Ieroschim. Daniil de la Rarau (autorul "Acatistului Ragului Aprins") a scris ultima sa poezie - de o tulbratoare frumusete - in dimineata zilei arestarii sale. Se va stinge din viata in inchisoare bolnav si batut.

AM AUZIT CANTECUL PASARII UNICE

Dimineata, la ceasul rugaciunii,
Cand pe ramuri sta inca proaspata
Roua,
Am auzit langa mine
Cantecul pasarii unice.
Iata! Se inalta asa de minunat,
Asa de limpede
Si rasuna in atata ecou
Incat pare ca lumea,
Marea si larga lume,
Toata il asculta, firea toata il aude
Si ii raspunde,
Il aude
Si-l insoteste
Pana sus de tot
La Dumnezeu.
Privesc, pe mladita unei ramuri,
Intr-o picatura
Limpede de roua
Si ascult cantecul de lumina
Al pasarii.
In linistea lunga a clipei
Acesteia
Atat de inalte,
Fara voie imi inchipui
Bucuria cereasca;
Fara voie
O descopar acum,
In pacea
Starii e rugaciune
La care
Ma aflu si care
Ma stapaneste
Deplin.
O descopar nu ca o oprire
Si inecare
In simtire,
nu ca o pierdere
o uitare de sine
in extaz,
ci ca o ascutime de inteles
trait,
limpede si curat,
ca o necurmata
si nemarginita suire
tot mai apropiata,
tot mai crescuta
la inima
cea tainica
si sfanta a Domnului.

La inceputul lunii iunie 1958, dupa ce a slujit Utrenia, slujba de la miezul noptii, Parintele Daniil si-a cerut iertare de la toti vietuitorii Schitului Rarau si i-a intarit duhovniceste, spunandu-le ca va fi arestat de cei necredinciosi si va muri in inchisoare, marturisindu-l pe Dumnezeu.

Iata sfarsitul vietii unui ziarist care s-a intors la credinta in urma unei excursii la Muntele Athos unde a stat 2 sau 3 sapatamani (nu imi mai amintesc exact), iar cand a venit a organizat cunoscuta miscare a Rugului Aprins, apoi si-a vandut toata avutia si a intrat in monahism.

Este un exemplu foarte bun pentru oricare dintre noi, cei care sustinem - pe buna dreptate - ca traim niste vremuri tulburate, pline de confuzie, angoasa si deznadejde...

Linkuri in legatura cu viata si scrierile Parintelui Daniil Tudor:
http://ro.altermedia.info/religietraditii/daniil-tudor-floarea-de-foc-a-ortodoxiei_2471.html

http://www.biserica-mihai-viteazul.ro/ro/index/rugaciu/imn-ac.htm
http://ortodoxia.topcities.com/ST.html

http://www.cloudsmagazine.com/12/George_Enache_Rugul_aprins.htm

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mradul/prolog.htm

Si una dintre cartile lui Mihai Radulescu despre preoti si mireni care au cunoscut viata de detentie in perioada comunista:

http://www.litdedetentie.as.ro/carte12.php

Doamne ajuta!

Parinte,

Si eu l-am descoperit pe Steinhardt intr-o perioada cand aveam nevoie de ceea ce Andrei Scrima numeste maestru...

Am constatat cu uimire ca la Facultatea de Litere din Bucuresti, "Jurnalul fericirii" nu prea a fost inteles. A vedea exclusiv latura literara a acestei scrieri este o eroare. Adevarul este ca ortodoxia a reprezentat un liman pentru multi intelectuali romani din perioada comunista (Parintele Nicolae, Petre Tutea etc.). Existau adevarate cercuri isihaste in inchisori (ex: Targu Ocna, Aiud etc.).

Parinetele Vasile Gavrila de la Biserica Studentilor din Bucuresti cita adesea o afirmatie a lui Pavel Florensky: marile reusite pe plan intelectual si nu numai s-au petrecut cu precadere in perioade zbuciumate ale istoriei.

Se poate vorbi de atitudinea omului in situatii-limita de care vorbeste Jaspers, citat de Pr Constantin Galeriu. Omul simte nevoia unui factor ordonator al situatiei iesite de sub control, iar singura sursa a unui astfel de factor este transcendentul, Dumnezeu reprezinta singura sursa de sens din lumea aceasta.

Parinte, se gaseste la Paris Jaspers? Pe piata romaneasca nu am gasit-o decat in limba franceza.

Pomeniti-va in rugaciunile sfintiei voastre!

Doamne ajuta!

M-am gandit sa adaug un gand care mi-a venit acum, in timp ce citeam mesajele tuturor...

Cum se poate ca au existat, exista si vor exista oameni care ARD din toata fiinta lor pentru viata induhovnicita, au o sete enorma de Dumnezeu si se dezleaga cu usurinta de cele lumesti.
Astfel de oameni, sunt pentru mine o continua fascinatie... Sfantul Apostol Pavel, Parintii Sofronie din Essex, Rafail Noica, Daniil de la Rarau (Sandu Tudor), Seraphim Rose si lista poate continua la nesfarsit...

Oare nu cumva asa doreste Dumnezeu sa fim? Sa cautam cu ardoare, sa cercetam fara ragaz... Hristos ne cheama la fapta... Iar noi (eu sunt cea dintai, nu glumesc cand spun asta) mai zabovim putin si nu realizam ca viata aceasta este o Golgota (Pr. Rafail Noica), deci este nevoie in primul rand de chinul jertfirii sinelui, a obiceiului...

Oamenii de care vorbeam mai sus au mers direct inainte, fara sa priveasca nicidecum in spate, ci au privit la Hristos...

Acest gand se adreseaza in primul rand mie

Ma gandesc daca nu cumva in era comoditatilor, impietririi si a risipirii este mai grea inaptuirea...

Ce credeti?