din cate stiam eu crestinism inseamna:
1. iubire
2. toleranta
3. cautarea adevarului
si-n pledoaria ta gasesc serpi, ghilotine, verdicte.
as putea continua, dar ce rost are sa te conving atata vreme ...cat esti dispus sa arunci cu pietre ...

desi am vazut de mai multe ori filmul, de fiecare data, am descoperit un nou simbol, care mi-a deschis o noua viziune asupra vietii asumate dincolo de mirajul iluziei.
doua lucruri au fost pentru mine deosebit de importante: mesajul indiferent in ce "camera secreta" vei ajunge, si cine sunt cei ce-ti vor mijloci indeplinirea visului, nu ai niciodata certitudinea ca, ceea ce vrei
Tu sa-ti doresti si ceri prin cuvant, o sa se indeplineasca.
ai insa certitudinea ca, dorinta adevarata, secreta, uneori reprimata de eul constient va deveni realitate daca vei avea puterea de a indura inconvenientele initierii: ZONA!!!
rog, a se rememora secventa, in care Calauza povesteste despre sinuciderea, celui de la care a invatat meserie, personaj care, incaland regula:"calauza nu are dreptul sa intre in camera si sa ceara", a intrat in zona interzisa si a "solicitat" reinvierea fratelui sau, fapt ce, evident, nu s-a produs, nu pentru ca intorcerea din morti ar fi fost imposibila ci, pentru ca starkerul isi bogatie materiala, motiv pentru care ulterior violarii regulamentului zonei a primit un sac de bani.
cel de-al 2-lea, lucru, legat de calauza, tine de biografia sentimentala: respectiv la una dintre vizionari, in spatele meu satateau 2 sau 3 fetite de 12-13 ani. una dintre ele explicand colegelor sale simbolurile regasite in ape: seringa, bacnotele, etc, etc, comentariile ei fiind atat de pertinente incat fara sa o cunosc pe micuta, ii port de ani si ani un profund respect.
cum este posibil ca, atat intelepciune, sa se regaseasca intr-un copil este o intrebare la fel de complicata ca aceea pe care cel ce vizioneza calauza si-o pune. Ce se intampla cu fetita?

c.m.

Azi, ti-au luat portocalule,
toate portocalele tale de aur.
Le-au asezat in lazi
si le-au trimis pe mare,
spre pamanturi fara portocali.
Multi cred ca nu ti-a mai ramas nimic.
Se insala portocalule.
Iti ramane fructul drag
numai mie, iti ramane fructul rotund si des
al umbrei tale pe pamant.
Si chiar daca nimeni nu-l vrea,
eu vin pe furis,
ca un talhar, sa-mi strang sub nevazutele valuri,
atat de certe, aceasta sete
pe care niciodata
nu mi-au potolit-o fructele tale.
(din volumul Valori eterne ale poeziei hispane, BPT, 1991)
c.m.

m-am intors.
cu bucurie si cu tristete plec iar, necajita ca o poezie, atat de aproape de culorea iubirii vazuta prin lentila de apa, s-a prabusit in ograda bunicilor cu obiceiurile lor terestre.
daca totul s-ar fi terminat la:
"când plouă nu avem voie să aprindem lumina" ar fi fost aproape perfect;
daca 'tu vei fi sarea şi piperul cuvintelor mele/copiii îşi vor deschide guriţa ca la păştiţe când vor auzi de tine" puteau sa ramana printre randuri ar fi fost perfect, pentru ochiul meu de cititor desuet dar exigent.

c.m.

nu am ceva bibliografie in spate, ci pur si simplu niste repere, din vremea cand cautam, fara sa stiu precis ce.
cand am pornit de la anubis si am ajuns la Iisus, si la spiritualitea crestina.
revenind la comentariul meu, al carui eclectism mi-l asum, el s-a nascut asa pentru ca fiecare, posibil cititor, sa-l poata intelege, de pe palierul pe care se afla in momentul, lecturii.
poate este o dovada de superficialitate sa vorbesti tuturor pe inteles, poate ca nu.
oricum iti multumesc pentru raspuns,




c.m.