...Nabokov

"O carte se reciteste.." spunea Nabokov, ca sa poti trece cat mai cu succes peste fabula ei, sa o poti percepe in intregile-i semnificatii, simboluri, detalii, jocuri..
In conformitate cu acest principiu, am mereu o carte de citire si una de re-citire pe noptiera (ma rog, noptiera n-am, asa ca.. pe unde se poate, de obicei pe jos..:-))
Cartea de citire este "Muntele vrajit" al lui Thomas Mann ( pe care, cu rusine recunosc ca n-am indraznit niciodata, desi mi-am propus de cateva ori, sa o .."infrunt". Penibil era numai atunci cand, in diverse cafenele de mai mult sau mai putin scriitori, editori, actori sau betivi pur si simplu, venea vorba si.. trebuia sa recunosc ca eu ...nu)
Nu va pot spune multe dupa doar doua capitole. Curat dostoievskian, ostentativ dostoevskian, de la tema la tipul de scriitura. In cele doua capitole imi readuce in memorie inca ceva de re-lectura: Blecher "Intamplari din irealitatea imediata" si "Inimi cicatrizate".
In legatura cu cea din urma avertizez: impresionant de morbid(poveste cu frustrari, complexe, handicapuri, puroi si boala)
Thomas Mann cu sanatoriul din primele doua capitole-asemenea.
Cartea de re-citire: piesele lui Cehov care ma incanta de fiecare data in acelasi fel ca la prima re-lectura. Umbrele acelea de ne-oameni, durerile acelea stocate, nelinistea si deznadejdea aceea ruseasca, dezechilibrul, dialogul acela frant, care nu se leaga pentru ca in cele din urma nici unul nu-si poate invinge nelinistea...se intinde pe lavita si moare.
E fenomenal, trebuie sa stii numai sa vezi.

Am cunoscut la un moment dat pe cineva din breasla catre care am intins un deget acuzator si am incruntat sprancenele pentru ca nu puteam admite ca publica maculatura literara pe bani si pe banda. Rasfoisem carticelele, nu a fost nevoie de mai mult. Asa-numita literatura horror, poeme ale unor fetiscane (excesiv complicate pentru idei mici ), stilul de scriitura din scriitura (hai sa va arat cat de mult am citit!) etc., etc., etc.
Sunt convinsa ca astfel de carti se vor prafui prin depozite.
In ciuda refuzului meu de a le fi lector si corector, cartile au aparut si atat.
Zilele trecute am intrebat "De ce?"
Raspunsul: "Pentru ca pe banii pe care-i primesc de la acesti scriitori ratati sau tineri entuziasti, voi publica adevarata valoare."

Mai poti indrepta degetul acuzator?

Am in fata un text, compendiu de Caragiale, gaguri de televiziune, Cartarescu si Preda. E absurd, dar daca stau cateva nopti cu textul in fata si cateva ore pentru comunul acord cu autorul, va iesi o carte buna. Nu spun valoroasa, dar nu penibila. Intrebarea este: Cine scrie textul, eu sau autorul?

Concluzie: o scriitura valoroasa se simte. Dincolo de cacofonii, fraze fara final, dincolo de orice titlu adolescentin de povestire.
Cel care a refuzat cartea cu pricina, fie nu a avut respectivul simt(daca lucrarea era valoroasa), fie nu era practic ( daca era o non-valoare)

Verbul se acorda???? Exista o serie intreaga de carti de teorie gramaticala in care ti se poate in cateva pagini demonstra ca ceea ce afirmi este exact pe tipicul " cuvintele ma doare" in domeniul sintaxei limbii romane. Primo- nu poti relationa o parte de vorbire cu una de propozitie ( magarul si oaia..) Secundo- verbul sa se acorde?? Putem vorbi cel mult de o relatie de interdependenta gramaticala intre subiect si predicat, dar...acord? Si-atunci adjectivul si substantivul "se mai mult decat acorda?? "

Precizare: nu sunt profa, stiam numai chestia asta. Am simtit nevoia sa-mi spun punctul de vedere.

Nota bene:

Voi cei care intrati pe usa
Si spuneti "buna seara",
Voi nu stiti cum e
Sa intri pe usa tacand.

Octavian Paler

Orice polemici sunt de prisos.