- ieronim… murmură tânăra în halat alb, cu faţa îmbujorată brusc. s-a dus şi hans... e la fel ca ceilalţi, vino să vezi.../ bărbatul aplecat asupra biroului negru din salonul golaş tresări pentru o clipă. apoi îşi recăpătă sângele rece, se ridică mecanic şi îşi aranjă pe mână mănuşa de plastic – înălţă cu prevedere animalul inert, evitând însă ochii aceia larg deschişi dar stinşi şi groaza surdă ce mocnea batjocoritoare acolo./ - priveşte-i coada, mai  ...continuare .
comenteaza!

prolog/ tânărul îşi lipi mâna de corpul neînsufleţit al fetei întinse pe jos şi murmură:/ - dar oare a simţit ceva?... adică...a simţit cum te-ai apropiat, a simţit cum i-a pătruns ranga în gambă?... a rostit ceva?/ - nu cred, îi răspunse candid a treia persoană care se mai afla în poiană. n-a durut-o nimic, înţelegi? s-a întors şi m-a sărutat./ - Şi asta ce crezi că însemna? ceru absent août./ - asta... îl fixă cel de-al doilea tânăr şi îl împinse către  ...continuare .
comenteaza!