Daca vei veni la studii in tara, ai avea numai de castigat. dar, din nefericire nu preai ai cum sa schimbi imaginea Bucurestilor... De acolo vin si eu, si cam asa arata... E greu sa faci pe cineva sa vada esenta... Tare greu. Dar merita incercat, nu-i asa? Sunt 100% alaturi de tine. Ai vreo solutie?

Assiral, ma doare sa citesc asa ceva. Ai dreptate ca sistemul e putred, birocratic, depasit... de-a dreptul enervant. Dar tara? Tara ta nu insemana "n aprobari"! Stii ce e Romania? Muntii pe care ii strabati in lung si in lat cu prietenii, Sinaia, Predealul, Bustenii, Bicazul, intregul Banat si Bucovina, Ardealul, Moldova... Dorbrogea, Delta, Dunarea si Marea. Dar, mai presus de toate, OAMENII! Oamenii blanzi, buni si iertatori ca pamantul pe care il iubesc, pastorii ce au cantat Miorita; bunicii care ne spun povesti la gura sobei, prietenii cu care bei o bere,sau un vin ... sau o palinca. Toate lucrurile astea, pe care nu le mai constientizezi acum, pentru ca raul are trista putere de a le umbri frumusetea, o sa-ti revina in minte iar si iar daca pleci. Vrei sa stii cum sa depasesti "momente de acest fel"? Incearca sa vezi tot ce e cu adevarat frumos in tara ta... a noastra. O sa-ti placa.

E o rusine sa spui ca triesti intr-o tara de rahat. Ar trebui sa fii mandru de ea. Are o istorie adevarata, oamenii frumosi, adevarati, vii! Saracia si lupta pentru ziua de maine ii transforma pe multi in ... "altceva", dar esenta ramane aceeasi.

Honey, nu am vrut sa-mi dai dreptate... am vrut doar sa-ti spun ca te inteleg perfect. Tu simti nevoia sa faci ceva, sa-ti vindeci dorul si durerea... si senzatia aia tampita ca "ai tradat" pentru ca, atunci cand alegi sa traiesti in alta tara, majoritatea celor lasati acasa or sa te priveasca intr-un fel ciudat, cu un aer de repros si, chiar daca nu vor spune nimic niciodata, o sa le citesti nelinistile, invidia chiar, in ochi. "Ai plecat ca sa-ti fie mai bine! Iar noua ne e greu." Si asta nu e de ajuns. Pentru ca, dupa ce pleci, stii: nu e mai bine. E un fel de moarte: iti impietreste inima, incet, pentru ca te lovesti de realitati pe care sufletul tau, prin excelenta romanesc, nici macar nu le putea concepe.
Si ti-e frica sa te intorci, pentru ca, daca te intorci, cei de acasa te vor privi ca pe un invins ori o invinsa: "nu ai reusit acolo, si te-ai intors cu coada intre picioare aici."
Nu te-ar durea atat de mult ignoranta strainilor daca nu te-ai lovi de ignoranta celor din acelasi neam.
Eu am plecat din tara pentru ca m-am indragostit, am crezut in el, m-am casatorit... m-a inselat, divortez. Trebuie sa mai stau cateva luni, pana ce sentinta e definitiva. Apoi nu stiu ce am sa fac. Poate o sa o iau de la inceput in Romania. Poate in alta tara? Oricum, nu in satul asta uitat de lume.
Ce simplu! Ce poveste veche. Stii ce mi-a spus un "prieten"? Ca am capatat exact ceea ce am cautat, pentru ca m-am aruncat, ca ultima prostituata, in bratele primului strain cu bani. El a fost printre cei mai "bravi". Ceilalti prieteni nu au spus nimic, nici pro, nici contra. Ma ignora. Isi amintesc de mine din cand in cand, asa cum iti amintesti de unul dus dintre cei vii.
Nu am plecat pentru bani. Nu. Dar nu sunt o ipocrita si recunosc: financiar e ceva mai bine aici. (Nu mi-a lipsit niciodata nimic in tara). Dar sufletul nu poate fi cumparat, si sufletul meu tanjeste dupa viata. Romania e viata. Aici... sunt ingropata de vie.
Am un job bun, imi place ce fac. Si ce fac eu pentru Romania? Simplu: sunt PR consultant aici. Fiecare client care ma intreaba de unde vin primeste acelasi raspuns: din tara lui Brancusi. Din tara Nadiei Comaneci, a lui Ionesco si a lui Cioran. Oh, da, din tara lui Hagi! Si a lui Dracula, daca vreti. Sunt din tara unde Dunarea se varsa in Marea Neagra. Pe scurt, Romania. Unii isi mai imintesc de Revolutie si de Ceausescu - stirile, nu-i asa? Am o gramada de poze cu mine. Cine vrea sa afle ceva despre frumusetea Carpatilor nu are decat sa arunce o privire pe biroul meu... Asta fac eu pentru tara: o respect. Nu voi face nimic care sa ma faca de rusine si sa puna astfel o pata, cat de mica, pe numele Romaniei.
Mai mult nu pot. Nu inca.

Honey in the Sunshine, imi place metafora. E... "dulce".
Triesc intr-un sat din Germania. Aici nimeni nu crede ca avem capitala la Budapesta, dar toti sunt convinsi ca vorbim limba rusa. Au auzit de Romania, au vazut copiii strazii la televizor, si tiganii si mizeria. Pentru ca presa transmite tot ce e mai "spectaculos", si trebuie sa intelegem ca subiectul "Romania, o tara despre care nu ati auzit, e leaganul culturii europene..." ar starni uimire pentru cateva minute, dupa care omul, plictisit, va schimba postul ca sa vada TV Total! Si mai e si lipsa de educatie, ignoranta, nepasarea. De ce sa te doara? De ce sa te enerveze? De ce sa le permiti? Te intreb, dar am trait aceleasi sentimente de frustrare si furie neputincioasa. Pentru ca nu poti sa-i schimbi, pentru ca habar nu au ce e Romania, dar stiu exact de Transilvania: o tara fictiva in care traieste un vampir. Si le spui: "Transilvania e vie, frumoasa, exista... e o parte din Romania, e pamantul care m-a nascut... si nu sunt vampiri acolo, doar o istorie sangeroasa care a nascut legende. Si e bine ca stiti de el, Dracula - Vlad Dracul - a fost domn acolo, nu doar un conte. Un fel de Rege!" Te vor privi cu un interes aparent, Honey. Or sa-si aduca aminte: oh, am aflat ceva ciudat - cica Transilvania exista. Dar sa nu generalizam.
Oamenii culti stiu unde este Romania, stiu si ce limba se vorbeste acolo, ne cunosc istoria. Si oameni culti sunt putini aici, pentru ca e un sat in care sunt griji ca pretutindeni. Mi-a luat mult sa inteleg ca lor nu le pasa. Si de ce le-ar pasa? Tu stii despre Italia pentru ca ai invatat la scoala... Dar cine crezi ca preda istoria Romaniei in alte tari, afara de a ta? Si atunci de ce ar stii? Ignoranta lor e scuzabila. Nu e rea vointa, e doar lipsa de informatie, nepasare, comoditate. Important e ca tu sa nu uiti niciodata de unde ai plecat, si sa nu iti fie niciodata rusine sa spui: Sunt din Romania.
Hm... mesajul meu eu cam lung, sper ca nu te-am plictisit. Am sa-ti spun inca un lucru: primul meu contact cu ignoranta vis-a-vis de Romania. Eram intr-o delegatie, prima mea intrare in Germania. M-am oprit la un Rastate sa imi cumpar ceva de mancare. Vorbeam cu o colega si vanzatorul, curios, m-a intrebat:
"Ce limba e asta?"
"Romana."
"Ah, sunteti din Romania?"
"Da."
"Si nu sunteti tigani!" a exclamat surprins.
"Imi cer scuze." i-am raspuns. "Tiganii sunt o minoritate in tara mea, dar ce te face atat de sigur ca nu sunt tiganca?"
Si nu a stiut ce sa-mi raspunda. M-a durut "evenimentul". Nu am sa uit niciodata gustul amar, dar, gandind logic, tu stii: nu exista padure fara uscaturi. Ce e atat de rau sa fii tigan? Doar pentru ca unii dintre ei, OK, cei mai multi, murdaresc neamul nomazilor, istoria lor nescrisa si mandria unui popor fara de tara? Nu fac asta si acei romani care spun ca "traiesc intr-un WC de tara?" Toti se asteapta sa faca tara ceva pentru ei... Ce au facut ei pentru tara?