o adiere de caldura imi mangaie ochii. nisipul uscat serpuieste printre picioarele mele, purtat de vantul tomnatic. am bratele deschise ca si cum as fi pregatita sa te infrunt, sa-ti simt puterea; sunt in stare sa stiu adevarul. deschizi puternic gura si imi soptesti… dar nu te aud: cuvintele-ti sunt marete si ma doboara. cad in noroi; el ma spala, imi reda putere. ridicandu-mi privirile te observ asezat pe o stanca, in fata razelor soarelui apunand. doar tu si eu: fata in fata./  ...continuare .
comenteaza!

am inceput sa scriu din clasa a cincea: prima data compuneri – profesoara le aprecia; intr-a sasea – la fel; urmatorul an, asa cum imi spunea “cea de-a doua mama” (profesoara de romana), mi-am deschis sufletul, mi-a inflorit bobocul plin de seva si dorinta. am inceput sa scriu: nu aveam de data aceasta tema… imi scriam gandurile, vise, intamplari. a mai trecut un an, ma simt mai mare… si poate cu mai multa experienta. acum stiu si ce e raul, dar si binele. insa, inca nu am ales. plu  ...continuare .
5 comentarii

oamenii nu sunt constante; sunt variabile, ca si timpul. ei se schimba si se muleaza in functie de circumstante, in functie de mediu. fiecare persoana este diferita, ficare gandeste sau spera, iubeste sau daruie… nu suntem la fel. dumnezeu a creat o schita, o macheta, iar sfantul duh a imbracat-o, i-a dat suflet si i-a oferit personalitate. astfel, aceste fiinte superioare altora stiu sa comunice, sa munceasca… dar m-am departat de subiect… care ar fi si ala…/ ne-am intrebat tot timpu  ...continuare .
comenteaza!