mi-a placut! E vesela, rimeaza si n-are ambiguitati...sincer, ma cam saturasem de simbolisti si "dureri ascunse"! suferinta exprimata in versuri are un patetism cam premeditat...E o poezie...jucausa(si-mi cer scuze pentru aparenta lipsa de inspiratie, dar e cu adevarat starea pe care mi-a transmis-o!).

O poveste trista. Multam', ai reusit sa ma deprimi! M-a intrigat totusi un mic amanunt..."Mosu' murise cu un an in urma, buna era imbrobodita cu un batic negru si se-mputinase."...Bunicul tau moare si i se aloca o simpla fraza intr-o mare de imagini lacrimogene si unele reusite create pentru...un catel...Ma scuzi, Shaggy! Poate sunt eu o insensibila...fiecare cu prioritatile lui...

Chiar ma bucur ca ai reactionat, macar tu, "dragul de tine", la comentariul meu..Incepusem sa cred ca orgoliul masculin,machismul,cum vrei sa-i spui, e pe cale de disparitie...de data asta insa arborez steagul alb..reformulez..nu noi suntem cele care va amagim..va amagiti singuri din comoditate..ne ignorati de multe ori trancaneala, strangeti din dinti cand auziti ultimele barfe de la facultate, birou, telenovela x, doar pentru ca ar fi muuuuullllttttt prea dificil sa ne explicati de ce amanuntele de genu' va plictisesc...sunteti relativ multumiti de noi daca,in final, se ajunge si la "partea interesanta" a relatiei, si daca "fleacuri" cum ar fi panificarea unei vacantze nu va aglomereaza programul oricum preea incarcat -un meci important aproape in fiecare seara-...dar, vaaaiii, cred ca iar am generalizat si lezat cateva orgolii...hmm, presupun ca asta se intampla cand pui la indoiala nuantza blanitzei unei pisici...incepe sa miaune si incearca sa zgarie fara rost,nuh?

Femeile sunt prin natura obsedate de ideea de perfectiune, armonie deplina..porumbei ai pacii zburand in soare etc...Deci, mai mult ca sigur,notiunea"de 3 X femeie", si tot ce implica, a fost inventata tot de o "sorela". Parerea mea e ca ajungem sa fim complexate, stresate, surmenate, tocmai din dorinta asta constienta sau nu de a fi Wonder-Woman in absolut tot ceea ce facem...Ei, dragii de ei, sunt in realitate usor de multumit...sau mai bine zis de amagit. Atata timp cat esti sigura pe tine si putin diplomata, il poti tzine langa tine asa, plina de imperfectiuni cum esti. Barbatul care iti pretinde mai mult decat esti capabila sa faci, nu te iubeste/cunoaste suficient...

Tonul e pesimist, umorul morbid...si totusi, in ansamblu, mi-a placut! e adevarat, e totusi usor sa faci antireclama romaniei, sau societatii romanesti...as fi curioasa daca s-ar putea scrie ceva vesel si optimist pe tema asta...nu se pricepe nimeni la SF?