc... e un bou ce nu mai poate lumina pentru ca si-a dat foc la priza atunci cand era frumos si zambitor... si-o sa-i scriu in continuare numele cu litera mica, si-o sa-l dispretuiesc pentru ca nu merita altceva, cu toate ca e nelipsit din vietile noastre, din gandurile noastre , sau chiar din paharelele nevinovate de vin pe care le dam pe gat din cand in cand....
Stii tu ca reclamele minte de cele mai multe ori, si ca oricat am incerca sa ne punem speranta intr-o manevra spectaculoasa, cariile o sa existe. Chiar daca in spatele plombelor, chiar daca in spatele albului stralucitor daruit de pasta antizambet si durere, ele o sa existe, pentru ca noua ne place asa. Nu suportam frumusetea, pe care de multe ori o confundam ori cu naivitatea, ori cu nonsensul. E pacat, dar ne-am obisnuit deja... zambetul e un nonsens in zilele noastre, ce sa mai zic de ala cald si plin de frumusete... acela nici nu exista, ba mai mult, incepe sa dispara si de pe fetele copiilor a caror limita de varsta a inceput sa scada ingrijorator de mult. Daca "pe vremea mea" pe la zece ani inca eram considerat copil, cu toate ca mai furam din cand in cand cirese si struguri, vad ca acum la sapte ani ai deja par la puta si te gandesti la prima ta perversiune, ca tot pe-acolo incepi sa-ti defintivezi jargonul format in principal din organe genitale, mame straine si multe, prea multe altele, iar aerul inocent ce-l invaluieste de obicei pe copil incepe sa se topeasca incet, facand loc unei ciudatenii, unui invelis de plastic ce mie unul imi miroase a abjectie... Poate mi se pare mie, omul naiv si paranoic atunci cand vine vorba de extreme...
Si stii cat de mult imi place sa-l tin pe drac la usa? Nu-ti vine sa crezi...savurez momentul cu o placere ce se aproape de obsesie. Pacat ca reusesc asta doar o data la cativa ani, cu putina sansa, si in restul timpului ii suport razbunarea absurd de dura... dar asta-i unul din farmecele vietii,nu? Sa induram spinii care impanzesc straduta ingusta a vietii, si ne sfasie talpile fragede scotand la iveala bucati timide de carne pura, neatinsa de praful depravarii... of of..

Peace!