DIDINA,

Tu esti printre putinii care au pus punctul e "I". "Minoritate" este un termen exploatat pentru a obtine avantaje politico-sociale.
De fapt situatia "minoritarilor" este exploatata de altii pentru a trage avantaje. Multi dintre cei "minoritari" nici nu au stiut ca sint "minoritari" pina ce nu a venit "cineva" sa le-o spuna.
De cele mai multe ori, cei lenesi si prosti isi scuza nereusitele lor personale pe baza "discriminarii".

"Ati atins (nu stiu daca l-ati facut intentionat) ceea ce se numeste: fenomenologia divisiei Subiectului (la phénoménologie de la division du Sujet)"

Sa-ti spun drept, cind am comentat la subiect, nu m-am gindit la filosofie si la termeni filosofici. Am scris ceea ce gindesc si asa cum gindesc. Profesia mea este practica si exacta, si nu prea am timp de filosofie. Fiecare dintre noi, la nivel personal sau profesional sintem in contact permanent cu "oameni" si primul lucru pe care il analizam este aspectul fizic. Exceptind filozofii, oamenii care arata dezordonat pe dinafara sint dezordonati si pe dinauntru... De cele mai multe ori interiorul se exprima si la exterior.
Am intilnit foarte multe cazuri de "dragoste la prima vedere" intre persoane care "arata bine". Pe cind indragostirea de "frumusetea sufleteasca" se intimpla in timp dupa cunoasterea deplina.

Mai exista asa numita "frumusetea destepatciunii" care se citeste pe chipul fiecaruia si care, pentru cei care stiu sa o vada, are un impact mai puternic decit "frumusetea fizica".
Sint oameni "frumosi" care nu-ti spun nimic (flori fara parfum) si altii "uritzi" dar de care te indragostesti imediat ce au rostit primul cuvint.

# Divisia umanului (a Subiectului) care este tiraiat(tras) intre realitate si placere, intre NEVOIE si DORINTA. Cind Subiectul este "plin" de "nevoi" este deprimat - cind este "vid" de "dorintza" este mortifer.#

Nu cred in obsesie. Cei care ajung sa fie obsedati sint cei lipsiti de curajul de asi exprima sentimentele, sau daca vrei dorintele. Si asta mai ales din frica de a pierde. Cine nu stie sa piarda nu stie nici sa cistige.

Sper ca nu te-am dezamagit.

dana_white_flag, esti cumva ziarista? Dupa cantitatea de cuvinte pe care o folosesti ca sa nu spui mare lucru imi dai impresia ca esti ziarista sau ca lucrezi la primarie. (S-ar putea sa te deranjeze expresia "cantitatea de cuvinte" am folosit-o in mod intentionat!...)
However, tu ai incercat sa tratezi subiectul la modul serios, iti recunosc asta, dar ca sa devii mai "convingatoare" ai incercat sa-ti creezi o situatie de superioritate prin a arata interlocutorului ca esti mai tare decit el la limba romana. Cum se spune: "tare ca fularul si moare la intrare..."

Ceea ce ai scapat din vedere este faptul ca bietul tinar este din Chisinau, unde nu a avut posibilitatea sa invete limba romana ca la Bucuresti...

Asa ca fii mai intelegatoare. Pentru cei mai multi dintre noi "idea" este mult mai importanta decit o mica greseala gramaticala sau o greseala de dactilografiere.

Toate cele bune.

YZman,

Pentru ca locul meu de bastina nu-i departe de al tau, Prutul le desparte simetric... si pentru ca sint la virsta cind am si eu copii adolescenti as putea sa inteleg toate partzile povestii tale si mai ales sa intzeleg atitudinea personajelor.

Motivul pentru care "baba de 70 de ani" (care de fapt ar trebui sa fie deja la pensie) este impotriva fetei si nu a baiatului este ca in general femeile, si mai ales mamele de baietzi, considera ca nu exista fete destul de bune, destepte si frumoase pentru "odorul" lor. Mai exista mentalitatea ca fetele sinte cele rele si le ademenesc baietzii. Ca intotdeauna "capra este cea care ridica coada in sus"...
Itzi amintesti de povestea lui Creanga: "Soacra cu trei nurori"?!...
Deci asta nu-i de azi de ieri!

Acasa, eram mezinul si singurul baiat intr-o familie cu sase surori. Prietenele mele trebuiau sa fie analizate si cintarite de toata familia.
Nu ca as fi dat atentzie la parerile lor... dar trebuia sa suport presiunea de la toate cele "sapte pacate" din familie (mama si cele sase surori).
Singurul care m-a intzeles a fost tata.

Well, toate bune si frumoase. M-am casatorit, dupa o prietenie de cinci ani, cu o colega de liceu si de facultate, care avea si inca mai are 1000 000 de defecte si cu care traiesc fericit de 25 de ani.
Cind sotzia mea a ramas insarcinata cu primul copil, toate surorile au inceput sa calculeze cite luni au trecut de la nunta... si de geaba le-am spus ca ne-am grabit cu copilul ca sa avem prioritate la repartzie. Tocmai se daduse legea "legarii de glie" a stagiarilor.

Anyway, cut the long story short. Daca eroii tai se iubesc trebuie sa-si vada inainte de dragostea lor. Nici un sacrificiu nu este destul de mare pentru a fericit in long term. Dar daca unul dintre ei nu este destul de serios ar fi bine sa fie macar onest si sa curmeze suferintza ceiluilat. Cind faci sacrificii in dragoste te legi si mai tare de cel pentru care te sacrifici si durerea unei rupturii devine si mai mare.

Toate cele bune.

"ce conteaza mai mult,dupa parerea voastra,la un om-aspectul fizic sau trasaturile psihice?"

Aspectul fizic este cel care ne fura ochiul! Este ceea ce ne atrage sau ne respinge la o persoana cind o vedem pentru prima oara. Asta la o privire si evaluare superficiala pentru ca de cele mai multe ori psihicul se reflecta pe fatza fiecaruia dintre noi. Trebuie numai sa stim sa-l vedem si sa-l intzelegem.
In ce priveste ce conteaza mai mult?!... dupa parerea mea, este ceea ce ne dorim la momentul respectiv. Fiecare intra intr-o relatie din nevoia interna de a-si satisface o dorintza de moment. Dorintza de a te bucra de un trup frumos sau dorintza de a impartzi o stare spirituala cu cinena cu care te potrivesti si care este capabil sa te intzeleaga. Majoritatea intram intr-o relatzie pentru "a primi" si nu pentru "a oferi". Oferim numai atunci cind sintem complet satisfacutzi ce ceea ce am primit.