comentarii

compunere o zi din viata mea


Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
Dap, interesant... - de Simy3006 la: 17/02/2006 22:41:21
(la: Muzica)
o zi obisnuita din viata mea incepe cu un James Blunt (ca sa am simt beautiful :)))) continua cu Avril Lavignie, Aerosmith, Fly Project, Maroon5, wow sunt asa de multi ...iar seara adorm cu Tony Braxton, si nu.. nu va ganditi la prostii..ca nu doarme la mine in pat :)))
Muzica imi umple viata...
...dar ceea ce e mai frumos este ca... prietenii mei au inceput sa-mi puna intrebari de genul: "Fata, cum se numeste melodia aia pe care o canta o tipa si zice: ahhhamhh?"...iar eu: ?????????
Simplete...ceinseamna pentru - de Selima la: 18/02/2006 12:44:11
(la: CE INSEAMNA SA FI SIMPLU?)
Simplete...ceinseamna pentru mine aceasta simplete? Bucuria de a vedea o zi insorita in care fericirea imi este acompaniata de ciripit de pasarele si de un vant cald care-mi mangaie obrazul. Si-mi rapeste un zambet din coltul gurii.
Simplitatea se regaseste in roice zi normala din viata mea. Ador pur si simplu verdeata copaciilor intr-o zi de vara sau dasnul indraznet al fulgilor de zapada intr-o zi de ianuarie.
Simpltitatea se ragaseste acolo unde ne asteptam cel mai putin. Si chiar daca manipularea nu poate fi evitata are si ea farmecul ei, daca tu ca om stii s-o eviti, cu simplitate. demonstrand ca ai de unde sa faci rost de aceeasi informaitie cu un mincim de chin sau superficialitate.
O iubire simpla fara complicatii...un dar al vietii...simplitatea.
(im)perfectiune - de nete la: 10/03/2006 09:52:01
(la: Perfectiune)
am observat ca daca repet un cuvant de foarte multe ori se goleste de inteles. ce insemna perfectiunea? este un simplu cuvant pentru ceva mult prea amplu. este improbabil (dar nu imposibil) sa iubesc ceva despre ce n-am nici cea mai vaga idee. sa admitem faptul ca perfectiunea este o stare, o idee. pentru a putea spune ca o iubesc ar trebui sa cunosc starea respectiva altfel e ca si cum as spune "verde peste in carucior albastru de elefant african"... cum pot sa stiu daca am cunoscut o stare de nerecunoscut? nu prea pot... pot sa deformez realitatea spunand ca am reusit, oricum nu poate nimeni sa ma verifice, dar merita?... rezolv ceva? ma simt mai bine? in cel mai fericit caz trag o dunga peste o lista imaginara de lucruri pe care mi-am propus sa le cunosc, sa le experimentez. atunci ma intalnesc cu o prietena la o cafea si sa-i spun: "am experimentat perfectiunea si m-a extaziat! ar terbui sa incerci." se schimba ceva? posibil, in masura in care am capacitatea sa schimb orice vreau in viata mea prin alegerile pe care le fac. pentru ca acest lucru sa faca o diferenta obiectivitatea ar trebui sa existe. ea, insa, nu exista decat atata timp cat ne agatam cu disperare de anumite conventii. ma trezesc a doua zi si ma gandesc: "iubesc perfectiunea?" la care raspunsul vine imediat: "ce e aceea perfectiune?"

in ceea ce te priveste pe tine faci ce vrei, in ceea ce-i priveste pe altii faci ce poti
Cat din viata noastra ne apartine? - de maverik la: 30/03/2006 18:41:10
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
Cred ca daca raspunsul nu e "100%", atunci situatia este cam trista. Nu agreez (de fapt chiar urasc) ideea ca viata mea nu-mi apartine. Daca viata nu-ti apartine, atunci pentru ce traiesti?
anisia... - de celdesubdush la: 31/03/2006 21:05:56
(la: BatrĂ¢nete, haine grele...)
sa shtii ca nu voi scrie despre didi(na)...cel putin deocamdata...ea exista in viata mea...intr-un fel special.
poate intr-o zi o sa scriu despre ea...nu depinde doar de mine...depinde si de ea...
ca sa scriu despre didi(na) trebuie sa fie si ea oarecum langa mine...
Subiect sensibil... - de Sunday la: 01/04/2006 00:29:22
(la: BatrĂ¢nete, haine grele...)
Tin minte ca pina la vreo 30 de ani nu m-am gindit niciodata la batrinete. O vedeam, dar luata cu munca, supravietuirea in tara asta de adoptie, nu i-am acordat prea multa atentie. Dupa o pauza indelungata, mi-am vizitat meleagurile natale...si atunci pentru prima data mi-am dat seama de timpul asta care trece si nu iarta. Copii care erau in scutece cind am plecat, sau nu existau...mergeau la scoala, veri imbatriniti si cocosati de viata grea si plina de griji. Fosti colegi scoala stresati si incaruntiti devreme. Atunci, intr-o seara, m-am uitat mai indelung in oglinda din baie si mi-am dat seama ca timpul nu m-a iertat nici pe mine ca m-am schimbat, un rid, un fir alb pe ici pe colo...Si trebuie sa recunosc ca asta a fost unul dintre cele mai grele lucruri de acceptat. Celalalt, sa-mi vad parintii imbatrinind. Sa-i vad pe zi ce trece ca se schimba, ca se misca mai incet, ca se pling de cite o reuma , alta, ca nu mai sunt oamenii aceia ageri si energetici de 30 de ani pe care i-am stiut toata viata mea...Sunday
Parerea mea - de zaraza sc la: 03/04/2006 13:23:26
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Maotzedung-Ioanide a fost provocat de Jennifer. Cine e credincios il intelege...A pus doar altfel problema...

Jennifer-Tu spui ca pentru tine pamintul si universul ramin simbolurile vietii. Nici nu ma mira ca neintelegind ca religia este de neinteles pentru atei ai uitat de conceptele abstracte (prea ai alunecat pe partea materiala a lumii) carora nu stiu in ce masura le poti demonstra existenta: libertate, prietenie, multumire, educatie, fericire si altele...Acestea sint valorile noastre comune, le impartasesc si eu si tu, da, nu numai zeii si dracii, acestia nu sint relevanti intre noi doua...Orice crestin sau aproape toti sint de acord cu tine in ce priveste stiinta, pentru ca Dumnezeu cunoaste rosturile acestei lumi, raspunsul la intrebarile noastre e prea complicat sa-l vedem sau sa accedem la el, asa ca toti e posibil sa avem dreptate. Dumnezeu are raspunsul la intrebarile noastre, fie ele din stiinta sau nu.

Am scris de cel putin doua ori pe forum ca Dumnezeu l-a lasat pe om cu liber arbitru si ca atare nu il indruma categoric nici pe o cale nici pe alta.

Cred in Dumnezeu pentru ca El este iubire, este Iubirea pe care te poti baza oricind. Apropo, cine poate simti iubirea pe care o arata sotii unul altuia?...Exista si iubire neimpartasita, cum poate ceva care este energie sa-si faca simtita iubirea decit daca esti deschis spre acea energie...

O picatura in univers este viata mea, prefer sa am asigurata vesnicia...
Viata nu e totul, omul e o fiinta ce opereaza cu notiuni abstracte...Cine ma condamna pentru ca acum, credincioasa fiind, cred in vesnicia notiunilor abstracte...Si nici macar nu cautam ceva cind am descoperit pe Dumnezeu...Dar sotul meu era si este primul om perfect lucid, rational, inginer, cu care discutind am descoperit ca stiinta poate convietui cu religia. Religia nu se opune stiintei, religia il completeaza pe om, ii da sens, finalitate, ii ofera acces la intregul univers. Si nu am crezut cind discutam cu el, ci Dumnezeu mi s-a adresat pe strada, in gindul meu.
Nu stiu de ce ii scriu lui Jennifer aceste rinduri, in principal ei, dar nu pot sa tac. "Daca veti opri acesti oameni sa vorbeasca, vor vorbi pietrele!" Homo Stultus cred ca v-ar putea spune de unde e citatul, sau cautati-l, pe mine ma intereseaza ce simt eu, tot ce am citit a fost distilat in sufletul meu...

cere si ti se va da
#115125 (raspuns la: #115100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jennifer - de zaraza sc la: 07/04/2006 19:39:44
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Nu ma obliga nimeni, am aflat ca exista si ma comport ca atare...altii cred pentru ca li s-a spus/explicat de mici...

Hai sa discutam ceva inafara religiei si ai sa vezi ca am o perspectiva foarte apropiata de a ta...

Presupun ca ai vrut sa spui ca eu nu accept totul de la oameni...sau nu accept chiar nimic...sa stii ca nu incurc cele doua realitati...probabil iti inchipui ca atribui totul divinitatii, ei bine, fac asta in plan secund, in principal rezolv problemele etc prin forte proprii, eu cred ca relatia om-dumnezeu e o relatie speciala, asa cum mama m-a nascut si ii port respect, o intreb cind am nevoie de ajutor, dar apelez la ajutorul ei foarte rar pentru ca dumnezeu a dat omului minte. Dumnezeu nu gindeste in locul meu...23 de ani am gindit singura, asa fac si acum, ar fi un roman/nuvela sa explic ce s-a schimbat in viata mea inafara de faptul ca stiu ca exista...

Pentru mine religia crestina e perfect logica, are menirea ei, eu nu sarut icoane pentru ca n-am fost obisnuita, nu sarut mina preotului...merg la biserica pentru ca trebuie sa ii vizitezi locul unde preotul ce are har de la dumnezeu se ocupa cu sacramentele stiute...e ca si cum as refuza sa merg la un prieten acasa...chiar daca poate veni si el la mine...

Crezi ca eu fac mai putin bine pentru ca ma iau dupa prejudecati bisericesti? Am luat din biserica esenta...nu ceea ce spune preotul ca asa se face...Cele zece porunci, poruncile bisericii si corecta interpretare a pildelor lui Isus, interpretare insusita la predicile de duminica, carti bisericesti ce explica sacramentele, adevaruri de credinta...de ce spunem sfinta treime etc...

Eu fac bine ca oricare altul, dar cred ca ajut mai bine caci ma ajuta cel atoatestiutor...vorba aia ca mai bine ii dai omului o undita si il inveti sa pescuiasca mai bine decit sa ii dai peshte e valabila si la crestini...dumnezeu lucreaza prin oameni...noi sintem glasul lui.

E la fel de adevarat ca peste tot sint oameni mai buni si mai putin buni...Nu mai judeca credinta crestina uitindu-te la oameni...oamenii sint robi pacatului...rar oameni care s-au indepartat de pacat astfel incit sa putem zice ca e clar ca traiesc dupa principiile crestinesti (sint si atei care au foarte putine pacate, sint de acord, am mai spus ca peste tot sint in fond aceiasi oameni...cu bune cu rele)...Cum ti s-a parut papa Ioan Paul al II-lea?

bineinteles ca ti se pare absurd sa intorci si celalalt obraz cind primesti o palma pe unul...bineinteles ca ti se pare absurd sa te porti cu umilinta, dar pentru ce sa te maresti pe tine...cine esti se vede din fapte...daca stai mai in spate vezi tot spectacolul lumii, actorii care sintem si ne agitam adesea pentru fleacuri...ne imbolnavim, sintem stresati, suferim cind asteptarile ne sint inselate si a doua zi ne dam seama ca am suferit degeaba...si tot asa...

cere si ti se va da

#115939 (raspuns la: #115915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intamplare sau poate mai mult decat atat... - de cosmiK la: 19/04/2006 07:18:33
(la: .)
Vazand comentariile voastre la subiectul conferintei propuse de Cri Cri, nu m-am putut abtine sa nu fac si eu un mic comentariu.
Voi incepe cu prezentarea unei intamplari concludente si reale din viatza mea care mi-a dovedit ca exista ingeri printre noi. Era o zi de martie, imi amintesc ca si cum toate s-ar intampla acum. Ma indreptam spre casa adancita in ganduri, eu fiind o visatoare incurabila. Si aeriana cum eram am dat sa traversez un bulevard dar am uitat complet ca imediat, urma calea ferata. Asa ca m-am angajat in traversare senina, asigurandu-ma de masini. Pe partea cealalta la capatul scarilor care se aflau inaintea caii ferate era un om care imi facea semne disperate cu mainile, dar eu nu il luasem in seama, crezand ca acele semne erau destinate altcuiva. Si am traversat, am urcat scarile si am dat sa fac primul pas pe calea ferata. Noroc ca acel OM, dand dovada de un curaj deosebit si de o prezinta de spirit aparte a sarit m-a luat in brate si m-a aruncat la pamant. Cand m-am ridicat, am vazut trenul care tocmai trecuse. Daca nu ar fi fost acel Om, de fapt acel inger uman, acum as fi zacut sub tarana rece si as fi sfarsit tragic sub rotile unui tren.
Nu stiu ce am zis atunci, eram buimacita de cap si ingrozitor de terifiata. Cert e ca nu mi-a mai fost dat sa-l intalnesc pe acel inger uman niciodata, desi l-am cautat cu disperare, pentru a-i multumi, am dat pana si anunt la ziar, dar degeaba. A disparut pur si simplu.
Pentru o zi acel Om a fost ingerul meu pazitor si mi-a dat sansa de a incepe o noua viata. Odata cu aceasta intamplare o schimbare radicala s-a produs in viata mea si am inceput sa privesc oamenii, natura si tot ceea ce ma inconjura cu alti ochi. Atingerea lui usoara de inger desi a fost scurta, a durat doar cateva momente, poate, m-a trezit la realitate, m-a adus cu picioarele pe pamant si m-a salvat de la un sfarsit tragic cu atat mai mult cu cat si altcineva in familia mea sfarsise cam in acelasi mod dar oarecum diferit, prefer sa nu intru in amanunte.
In ceea ce priveste conferinta propusa de Cri Cri, cred ca voi cei ce ati raspuns ati interpretat in sens strict literal cele scrise de ea si nu ati avut puterea de a vedea dincolo de cuvinte si a intelege de fapt ideea acesteia.
Chiar si un ID poate, pentru o zi, o saptamana, o luna si poate chiar mai mult sa fie un inger pentru cineva in sensul ca reuseste sa alunge poate anumite tristeti ori dureri numai prin cuvinte si vorbe bune. Si chiar daca mai apoi acel Id va disparea, el tot si-a implinit menirea lui de inger .
Referitor la mine as putea spune ca toti oamenii care au tercut prin viata mea au avut la un moment dat menirea de a fi ingeri si m-au binecuvantat cu atingerea lor, chiar daca printre acesti oameni s-au numarat si unii care mi-au facut rau si mi-au provocat suferinta, tot au fost ingeri la un moment dat.
Dragalasa Cri Cri - de cosmiK la: 19/04/2006 19:24:01
(la: Despre arta de a fi si despre succes)
E adevarat ca dupa primul comentariu aparut la conferinta lui alexandros, restul comentariilor au fost scrise la masculin si asta pentru ca la un moment cineva mi s-a adresat ca si cum as fi fost barbat asa ca din cauza tentatiei am intrat in joc si mi-am asumat aceasta identitate.
Trebuie sa recunosc ca inca o data ai dat dovada de o intuitie fantastica si ca intr-un fel ai ghicit zodia in care m-am nascut. Cu singura deosebire ca m-am nascut in ultima zi a zodiei deci am ceva din caracteristicile unei leoaice si ceva din cele ale unei fecioare, iar ascendentul, foarte interesant, daca e sa ma iau dupa ce-a mi-a spus un amic pasionat de predictiile astrologice, e plasat in zodia gemenilor.
Deci o combinatie extrem de interesanta :).
Si eu multa vreme am avut talentul de a intra in tot felul de "relatii toxice", dar acum m-am linistit, iubesc un OM, care desi e mai tanar ca mine, aduce o imensa bucurie in viata mea, si stiu ca in ciuda oamenilor si poate chiar a dsetinului care ridica tot felul de piedici in calea noastra, pana la urma vom razbi la lumina si vom fi fericiti. De fapt si acum suntem fericiti, chiar daca o lunga distanta ne separa, si indiferent cat va dura aceasta fericire eu ii multumesc domnului ca m-a binecuvantat cu dragostea acestui OM.
In incheiere as mai vrea sa spun ca m-am uitat de nu stiu cate ori sa vad daca nu a aparut vreun mesaj de la tine, iar cand l-am vazut m-am bucurat teribil. Si sunt fericita ca prietenia nostra virtuala va continua. E atat de bine sa impartasesc cu tine ceea ce simt si traiesc.
Am citit si eu conferinta propusa de tine mai demult "Fluturi sau...soare??" si am si postat un mic comentariu, dar ceea ce vroiam sa spun in acest mesaj e ca in ultimele saptamani tu ai fost ingerul meu ascuns in spatele unui ID. Si ai adus un strop de lumina, bucurie si culoare in viata mea. Pentru asta si pentru tot ceea ce reprezinti, iti multumesc din strafundul inimii mele.
Ai un suflet gingas ca o floare sau ca un strop de ploaie din luna lui marte, un suflet frumos si candid de inger cu atingere diafana.
Asa ca... m-ai atins cu aripa ta si mi-ai aratat ca viata poate fi frumoasa si ca merita sa lupti pentru ea pana in ultima clipa.
#117985 (raspuns la: #117751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Cri Cri, suflet gingas si suav ca o primavara timpurie - de cosmiK la: 20/04/2006 19:24:55
(la: Despre arta de a fi si despre succes)
OMUL pe care il iubesc ma apreciaza si ma pretuieste asa cum sunt, dar nu stiu daca chiar merit toata aceasta apreciere si pretuire, deorecere uneori sunt o fiinta imposibila cu tot felul de toane si ocscilatii, dar mai ales cu un temperament vulcanic, care uneori ii pune pe ganduri pe cei care incearca sa se apropie prea mult de "fiinta" mea.
Stii ce imi reproseaza OMUL meu? Sau mai bine zis ce a costat el de cand ne-am unit destinele? Ca sunt o enigma, de fapt singura enigma din viata lui pe care inca nu a reusit sa o elucideze. Si ma intreb oare chiar asa o fi? Chiar sunt un mister pentru el si oare sunt o fiinta misterioasa pentru altii?
Inclin sa cred ca da, deoarece nici eu nu ma cunosc deplin si odata cu trecerea timpului descopar noi si noi fatete ale personalitatii mele.
Si ar mai fi ceva, cred ca datorita faptului ca am suferit la viata mea m-am invatat sa ridic ziduri, de fapt am cladit o fortareata in jurul sufletului meu, si mi-e destul de greu sa ma deschid total de teama de a nu fi din nou ranita.
In ceea ce te priveste sunt convinsa ca intr-o buna zi iti vei gasi jumatatea si ca veti trai clipe magice si inaltatoare impreuna. Vei fi fericita pentru ca tu prin felul in care gandesti si te exprimi, prin zambetul pe care il afisezi si prin tot ceea ce esti ca persoana aduci in sufletul celor care vin in contact cu tine, fie in viata reala, fie aici pe site aduci un strop de fericire si bucurie, si daca stii sa daruiesti iar tu realizezi asta din plin, primesti inzecit inapoi.
#118213 (raspuns la: #118058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gradinita - de mamarutza la: 28/04/2006 21:28:49
(la: Din gradinita...)

Mi-ai adus aminte de o perioada draguta din viata mea:gradinita, cand plangeam daca era duminica si zicea mama ca nu se merge la gradinita, pana intr-o zi cand m-am incapatant sa merg sa ma conving singura si nu a avut alta alternativa decat sa-mi faca paine cu ou si sa o puna in gentuta si sa ma lase sa ma duc sa ma conving...cand am ajuns acolo, portarul mi-a spus ca nu este gradinita duminica si m-a trimis acasa.
Doar astfel m-am lamurit si m-am intors acasa cam plouata ce-i drept insa cu sufletul linistit ca nu mi-a rapit nimeni din orele de vis pe care le petreceam acolo.

Ei,hai sa presupunem azi ca cineva mi-ar zice : "Nu se viseaza duminica sau nu se mai viseaza in ziua de azi"; ma intreb oare unde m-as mai duce sa ma conving daca e asa sau nu?! Sincera sa fiu, NU STIU!

Traim intre oameni care nu mai stiu sa viseze,unii nici macar sa se bucure de lucrurile marunte,tot ce cauta sunt "tunuri", adica realizari mari in timp scurt, iar asa ceva nu se gaseste pe toate gardurile. Problema apare cand realizeaza ca nu se poate si devin nemultumiti de orice, chiar si de chestiile care inainte ii faceau fericiti.

Eu ma bucur si de o zi care incepe cu soare, cu cantec de pasari, cand deschis dimineata fereastra si bate un vanticel suav...o sa zici acuma ca o iau razna, dar chiar ma pot bucura din chestii marunte daca in viata mea nu se intampla ceva foarte semnificativ in acel moment...asa am reusit sa merg mai departe in momente grele in care credeam ca totul se naruie.

La ce visez? Ma bucur ca ai intrebat la ce visam :)

Visez sa ma trezesc intr-o zi fara griji, sa ies afara din casa , sa ma plimb in natura si sa imi permit sa stau in fata unui sevalet , pe un camp plin de flori si sa pictez cat e ziua de lunga, fara sa ma deranjeze nimeni, (acuma exclud putin lumea din jurul meu, pentru ca am nevoie de un timp in care sa fiu doar eu cu mine),dupa care sa stau in iarba si sa privesc cerul,zmeele pe care copii nu le mai ridica spre cer , pentru ca acum au calculatoare si joaca toata ziua CounterStrike, si enumerarea ar putea continua, te las pe tine sa completezi mai departe.


Iar in lumea noastra cotidiana, visez sa am copii sanatosi, la care sa le pot indeplini visele sau macar sa ii ajut sa si le indeplineasca, la care sa le dau aripi sa zboare spre lumile in care vor sa viseze, fara sa incerc sa imi indeplinesc visele compromise prin intermediul lor, cum fac atatia parinti.

In dragoste nu stiu ce sa mai visez...visez o schimbare care stiu ca e o utopie, pentru ca oamenii nu se schimba sau se schimba foarte rar si nu se schimba pentru ca vrem noi...cred ca am sa deschid un subiect pe tema asta...

Atat!










Oana M.
Culmea...culmilor...:) - de cosmiK la: 03/05/2006 20:37:52
(la: ce va enerveaza?)
Ma enerveaza la culme ca ma enervez din nimicuri, ca nu mai am rabdare sa ascult nici macar pasurile celor dragi, darmite pe cele ale unor straini, ca public jurnale de toata jena in cafenea, ca-mi strig deznadejdea in cele patru zari, ca mor cate putin cu fiecare zi care se scurge din clepsidra timpului, ca totul e atat de monotom si monocolor in viata mea de cartita.
Pentru toti ce ce practica yoga,reiki,sau vor sa practice - de ondinndem la: 06/05/2006 23:42:08
(la: Ce credeti despre yoga)
Buna ziua tuturor !As vrea sa va impartasesc cate ceva din experienta mea de viata,legata de practicile yoga,meditatie reincarnare,fenomene paranormale s.a.m.d.
De mica am fost atrasa de fenomenele paranormale si am vrut sa cunosc altfel de lumi si stari decat cea obisnuita.Nu am fost educata sa fiu un crestin religios,nu prea credeam in nimic.Am citit multe carti despre lucruri paranormale,reincanare,in care credeam,despre calatorii in alte lumi.Am inceput chiar sa utilizez tarotul ce imi prezicea multe lucruri.
Prin clasa a 9-a am inceput sa ma revolt iarasi pe experientele obisnuite,vroiam ceva nou,asa ca am inceput sa studiez filosofia,sa meditez,sa citesc despre alte religii,si am dat de o carte care m-a marcat-Opera alchimica a lui Iulius Evola.Am hotarat sa savarsesc aceasta opera,asa ca am inceput sa caut si alte carti legate de ocultism si alchimie.Am citit Marii initiati de Eduard Schure, Filosofia Upanisadelor,Papus,Hermes Trismegistus,rozicrucieni,si multe altele ce sustineau o prespectiva oculta asupra lumii.A inceput sa ma fascineze apoi yoga si India,am cautat sa citesc cat mai mult despre budism,hinduism,taoism.Am ramas la hinduism.Sri Aurobindo,Sogyal Rinpoche,Krishnamurti,Maharajah,etc O alta carte a lui Iuleius Evola(practician yoga de calitate)despre yoga si maestrii nevazuti,m-a influentat decisiv.Doream sa am si eu starea superioara de constiinta,sa scap de maya,de iluzia care ma inconjura,sa ajung la prajna, "cauza constienta", sa-i realizez sinele,sa devin Brahman,sa ma eliberez de toate necesitatile,sa ma detasez, sa scap de chinurile gandirii ,sa fiu una cu Absolutul.Apoi am ajuns la carti cu tehnici concrete de respiratie,posturi,metode de a-ti dezvolta al treilea ochi,nu in ultimul rand yoga "Upadesa Sahasri"-Cartea celor o mie de invataturi, am inceput sa urmez toate invataturile,am practicat mai multe luni yoga,am reusit la un moment dat sa ma si detasez din corp si sa am o stare cum nu o mai avusesem niciodata-mi se parea ca am atins,dupa atata practica,si am cunoscut pe Brahman.Asa a si fost....dar vai...care Brahman?,.....?Dupa detasarea de corp am mai practicat in continuare yoga sistematic ca la carte,pana cand pe zi ce trecea intr-adevar nu imi goleam mintea,faceam tot ce trebuie,mantre,simteam prana,suflul vital,duhul vietii,numiti-l cum vreti,am facut exercitii de concentrare,dupa ce am practicat si reiki,intr-o zi am simtit intr-adevar ca "m-am detasat"NU mai eram nimeni,nu mai exista nimic,nu mai simteam decat "energie pura"....PROSTII-MINCIUNI=a fost totul o inselare.Asta imi doream?AICI se SATURA setea mea de absolut,de realizare,de implinire?Intr-o stare de toatala nimicnicie,o falsa beatitudine,o falsa detasare ....ce detasare?Ce energie....in care parca eram MOARTA?BRUSC am inteles ca ceva nu e in regula.Am continuat sa practic crezand ca am gresit ceva.Nimic.PE zi ce trecea am simtit ca nu mai pot sa imi mai revin,cand am vrut sa citesc ceva pentru scoala mi-am dat seama ca nu mai pot sa citesc nici un rand.Am inceput apoi sa mai citesc intamplator intr-o stare de totala disperare niste carti de yoga crestina,apoi niste carti de mistici musulmani si crestini.AM zis ca nu strica sa incerc sa ma rog.Asa am citit undeva,o rugaciune care face minuni si iti da puteri asemanatoare cu cele pe care ti le da yoga-Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatoasa.Atunci am simtit brusc un alt fel de energie.AM simtit brusc ca ceva se realizeaza in mine.Am contiuat o vreme..apoi am cam renuntat ,eram a 12-a deja,parintii isi dadeau seama ca ceva nu e in regula,ca nu mai sunt prezenta.AM reluat yoga.Apoi la un moment dat..am inceput sa ma simt rau.DAR RAU..atacuri de panica,durere,gol,descompunere,cosmar,visele se intretaiau cu realitatea,halucinatii.Devenisem o LEGUMA>NU MAI PUTEAM GANDIM-am spovedit.Nu imi revenisem.M-am mai dus odata.I-am spus ca cred ca exista Iisus,a fost un maestru,ca cred ca pot sa ma mantuiesc singura.Dar starea de rau a continuat.AM FACUT O INCERCARE=sa zicem ca are dreptate,ca yoga e o lucrare a unor duhuri necurate.M-am impartasit.M-am simtit din ce in ce mai bine.AM SIMTIT o BUCURIEO regasisem pe cea care fusesem in copilarie,pe cea care inseta de absolut,care e O PERSOANA CU nume,care exista,care traieste,si care e IUBITA de Dumnezeu-Sfanta Treime-acel Dumnezeu crestin-cu o DRAGOSTE INFINITA>....asa am ajuns eu la ADEVAR.Am cunoscut apoi oameni minunati,nu m-am mai simtit izolata,am inteles ca toate practicile acestea sunt rataciri...biete fantome pe langa PUTEREA si forta data de credinta si de sfintenia lui Hristos.Toate au inceput sa aiba un sens.Prin fiecare pietra,fiecare fir de iarba,fiecare zambet de copil,fiecare raza de lumine-Dumnezeu imi spunea mie si lumii intregi-ca ne iubeste.Pace,liniste,adevar,traire,constiinta de sine,libertate.In fiecare clipa simteam ca devin eu insami,eu cu adevarat.

Aceasta este viata mea pana acum.De cateva luni continui sa merg la Biserica.In afara Bisericii nu ai cum sa te impartasesti de Viata aceasta care este Dumnezeu.Totul in viata mea s-a schimbat.Am vrut sa gasesc absolutul si aici l-am gasit.

Am scris toate acestea pentru a va atrage putin atentia,poate va mai ganditi..cum e cu yoga...si cu pericolele ei evidente,cu inselarea care e.Stiu ca toti sunteti insetati de Viata,de Adevar,de Pace,de Bucurie.SI ca aveti nevoie de dragoste...Ma rog acum sa va rasplateasca Dumnezeu efortul si cautarea si sa va descopere tuturor calea.

Am mai citit experiente oarecum asemanatoare,ale unor oameni care au ajuns pana in India la cei mai mari initiati-dar au cunoscut si crestinismul.Intrati la http://www.sfaturiortodoxe.ro/_yoga.htm la "yoga".Cartea -Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie.

Va doresc numai bine!
cel mai atasat sumt de propriul meu corp - de shegorath la: 17/05/2006 22:41:17
(la: Obiectele de care ne simtim atasati)
pot sa pierd tot ce am si ma descurc binisor.Nu cred ca as "plange" dupa ceva,doar ca daac ar trebui sa renunt la mine,m-as gandii bine inainte.Cel mai mare atasament nu il am fata de intreg corpul (adica nu mi-e teama ca intr-o zi am sa mor),ci doar de o parte(ma ingrozeste ideea ca as putea sa imi pierd o mana sau un organ sau....).Cat despre nostalgie....tot corpul e cel care a fost mai mereu prezent la toate intamplarile din viata mea,asa ca.............
ik ..si de ce crezi ca tu ca - de celine333 la: 19/05/2006 21:08:29
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
ik ..si de ce crezi ca tu ca ai drepate?demonstreaza -mi ca nu exista D-zeu ca nimic si nimeni nu ne conduce in acest univers..ca sintem de capul nostru..Ti-am spus de ce cred..mi-a demonstrat de multe ori ca exista.Acum avut citeva experiente in fine nu intru in amanunte.De ce ti se pare naiva biblia?Este o carte f.grea f putini omeni o pot intelege.hai sa te intrebi ceva Jenifer.In tot acest timp tie m-am adresat..asta pt persoanele care nu au inteles inca.Nici in Isus nu crezi?Niciodata nu am avut ocazia sa intilnesc si sa discut cu o persona atit de indirjita imotriva Lui D-zeu nici in viata reala nici in chat.Asi vrea mult sa stiu cum simte un om care nu crede in d-zeu.Gata cu discutia in contradictoriu.Mi-ar place mult sa stiu cum simti ce simti ,cum evoluezi in viata ta de zi cu zi si mai ales daca esti fericita si linistita.Pe cuvintul meu in viata mea nu am intilnit o persoana mai convinsa ca tine ca D-zeu nu exista.
uni cred, uni sint fanatici alti sint in dubii insa alti cred in forte supranaturale sau extraterestri.In fine fiecare crede in ceva.
Ei am explicat de comparatia mea cu Ceausescu hai sa nu mai discutam despre asta se vede ca nu ai inteles ce am vrut sa spun
Viata e mai presus ca orice pt .iubesc viata si omenii mai presus decit pe mine insumi.E un dar de la D-zeu pe care nu pot sa-l ignor.In fine stiu ca tu nu crezi asta de aceea nu cred ca mai avem un subiect comun...o zi buna in continuare
#122949 (raspuns la: #122876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o curiozitate fireasca...pt varsta mea - de ana maria a la: 25/05/2006 21:01:35
(la: Voi ce visati noaptea?)
"da e frumos sa visezi pentru ca e taramul in care toti putem sa fim ce nu suntem, sa avem ce nu avem, sa fim unde nu putem ajunge , sa fim cu cine nu putem fi...."
Ce ai fi vrut sa fii si nu esti? Ce ai fi vrut sa ai si nu ai? Unde ai fi vrut sa ajungi si nu poti? Cu cine ai fi vrut sa fii si nu esti?
Domnule sarsilovici dak asta ar fi ultima zi din viata ta...ce ai face?
#124010 (raspuns la: #122548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intuitie = al saselea simt: i - de mya la: 25/05/2006 20:50:38
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Intuitie = al saselea simt: intelegere a cunosterii care deriva in mod spontan si imediat din suflet, nu din celelalte simturi (care pot sa dea gres) sau din rational.

Nu cred ca inutitia i-a "vorbit" tipului de care povestesti. Omul era bolnav psihic si cu asta basta. Nu are legatura cu subiectul nostru insa inteleg ce vrei sa zici.

Nu, nu-mi bazez deciziile importante din viata NUMAI pe intuitie insa ea joaca un rol important in viata mea. De foarte multe ori desi rationalul imi spunea ceva si intuitia altceva, mi-am urmat intuitia si nu am regretat :)).

Eu fac yoga de multi ani si in yoga, prin meditatia zilnica asta se urmareste, sa iti dezvolti intuitia cat mai mult de la o zi la alta, luna lal alta, an la altul.

P.S. Yoga mea nu are nici o legatura cu MISA si Bivolaru, e yoga de la mama ei, din India.





#124316 (raspuns la: #124312) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
credinta si mod de manifestare - de petru teodor la: 26/05/2006 22:47:47
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Dragii mei cititori, va numesc asa pentru ca am convingerea ca unii dintre cei care deschid acest sait vor citi comentariul meu pe aceasta tema.
De la inceput fac urmatoarea afirmatie nu sint o bigota care la cei 37 de ani ai mei nu are altceva mai bun de facut,dar.....
Credinta mea in Dumnezeu este de nezdruncinat mai ales ca cea mai mare dorinta din viata mea s-a implinit :nasterea unui copil Atunci cind imi pierdusem orice speranta de a avea un copil, aceasta s-a implinit . De ce spun ca imi pierdusem speranta? pai ani de tratament si chin nu au dat nici un rezultat . Imi ramasese doar gindul ca poate intr-o zi Bunul Dumnezeu se va indura de mine si imi va ierta greselile pe care ca orice om le-am facut in viata (consideram ca nu ramin insarcinata deoarece atunci cind acest dar mi-a fost dat l-am refuzat facind avort si acum plateam pretul nechibzuintei mele ).Si minunea s-a mplinit. Cind am avut certitudinea ca sint insarcinata am spus ca Dumnezeu m-a iertat si imi mai da o sansa. Si asa au trecut noua luni, timp in care am tremurat zi de zi pentru viata mica ce crestea in mine.Si ca minunea sa fie completa puiul me s-a nascut pe data de 19 martie 2005 in ziua Sfintului mucenic TEODOR, mentionez ca prenumele puiutului meu PETRU TEODOR au fost alese inca inainte de a se naste. TEODOR ca semnificatie :" Daruit de Dumnezeu ".
Poate am fost putin cam incoerenta in exprimare ,imi cer Scuze voua cititorilor dar de fiecare data cind scriu sau vorbesc despre cum am ajuns sa am minunea mea mica in brate, emotiile ma coplesesc. cu drag mama lui PETRU TEODOR - CORINA
carti de capatai - de raluca dana la: 04/06/2006 21:23:52
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
nu pot sa spun ca exista o carte care m-a marcat! toate cartile pe care le-am citit m-au marcat intr-un fel sau in altul!
de la povestile citite in clasa I, dupa ce am invatat literele, la cartile de specialitate pe care le-am citit in facultate!
totusi imi aduc aminte cu drag de Ciresarii lui Chirita din vremea copilariei, de cei Trei muschetari, si mai apoi de Rebreanu, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, etc!
Se vorbeste de Pe aripile vantului, intr-adevar Scarlet m-a invatat ca si maine este o zi in care poate totul va fi mai bine!
ce sa va mai spun, orice am citit, citesc si voi citi sunt sigura ca ma va marca, ca isi va pune amprenta intr-un fel sau altul pe viata mea!



Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: