De dimineata m-am trezit gandindu-ma ca timpul trece. mai am doar un an de liceu si dupa aia ...gata. Gata cu emotiile la teze, gata cu profii enervanti, gata cu micile nebunii faute cu clasa. Din clasa a noua au trecut parca secole. Am ras, am plans, am iubit, am urat, am crescut. Cum am facut de altfel aproape tot anul, ma gandeam sa nu ma duc nici azi la scoala. Apoi mi-am amintit ca azi e miercuri...si e de altfel ultima ora de matematica din viata mea, fiind la un profil de limbi straine. Mi-am adus aminte cu atata nostalgie de lungile ore de mate care mi-au torturat viata pana anul trecut cand mi-am schimbat profilul. m-am gandit ca niciodata n-o sa mai traiesc oroarea de ecuatiile alea lungi si incurcate pe care le asociez cu o parte din adolescenta mea...si mi s-a facut dor. o data cu ele trece si copilaria. De multe ori m-am consolat cu un citat care spune" daca ti-e dor de ceva din trecutul tau, fa chestia aia din nou" dar liceul nu se mai intoarce. N-am crezut vreodata cu joaca cu copii in parcare va deveni o simpla amintire, asa cum nu pot sa percep ca intr-o zi voi implini 40 de ani, voi avea copii la randul meu si ma voi stinge incet incet iar trecerea timpului se va numi imbatranire si nu crestere. e crud ca dupa ce cunosti copilaria Dumnezeu te lasa sa gusti si din batranete