te provoaca sa gandesti
utilizator: cattallin2002
inregistrat
inainte de 20/02/2007
subiecte recente:
Nu exista subiecte.comentarii recente:
"pe Stefan cel Mare l'au canonizat numai si numai pentru ca a ctitorit niste manastiri...si ATAT."
Nu avea cum sa fie numai atat, multi domnitori sau boieri au facut biserici, unul devenind chiar musulman dupa (Mihnea Turcitul).
Cronicarul polonez scrie in cronica poloneza despre Stefan, dupa lupta de la Vaslui: "Nu s-a îngâmfat Ştefan în urma acestei biruinţe, ci a postit 40 de zile cu apă şi cu pâine. Şi a dat poruncă în ţara întreagă să nu cuteze cineva să-i atribuie lui acea biruinţă, ci numai lui Dumnezeu, cu toate că ştiau toţi că învingerea din ziua aceea numai lui i se datoreşte." Si mai departe: " După a mea părere, el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumii şi mai ales cinstea de comandant împotriva turcilor, cu sfatul, înţelegerea şi hotărârea tuturor creştinilor, de vreme ce ceilalţi regi şi principi catolici îşi petrec timpul numai în trândăvii sau în războaie civile."
Unii considera ca batalia de la Vaslui e cea mai mare infrangere a islamului pana in acea epoca. Mai ales ca a fost realizata cu o oaste mult inferioara numeric: turcii erau cam 120 de mii, iar moldovenii erau 40 de mii, plus 5 mii secui (cucerise regiunea de la Matei Corvin).
Dar asta nu conteaza pentru canonizare.
Se mai pastreaza scrisoarea unui doctor catre conducerea Venetiei: "Cât despre sus-numitul domn, el este un om foarte înţelept, vrednic de multă laudă, iubit mult de supuşii săi, pentru că este îndurător şi drept, veşnic treaz şi darnic, arată bine la trup pentru vârsta sa."
Daniil Sihastrul i-a fost apropiat si duhovnic, se spune ca se sfatuia des cu el.
Despre viata sa, magazin istoric a avut un articol in 2006 intitulat: „O legendă lipsită de temei: «Copiii din flori» ai lui Ştefan cel Mare”. L-am gasit aici: http://www.stefancelmare.ro/Intrebari-frecvente-s5.htm
De curand am citit din intamplare niste aberatii ale lui Aliodor Manolea, cel responsabil de flacara violeta. Dansul abera ca Stefan cel Mare a avut puteri paranormale, dar cita dintr-un document turc privind batalia de la Vaslui: "Eu vă zic acum doar ce scrie cronicarul turc, nu comentez. Ştefan şi curtea lui, cu vreo 200 de lefegii polonezi, stăteau pe un deal. Surle şi trâmbiţe peste tot. Sultanul dă ordin: să atace infanteria! Între Ştefan şi armata turcă apare un mic norişor. Infanteria începe să atace. Intră în nor. Şi au intrat. Şi au intrat. Trei regimente au intrat, dar nu ajungeau pe cealaltă parte! Sultanul ordonă spahiilor să atace şi ei. Şi au intrat în nor şi spahiii, dar nici ei nu mai ieşeau pe cealaltă parte!
Cronicarul povesteşte cum toată oastea românească era aşezată pe deal, în genunchi. Ştefan, ţinea sabia ridicată în sus, ca o cruce."
Nu stiu daca asa scrie cronicarul acela turc, daca e asa e ceva ce poate avea legatura cu canonizarea.
Nu avea cum sa fie numai atat, multi domnitori sau boieri au facut biserici, unul devenind chiar musulman dupa (Mihnea Turcitul).
Cronicarul polonez scrie in cronica poloneza despre Stefan, dupa lupta de la Vaslui: "Nu s-a îngâmfat Ştefan în urma acestei biruinţe, ci a postit 40 de zile cu apă şi cu pâine. Şi a dat poruncă în ţara întreagă să nu cuteze cineva să-i atribuie lui acea biruinţă, ci numai lui Dumnezeu, cu toate că ştiau toţi că învingerea din ziua aceea numai lui i se datoreşte." Si mai departe: " După a mea părere, el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumii şi mai ales cinstea de comandant împotriva turcilor, cu sfatul, înţelegerea şi hotărârea tuturor creştinilor, de vreme ce ceilalţi regi şi principi catolici îşi petrec timpul numai în trândăvii sau în războaie civile."
Unii considera ca batalia de la Vaslui e cea mai mare infrangere a islamului pana in acea epoca. Mai ales ca a fost realizata cu o oaste mult inferioara numeric: turcii erau cam 120 de mii, iar moldovenii erau 40 de mii, plus 5 mii secui (cucerise regiunea de la Matei Corvin).
Dar asta nu conteaza pentru canonizare.
Se mai pastreaza scrisoarea unui doctor catre conducerea Venetiei: "Cât despre sus-numitul domn, el este un om foarte înţelept, vrednic de multă laudă, iubit mult de supuşii săi, pentru că este îndurător şi drept, veşnic treaz şi darnic, arată bine la trup pentru vârsta sa."
Daniil Sihastrul i-a fost apropiat si duhovnic, se spune ca se sfatuia des cu el.
Despre viata sa, magazin istoric a avut un articol in 2006 intitulat: „O legendă lipsită de temei: «Copiii din flori» ai lui Ştefan cel Mare”. L-am gasit aici: http://www.stefancelmare.ro/Intrebari-frecvente-s5.htm
De curand am citit din intamplare niste aberatii ale lui Aliodor Manolea, cel responsabil de flacara violeta. Dansul abera ca Stefan cel Mare a avut puteri paranormale, dar cita dintr-un document turc privind batalia de la Vaslui: "Eu vă zic acum doar ce scrie cronicarul turc, nu comentez. Ştefan şi curtea lui, cu vreo 200 de lefegii polonezi, stăteau pe un deal. Surle şi trâmbiţe peste tot. Sultanul dă ordin: să atace infanteria! Între Ştefan şi armata turcă apare un mic norişor. Infanteria începe să atace. Intră în nor. Şi au intrat. Şi au intrat. Trei regimente au intrat, dar nu ajungeau pe cealaltă parte! Sultanul ordonă spahiilor să atace şi ei. Şi au intrat în nor şi spahiii, dar nici ei nu mai ieşeau pe cealaltă parte!
Cronicarul povesteşte cum toată oastea românească era aşezată pe deal, în genunchi. Ştefan, ţinea sabia ridicată în sus, ca o cruce."
Nu stiu daca asa scrie cronicarul acela turc, daca e asa e ceva ce poate avea legatura cu canonizarea.
Nu exista nicio sansa sa fie facut sfant,se poate pune doar intrebarea daca a murit credincios. In ultimele zile am citit ceva despre asta, un comentariu de Zoe Dumitrescu Busulenga: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/eminescu-intre-credinta-cunoastere-70429.html
A fost atras de ideile filozofice, inclusiv cele orientale. Avea si momente de indoiala in privinta credintei (nu stiu daca erau doar momente).
Busulenga spune ca moartea unei fetite pe care o indragea, din satul natal, i-a zdruncinat credinta.
Cu trei ani inainte de sfarsit, intr-o perioada de luciditate, a stat o scurta perioada la manastire: "De altfel, o marturie mult mai tarzie, de prin 1886, din perioada ultima a bolii, vine sa confirme intoarcerea definitiva la credinta izbavitoare. Incurajat de Creanga sa incerce si un tratament la bolnita Manastirii Neamt, Eminescu accepta sugestia. Tratamentul nu s-a dovedit eficace, dar aura locului sacru l-a inconjurat pe bolnav cu clipe de liniste binefacatoare pentru sufletul sau. Caci, asa cum a consemnat un duhovnic al manastirii pe un Ceaslov, poetul a cerut sa fie spovedit si impartasit (era ziua de 8 noiembrie 1886, ziua Sfintilor Voievozi Mihail si Gavriil, ziua lui Mihai). Si, dupa ce a primit Sfanta Impartasanie, a sarutat mana preotului si i-a spus: "Parinte, sa ma ingropati la tarmul marii, langa o manastire de maici si sa ascult in fiecare seara, ca la Agafton, cum canta Lumina lina ".
Printre poeziile sale se numara si cateva religioase, de genul:
Rasai asupra mea, lumina lina,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioara;
O, Maica Sfanta, pururea fecioara,
In noaptea gandurilor mele vina.
Speranta mea tu n-o lasa sa moara
Desi al meu e un noian de vina.
Privirea ta de mila calda, plina,
Induratoare - asupra mea coboara.
Strain de toti, pierdut in suferinta
Adanca a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic si n-am tarie.
Da-mi tineretea mea, reda-mi credinta
Si reapari din cerul tau de stele,
Ca sa te ador de-acum pe veci, Marie!
A fost atras de ideile filozofice, inclusiv cele orientale. Avea si momente de indoiala in privinta credintei (nu stiu daca erau doar momente).
Busulenga spune ca moartea unei fetite pe care o indragea, din satul natal, i-a zdruncinat credinta.
Cu trei ani inainte de sfarsit, intr-o perioada de luciditate, a stat o scurta perioada la manastire: "De altfel, o marturie mult mai tarzie, de prin 1886, din perioada ultima a bolii, vine sa confirme intoarcerea definitiva la credinta izbavitoare. Incurajat de Creanga sa incerce si un tratament la bolnita Manastirii Neamt, Eminescu accepta sugestia. Tratamentul nu s-a dovedit eficace, dar aura locului sacru l-a inconjurat pe bolnav cu clipe de liniste binefacatoare pentru sufletul sau. Caci, asa cum a consemnat un duhovnic al manastirii pe un Ceaslov, poetul a cerut sa fie spovedit si impartasit (era ziua de 8 noiembrie 1886, ziua Sfintilor Voievozi Mihail si Gavriil, ziua lui Mihai). Si, dupa ce a primit Sfanta Impartasanie, a sarutat mana preotului si i-a spus: "Parinte, sa ma ingropati la tarmul marii, langa o manastire de maici si sa ascult in fiecare seara, ca la Agafton, cum canta Lumina lina ".
Printre poeziile sale se numara si cateva religioase, de genul:
Rasai asupra mea, lumina lina,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioara;
O, Maica Sfanta, pururea fecioara,
In noaptea gandurilor mele vina.
Speranta mea tu n-o lasa sa moara
Desi al meu e un noian de vina.
Privirea ta de mila calda, plina,
Induratoare - asupra mea coboara.
Strain de toti, pierdut in suferinta
Adanca a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic si n-am tarie.
Da-mi tineretea mea, reda-mi credinta
Si reapari din cerul tau de stele,
Ca sa te ador de-acum pe veci, Marie!
Sancho
- de
cattallin2002
la: 01/07/2009 07:27:08
Modificat la: 01/07/2009 19:40:23
(la: „Scrisul e o formă a rugăciunii" - Kafka)
(la: „Scrisul e o formă a rugăciunii" - Kafka)
Ultimul citat, al lui Alexandru V., imi pare un pamflet, o ironie. Sper ca asa e...
Nu cred ca are importanta, e yin-yang.
afiseaza toate comentariile...
loading...
(la: Sfantul Eminescu)