Ma intorc la tema inceputa de noi pentru ca ma doare inima auzind lucrurile astea de la Radu, un om care cunoaste situatia ONG-urilor din Romania... Eu aveam un "feeling" despre ce se intimpla cu fondurile si cu activitatile onegistice (un termen care mi-a venit acum, asa, aiurea) dar sa intelegi de fapt ca asta este realitatea, e o crima a sperantelor noastre... Asta este, Radu, o crima a sperantelor! Pentru ca daca societatea civila nu capata putere cit mai repede, nici ca va mai putea recupera terenul pe care il vor cistiga politicul si oamenii de afaceri. Trei poluri de putere trebuie sa existe intr-o societate: in politica, in afaceri si in societatea civila. Iar daca vrem sa avem o tara cu oameni fericiti si mindri de statutul lor de cetateni, puterea societatii civile trebuie sa o depaseasca pe oricare dintre cele doua. Intr-o tara civilizata, aceasta putere a societatii civile ESTE GARANTATA A FI MAI MARE, chiar de catre celelalte doua puteri, pentru ca oamenii sint in principiu doar 8 ore la munca (deci in business sau politica) iar restul de 16, FAC PARTE DIN SOCIETATEA CIVILA. la noi insa, politicul s-a obisnuit SA-SI IA CU EL ACASA POLITICA, oamenii de afaceri, SA-SI IA CU EI ACASA AFACERILE si atunci cum sa nu ajunga la aceasta intrebare criminala: la ce ne mai trebuie societate civila puternica? Politicienii si oamenii de afaceri nu isi doresc sa fie civili! A fi civil este o cadere in rang in Romania. Eh, in occident nu este asa! A fi civil, aici, inseamna exact opusul. Abia astepti sa iesi de la munca, sa arati cine esti!...

Multe lucruri mai sint de vorbit pe tema asta... si ma bucur sa ma gasesc cu voi aici. Imi place Luneta si acesta este motivul din care fac legaturi foarte dese intre forumul meu si al vostru. Bravo Racovitan, nu stiam de tine pina sa-mi spuna Radu...

Marian Stan
www.megaforum.ro

Draga Radu,

Mesajul adresat karinei, in care spuneai ca "adevarul meu... insemana ceilalti." a resusit sa mi te coboare de pe micul ecran in suflet. O atit de mare tristete legata de situatia tarii noastre nu o mai intilnisem decit in sufletul meu si in niste texte de epoca. Nu stiu in ce momente te-a prins redactarea acestui scurt text, dar el este dovada vie ca nu esti doar un comunicator... cu textul asta ai iesit din rindul celor ca Andreea Esca, Radu Cosarca sau mai stiu eu ce "meseriasi" cum a avut inspiratia sa-i numeasca cineva prin alta parte a acestui thread. Ai demonstrat ca ai suflet. Iar un comunicator cu suflet se numeste Scriitor.

Eu te-as intreba acum raminind in registrul sufletesc sau macar al constiintei, cine ti-a creat si intarit convingerea ca neamul nostru "inseamna (doar) o mina de parveniti" cind occidentul vorbeste de o cu totul alta patura cind se refera la Romania: si aici ma refer la "mincatorii de lebede", la cersetori, la saracie, in general. Eu mai degraba as asocia tarisoara noastra draga cu saracia si nefericirea decit cu opulenta unei miini de parveniti. Dar stii si cu ce as mai asocia-o? Cu o forta latenta care are capacitatea nativa sa sugrume parvenitismul, daca romanasii astia simpli, care nu prea au incredere in ei, si-ar stimula-o. Ce ne lipseste noua, romanilor? Eh, bine, capacitatea de ORGANIZARE NON-GUVERNAMENTALA. Asta ne lipseste, Radu. De ce sintem tinuti in saracie si ignoranta? Simplu! Sa nu ne putem organiza! Cum credeti, oameni buni, ca occidentul a pus ordine in lucruri? Luind atitudine in strada, fiecare in contact cu celalalt. Cind i-a spus unul nu stiu ce, ala nu s-a dus acasa cu capul in pamint, injurind si dind pe git o drojdie... Multi dintre cei care au reusit de-a lungul timpului sa aduca civilizatia pe strazile occidentului au luptat in planul consolidarii relatiilor (a nu se intelege al pilelor) si al eficientizarii lor. Dar cei care au luptat poate nu s-au bucurat cu adevarat de civilizatie. Aveau sa se bucure nepotii sau stranepotii lor. Dar noi romanii stiti ce spunem? Ce sa faci, ma, nu faci nimic... Si stiti la cine se gindeste rominasul caruia ii trece asa ceva prin minte? LA EL INSUSI! Spune ca e inutil sa lupte cu sistemul pentru ca oricum nu se schimba nimic... Si as adauga eu NIMIC VIZIBIL PENTRU EL INSUSI, care - spune el - va muri pina sa vada schimbarea. Dar noi vrem SCHIMBAREA fratilor, sau FAPTUL CA VREM SA O VEDEM? Daca luptam pentru schimbare, nu ar trebui sa ne intereseze cind va avea loc, daca vom muri sau nu pe cind se va petrece. Ar trebui sa luptam si atit. "Viata este o calatorie, nu o destinatie..." mi-am spus eu la un moment dat, inlocuind dintr-o fraza mai celebra "succesul" cu "viata".

Astfel incit Radu, nu am avut doar presentimentul ca avem o sursa comuna de "indemn", ci citindu-te aici, chiar am capatat aceasta convingere. Imi va face mare placere sa pornim discutii pe cit mai multe planuri la care sa participam mai multi si mai multi...

Pe curind
Marian Stan