utilizator: my angel

statut: utilizator inregistrat
inregistrat inainte de 20/02/2007 subiecte: 0
comentarii: 5

semnaleaza adminului
.


subiecte recente:


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nu exista subiecte.

comentarii recente:


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nu as putea renunta la cafeau - de my angel la: 04/06/2005 10:14:00
(la: forumul "cafeneaua")
Nu as putea renunta la cafeaua mea de dimineata. Si atunci nu-mi place sa ma deranjeze nimeni, sunt eu, cu gandurile mele si cafeaua mea... Daca mi se intampla sa nu mai am timp de cafeaua mea de dimineata, parca ma simt prost toata ziua. Am avut perioade cand beam cel putin un litru de cafea pe zi. Acum beau dimineata si inca una daca mai ies pe undeva seara. Imi place amara, asa am baut-o mereu. Lapte pun doar daca sunt prea obosita si simt ca organismul meu n-ar mai suporta inca o cafea tare si amara. Cat despre tigari si cafea... merg bine impreuna. :D
Pentru mine, televizorul este - de my angel la: 04/06/2005 10:01:59
(la: TELEVIZORUL-necesitate sau pacoste?)
Pentru mine, televizorul este o necesitate in casa, ceea ce nu inseamna ca ma uit nonstop la TV. In general, ii dau drumul cand incep stirile. Daca e un eveniment important si stiu ca vor fi breaking news, atunci il tin deschis toata ziua. Si, in general, cand apare un porgam nou, urmaresc primele doua emisiuni, sa stiu despre ce e vorba. Radioul nu poate suplini imaginile.Imi plac foarte mult stirile cu "no comment". Despre filtrarea programelor de la TV... sa speram ca noi, adultii, avem aceasta capacitate. Copiii nu o au, dar le putem face noi un program, cand consideram ca e ceva la care merita sau trebuie sa se uite la TV. In orice caz, mult mai periculoase pentru copii sunt jocurile pe PC si Internetul.
Si da, cred ca e mai greu pentru un copil sa se integreze, daca nu are un televizor in casa, s-ar putea sa devina un copil retras, inchis in propria imaginatie ( si asta pentru ca ceilalti copii s-ar putea sa-l marginalizeze ).
Televizorul si-a asumat de mult pozitia dominanta, dar mai greu e cu asumatul responsabilitatii, avand in vedere ca fiecare televiziune are un patron, care dicteaza fie o politica financiara, fie doar politica. Dar, in definitiv, acelasi lucru se poate spune si despre ziare si radio. Trebuie sa culegem doar informatiile si sa ne ferim de manipulare.



"Les grandes personnes ne comprennent jamais rien toutes seules, et c'est fatigant, pour les enfants, de toujours leur donner des explications."
Da, nici nu as fi acceptat al - de my angel la: 02/06/2005 08:53:46
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Da, nici nu as fi acceptat altceva, lasand la o parte faptul ca pe el nu l-ar fi interesat... Despartirea lui de copil n-a fost grea, pentru ca nici macar n-a apucat sa se ataseze de el. Mai greu va fi cand va trebui sa explic copilului aceasta despartire, iar asta ma macina. Despartirea mea de el am acceptat-o, dar nu pot sa accept inca de ce a ales sa se desparta el definitiv de copil, in pofida faptului ca i-am oferit toate sansele sa aiba un rol in viata lui. Unele despartiri le provocam noi, altele sunt voia sortii sau a celor din jurul nostru...
#52774 (raspuns la: #52762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Moartea" aceasta mi-a facut - de my angel la: 31/05/2005 01:02:31
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Moartea" aceasta mi-a facut bine… A fost primul meu prieten, primul meu iubit, cel mai bun prieten al meu si cel in care aveam cea mai mare incredere. L-am cunoscut dupa ce am invatat ca oamenii mor. M-a facut sa sper din nou, sa vad lumina, sa cred iar in Dumnezeu. Intr-un fel, cu si alaturi de el am parcurs trecerea de la copilarie la adolescenta si apoi la maturitate… M-a invatat sa iubesc, sa plang, sa rad, sa ma bucur de viata, sa sufar, m-a invatat ce e fericirea si ce e nefericirea. La cateva luni dupa ce ne-am cunoscut, ne-am mutat impreuna. Fireste, i-am cunoscut prietenii. Erau doua cupluri nelipsite de la noi din casa, si in special una din perechi, care se "formase" de mult. Dupa sase ani ne-am casatorit, iar dupa un an se nastea copilul nostru. O saptamana mai tarziu, el era cu totul schimbat, fara sa stiu de ce. Credeam ca se teme de noua viata si ca isi va reveni. Imediat dupa botez, am aflat ca el se cuplase ( de ceva vreme ) cu una dintre "prietenele" nelipsite de la noi din casa. Toata lumea stia, desigur, mai putin eu. Trec peste orice alte detalii. Imediat a urmat si despartirea. Unde m-a dus si unde poate duce o despartire de genul asta ? Prieteni, prietenii ? Nu exista… Incredere in tine sau in ceilalti ?! E distrusa… Totul iti devine strain. O noua viata si totusi nu poti fi sincer fericit, nu poti zambi, ceva e rupt in tine, sufletul tau e in mii de bucatele. Faci totul din gesturi reflexe, stii ca trebuie sa mergi mai departe, sa lupti, sa traiesti macar "fizic". Nu mai vezi nimic in jur. Nu observi ca rasare soarele, iar cel mai scump zambet abia te face sa schitezi si tu un zambet. Cat de mult te poate schimba o despartire ? Te poate schimba radical si foarte usor te poate schimba in rau. Timpul, vointa, eforturile sustinute de a vedea viata din jurul tau te fac sa observi din nou ca e soare sau ca ploua. Incredere nu am nici acum in nimeni. Nici acum nu cred nimic si pe nimeni. Prieteni... probabil ca nu, nu mai pot sa spun nici unuia totul. Dar acum am zile cand pot sa rad din tot sufletul. Purtarea lui ulteriora despartirii m-au facut sa-i spun ca nu vreau sa-l mai vad niciodata, ca a murit pentru mine. Si l-am "ingropat". Acum ma simt usurata. A fost o "moarte" de care aveam nevoie, ca sa pot simti ca am iar viata.
Despartirile sau viata pe segmente... - de my angel la: 28/05/2005 22:02:55
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Hai sa-ti povestesc ce am visat azi-noapte. Am visat ca era noapte, eram pe plaja si erau multe case albe... Iar eu stateam intr-o casuta alba. Stii ca mereu mi-am dorit sa stau intr-o casa pe plaja... Sunt convinsa ca asa va fi. O sa fiu fericita acolo. Si tu stii adevarul. Uita-te la mine si spune-mi, macar tu spune-mi..." Astea sunt singurele cuvinte pe care mi le amintesc. Ani de zile am facut eforturi sa-mi amintesc si altceva, mi-am dorit s-o visez, sa-mi aduc aminte conversatiile cu ea... Mai am in minte doar imaginea ei cu cateva minute inainte de a muri. Durerea a fost atat de mare, suferinta celor din jur atat de puternica, incat mi-au disparut toate amintirile si n-a ramas decat un mare gol. Stiam de mult si tot n-am fost pregatita. Multa vreme dupa moartea ei am sperat ca va invia, ca se va intampla un miracol... Si n-a fost asa. Il invinovateam pe Dumnezeu, imi pierdusem credinta. Cand a murit, am primit o scrisoare de la ea, in care era o poezie si erau cateva randuri scrise de ea, care sa-mi fie calauza. Poezia si acele cuvinte mi-au fost mereu alaturi, in cele mai grele clipe...
"Despartirea" asta a fost prima din viata mea si, dintr-un anumit punct de vedere, cea mai grea. In toate celelalte despartiri stii macar ca celalalt traieste, indiferent ca e plecat peste mari si tari, indiferent ca e un fost iubit; stii ca ai totusi posibilitatea sa-l revezi pe celalalt, sa-i mai auzi vocea, sa-i mai vezi chipul...

afiseaza toate comentariile...


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...