Cea mai veche amintire din viata mea este sarutul dulce uscat cu care mi/am botezat noua viata, in urma cu doi ani... Intr/o toamna usoara, in fata unui magazin care, ciudat, se numea... Caminul, am sarutat o fata cu acelasi nume ca al meu. O fata pe care am iubit/o din prima clipa si cu care am trecut prin multe clipe frumoase sau grele. Cea mai veche amintire e cea care conteaza. Iar sarutul acela face cat o noua viata la care nu vreau sa renunt nici in mijlocul celui mai mare uragan.

libertatea...

meciul vis/experienta il ducem zilnic. nu auziti oameni, prieteni sa va zica.. fii cu capul pe umeri. fii mai realist. lasa prostiile. vezi ce faci maine.. s.a.m.d? aici e buba. asa cum mi s/a mai zis.. vezi cum faci bani sa ai pentru mancare, chirie . etc. nu te gandi la cum sa faci un ziar sau cum sa construiesti un parc... nu fii cu capul in nori! lasa visele... ei, eu tot am facut un ziar, chiar daca abia imi plateam chiria!
e buba aia cu piramida lui maslow. teoretic ar trebui sa ne preocupe primele nevoie. treapata pe care suntem. mai intai existenta, apoi socializarea, apoi proiecte, apoi vise de schimbare a lumii. eu zic ca trebuie sa trecem peste trepte si sa avem mereu escapade pe treptele de sus. ca altfel traim cu privirea in pamant.
si asta vreau sa zic. ca visul ar trebui cel putin sa ne marcheze mai mult decat ce am trait, adica experienta.... am vazut din experienta ca nu se poate face un ziar cand nu ai un ban... ca nimeni nu da banii pe ideile tale si apoi iti vinde afacerea.. daca eram, sa ma iau dupa experienta nu mai faceam ziar nicicand. am "visat" si pana la urma am gasit cheia, culoarul spre ce vroiam sa fac. si era simplu.
comentarii gen.. blah.. blah. vin din partea unora care nu pricep sau nu vor sa pricapa. si atunci cand ceva nu e in sistemul lor de referinta il resping usor, pentru a se simti superiori...
daca asa faceam si eu cu proiectul de ziar, nu mai faceam nimic. am incercat sa descopar, sa patrund "ilogicul" care imi sarea in ochi. si am gasit intelesul si solutia..... hai sa nu mai fim ignoranti si sa privim si dincolo de egoul nostru.

mi se pare ca esti preocupata mai mult de moarte decat de viata. Moartea e a doua nastere. dar tu esti deja nascuta. e interesant ce putem gasi aici...

sa renunti e mult mai usor decat sa incerci sa schimbi lumea din jurul tau. sa te simti inselat de viata e mult mai usor decat sa accepti ca nu ai facut destul.
e doar o chestiune de atitudine. si un regret pe care ti/l datorezi.
de fiecare data cand privesc inapoi simt ca viata mea a fost perfecta. asa cum trebuia sa fie. cand privesc inainte, ma intreb daca am energia necesara sa o duc pana la capat. Tot ce ma duce inainte este promisiunea ca voi gusta din acele clipe de fericire atat de rare. pe care le/am avut in viata mea perfecta, din trecut.
si merita.