de ce face parte dintre cei "fericiti"? pt ca nu si-a pierdut naivitatea. golul ne acapareaza pe toti, golul o sa-l inghita si pe Alex-doar si el sta pe marginea prapastiei...cred ca nu mai e vorba de ceva rau ce i se intampla unei singure persoane- avand in vedere ca e un rau general ma gandeam ca Alex e mai norocos pt ca pare sa nu priveasca golul, esecul cu atat de mult realism pe cat o fac altii. poate as putea spune ca e un fel de inconstienta placuta. e ciudat, dar impresia mea despre Alex e ca inca mai e un copil (nu in adevaratul sens al cuvantului, bineinteles)---si pt ca pare sa nu-si dea seama de ceea ce il asteapta, pt ca primeste golurile cu entuziasm (poate chiar doar din resemnare) Alex pare sa aiba un plus....sau poate am eu o parere prea buna despre Alex.
ce as putea sa mai spun? nu vad nimic de bine in faptul ca aceste goluri exista sau in faptul ca unii au mai multa parte de ele decat altii- singurul lucru care mi se pare ca ii face pe unii sa se distinga e modul in care reactioneaza---iar in cazul lui Alex mi se parea ca acesta nu se lasa lovit, ci ia o parte din aceste lucruri ca atare si ca incearca sa se mai foloseasca si de ele (asta am inteles prin acest "colectionat" de care vorbeam)

Bine…poate ca "puternic" nu era cuvantul cel mai potrivit, dar imi mentin parerea: alex ar putea fi unul dintre cei fericiti. Recunosc, obisnuinta cu esecul nu ne face mai puternici, dar depinde ce intelegem prin acele "goluri" de care vorbeam. Sincer, eu le priveam mai mult ca pe niste "pustietati", ca pe niste pierderi, nu ca pe niste esecuri lamentabile de pe urma carora nu ne mai putem ridica- caci daca ar fi asa, atunci de ce ar mai fi Alex atat de entuziast? In plus, si obisnuinta asta e discutabila: una e sa te obisnuiesti cu gandul ca vor veni, dar sa lupti cu tine impotriva lor-pt a nu te lasa prada (caz in care eu consider ca poti deveni si un pic mai puternic—dupa ce te-ai lovit de cateva ori cu capul de sus—poate e vorba de experienta) si alta e sa te obisnuiesti cu prezenta esecului atat de mult incat sa devii impasibil la ceea ce ar putea sa se intample cu tine in continuare, sa nu te intereseze ce ar putea sa-ti aduca esecul, in ceea in ce ar putea sa te transforme.
Poate ca e vorba doar de conceptii, poate ca e vorba doar de modul in care percepem, intelegem golurile.
Cred ca toti oamenii au ceva masochist in ei---nu vreau sa deviez de la subiect (nu stiu daca nu am facut-o de la bun inceput), dar mi se pare ca toti ne simtim uneori bine pt ca avem sansa de a strange un gol (orice am intelege prin asta). Ce facem cu ele? Sau ce ne fac ele noua? Ramane de vazut…depinde de fiecare dintre noi, de modul in care percepem golurile si in care le folosim- unii sunt de parere ca "ceea ce nu te omoara te face mai puternic", nu? Oricum, pt mine "golul ca esec" era de fapt "golul ca pustietate"

adevarul deranjeaza pt ca suntem oameni! pt ca suntem slabi desi am vrea sa fim puternici, pt ca nu suntem la fel de inteligenti, de interesanti sau de sclipitori precum am vrea sa fim. pt ca mai suntem si ipocriti, facem greseli si (in cazul in care nu le recunoastem noi insine) nu ne place sa ni se atraga atentia asupra lor sau sa ni se arunce in fata. pt ca oamenii mai si mint, se mai si complica, pt ca vor sa tina anumite lucruri pt ei, pt ca "some things are better left unsaid", pt ca ne este rusine, pt ca ne inhibam, pt ca tinem la imaginea noastra, pt ca adevarul doare sau doar pentru ca simtim ca unii nu au dreptul de a scoate la iveala adevarul "nostru".....pt ca toti suntem asa! departe de a fi perfecti!

"alex colectioneaza goluri"?! ce om puternic...alex a ajuns sa inteleaga, sa accepte lumea asta asa cum e? sa treaca peste? alex iubeste golurile si se simte privilegiat? nu se poate abtine...se joaca?! ferice de alex! ferice de naivitatea lui!
alex nu vede marginea golului, nu are cum sa pice atata vreme cat considera golul o pasiune. din pacate ii e frica de el insusi...aici lucrurile stau mai prost---dar nu stau prost pentru toti?
din fericire pt alex, el are propria conceptie despre gol. din pacate, pt altii golul e atat de mare incat acopera tot, nu se mai face usor recunoscut, nu se mai face dorit, adorat, nu se mai vede, doar se simte...si atunci se schimba rolurile: Golul colectioneaza oameni
si, pana la urma, cum o fi mai bine? colectionar sau colectionat?

nu cauta raspunsuri acolo unde nu ar fi trebuit sa existe loc de intrebari...de ce e nevoie de lamuriri? de ce ai nevoie de comentariile astea? lasa totul acolo unde ii e locul- in sfera sa de perfectiune. eternitatea unor sentimente sublime e utopie.........