comentarii

Cica trei copii au scapat dintr-un


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Elena - de carapiscum la: 08/10/2004 15:33:22
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Nu inteleg prea bine, ce sfaturi ceri sa-ti dam noi? Si de unde gandul asta fara pic de nadejde? Din ce ai scris tu, fara a vrea sa te laud cu nimic, esti mai crestina decat multi dintre noi, ca in timp ce noi ne chinuim sa descoperim noi taine si cunostinte despre Dumnezeu, tu, chiar si nesupravegheata de nimeni, te caznesti singura sa patrunzi in iubirea divina fara ipocrizie, fara prejudecati- asta dupa o viata atee, ceea ce e mai mult decat de admirat, este aproape o minune (o fi acesta rezultatul iubirii de mama si al rugaciunilor ei).

Intrebi de vreo terapie... Pai tocmai ai inceput-o si vad ca da roade. Stiu cat iti este de greu, stiu cat de mult te certi cu sinea ta si poate chiar cu Dumnezeu, stiu prin ce stari confuze treci uneori cand te simti mai aproape de El si ceva din afara vine si te indeparteaza automat... Asta e lupta cea mare pe care trebuie s-o duci fiindca dupa ce atata vreme diavolul ti-a tinut ascuns adevarul despre Dumnezeu, cand ti s-a desteptat constiinta el simte ca te poate pierde si atunci vine cu si mai multa forta sa te determine sa cedezi si sa revii la starea dinainte. Numai ca el nu stie ca tu acuma Il ai pe Dumnezeu de partea ta, adica stie dar iti sopteste pe la urechile simtirii ca te-a uitat si ca nu tine cont de tine fiindca esti pierduta dupa o viata dusa in afara Lui. Ceea ce-i total gresit, tocmai acum Il ai mai aproape de tine pe Dumnezeu si mai departe pe vrajmas.

De ce ti se pare aproape imposibil sa faci legatura directa si imediata cu divinitatea?! Fiindca esti la inceput de drum. Inchipuie-ti ca esti data afara dintr-o slujba si esti nevoita sa te reprofilezi. Cum crezi ca te simti intr-un astfel de caz, neputincioasa poate?... E ceva normal, orice inceput este cat se poate de greu. Dar sa vezi pe urma ce satisfactii o sa ai! Oricum e bine de stiut ca in drumul acesta al mantuirii exista mai multe trepte si fiecare in parte trebuie parcursa intr-un anumit fel si timp. Ai nevoie de f. multa rabdare, in primul rand, si sa fii incredintata ca ceea ce faci nu este in zadar, ca daca ai facut o fapta buna fata chiar de tine insati inseamna ca l-ai indatorat pe Dumnezeu, iar El nu ramane dator niciodata nimanui.

Am sa-ti scriu in cele ce urmeaza o intamplare f. veche pe care n-o stiu intocmai si cu lux de amanunte, insa i-am retinut pilda.

Cica trei copii au scapat dintr-un naufragiu pe mare si valurile i-au dus pana la tarmul unei f. mici insule inca necunoscuta de oameni. Acolo si-au petrecut multi ani pana au ajuns maturi. Ce era de remarcat ca toti trei, la o anumita ora din zi se strangeau si rosteau ceea ce pt. ei era o rugaciune mai mult decat simpla, o rugaciune aproape fara sens pt. un om modern (nu-mi amintesc acea rugaciune dar stiu ca era un joc de cuvinte f. interesant- sper sa ma jute cineva sa mi-o amintesc). In fine, intr-una din zile aparu la tarmul insulei lor o corabie de pe care coborara diferiti oameni printre care si cativa calugari ce cautau noi vanari de suflete. Si asa aflara acesti slujitori ca tinerii erau de f. multi ani acolo si ca n-aveau habar nici macar de notiunile elementare ale credintei crestine. Asa ca au inceput a-i invata toate fiindca auzisera rugaciunea lor precrestina si li se paruse puerila- si le-au predat rugaciunea Domneasca, "Tatal Nostru". Cand s-a apropiat ziua plecarii in larg a corabiei, tinerii au fost intrebati daca vor sa paraseasca insula si sa se intoarca in lumea din care plecasera candva impreuna cu parintii lor. Raspunsul lor a fost ferm: NU. La sorocul hotarat corabia a ridicat ancora si s-a indepartat de la tarm. Era exact vremea la care tinerii obisnuiau sa-si spuna rugaciunea. Numai ca dupa un timp calugarii de pe nava au ramas incremeniti vazandu-i pe cei trei tineri agitati cum gesticulau si alergau desculti pe apa ca si pe uscat dupa corabie. Cand in sfarsit au ajuns pe punte, toti i-au intrebat: ce s-a intamplat si cum de au putut ei alerga pe mare? La care ei au raspuns asa: - Noi oricand putem alerga pe mare daca vrem, dar acum s-a intamplat ca am uitat o parte din rugaciunea pe care ne-ati invatat si am alergat dupa voi ca sa ne-o mai spuneti odata si sa n-o mai uitam! La care calugarii au zis la randul lor: - Nu va mai trebuieste nici o alta rugaciune, spuneti-o in continuare pe cea pe care o stiti voi, ca noi, cu toata stiinta si priceperea noastra in ale teologiei, cu toate rugaciunile ce le rostim pe de rost ore in sir, de am fi pasit pe apa ne-am fi innecat de la primul pas! Nu voi aveati trebuinta sa fiti invatati credinta, ci noi.

Sper sa-ti fie de folos vreun cuvant ceva, dar si mai mult sper sa nu te dai batuta. Ai sa vezi tu pe parcurs ce de bucurii duhovnicesti vei avea. Si sa stii ca nu vorbesc de o bucurie asemanatoare cu aceea la implinirea vreunui gand de-al nostru lumesc, nu, eu vorbesc de o bucurie ce o vei simti izvorand din tine si revarsandu-se-n cascade peste toti ceilalti. Gustul biruintei asupra raului, placerea de a sta alaturi de oameni simpli dar onesti cum sunt majoritatea crestinilor, pacea care se va cobora ca o adiere sfanta peste inclusiv lucrul mainilor tale..., toate acestea iti vor aduce mai devreme sau mai tarziu pasiunea adevarata pt. Dumnezeu. Si cand ai sa-L gusti prima data n-ai sa-L mai uiti si n-ai sa mai vrei sa mananci altceva. Atat sa-ti mai amintesti in timp ce ai inceput sa alergi pe mare: "de cate ori vei cadea, scoala-te si te vei mantui"!!! Asta a spus-o Hristos, "Dumnezeul necunoscut" pe care L-a predicat Ap. Pavel in Areopag. Si inca ceva, si cu asta inchei: "cui i s-a iertat mult, mult iubeste; dar cui i s-a iertat putin, putin iubeste". Tu iubesti fara sa-ti dai seama, si nu multe au fost femeile mironosite sau o Maria Egipteanca. Important e ca te afli pe un drum bun, al intoarcerii la Dumnezeu si al neintoarcerii la cele dinainte.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#24475 (raspuns la: #24367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cica trei orbi pipaiau un ele - de gabriel.serbescu la: 21/03/2004 14:20:52
(la: Neocrestinii)
cica trei orbi pipaiau un elefant. Unul, care-i pipaia coada zicea ca elefantul e un sarpe. Altul care-i pipaia trompa, spunea ca e un trunchi de copac. Ultimul, pipaindu-i stomacul afirma ca elefantul e o stanca.
Asa si in viata, unii merg la Mecca, altii la Jerusalim, altii la Roma. Doar cineva ca tine nu merge nici unde ca la stie pe toate, si nu se mai indoieste de nimic, si singura grija pe care o are e sa scrie corect gramatical ¨care-L¨ ¨El¨ si folosesti patetice semne de exclamare.

p.s. Nu am cerut nimanui o eternitate, nu pot sa mi-o imaginez, nu o pot defini conceptual, nimeni nu o poate face, drept urmare nu ma intereseaza. Vreau doar un pic de decenta. Atat
#12507 (raspuns la: #12464) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa crestem copii - de gabidan la: 16/12/2003 07:06:24
(la: Cine si cum ne creste copiii?...)
Eu am o varsta la care am crescut trei copii, fata in Ilinois, baiatul mijlociu cercetator in religie, cel mic aplica la universitatile din State si sper sa plece si el, campion national de karate.Intodeauna i-am prgatit pentru o lume rea, nepriceputa si razbunatoare. I-am invatat viata reala, am facut cu ei exercitii de a se descurca atunci cand dau peste incompetenti, cu sa-i evite sau cum sa-i uite imediat.E frumos sa-ti cresti copiii in puf dar ce faci daca mori maine si lasi pe lume niste handicapati care nu stiu sa-si gateasca, sa-si spele, sa se adreseze, sa dea un mail, sa se apere?
Daca unul din copii mei ar fi patit asa ceva l-ar fi considerat un exercitiu de rabdare si rezolvare a unei situatii dificile dar nu disperate. Probabil ca educatia a fost influientata de cei 30 de ani de militarie pe care cu onoare i-am facut.Viata mea s-a ghidat intodeauna pe,,Iubeste dezinteresat numai daca este in interesul tau,,
Copiii mei mi-au multumit pentru tot ce i-am invatat si nu regreta nimic din ceea ce a trecut.
de trei ori soacra - de munteanu rodica la: 08/10/2005 12:41:02
(la: vesnica discutie dintre soacra si nora)
Asta sint eu.
Imi iubesc foarte mult copiii si pentru mine linistea si fericirea lor este mai presus decit ideea de a cauta defecte celor cu care s-au insotit.
De fapt imi place sa fiu inconjurata de tineri si ma bucur ca nu se simt stingheri fata de mine.Reteta daca poate fi luata ca o reteta este simpla:
nu le-am impus nurorilor niciodata sa-mi spuna mama considerind ca mama este doar una, si le-am rugat daca le face placere sa-mi spuna pe nume si mie si sotului.
le-am spus la toti ca atunci cind ei sint in vizita sint in vizita iar eu sint gazda ma ocup de tot ceea ce trebuie( de la gatit pina la spalatul vaselor , iar cind ma duc eu la ei si o fac destul de des este la fel, ma consider musafir .
daca-mi cer ajutorul sau il ofer este de comun acord.
absolut nu ma intereseaza ce au prin sifoniere, daca este de spalat sau de calcat daca o face unul sau altul, bine sau rau.
am reusit sa-i ajut pe toti trei copii mei sa-si termine facultatile si sa-si gaseasca servici dar nu ma intereseaza ce salar au nici pe ce-l cheltuiesc.
imi place sa-i vad ingrijiti( dupa mine asta denota si o multumire sufleteasca) si nu odata mi-am laudat nurorile cind le vad aranjate si puse la punct.
eu si sotul avem viata noastra nu traim viata lor si deocamdata primesc telefoane de la nurori zilnic iar in timpul conversatiilor discutam orice.
Si mai ales ma simt bine cu ei.
contrariile... provoaca - de Sibipot la: 04/12/2005 15:29:33
(la: sa facem un film!)
Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!
#92779 (raspuns la: #92721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna sa va fie dimineata - de thebrightside la: 24/01/2006 10:53:28
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
Uite si de la bright ceva de relaxat neuronul (cam lung..dar merita):

Dragii mei Parinti,
Sunt deja de 3 luni la Facultate si inca nu v-am scris. Imi pare nespus de rau insa va promit ca ma revansez de data asta. Insa inca inaite de a continua sa cititi scrisoarea v-as ruga sa ocupati loc. In nici intr-un caz sa nu continuati sa cititi scrisoarea stand in picioare!
Arsurile mi s-au vindecat aproape complet si am scapat incet si de starea de soc care mi-a provocat-o faptul ca a trebuit sa sar de la etajul 4. Am stat in spital doar 2 saptamani, vad deja destul de bine, si voma aia groaznica imi apare doar saptamanal. Deorece incendiul a fost provocat de mine trebuie sa platim ca despagubiri 30 de milioane de lei facultatii, doar toate astea sunt fleacuri, avand in vedere ca am ramas in viata.
Norocul meu a fost ca barbatul din blocul de vis-a-vis a vazut ce s-a intamplat si a chemat salvarea si pompierii. El a fost cel care m-a vizitat dupa aia la spital si dat fiind faptul ca nu aveam unde sa mai stau (camera mea s-a facut scrum) a fost atat de amabil sa-mi ofere sa stau cu el. Are o garsoniera cu o singura camera insa ne intelegem foarte bine.
El e de doua ori mai in varsta ca mine insa ne iubim extrem de mult si vrem sa ne casatorim! Inca nu ne-am hotarat cand dar vrem sa facem nunta inainte sa fie prea evident faptul ca sunt gravida.
E adevarat, dragii mei parinti, voi fi mama in curand!
Stiu ca abia asteptati sa fiti bunici si sunt sigura ca veti iubi bebelusii (deorece vor fi tripleti) la fel de mult cum m-ati iubit pe mine cat am fost mica. Singurul lucru care ne intarzie nunta e o infectie care il afecteaza momentan pe iubitul meu. Din cauza asta suntem din nou la spital fiindca evident ca m-am infectat si eu, dar deja ne simtim mult mai bine datorita antibioticelor care le primim amandoi intravenos.
Medicii numesc boala asta sifilis sau cum...
Stiu ca il veti primi pe sotul meu cu bratele deschise si va deveni in scurt timp un adevarat membru al familiei.
E un om foarte de treaba si cu toate ca nu a terminat 8 clase e foarte ambitios! Evident are alta religie ca a noastra dar stiu ca sunteti toleranti si nu va va deranja astfel nici faptul ca pielea lui are o culoare putin mai inchisa decat a noastra. Probabil ca va veti intelege foarte bine si asta nu in ultimul rand si datorita faptului ca are in mare o varsta apropiata de a voastra mai ales ca vrem sa ne mutam acasa (garsonierea lui e cam mica pentu trei copii).
Si parintii lui sunt niste oameni foarte cumsecade, tatal lui e chiar unul dintre cei mai renumiti traficanti africani!
Acum ca v-am povestit despre toate a sosit momentul sa va recunosc ca nu mi-a ars locuinta asa ca nu am nimic, nu am fost in spital nici macar o zi, n-am sifilis si nu am nici vreun logodnic negru.
Adevarul e ca m-au picat la chimie organica si la mate, si am luat un 6 la masini si actionari si am vrut doar sa va constientizez asupra faptului ca exista pe lumea asta chestii mult mai nasoale decat asta.
Va pupa dulce,
A voastra fata






You think you know, but you have no ideea.
'trudere, - de tomazian la: 17/01/2008 16:51:19
(la: Câini, căţei si căţeluşi )
de mic copil strangeam cainii vagabonzi de pe strada spre marea disperare a lui mamamare, care nevoind sa ma bruscheze, îi lasa la doi vreo doua zile dupa care îi "matrasea" pe undeva zicand ca au fugit. Era si greu la vremea aia, erau anii imediat dupa razboi, nu prea aveam nici loc si nici ce manca noi, dapai cotarlele.
Om la casa mea, am hotarat, ca doar acum acum credeam ca pot sa hotarasc singur, peste capul consoartei sa iau un caine. Era prin '75 si la toate incercarile mele de a deschide discutia despre un prieten patruped auzeam numai : la mine-n casa nu intra nici un caine (!!!). Asa ca de 1 Martie am dat 1000 de lei unei cucoane de prin Domenii (cred ca pe Sandu Aldea) pe un cocker bej cu pete albe, i-am legat un snur alb-rosu la gat si l-am prezentat ca martzisor. Din ziua aia am avut, si avem inca, in permanenta caine in casa.
Alegerea rasei s-a facut dupa un articol pe cae il citisem si de unde reiesea ca ar fi cockerii cei mai destepti caini. Cred ca autorul nu a avut nici un cocker, Snooky, asa se numea personajul era prost ca noaptea.
Dupa scurt timp am reusit sa o sterg in Germania si Snooky m-a urmat la fel ca intreaga familie. E drept ca el mi-a fost trimes ultimul cu avionul dupa cateva luni pentruca Lufthansa nu voia sa il ia in cala iarna.
In timpul cat a fost fara noi Snooky a stat la mama mea unde a trait ca un boier. Acolo erau trei copii mici care il hraneau toata ziua cu biscuiti. Asta i-a adus un surplus de greutate de care nu a mai scapat pana la obstescul sfarsit, adica pe la 12 ani, cand din cauza greutatii care apsa pe coloana a paralizat si a trebuit sa-l adormim. Adica eu a trebuit sa fiu de fatza, pentruca la treburile neplacute consoarta se face ca ploua.
Dupa doua saptamani a aparut dansa acasa cu un soricar luat de la azilul de animale. L-am numit Terry, asar era cu adevarat destept, dar ca toti soricarii tare al dracului si prea plin de personalitate. Cu toate ca era de doua palme ar fi vrut sa incalece toate catzelele de prin imprejurimi. Din cauza asta a trebuit sa innaltz gardul la casa si tot reusea sa se strecoare, nu stiu cum cand simtzea "chemarea". Asta a poposit si el 12 ani la noi si dupa ce s-a dus eram hotarat sa inchei capitolul "caine" cand iar dupa 2-3 saptamani a facut cocoana o vizita la azil si a aparut acasa cu o dama, un wolf-spitz gri pe care a prezentat-o drept Kira. Kira e si acum la noi, are cam 12 ani si da semne de "oboseala".
Dupa ea nu stiu ce va mai fi, amandoi suntem destul de in varsta....
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Craciunul la poalele Carpatil - de SB_one la: 24/12/2003 02:59:18
(la: Sunt crestine obiceiurile de Craciun?)
Craciunul la poalele Carpatilor

Partea de vest Ucraina, Slovacia, Ungaria si România sunt tarile care se afla la poalele Carpatilor.. Aici traiesc mai multe natiuni (ucraineni, rusi, maghiari, romani, slovaci, sasi) si religii (reformata, catolica, ortodoxa, baptista, evanghelica, greco-catolica) laolalta.

Obiceiurile reformate sunt si cele practicate pe teritoriul Ungariei. La fel de bogate sunt si cele greco-catolice. Multe traditii se leaga de fertilitatea pamantului. De Craciun pe podea si sub fata de masa se aseaza seminte de grau, iar de ziua lui Luca semnite de porumb. Un obicei greco-catolic interesant este si umblatul cu steaua: in Ungaria in multe locuri copii umbla cu steaua de Boboteaza, la ortodocsi insa se umbla de Craciun. Trei copii mai mici umbla din casa in casa imbracati ca cei trei crai de la rasarit cu o stea si duc in casa oamenilor mesajul ingerilor. Sarbatoarea oficiala este în data de 25 si 26 decembrie, însa fiecare isi sarbatoreste Craciunul dupa propria religie, dar respecta si Craciunul celorlalte religii. La tara este un obicei strabun faptul ca nu se lucreaza de sarbatoarea fiecarei religii. Bucataresele invata una de la cealalta retetele mancarurilor fiecarei natiuni si religii.



Craciunul in Statele Unite ale Americii

In America pregatirile de Craciun incep foarte devreme. Prima zi importanta este penultima zi de joi a lunii noiembrie, Thanksgiving Day, Ziua Recunostintei. De la sfarsitul lunii noiembrie deja se simte spiritul festiv de Craciun. In binecunoscutul Rockefeller Center, langa patinoar se impodobesc deja brazi de zeci de metrii înaltime.

In centrele comerciale apar zilnic ornamentele de sarbatori, alaturi de Mos Craciun pe sania sa cu reni si de ingerasii antici. De peste tot se simte mirosul de brad, si se aude "Santa Claus is coming to town..." Un magazin apartinand lantului Hallmark pe durata intregului an vinde ornamente de Craciun. Inainte de Craciun copii il asteapta pe Sfantul Nicolae, pe Santa Claus, la fel ca si in tarile europene. Fiecare membru al familiei primeste cate un bat din zahar, insa datoria mosului nu se termina aici. Tot el raspunde si de cadourile de Craciun.



Nasterea lui Iisus, Craciunul (25 decembrie) este cea mai mare sarbatoare a crestinilor. Dupa afirmatiile papei Iuliu I. Craciunul s-a sarbatorit pentru prima data in Roma in jurul anului 337, si de aici s-a raspandit obiceiul in Siria, la Costantinopol si in doar cateva zeci de ani s-a extins asupra intregii lumi crestinesti.

In ajunul Craciunului, crestinii respectau cateva traditii. In aceasta zi era interzisa munca in paduri, pe pasuni, se lucra doar in jurul casei. Era interzis cererea sau darea de imprumuturi. Nu era bine nici ca femeile sa coase, sa tese sau sa spele vase, pentru ca astfel le pastea nenorocirea. In ajunul Craciunului rufle spalate si puse la uscat aduceau boala asupra familiei. Daca animalele se culcau pe partea stanga, insemna ca iarna va fi lunga si geroasa. Fetele tinere la baterea clopotelor seara se uitau in fantana pentru a-si vedea viitorul sot. Tinerii nu aveau voie sa manance mancaruri unsuroase, pentru ca nu cumva sotiile sa le fie urate. Daca de post cocosul canta in amiaza mare se spunea ca cineva va muri din casa. Daca murea de Craciun, era consierat norocos, pentru ca i se iertau pacatele. Masa festiva de Craciun era completa doar daca continea traditionala carne de porc prajita, curcanul copt la cuptor, maiosul si cozonacul cu nuci. Pomul de Craciun era impodobit cu fructe, prajituri, dulciuri si luminari. Cadourile erau aduse de Iisus, si de atunci aceste obiceiuri reprezinta caldura si dragostea din sufletul oamenilor.




Craciun fericit pe mapamond:

Africana - "Een Plesierige Kerfees"
Arabica - "I'd Miilad Said Oua Sana Saida"
Argentina - "Felices Pasquas Y felices ano Nuevo"
Armeniana - "Shenoraavor Nor Dari yev Pari Gaghand"
Braziliana - "Boas Festas e Feliz Ano Novo"
Bulgara - "Tchestita Koleda; Tchestito Rojdestvo Hristovo"
Chineza - [Mandarina] - "Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan"
Chineza - [Catoneza] - "Saint Dan Fai Lok"
Croata - "Sretan Bozic i Nova Godina"
Ceha - "Prejeme Vam Vesele Vanoce a stastny Novy Rok"
Daneza - "Glædelig Jul"
Olandeza - "Vrolijk Kerstfeest en een Gelukkig Nieuwjaar"
Engleza - "Merry Christmas"
Finlandeza - "Hyvaa joulua"
Franceza - "Joyeux Noel"
Germana - "Froehliche Weihnachten"
Greaca - "Kala Christouyenna"
Maghiara - "Kellemes Karacsonyi unnepeket"
Indoneza - "Selamat Hari Natal"
Irlandeza - "Nollaig Shona Dhuit"
Italiana - "Buone Feste Natalizie"
Japoneza - "Shinnen omedeto. Kurisumasu Omedeto"
Coreana - "Sung Tan Chuk Ha"
Lituaniana - "Linksmu Kaledu"
Norvegiana - "God Jul"
Poloneza - "Wesolych Swiat Bozego Narodzenia"
Portugheza - "Boas Festas"
Rusa - "Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva is Novim Godom"
Sarba - "Hristos se rodi"
Slovaca - "Sretan Bozic or Vesele vianoce"
Galeza - "Nollaig chridheil huibh"
Sarbo-Croata - "Sretam Bozic. Vesela Nova Godina"
Slovaca - "Vesele Vianoce. A stastlivy Novy Rok"
Slovena - "Vesele Bozicne. Screcno Novo Leto"
Spaniola - "Feliz Navidad"
Suedeza - "God Jul and (Och) Ett Gott Nytt År"
Turca - "Noeliniz Ve Yeni Yiliniz Kutlu Olsun"
Ukrainiana - "Srozhdestvom Kristovym"
Vietnameza - "Chung Mung Giang Sinh"
Iugoslava - "Cestitamo Bozic"


http://www.moscraciun.ro/totul_despre_MC/moscraciun.html






Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7201 (raspuns la: #7139) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
My,8069 - de anita47 la: 15/01/2004 04:00:03
(la: Un salariu decent in Romania)
Si cand te gandesti ca mai sunt si "altii,mai oropsiti"(din "Adevarul"):
===========================

De la 1 ianuarie 2004, familiile care au copii in intretinere si inregistreaza un venit net pe membru de familie de pana la 1,5 milioane de lei beneficiaza de o alocatie lunara complementara. In functie de numarul copiilor de pana la 18 ani aflati in intretinere, parintii pot primi o alocatie suplimentara de 300.000 de lei pentru un copil, de 350.000 de lei pentru doi copii, de 400.000 de lei pentru trei copii si de 450.000 de lei pentru patru sau mai multi copii. De sprijin din partea statului sub forma de alocatie de sustinere vor beneficia si copiii aflati in intretinerea unui singur parinte. Alocatia de sustinere se acorda lunar familiilor monoparentale daca acestea realizeaza venituri nete lunare pe mebru de familie de pana la 1,5 milioane de lei. Cuantumul alocatiei de sustinere este de 450.000 de lei pentru familia cu un copil, de 525.000 de lei pentru familia cu doi copii, 600.000 de lei pentru familia cu trei copii si 675.000 de lei pentru familia cu patru sau mai multi copii. Pentru stabilirea si acordarea alocatiilor, reprezentantul familiei va depune o cerere insotita de acte doveditoare la primaria localitatii sau, dupa caz, a sectorului municipiului Bucuresti in a carui raza teritoriala locuieste. La stabilirea veniturilor pe baza carora se acorda alocatia de sprijin sau cea complementara se iau in calcul toate veniturile pe care membrii familiei le realizeaza, inclusiv cele care provin din asigurari sociale de stat, asigurari pentru somaj, obligatii legale de intretinere, indemnizatii cu caracter permanent, precum si eventuale venituri otinute din terenuri, cladiri, spatii locative sau alte bunuri mobile si imobile. Pentru dovedirea veniturilor, solicitantii trebuie sa anexeze cererilor adeverinte de salarii sau taloane de plata a ajutorului de somaj, adeverinte de la Administratia Financiara din care sa reiasa numarul proprietatilor sau veniturile inregistrate ca membru asociat sau persoana autorizata sa desfasoare o activitate independenta, adverinte pentru elevi eliberate de unitatile de invatamant care sa contina cuantumul burselor si natura lor etc. Mormanul de acte doveditoare pentru care solicitantul a cheltuit o multime de bani si timp trebuie obligatoriu insotit si de livretul de familie. Daca familia nu are livret, serviciul de stare civila al consiliului local are obligatia sa-l elibereze in termen de 30 de zile de la data solicitarii alocatiei de sprijin sau a celei complementare. In situatiile in care in livretul de familie nu sunt evidentiate toate datele, la cerere, trebuie anexate hotararile judecatoresti prin care sotul sau sotia este declarat disparut, cea de arestare preventiva pentru o perioada mai mare de 30 de zile sau cea de executare a unei pedepse private de libertate. Toate aceste acte trebuie depuse o singura data, iar plata celor doua noi masuri de protectie sociala, care sunt supuse indexarii, se va face pana in momentul in care copiii ajung la varsta majoratului.
Cu toate ca plata alocatiilor de sustinere si a celor complementare incepe la 1 februarie, Ministerul Muncii, Solidaritatii si Familiei nu are nici acum habar de numarul familiilor care vor beneficia de aceste ajutoare si cu atat mai putin de suma care va trebui scoasa din bugetul institutiei.


===========================
#8070 (raspuns la: #8069) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce e bine gandit?! - de Catalina Bader la: 21/01/2004 03:05:52
(la: Un salariu decent in Romania)
alocatie suplimentara de 300.000 de lei pentru un copil, de 350.000 de lei pentru doi copii, de 400.000 de lei pentru trei copii si de 450.000 de lei pentru patru sau mai multi copii.?!

si astia ajung pentru max o saptamana de mancare ca de haine/ incaltaminte nu mai vorbesc
#8268 (raspuns la: #8264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cit de des mergem in Romania - de monicad la: 17/02/2004 14:02:20
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sint nou venita in Cafeneaua.com, am descoperit-o azi navigind. Salutari tuturor celor ce participa la discutii.

Sint plecata din Romania din 1982.Cu timpul am relativizat notiunea de ` plecat`, si am inceput sa ma simt ca un turist care face o vacanta mai lunga.Ma reintorc in Romania cam de doua ori pe an, nu exagerez citusi de putin.Au fost ani cind am fost in Romania si de trei ori.Am trei copii al caror tata nu este roman si totusi le place Romania.Anul trecut i-am dus in Gorj, in locurile natale ale tatalui meu, au stat doua luni si au inteles ce inseamna legatura omului cu natura.Nu stiu cit de mult inteleg ei ce inseamna a fi roman dar stiu ca sunt mari aparatori ai Romaniei printre cei de aici, din Canada.
Mergind foarte des in Romania noroiul sau mitocania, e adevarat foarte raspindite nu ma mai impresioneaza.Ma deranjeaza mai de graba o atitudine slugarnica la adresa Occidentului , pe care am observat-o la multi compatrioti, nu numai la politicieni, dar aceasta este o constanta a romanilor de-a lungul istorei.Am intilnit o multime de oameni inteligenti, chiar la tara, unde mass media are mai putin impact, in orice caz mult mai subtili si analitici decit bietii canadieni care nu se pot exprima decit in stereotipuri.

Dragostea de tara , este ca religia, un lucru intim si nu cred ca poate fi analizata obiectiv.

Sa auzim de bine,

Monica D.

Totusi/12430 - de Tombola la: 21/03/2004 10:51:32
(la: De ce atata ura in lume, frati romani?)
Totusi se pare ca revolta albanezilor din Kosovo ar fi fost deliberat planuita.Chiar si asa imi pare rau pentru cei trei copii albanezi innecati ....
Dz-eu sa le binecuvinteze sufletele lor mici in rai linga el.

Cu Stima

Andre Morariu

#12498 (raspuns la: #12430) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vasilic-o! - de gigi2005 la: 14/04/2005 23:20:05
(la: Cum ati scrie un anunt la matrimoniale?)
De trei ori femei fa, ca mi-e mia facut trei copi nenorocitu ala ca p-asta micu lam facut cu Fanel da nici io nu stiu daca da ca mam trezit in trei luni. Care a venit noaptea la mine la bloc ca un martan in calduri de mieuna pe la balcon si cand iam spus de copi-i lui ma tratat cu hai sictir fa!
Da nun-telese-i bine ce, tia facut si tie copiii?
Mare nenorocit esti beeei, teai dus si cu vasilica, prietena mea cea mai buna, prapaditule!
#43670 (raspuns la: #43624) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ii dezmostenim? - de rodi la: 26/04/2005 17:23:47
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Draga Camelia, nu stiu ce as face daca fiul meu mi-ar spune intr-o zi ca e homosexual. Nu sunt in situatia asta, dar marog, pot sa-mi imaginez ca ar fi una din zilele negre din viata mea. Nu am un plan bine stabilit. Desigur ca nu mi-as ascunde dezamagirea (nu sunt genul), iar intrebarea "unde am fost eu sau sotul meu de vina" m-ar urmari o buna perioada de vreme, chiar daca n-as vrea. In mod sigur as avea o lunga discutie cu el. Then I'll take it from there.
In ce priveste dezmostenirea, pot sa-ti dau exemplul vecinului meu, un homosexual cumsecade dealtfel, scotian de origine, la vreo 45 de ani, desi arata cam de 30. Am avut ocazia sa discut cu parintii lui, care-l iubesc s-il viziteaza deseori, l-au ajutat de exemplu anul trecut sa-si vopseasca casa. Ei, si-n timp ce-i admiram noua nuanta de bej a casei, batranul (tatal adica), out of the blue, se uita la mine si-mi zice aproape cu lacrimi in ochi "nu pot sa-nteleg, dupa atatia ani nu pot pur si simplu, e unicul meu fiu... Voi lasa toata mostenirea fiicei mele, care are trei copii". M-a lasat ca la dentist,n-am raspuns nimic, mai ales ca vecinul nu e "out" in neighborhood ( desi toti stim ce e cu prietenul lui care-l viziteaza in fiecare weekend si sta peste noapte ), asa ca ma facusem ca nu stiu nimic... Dar chiar asa Camelia, tu ce-ai face daca ai avea doi baieti sa spunem, unul homosexual, fara copii, altul cu trei copii. Ai imparti averea in doua? Eu zic ca fiecare are dreptul sa-si lase averea cui crede de cuviinta, ca in cazul de fata, cui are nevoie mai multa.

In legatura cu paranoia, sigur nu cred ca incidenta de paranoia e mai mare la homosexuali, dar vreau sa-ti atrag atentia asupra unui lucru. Am mentionat in postarea mea de ieri ca majoritatea heterosexualilor simt repulsie fata de actul sexual dintre doi barbati. Am omis insa sa spun ca si viceversa e valabila deasemenea. Homosexualii ( nu vorbesc de bisexuali ) au repulsie fata de actul sexual dintre femeie si barbat. Draga mea, faptul ca homosexualii nu pot avea sex cu o femeie merge dincolo de simpla indiferenta, sa ne fie clar. Este REPULSIA fata de organele genitale feminine care-i face incapabili de a avea raporturi sexuale cu femeile. Peste indiferenta poti trece, cu o anumita doza de ambitie, peste repulsie nu poti, oricat ai incerca. Asta-i face pe majoritatea homosexualilor, in special pe cei batrani, misogini, si tot asta e motivul pentru care in scolile canadiene, odata cu desfiintarea discriminarii impotriva homosexualilor, se urmareste si desfiintarea discriminarii impotriva heterosexualilor, in special femeilor.
sandra cheri - de zaraza la: 19/05/2005 19:41:47
(la: Sandra Mae iubeste! Si tace...)
fata, am si eu un question mic, ca voi la stockholm stiu ca sunteti laconici: daca e asa de rahat forumul asta, toti sunt prosti, si numai tu esti destept, ce-i cu logoreea asta pe capul tau? sa-ti mai zic un secret, dar asta nu e de la mine, e dintr-un clasic: cica tre' sa scrie doar aia care au ceva de zis. mai bine te faci bancher, tot le ai cu statisticile, si le exprimi cantitativ. think about it.

zaraza

*dezacordurile sunt intentionate





#49855 (raspuns la: #49639) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E greu sa explic de ce m-am i - de florin la: 23/06/2005 12:55:45
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
E greu sa explic de ce m-am intors, in numai citeva rinduri. Statele unite ofera o societate functionala pentru un om matur, educat suficient pentru a cistiga bine, educat suficient pentru a remarca diferentele culturale, un om cu un sistem moral ce poate diferentia binele de rau si se poate adapta luind lucrurile asa cum sint, pastrindu-si echilibrul moral. Desi multi ar putea sa se inflameze la cele ce urmeaza, statele unite nu ofera totusi un sistem echilibrat pentru cresterea si educarea unui copil. Am locuit linga o scoala si am putut sa observ in pauza de prinz copiii ce ieseau de la ore. Nu cred ca as fi putut ajunge ce sint azi daca as fi frecventat o scoala acolo. De la vestimentatie, tunsoare si pina la cerceii din nas, urechi, buze si buric, totul arata la ce dezechilibru ajunge tineretul acolo. Cupluri de tineri de 12-14 ani tavalindu-se pe iarba si comportindu-se destul de obscen pentru un adult spune destul. Legi care interzic pedeapsa corporala aplicata de parinti copiilor (atit de necesara, indiferent de virsta), pe motiv ca afecteaza echilibrul psihic. Ia sa-mi spuneti citi riscati sa va fie luat copilul de serviciul social pentru ca i-ati tras o mama de bataie sa stie cum stau lucrurile (dupa ce a venit acasa lovit in mecla de un fum de iarba)? Conventii si stereotipisme pe care tinerii le urmeaza intocmai si in fata carora parintii nu pot avea replica. Obsedati la orice colt de strada, incit copiii sint trecuti strada cu autobuzul scolii, pentru a fi debarcati 10 metri mai departe de scoala in parc, linga parinti. Sistem de invatamint bazat pe teoria bunicului lui Creanga, "daca toti ar face carte, cine ne-ar mai trage ciubotele?". Mincare semipreparata plasticata indesata cu de-a sila pe git copiilor, pe motiv ca asa recomanda specialistii in nutritie. Am avut acolo un coleg ce nu minca legume sub nici o forma, pentru ca avea oroare din cauza modului cum maica-sa il fortase sa manince legume cind era copil.
In fine, sint foarte multe aspecte. Unele dintre ele se intilnesc deja si in Romania. Nu poti creste un copil acasa pina la 21 de ani, trebuie sa socializeze si astfel intra intr-un cerc vicios. Am intilnit o familie de romani emigrati de prin '88. Cei trei copii ai lor s-au nascut pe pamint american. Vorbesc limba romana pentru ca s-a ocupat mama de ei, dar prefera engleza. Refuza sa ia sandwitch la pachet, pe motiv ca rid colegii de ei daca maninca brinza cu ardei gras si salam, prefera ceva de la McDonalds. Au oroare de chiftele, ardei umplut si sarmale, pentru ca au ris colegii de ei ca pot inghiti asa ceva. Intr-un cuvint, copii sint mult mai preocupati de imaginea lor in societate decit de educatie. Care educatie costa. Credeti-ma ca nu dau doi bani pe un absolvent de facultate americana, doar daca este educat pina la facultate in alta parte de lume. Este o parere personala, poate fi contestata de oricine se simte lezat. Revin la ideea de la inceput, este o societate disfunctionala pentru un copil si din nefericire si Romania se indreapta spre acelasi viitor.
Un alt motiv pentru care m-am intors este departarea de parinti. Nu atit pentru mine cit pentru sotie.
Nu regret ca m-am intors, regret doar ca nu am aici confortul de acolo. Confortul psihic ca nimic rau nu se poate intimpla miine din cauza guvernului prin vreo lege de azi pe miine care te scoate in ilegalitate. Confortul in privinta sigurantei sistemului bancar si a circulatiei electronice a banilor. Confortul oferit de un vecin politicos, chiar daca nu politicos din suflet, dar macar de frica legii care ma apara de pornirile lui animalice. Confortul oferit de tehnologia de ultima ora (audio, video, computere, medicina, etc) disponibila la un pret decent si nu ca un apanaj al celor "alesi" ai soartei. Confortul ca poti sa pleci in concediu undeva si chiar sa te poti relaxa, fara sa faci apoplexie din cauza instinctelor primare degradate ale unor oameni care cistiga de pe urma relaxarii tale.
Nu mai imi vin in minte si alte motive, dar lista e cu siguranta lunga. Fiecare om numeste "acasa" acolo unde se simte bine. Cum spuneam, daca nu cunosteam ce e dincolo de granitele Romaniei m-as fi simtit mult mai bine in Romania.
Acelasi, Florin
#56235 (raspuns la: #56164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred - de Ionutzel la: 25/06/2005 21:51:43
(la: Imagini socante care ne-au influentat)
ca erau cinci. patru barbati si o femeie. erau ofiteri din trupele speciale si fusesera chemati sa apere MApN. dar cred ca stiti asta.
imagini groaznice:
tinere femei dintr-o tara africana cu organele genitale mutilate, dupa ce in prealabil fusesera violate zile intregi ...
intr-o alta tara africana, sudan parca, oameni migrand efectiv in cautarea echipelor de la onu care impart mancare. intr-un astfel de moment o mama isi lasa copilul slabit sub un copac si pleaca mai departe pentru a ajunge in sat. dupa ce primeste hrana pentru ea si ceilalti trei copii, pleaca sa il gaseasca pe cel de sub copac. nu pot sa descriu deznadejdea femeii pe masura ce era tot mai clar ca nu isi va regasi copilul.
#56758 (raspuns la: #54945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jimmy - de Calypso la: 08/07/2005 15:03:53
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
raspuns pe canalu'3.....

zici sa pun si vervena.

o sa pun si se'aia dar tot de'aia am baut de o saptamana; maine fac
courses si imi cumpar ceai verde; e un bun antoixidant....

dar cica tre' sa il bei in cantitati limitate ca contine teina (RSI mi_a spus)
DonQ mi_a spus ca are vi vitamina C;

Fefe zice ca ea il combina cu menta ca nici ei nu-i prea place
gustul (ca si mie dealtfel).... o idee buna, o sa incerc; multam Fefe
nunta.. - de munteanu rodica la: 12/07/2005 18:55:47
(la: help - sunt gata sa fac pasul cel mare)
Nu trebuie dati barbatii la oparte niciodata.Te folosesti de ei cit poti de mult si apoi mai vezi daca-ti mai trebuie.Si acum la modul serios daca esti dintr-un oras mare gasesti o groaza de magazine sau firme specializate in obiecte pentru nunti trebuie sa mergi pe la mai multe ca sa poti avea termen de comparatie ca preturi aspect si calitate si abea dupa aceea sa cumperi . Mai sint firme care-ti organizeaza totul si atunci tu nu trebuie sa alegi.Daca ai nevoie de sfaturi pot sa-ti spun cu placere ceea ce stiu.Eu am trei copii, am facut pina acuma 2 nunti pe care le-am organizat singura, iar in 27 august am ultima nunta la
Sinaia cam de 150 persoane dar aici am ajutor in organizare.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...