Ma intreb zau cati dintre voi ati scris o carte? Eu nu mi-as permite sa critic in felul asta, poate voi da, cine stie cate volume ati publicat deja.

Si de unde pana unde ati sarit ca sacalii ca mi-as fi insusit eu cumva textul asta?Titlul e clar , ghilimelele sunt, din nefericite doar la sfarsit. Respirati adanc si luati o pauza :)).

Dragii mei, limba romana zice asa:

SCRÍERE s. 1. (înv.) scrisoare. (~ literelor alfabetului.) 2. (înv.) scriptură, scrisoare. (Vorbire și ~.) 3. v. caligrafiere. 4. (înv.) scrisoare. (~ au luat-o de la romani.) 5. v. creare. 6. v. lucrare. 7. v. carte. 8. scriere dramatică v. piesă.

INTENSITÁTE s. 1. forță, putere, tăria vântului, (înv.) mărie, mărime. (~ vântului, a dragostei.) 2. v. volum. 3. (FIZ.) intensitate de magnetizare = magnetizație. 4. v. tensiune.

De puterea unor cuvinte ati auzit? Sa ma scuze cei care cunosc limba romana si nu aveau nevoie de un copy paste din dex.

M-am distrat oricum,multumesc!

Da,e "Invitatie la vals", Drumes. Dar intrebarea mea e alta?Condamna cineva finalul chiar dupa intensitatea scrierii?

Sa iei acelasi avion si la dus si la intoarcere cu fostul tau iubit din intamplare. Sa mergi la un show cu 50.000 oameni si fara sa il cauti sa il intalnesti tot pe el la multi kilometri de casa..

Sa asculti o melodie pe youtube, sa deschizi radioul si sa cante aceeasi melodie.

Ce frumos şi mindru mi-ai apărut cand te-am revazut! Mi-am dat seama că niciodată n-o să mai cobori pină la mine, că nădejdea intr-o intoarcere e o nebunie curată. Am vrut atunci să te imbrăţişez cu de-a sila, aşa cum făcuseşi şi tu cu mine odinioară cand mi-ai furat dragostea. O, Dorule, incă de la inceputul legăturii noastre erai sigur că te iubesc. E adevărat, te-am iubit şi atunci mult. Dar iubirea la care răspunzi nu e decit jumătate iubire. Chiar mai puţin decit atit. Acum, acum să mă fi lăsat să te sărut, cind nu mai era cu putinţă. Ai fi ştiut ce inseamnă o sărutare. Şi aş fi ştiut, bineinţeles, şi eu. Sufeream de rău de tine, inţelegi? Intrebuinţez acest cuvint fiindcă nu găsesc altul mai potrivit. E ceva care aduce cu o sfişietoare nostalgie, dar e mai mult decit nostalgie. Acest rău de dragoste mă măcina incetul cu incetul, imi răvăşea fiinţa, imi lua minţile. Umblam pe străzi năucă, buimacă, ca să consum energia care mă apăsa, sau scriam frenetic ceasuri intregi, acoperind zeci de pagini, strigindu-ţi dorul meu mistuitor, setea mea de tine. Cind nu te poţi infrina inseamnă că ai pierdut cirma şi pluteşti la intimplare, in voia valurilor. Nu mai eram stăpină pe mine.
Găsisem un simbure de fericire chiar in lacrimi. Cind a tăcut orchestra, s-a destrămat şi vraja care mă smulsese din realitate. Revenindu-mi luciditatea, m-am îngrozit de aventura in care mă angajasem.
Cit timp erai singur, aveam credinţa că nu m-ai uitat, că mai ţii la mine, cu tot răul pe care ţi l-am făcut; că amintirile noastre dragi incă stăruiesc in tine, cu mireasma lor atenuată de timp, totuşi destul de vii. Pentru mine acest gind constituia o mingiiere, un sprijin, o speranţă. N-aş putea spune că mă gindeam la o impăcare. Ar fi fost lipsit de sens să mi-o mărturisesc deschis chiar mie insămi. Dar in adincul sufletului, spun drept, tot nădăjduiam. Şi acum căzuse şi asta! Erai de aici inainte al alteia. Ştiu că n-ai luat-o să te răzbuni pe mine şi să mă nimiceşti. Eşti prea mare şi bun ca să-mi vrei intr-atit răul. Mă gindeam-cu spaimă că s-ar putea să vă intilnesc undeva, pe stradă, la teatru sau la cinema. Unul lîngă altul, sorbindu-vă din ochi, conversind intim; ea rezemindu-se tandră de braţul tău, aşa cum făceam şi eu adesea. Mă cutremuram toată şi gemeam de durere.
Am vrut să fug de voi, şi gindul acesta m-a stăpinit un timp. Să plec undeva departe, in alt colţ de pămant, in străinătate, oriunde! Să incep acolo o nouă viaţă cu alţi oameni, alt decor, chiar alt aer. " O nouă dragoste poate m-ar fi salvat, ştiu eu? De ce n-a venit? De ce am fost sortită să am o singură dragoste şi aceea atit de tragică?
Nu ştiu, dar unii oameni sint sortiţi să ispăşească greu o greşeală. Eu sint dintre aceia. Nu mă pling! Dealtfel, nici nu mai am lacrimi. Odată, sint mulţi ani de-atunci, o ţărancă octogenară mi-a spus: domnişoară frumoasă, să te păzească Dumnezeu şi Maica Precista de dragostea neagră. La virsta aceea n-am inţeles despre ce era vorba. Acuma ştiu prea bine. Invitaţia ta la vals n-a fost decit actul de naştere al acelei iubiri negre care sfirşeşte cu moarte. Sint sigură că nu te-ai aşteptat la un asemenea deznodămint, dar tot pe atit de adevărat că nici nu l-ai putut impiedica. Rămii cu bine, dragul meu! Iartă-mă N-am avut incotro. Dacă nu scriam scrisoarea de faţă, n-aş fi putut să mor. Nu-i nimic. Ai să mă uiţi repede şi după aceea iţi vor rămine de trăit incă ani mulţi şi fericiţi. In plus iţi las şi partea mea de fericire de care destinul m-a lipsit. Incă o dată rămii cu bine, Dor! Te sărut aievea, cum te sărutam odinioară de zeci de ori, incit imi spuneai copleşit: "Nebuno lasă-mă, mă inăbuşi.'" ― şi eu tot mai mult voiam să te inăbuş.
Am disecat in lumină tot ceea ce s-a petrecut intre mine şi el, am cintărit intimplările, pipăind resortul fiecărei fapte, oricit de neinsemnată ar fi fost. Nu, nu este nimic de făcut! Acesta-I adevărul! Sentinţa, implacabilă ca un destin, rămine in picioare Nici o ispită lumească nu mă mai ademeneşte să infrunt verdictul, nici o dorinţă, nici un ţel, nici o ambiţie. Nimic. Drama incepe de acolo că n-am izbutit să mă cunosc decit atunci cind era prea tirziu. N-am ştiut cind trebuia incotro să-mi indrept paşii, in ce chip să-mi stăpinesc pornirile inimii şi, apucind la intamplare pe un drum greşit, iată-mă ajuns inainte de vreme la sfirşitul său. Totul, totul imi vorbeşte de el: locurile pe unde am hoinărit,casele, grădinile, lucrurile, oamenii pe care i-am cunoscut impreună. In toate şi in tot parcă şi-a lăsat fiinţa lui. Cind tac, fiinţele şi lucrurile din afară incep să grăiască amintirile din mine. In ginduri şi in vis, in iubire şi in ură, inbucurie şi in suferinţă, in faptă şi in vorbă, e pururea viu, pururi prezent ..
Cine ar putea să-mi smulgă rădăcinile lui crescute pină in adincurile mele cele mai insondabile? Iubirile mari sint tocmai acelea de care te indoieşti mai mult."

R

Fii dragut si mai invata-ma ceva. Cum schimb pseudonimul asta stupid "bunny girl". Am scotocit prin modificare profil si nu am gasit nimic