In conditiile unei tot mai mari diversitati de influente culturale, si ale fuziunii etno-valorice, care pe linie istorica a atins in zilele noastre apogeul, mi se pare oportun sa reschitam cele mai generale linii de apreciere a ceea numim "sexul frumos". Acasta isi dovedeste o oarecare utilitate daca pornim de la premisa ca de-a lungul istoriei "standardul" s-a schimbat in mod constant, sfarsind ca in vremurile contemorane sa devina atat de vag si divers alcatuit incat pare ca lipseste. Este gresit insa a considera ca nu mai exista criterii de apreciere general acceptate, chiar daca ele nu mai denota in mod necesar o fixitate socio-valorica caracteristica unei perioade nu demult apusa, dar care ghideaza acel simt general pentru "frumos" si "bine" care produce <>. Nu despre moda vreau insa a vorbi.
De fapt, a afirma existenta unor principii de evaluare, asemenea unui sistem de valori cuantificabile, este la fel de gresit ca si a nega existenta oricarei tendinte sau orientari generale. Scopul nostru nu este acela de a construi un model prezentat ca general acceptat, ci mai degraba a corecta unele preconceptii despre modul de perceptie masculin a "sexului frumos". Ne propunem deci sa atacam cateva "mituri" considerate in ultima perioada ca fiind adevarete principii de evaluare.
Vom incepe cu problema delicata a a greutatii, prin a afirma ca nu exista "greutate ideala" si nu putem absolutiza o valoare sau alta a masei corporale ca fiind potrivita pentru femeie, sau pentru barbat. Exista printre femei tendinta gresita de a-si aprecia greutatea ca fiind mare privind-o in valoare absoluta fara a mai tine cont de cat de bine distribuita este aceasta, de inalime, sau mai simplu, daca trupul isi pastreaza proportiile. Desi in valoare absoluta greutatea poate parea "ideala" la un moment dat, totusi, imaginea unei femei "translucide" putem spune cu siguranta ca nu poate atrage nici un barbat. Slabirea excesiva aduce cu sine un aspect bolnavicios, care, in mod inconstient poate trece drept respingator. Pe de alta parte nu putem nici afirma ca orice greutate este normala sau dezirabila. Exista o anumita proportie apreciata dupa criteril "bunului simt" care este considerata estetica, ba mai mult, atragatoare. Calculandu-va greutatea in valoare absoluta nu veti ajunge niciodata sa aflati acesta proportie. Barbatii sunt singurii care o pot aprecia corect si obiectiv. Intrebati-i pe ei daca este nevoie sa mai slabiti, si avei incredere in sfatul lor cand va recomanda sa renuntati la asemenea idei "masochiste".
Un alt mit care se impune ca principiu de evaluare este marimea sanilor. Din nou afirmam ca marimea in valoare absoluta este lipsita de importanta, si nu constiuie in sine nici o "cheie a succesului", asa cum auzeam speculandu-se cu ceva vreme in urma. De altfel, ceea ce depaseste o anumita medie poate provoca inhibitii sau chiar respingere. Nu exista marime ideeala, dar in general este acceptata ideea ca sanul nu ar trebui sa depaseasca marimea pumnului partenerului, si asta din ratiuni mai mult practice decat estetice. Mai mult, este necesar sa afirmam aici ca implanturile nu sunt atragatoare. De altfel este suficienta suspiciunea existentei implanturilor pentru a provoca rezultate negative. Naturaletea si proportia sunt cele doua linii care trebuie urmarite la acest capitol. Excesele nu sunt atragatoare. Ideea implantrilor este in general slaba, cu exceptia unor cazuri speciale, care tin de patologie.
Culoarea parului, este probabil unul din cele mai vechi mituri care s-a impus drept criteriu de evaluare. Avem in vedere aici tendinta generala de a considera ca barbatii prefera blondele. Este o tendinta gresita ale carei origini ne scapa. Culoarea parului este putin importanata in conditiile in care pastreaza o oarecare concordanta cu cea a tenului, sau din contra, produce un efect puternic de contrast. Putem afirma cu tarie ca popularitatea excesiva blondului s-a stins, fara insa a intra in disgratie. Nu dorim sa lasam impresia aici impresia unei aversii fata de blond, ci numai sa evidentiem faptul ca blondul nu ofera nici un avantaj pe care celelalte culori sa nu-l poata oferii. In general culoarea parului este o chestiune care tine de "gust", si in care numai diversiatea poate acoperii tendintele generale de apreciere.
In fine, nu ne-am propus a face aici o analiza exhaustiva a acestor asa-zise criterii ci mai degraba a arata ca daca unele dintre ele pot fi puse sub semnul indoielii, s-ar putea ca multe altele sa fie suntinute cu argumente chiar mai slabe. Scopul nostru este acela de a provoca dialogul, care ramane in ultima instanta singura noastra sansa de a ne cunoaste reciproc.
Inchei prin a adauga cateva consideratii strict personale asupra "frumusetii". Frumusetea isi are originea in diversitatea formelor ei de exprimare. Frumusetea nu poate fi aceeasi pentru toate femeile, lasand conceptul de moda fara acoperire in realitate, inoperabil. Frumusetea este concentrata intr-un anumit loc, si este net superioara atractivitatii difuze. Frumusetea globala este greu de cuprins din cauza difuzitatii ei. Frumusetea locala ( a ochilor, a buzelor, a parului, etc.) este originea unicitatii femeii, ceea ce o separa de celelalte, si deci sursa adevaratei frumuseti.