Am ras cu lacrimi de toata infrigurarea asta a ta, esti primu om care traieste testul asta cu asa o intensitate. Lol again... vas'ca copilu'-i okay. Da ala de la usa in racnetele copchilului ce sa mai priceapa? Trebuie deasemenea sa nu scapi tzancu in cada cand opresti robinetu. Iar ala de la telefon saracul, ce aude? Chiraituri de copil, batai in usa cu berbecu, gafaitul tau extenuat, susotitul apei in retragere... Si ca sa inchei, ca n-am terminat de ras, pe musafir nu-l mai intreba nici de scop si nici de durata. Pune-i un mop in mana, sa adune dracu apa de pe jos ca te trezesti cu baba aia de la 6 si in zadar a fost toata stradania ta!
"...un om bun, shi de la tzara..."

Luminile s-au stins, s-au aprins reflectoarele si spectacolul incepe... sau continua. Pe marea scena care e Lumea, se joaca aceiasi piesa, veche de cand ea. Emotionat, imi arunc ochii in jurul meu si nu descopar pe nimeni. O sala goala - oare de ce mi-au vandut tocmai locul asta, asa departe de rampa? Hei... dar locul meu, dintotdeauna a fost aici: pe acelasi loc, in aceiasi sala, s-a petrecut viata mea toata. Si n-are nici cel putin pretul afurisitului de bilet pe care am dat banii. De ce sa ma mir, oare? Nu pentru viata mea platesc, ci pentru a voastra... Destine, se desfasoara imprejurul meu la tot pasul. Si unul e al meu. Acela de SPECTATOR.
OFF TOPIC: Nu mereu e ceea ce pare. O jumatate de adevar face cat o minciuna. Bine te-am regasit, Intruder!
"...un om bun, shi de la tzara..."

deci: > > fiecare punct reprezinta un lucru din viata ta.
> > poti vedea lista definitiilor lucrurilor:
> > 1. telefon=munca
> > 2. copil=familie
> > 3. usa=prieteni
> > 4. spalare=bani
> > 5. apa=sex
> > succesiunea alegerii numerelor =prioritatea lor in viata
> >
> > deci cine s-a decis intai sa inchida robinetul ?
testul nu-mi apartine personal ci unui student terminal de la psihopupu. asadar (c)2005 nustiucine. dar e util. sa ne fie de bine.
"...un om bun, shi de la tzara..."

Tocmai m-am intors si eu dintr-o preumblare, si gasesc, odata in plus ca nimic nu-mi place mai mult la o calatorie, decat sfarsitul. “Bummel”… germanii obisniesc, voiajul sa-l numeasca astfel... defapt, o calatorie, mai lunga sau mai putin, fara o tinta precisa – in care singurul lucru care conteaza, este acea nevoie pe care-o purtam in noi de a ne intoarce dupa un timp, la punctul de plecare. Nu conteaza nici macar calea pe care o alegem; tot ce e important este gandul nostru, mereu la nisipul din clepsidra. Putem spune “salut” celor pe care ii intalnim; uneori le zambim, ne oprim din mers ca sa conversam – si, cu cativa dintre ei alegem sa facem cativa pasi impreuna. O multime de lucruri ne apar drept interesante si de cele mai multe ori ne simtim obositi de ele. Dar, una peste alta, a fost placut si acum, parca ne pare rau ca s-au terminat. Deci, germanii numesc asta …“bummel”. Dar noi, ceilalti, se pare ca nu avem un sinonim exact… Personal, cred ca un cuvant potrivit, s-ar numi… Viata. Ma bucur sa te salut, din nou prietene. Sper sa auzim, tot de bine.
"...un om bun, shi de la tzara..."

Nimic mai incert in acest inceput de vara, decat acea toamna pe care fara de voie o purtam in suflet. Suntem pierduti in ea si suntem pierduti acolo de tot restul, caci de unde ar sti ei unde sa ne caute. Ce-ti mai face pisica, frumoaso? Caii nu mor cand vor caini, nu? Sper sa auzim de bine.
"...un om bun, shi de la tzara..."