comentarii

cri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cri, cri, cri - de alex andra la: 20/02/2006 15:22:10
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"Lost without music in a world of noises"

Cri, cri, cri
Iarna gri,
Pleaca iute de pe-aci !
Lasa soarele sa iasa,
Fetele scoate din casa.
Alunga-ti zapezile
Lungeste-ti amiezile,
Bucura-ne zilele
Si intoarece filele
De la cartea cu poveste...
Inainte mult mai este.
#107171 (raspuns la: #107167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu am superstitii. Cri-Cri a - de bloom la: 24/03/2006 11:18:43
(la: Superstitii)
Nu am superstitii. Cri-Cri ai transformat un spectacol al naturii in ceva care te intristeaza:(( Cand sunt singur si ninge eu ma implu de o bucurie "universala" si de incredere. Aproape ca ma face fericit.

Mi-a placut descrierea ta si imaginea creata.
Da, Cri Cri, mi s-a intampla - de clody la: 30/03/2006 21:22:47
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Da, Cri Cri, mi s-a intamplat. Pe moment am decis ca e bine to go with the flow si m-am lasat consumata de acea iubire. Dar am ajuns intr-un punct in care tot bunul simt imi striga sa ma opresc. Nu stiu cum ar fi fost mai bine, nu pot sa schimb decizia din trecut, dar acum as fi vrut sa nu ma fi apropiat de acel om. Am fost fericita putin, dar amintirea imi va produce nefericire o viata intreaga. Ce am invatat eu : iubirea si demnitatea trebuie sa mearga impreuna.
De l'amour le mieux
Draga Cri-Cri, - de cosmiK la: 02/04/2006 10:53:27
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Sper ca nu te deranjeaza faptul ca ti-am spus draga. Esti singura persoana de pe acest site careia ma adresez cu acesta formula. Si stii de ce? Pentru ca tot ceea ce spui tu e atat de frumos, poetic si inaltator. Trebuie sa recunosc cri-cri ca luna aceasta am trecut printr-o perioada extrem de dificila dar tu ai reusit sa aduci putina lumina in sufletul meu si un zambet luminos pe fata mea atat de crispata in ultima vreme.
Nu ai stricat nimik raspunzand comentariilor noastre. Din punctul meu de vedere ai adincit si mai mult misterul fiintei tale.
Pari a fi o persoana atat de gingasa, de delicata, cu alte cuvinte, o prezenta deosebita pe acest site, si nu cred ca exagerez atunci cand spun ca probabil esti si o adevarata incantare pentru prietenii, colegii si familia ta.
Nu stiu de ce dar am presentimentul ca in curand vei gasi aceea persoana, acele lucruri sau sau acele intamplari care sa te faca sa vibrezi si inima sa o ia la galop pentru ca apoi sa se linisteasca. Cred ca vei avea parte de fericire pentru ca tu ai sadit in sufletul meu aceea bucurie de a trai pe care nu am mai simtit-o demult( si probabil ai facut asta si pentru altii). Mi-ai dezvaluit miracolul vietii si sunt foarte putini cei care au acest dar.
Nu stiu daca ai citit eseul "un inger", dar tu dupa parerea mea esti unul dintre acei "ingeri" de printre noi. Si iti multumesc pentru ca ne-ai bucurat cu "atingerea" ta diafana.
#114815 (raspuns la: #114753) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Drgalasa Cri-Cri, greieras de toamna tarzie, - de cosmiK la: 02/04/2006 10:53:27
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Eu una cred ca ai facut cam tot ce ai spus in introducerea ta la acest subiect pentru ca se vede din felul in care te exprimi, din cunostiintele de care dai dovada, din modul in care stii sa raspunzi fiecarui comentariu.
Si apoi asa cum spuneai nici nu mai are importanta daca e asa sau nu (desi eu zic ca ai spus adevarul pentru ca nu aveai de ce sa exagerezi si apoi se vede clar ca nu esti deloc o persoana care sa se laude). Tot ceea ce ai spus ai spus simplu, din suflet, ai descris exact ceea ce ai simtit la acel moment al publicarii coferintei.
Cat despre faptul ca nici o moarte nu te-a atins, inteleg prea bine...desi n-as putea spune acelasi lucru si despre mine. Si stii de ce Cri-Cri? Pentru ca o mare parte din cei la care am tinut cu adevarat au disparut din viata mea din acest motiv lasand o mare durere, mai ales pentru ca pe unii dintre ei i-as fi putut, poate, salva marturisindu-le dragostea ce le-o purtam dar n-am avut puterea sa o fac la momentul oportun, iar acum e prea tarziu.
Dar macar am inteles ca trebuie sa-mi dezvalui sentimentele si sa nu le mai tin ferecate in sufletul meu. Asa ca... spun Te iubesc! celor dragi pentru ca nu stiu daca maine voi mai fi in viata sau daca ei vor mai fi si nu vreau sa dispar cu regretul ca nu am spus ce simteam.
Insa trebuie sa stii Cri-Cri ca pretul pe care l-am platit pana am inteles ca trebuie sa fac asta a fost unul mare.
#114818 (raspuns la: #114744) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Guine si Cri - de alex andra la: 01/04/2006 15:14:51
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Da, se poate interpreta si cum spui tu: mi-e egal = vreau ceva "nepurtat". (Mi-a placut formula ta, de aia am ales-o dintre toate pe care le propui). Numai ca asta este dorinta ta, si a mea de altfel, de a trai in afara obisnuitului, a banalului, a conventionalului. Vezi insa ca nimic din ce evoca Cri ca fiind parte a vietii ei (tumultuoasa, plina, neplicticoasa, chiar extraordinara, privita din afara) nu se inscrie in sfera "purtatului". Si totusi vrea altceva, ceva ce nu poate defini si pentru aflarea caruia apeleaza la opiniile noastre, ale userilor.

Cu un preaplin ca al tau, Cri, nu stiu ce mare lucru ai mai putea gasi in afara. Poate doar in tine...cautand mai bine.
In ce priveste moartea, ea nu e doar o problema de disparitie a unui om din viata ta, ci de disparitie a omului insusi, in sine si pentru sine. In celelalte 999 de moduri posibile de pierdere a unei fiinte dragi, acea fiinta poate dainui bine merci, tot in sine si pentru sine, prin alte "site-uri" existentiale. Nu cred, deci, ca e tot una:) Iar inevitabilul ala care nu-ti creeaza depresii poate pica asemeni unei traznet, cu mult inainte de a se inscrie in firescul lucrurilor. Asa ca mai bine knock on wood:(

P.S. sometimes I feel like shit too, dar din alte motive decat ale tale:))

Lost without music in a world of noises
#114839 (raspuns la: #114690) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri cri - de alex andra la: 04/04/2006 21:16:38
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
cri cri cri
fata gri
gri sau mov cu picatele
cu catei si cu surcele
ce mai spui tu de cu seara
ici-sa pe ulicioara?
sau azi te-ai luat cu "shit"-u ?
nu mai spune, draga, ... shi tu ?


Lost without music in a world of noises
#115441 (raspuns la: #115434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri Cri! - de Alexandros la: 07/04/2006 19:38:50
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Cri Cri! Pragmatica nu ai devenit. Poate e doar intentie. Si daca tu stii de umerii "imbibati" ai prietenilor, cineva a vrut sa afli asta. Daca suferea o facea altfel. Cred ca e un razboi al nervilor intre voi. Sper sa castigi tu. El te cunoaste foarte bine. Da-te si tu "offline" un timp si pentru el si pentru sursele lui de informatii. Poate ca daca nu mai are toate stirile la zi, cu ce simti tu, se va face o schimbare in comportamentul lui.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#115884 (raspuns la: #115669) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri cri - de cosmiK la: 12/04/2006 22:06:41
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Ma bucur ca ai puterea de a trece peste aceasta stare devenita si la tine cronica razand ori luandu-ti peste picior dezinteresul.
Din pacate eu nu mai am aceasta forta. Si stii de ce? Deoarece eu n-am stiut vreme indelungata ce inseamna sa razi cu sufletul. Am fost incojurat de tristete. Mai bine zis am fost un copil trist, un tanar si mai trist iar acum sunt un adult depresiv.
Nu demult vorbeam cu un bun prieten si ii spuneam ca imi plac mai mult fotografiile din copilarie (mai exact de pe vremea cand aveam vreo 5-8 anisori)- pentru ca in mai toate radeam, radeam cu toata fiinta mea chiar daca familia trecea prin perioade extrem de dificile, dar eu eram nestiutor si ignorant asa ca imi permiteam sa rad- decat cele prezente unde se vede clar ca imi lipseste bucuria vietii.
Si atunci el m-a intrebat: si de ce nu mai simti bucuria vietii la momentul prezent? Am reflectat la aceasta intrebare iar acum daca ar fi sa-i raspund i-as spune ca nu o mai simt intrucat inca de la varsta de 12 a inceput pentru mine "calvarul". Mi-a fost dat sa vad cum rand pe rand toti cei la care tineam ma paraseau. Morti premature si nefiresti, boli incurabile, disparitii invaluite in mister. Am vazut cum treptat neamul meu se stinge. Eram multi si acum ne putem numara pe degete dar mai grav e ca desi suntem asa putini nu ne mai intelegem unul pe altul, ca ne-am distantat teribil, iar atunci cand ne intalnim de cele mai multe ori ne adresam cuvinte grele.
Tristetea a coborat treptat in sufletul meu, pentru ca am vazut atata suferinta umana mai intai in calitate de lucrator rezidential intr-o casa de tip familial pentru copii cu nevoi speciale si mai apoi ca asistent maternal profesionist caruia i s-a incredintat spre crestere si educare un copilas de 12 ani cu cerinte educative speciale. Atunci am vazut ce inseamna sa fi parinte al unui astfel de copil, am vazut cum e sa lucrezi 24 de ore din 24 fara sa beneficiezi de sprijin, dar fiind inconjurat de nepasarea si uneori chiar dispretul oamenilor dar mai ales al amicilor care nu intelegeau cum de mi-am putut asuma o asemenea responsabilitate.
Pana la urma am fost nevoit sa renunt , nu mai rezistam nici fizic, nici psihic asa ca copilasul s-a intors intr-un centru de plasament iar eu am ramas cu un gust teribil de amar.
Unii spun ca am facut un gest nobil. Dar eu nu asta am vrut, am vrut sa incerc sa fac ceva pentru cauza unor astfel de copii dar am esuat in mod deplorabil. Singurul lucru care ma mai linisteste cat de cat e convigerea ca in perioada cat a stat cu mine a simtit si el ce inseamna un camin adevarat si cred ca am reusit sa-i daruiesc un strop de fericire.
Dar ma doare sufletul cand ma gandesc ca a trebuit sa se intoarca intr-un centru de plasament. As fi vrut sa pot face mai mult, dar acestea au fost limitele mele.
Si totusi n-as putea spune ca sunt complet nefericit. Iubesc si sunt iubit numai asa cum spuneam si in mesajul precedent iubirea noastra e pusa la grea incercare.
As vrea sa-mi redobandesc senitatea si sa retraiesc bucuria vietii pe care o simteam in copilarie dar mi-e tare greu.
Cri cri imi pare rau ca in loc sa-ti arat "un lucru cu adevarat inaltator" eu iti descriu doar uraciunea vietii, insa am constat ca tu ai o putere speciala si ca deja ai inceput sa depasesti aceasta stare.
As vrea sa inchei cu un fragment dintr-o poezie a lui R. Kipling care mie imi place nespus de mult si imi alina ceasurile de singuratate. Poate o stii si tu. Titlul ei: "Daca"
"Daca poti sili inima, nervii si tendoanele sa te serveasca mult dupa ce s-au consumat, si asa sa continui cand nu este in tine nimica afara de vointa care-ti spune: CONTINUA...
Daca poti vorbi multimilor si sa-ti pastrezi demnitatea, ori sa pasesti alaturi de regi, dar sa nu-ti pierzi simpatia fata de cei mici...
Daca nici dusmanul si nici prietenii iubitori nu te pot rani...
Daca pe toti ii pretuiesti, dar pe niciunul prea mult...
Daca poti sa umpli neinduplecatul minut cu valoarea celor 60 secunde parcurse...Al tau este pamantul si tot ceea ce e in el, va fi si inca ce-i mai mult: "VEI FI OM, FIUL MEU!"
#117025 (raspuns la: #116862) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragalasa Cri cri - de cosmiK la: 14/04/2006 19:23:18
(la: Despre arta de a fi si despre succes)
Aparitia comentarului tau la subiectul propus de mine m-a bucurat mai ales ca am reusit sa atrag tocmai atentia ta, una din persoanele de pe acest site pe care o respect si fata de care admiratia mea creste cu fiecare comentariu, raspuns sau subiect publicat.
Chiar deunazi, verificam daca a aparut vreun comentariu la subiect si ma gandeam sa sparg eu gheata daca altii nu indraznesc, dar mi-am zis sa mai astept o zi ca cine stie. Si uite ca asteptarea nu a fost in van. A aparut comentariul tau. Ce ciudat! Parca am avut o presimtire ca cineva va raspunde provocarii lansate de mine. Si ma bucur ca tu ai fost prima Cri cri.
Cand vorbesc despre arta de a fi ma refer la aceea arta de a reusi in viata, si "de a fi" in raport cu tine si cu ceilalti, arta care in opinia mea presupune intelegerea propriei naturi si cunoasterea istoriei in general dar mai ales a istoriei personale si a evolutiei fiecaruia dintre noi in scopul de a ne cunoste cat mai bine si a deveni ceea ce stim ca vrem si putem.
O asemenea arta se invata mai intai de la cei apropiati - familie, prieteni,cunostinte,- apoi din scoala si de la cei mai credinciosi prieteni ai omului:cartile. Ea presupune un interes viu si permanent fata de tine insuti si fata de semenii tai, fata de obiectivul personal si obiectivele general umane (si ma refer aici la preocupari, convingeri si idealuri).
Eu cred ca pentru a fi un om in adevaratul sens al cuvantului trebuie sa inveti sa te adaptezi la vointa generala pentru ca reusita e legata de intelegerea faptului ca uneori suntem pusi in situatia de a face lucruri pe care nu le dorim sau care nu ne plac pentru ca asa spun altii sau asa prevede legea morala.
E o adevarata arta sa inveti sa te aduni atunci cand esti prea imprastiat prin aspiratii, dorinte ori nazuinti , sa inveti sa-ti controlezi placerile si unele instincte primare chair daca tu ai convingerea ca toate acestea ti se cuvin ori ca esti indreptatit sa te exteriorizezi fara nici umpic de control.
Deocamdata atat despre ceea ce cred eu ca inseamna arta de a fi, poate voi mai veni cu alte precizari intr-un nou comentariu sau raspuns la mesajele celor care vor raspunde chemarii mele de a dialoga pe aceasta tema.
In ceea ce priveste succesul in viata cred ca acesta este accesibil tuturor oamenilor, dar ca el nu pica din cer ci trebuie sa luptam pentru atingerea lui prin preocuparea de a dobandi cunostiinte temeinice si de a ne informa continuu cu privire la evolutie si progres, prin munca si eforturi tenace si statornice, prin detasarea de mediocritate si acceptarea vietii si a realitatii asa cum sunt ele.
Dupa mine un om de succes e aceea persoana care manifesta precizie si acuratete in tot ceea ce face sau intreprinde, este animat de dorinta de a se perfectiona si a evolua continuu, manifesta respect si intelegere fata de semeni, este preocupat de cand deschide ochi si pana-i inchide de politetea ce tine de fiecare gest, gand, vorba sau mai exact de tot ceea ce realizeaza clipa de clipa, care manifesta sobrietate si este animat de aceea curiozitate care il ajuta sa inteleaga si sa descopere ceea ce vrea sa cunoasca, dar mai ales aceea persoana care stie sa dea dovada de omenie.
#117270 (raspuns la: #117219) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salut Cri Cri - de Mops la: 16/04/2006 11:07:29
(la: SOMETIMES I JUST FEEL LIKE SHIT)
Am urmarit aceasta conferinta, am ezitat sa ma amestec pentru ca, cel putin deocamdata, I don't feel like shit. Dar am vazut ca mai toata lumea s-a concentrat pe "feel like shit" si nimeni n-a dat importanta la "sometimes".

Cri Cri, eu nu vreau sa-ti dau sfaturi, de fapt nu vreau sa-ti dau nimic, incerc sa exprim doar ce NU mi-a placut din ceea ce s-a spus pe aici. Va rog sa nu va suparati daca uneori o sa par mai agresiv.

Pe mine m-ar enerva la culme sa mi se spuna: "Inca nu ai iubit! Inca n-ai cunoscut ce e dragostea! Cum iubesti tu?"
De unde naiba poti sa stii ca eu n-am iubit sau ca nu iubesc?
Ma intrebi cum iubesc eu? Scuza-ma, dar asta mi se pare o intrebare de puradel cu cosuri, nerabdator sa vada filme erotice pentru ca singura femeie care l-a tinut in brate a fost mamica lui si poate ca nici aia nu statea prea mult pe acasa.

Sa presupunem ca un el si o ea petrec momente placute impreuna, indiferent ce fac, indiferent unde merg, fac si dragoste etc. Totul este minunat, un minunat relativ dar totusi minunat, cu tot ce trebuie:
-Te iubesc!
-Si eu te iubesc!
Pana aici inca este totul minunat. Nu conteaza care a fost el si care a fost ea la replicile de mai sus, tot asa cum nu conteaza cine spune replica urmatoare:
-Si ce mai facem acum?
Si asta-i o intrebare faina...
Si mai teribil este atunci cand fiecare se intreaba acest lucru in gand...

Am mai vazut pe aici chestia cu muntele. "Du-te la munte!"
Ohoho! Am fost la munte! M-am saturat de munte! Va si spun rezumatul:
Eram eu si cu Muntele.
Muntele a avut primul cuvant pentru ca era mai mare:
-Sunt aici de mii de ani! Sunt falnic, deasupra tuturor, cu varful meu il gadil la fund pe Dumnezeu si voi mai fi aici inca multe mii de ani!
Si eu am raspuns:
-Nu mai spune!... Mi-e mila de tine, gramada de cataroaie ce esti! Eu o sa scap mult mai repede de aici! Pe tine au sa te cheleasca altii de paduri, au sa te linga apele pana te vei dizolva. vei muri incet, iar cand tu nu vei mai fi, eu am fost de mult altceva...

Nici chestia cu "tine un animalut" nu mi-a placut.
Oare animalul vrea asta? Toata chestia este cam asa:
-Hei, Bimbo, de acum ai sa fi catelusul meu. Ai sa stai cu mine, o sa fim prieteni, o sa ne jucam...
Pana aici totul e ok, dar...
-Nu te mai gandi la catelusele care se zbenguie prin parc. Te ducem la veterinar, iti zburam bilutele, scapi de grijile astea...
In plus:
-Ai sa urci scarile blocului pana faci spondiloza si ramai paralizat...
Ajunge! Jesus! No! No! No! Urasc astfel de iubitori de animale! Asta nu-i dragoste! Asta-i egoism in forma cea mai scarboasa!

Daca Bimbo e hamster, se invarteste toata ziua de nebun pe o roata.
Un prieten avea un hamster. Pisica lui se obisnuise cu el si nu-i facea nici un rau. Ba chiar uneori pisica dormea cu hamsterul pe burta. Pana si ea il compatimea pe nenorocitul ala. Asta doar pentru ca prietenul meu sa poata povesti la servici:
-Am acasa un hamster.

Daca Bimbo e o pasarica, sarmana pasarica:
-Sunt pasare, am aripi si pot zbura catre Soare!
Stapanul:
-Ba sa-ti iei gandul de la zburat! Ai sa stai in colivie si fa bine sa ciripesti din cand in cand ca sa nu ma simt eu singur!
Ce mai este asta?! Ce fel de dragoste mai este si asta?!
O colivie este tot colivie chiar si daca e de aur!

Mai este partea cu planta. O planta e doar o planta. La fel cum a spus Cri Cri, "mi-e egal" daca planta este pe balconul meu, sau in parcul din apropiere, sau in padure. Dar mi-am amintit de o intamplare din copilarie...
Pe vremea cand eu eram la gradinita, mama tinea un lamai pe balcon, intr-un ghiveci mare.
De la un timp lamaiul a inceput sa se usuce pana ce a murit.
Mama nu stia cu ce a gresit, ce conditii ar fi trebuit sa-i asigure...
Eu i-am spus:
-Ma mir ca s-a uscat, ca doar l-am udat!
Ea stia ca nu eu ma ocupam de udatul florilor.
-Cum adica?... Cum l-ai udat?
-Am facut pipi acolo.

Despre alte chestii, cum ar fi yoga, nu vreau sa mai vorbesc. Rahatul ala nu-mi place. Sunt prea temperamental ca sa am rabdare sa stau innodat intr-o anumita pozitie pentru nu stiu cat timp.

Asa cum am mai spus, draga Cri Cri, eu nu-ti dau sfaturi pentru ca am observat ca cei care ti-au dat au sfarsit prin a-ti cere ei sfaturi. Ma tem sa nu ajung in aceeasi situatie.
:)))
Cri Cri - de cosmiK la: 17/04/2006 15:42:18
(la: Despre arta de a fi si despre succes)
Ai dreptate, sunt femeie si esti prima care a reusit sa descopere micul meu secret iar asta imi dovedeste inca odata ca esti o persoana aparte, atenta la tot si toate.
Ma bucur ca ai resit sa afli acest mic secret care intr-un fel devenise apasator pentru mine. Probabil e de vina si nikul meu care e cam derutant - si care mi-a oferit posibilitatea de a ma transpune pentru un interval de timp scurt in pielea unui barbat- dar o sa-ti dezvalui un mic secret referitor la el. K in limbajul de pe net e ca, deci traducerea nick-ului meu ar fi cosmica. De ce cosmica? Pentru ca mereu am fost atrasa de astre si in special de soare. Imi place sa cred ca sunt o "solariana", o fiinta care imprastie "raze" in jur, desi in ultima vreme nori intunecati au venit sa acopere "soarele" meu interior.
Stii Cri Cri sunt momente in care regret ca nu sunt barbat. Si un astfel de moment e si acesta. Ar fi fost o binecuvantare ca barbat sa am o prietena ca tine. Acesta e si unul din motivele pentru care am continuat sa-mi asum aceasta identitate. As vrea totusi sa nu fi prea suparata pe mine si sa continui sa raspunzi mesajelor mele pentru ca am inceput sa tin la prietenia ta si as suferi daca m-ai ignora.
Tu m-ai ajutat sa privesc in interiorul fiintei mele si sa caut asa cum spuneai in alt mesaj "motive pentru A Fi". Nu a fost deloc usor dar pana la urma am descoperit cateva, dar nu o sa le dezvalui acum ci cu alta ocazie daca mai vrei sa fim prietene, acum dupa ce ai aflat secretul meu.
Imi pare rau daca te-am indus in eroare, dar sa stii ca in rest tot ceea ce am scris e adevarat.
#117655 (raspuns la: #117595) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri Cri - de cafenelu la: 19/04/2006 19:24:01
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
"Stii...
mi-au dat lacrimile.
De-adevaratelea.
Fiindca stau adancita in mine...
ce zic eu: aruncata in mine...
sau trantita in mine...
Si nu mai stiu...
Ori nu ma mai aud, ori tac...
ori... nu-mi mai gasesc roza vanturilor..."

frumos poemul, Cri Cri...
#117977 (raspuns la: #116860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri cri - de zahir la: 20/04/2006 19:24:13
(la: .)
da...mi-ar face placere sa mai vb Cri. Mi-ar face placere poate pentru ca ar fi atat de multe de spus. Chiar daca ai inteles de am vrut sa spun...chiar si asa mi-ar face placre sa mai vb. Nu cred sa ne fi intalnit vreodata in realitate.
Atat de multe ganduri mi se invalmasesc in minte.. si nu stiu cu ce sa incep. Daca cred in "tarziu"? DA cred in tarziu. Exista PREA tarziu O mana intinsa atunci cand iti este ceruta... si neoferita... te poate face sa te prabusesti... si atucni este PREA tarziu. O vorba nespusa atucni cand ai simtit-o...un ... MI-ESTI DRAG... nespus atunci cand trebuia poate fi PREA tarziu. Daca nu am crede in "tarziu"... atucni nu am crede nici in timp. Timpul....a atat de crud. Se spune ca timpul cicatrizeaza . Eu spun ca indeparteaza. Timpul distruge prietenii. Stiu... multa lume nu va fi de acord cu asta. Dar asa este. Niciodata nu vom reusi sa dam timpul inapoi... sa reparam daca am gresit ceva. Ai spus ca El... acel inger al tau... nu a spus ca nu ami vb cu tine... doar ca nu a mai vb. dar nici tu nu ai incercat sa vb cu el. Pentru ca el tacea. Pentru ca el nu mai spunea nimic. Ai simtit vreodata singuratatea unui inger? Ai observat acea durere a singuratatii? Stiu ca DA!!! STIU CA AI SIMTIT-O! EL... poate... era obosit... poate era trist... poate.... el nu avea un inger... poate era ranit... poate avea o aripa franta. Dar... pe el... cine sa-l intrebe? poate ingerul lui... nu ami exista. Poate ingerul lui nu a existat niciodata. si cand si-a dat seama de asta a fost prea tarziu... pentru ac pusese mult prea mult suflet in cel pe care il credea ingerul lui. Poate.. atati de multi poate...CREDE-MA... uneori.... exista PREA TARZIU. Poate acum tristetea mea s-a rasfrant si asupra randurilor scrise de mine. Ce pacat ca ... asa cum ai spus... fiecare s-a retras in carapacea lui.. si nimeni nua mai vb cu nimeni. Nici tu nu ai intrebat... nici el nu ti-a spsu. fiecare a asteptat ca celalalt sa faca primul pas. te-ai gandit ca poate l-ai ranit pe acel inger? si rana ... l-a facut sa taca? Multe as mai putea sa spun.... atta de multe... dar probabil... doar eu as intelegece as vrea sa spun.... din pacate...
#118116 (raspuns la: #118042) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri cri - de zahir la: 21/04/2006 19:26:00
(la: .)
imi pare rau cri cri... se pare ca te-am suparat cu cele ce am spus.. imi pare rau. Nu voiam acest lucru... stiu ca esti o femeie deosebita... si nu vreau sa te ranesc sau sa te supar. Imi erai efectiv draga prin modul cum gandeai si simteai si stiu ca poti fi un interlocutor foarte placut. Din pacate... probabil eu nu pot fi...
#118315 (raspuns la: #118282) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri cri - de zahir la: 21/04/2006 19:28:38
(la: .)
Multe lucruri sunt nedrepte pe aceasta luma, Cri. Si banuiesc ca sti asta. Enorm de multe nedreptati se intampla si imi pare rau ca ... din cate am vazut te-au cam suparat cele scrise de mine. Efectiv nu am avut aceasta intentie. Ma trezisem vorbind dar se pare ca m-am ambalat un pic prea tare. Din pacate... aceste forumuri rar ma atrag pentru ca ... simt ca si cum intimitatea mea este agresata. Imi face placere sa vb sa dezbat idei dar... de cele mai multe ori... cele simtite de suflet... sunt greu de sustinut cu demonstratii precise. Inca o data imi cer scuze pentru ca te-am suparat. probabil vei spune ca nu dar... se simte ca te-ai simtit agresata de cele scrise de mine. Imi pare rau.
#118319 (raspuns la: #118301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu e dureros cri cri. E... vi - de zahir la: 26/04/2006 07:37:44
(la: .)
nu e dureros cri cri. E... viatza!!! Atat. Insa.. am fost nedrept. Povestea mea nu e doar... deziluzie. Povestea mea inseamna si visare povestea mea inseamna si bucurie, ochi deschisi spre soare, caldura... e mult mai mult. As fi groaznic de nedrept sa spun ca nu am primit niciodata nimic ci doar am oferit. Am primit la randul meu... insa vezi tu.. uneori ne cuprinde o astfel de revosta incat ne vedem aruncati in abisuri fara fund. Atunci cand ni se face o nedreptate avem impresia ca toata lumea e nedreapta cu noi ca nimeni nu se intereseaza de noi si fiecare este interesat doar sa ia de la noi. Sa imi povestesc aici povestea... ar fi o pierdere a intimitatii mele. Ar fi poate o impietate fatza de .... fatza de persoanele care au construit povestea mea. Si poate povestea LOR.
#118950 (raspuns la: #118908) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri cri - de zahir la: 26/04/2006 19:41:32
(la: .)
Sufletul meu e limpede Cri. Nu este tulburat. Din pacate... desi odata... demult puteam scrie si o faceam atat de frumos incat si mie imi placea (chiar am fost intrebat daca nu m-am gandit sa scriu o carte) acum ... acea "glanda" a scrisului s-a atrofiat si nu cred sa mai reinvie vreodata. Atunci imi permiteam sa visez... imi placea sa visez... imi placea sa zbor. Acum...probabil am devenit mult prea pamantean. Imi place sa citesc dar... din pacate nu mai simt nevoia de a scrie. Atunci abia asteptam sa o fac. Atunci... abia asteptam sa visez. Din pacate totul este undeva in negura amintirilor mele. Din pacate nici macar nu mai am acele randuri (le-am sters intr-un moment de ... suparare). Si nu stiu daca cineva le mai are. Ce mult mi-as dori sa striu ca nu le-a aruncat. ce mult mi-as dori sa stiu ca le-a pastrat ca pe ceva drag ... de suflet. pentru ca era atat de mult suflet pus in acele randuri. Dar... cine stie?
#118962 (raspuns la: #118957) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri cri - de the_song la: 26/04/2006 19:41:32
(la: .)
"Spuneam sa ne scrii noua o poveste..." ...
ce ne-am face noi fara povesti?...ce ar mai da frumusete si sens vietii pline de superficialitate?...din noi se naste mereu o poveste, poate o naste simplul fapt ca tinem in mana un buchet din frunzele cazute asta-toamna..
chiar aseara am iesit cu o prietena in parc si ne-am retras intr-o poienita (erau prea multi oameni si mie mi-e frica de oameni )...ea statea pe niste pietre, probabil isi cauta vechiul cantec invizibil de la fereastra inimii ei pe care se pare ca l-a pierdut...eu culegeam frunze, frunze de asta-toamna...mi-au cazut lacrimi, fara sa vreau (nu mai vreau sa plang). am plans mult pe frunze si ea a vazut. a zis sa nu le plang, ca povestea lor e gata..s-a dus, odata cu toamna...a zis sa ma bucur de primavara si de florile mele de cires...plangeam. ca eu cream din nou o poveste. o poveste cu frunze care nu au avut curaj sa moara in toamna, si si-au prelungit trairea pana in primavara...si mai contribuia la noua mea poveste si amintirea unui inger, cri...un inger care nu demult rupea frunze si-mi baga bucati din ele in buzunare, fara sa imi dau seama...ajungeam acasa si le gaseam...le dusesem cu mine in buzunare frante, ca inima mea...bineinteles, ingerul a plecat...chiar daca doare, cri...e frumos sa spui povesti..de fapt nu sa spui, ca uneori e atat de greu sa le spui, dar...sa le traiesti..sa le compui...
si uite ca ti-am zis o poveste..sau franturi din ea....
zahir inca nu poate spune povesti....el trebuie descoperit...nu sa se descopere el..caci asta e esenta lui, zahir....
#118982 (raspuns la: #118957) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri - de Radu Herjeu la: 26/04/2006 15:48:35
(la: Scrisoare despre iubire 3)
Cri Cri, chiar m-ai prins intr-un moment in care cred in niciodata. Desi obisnuiam sa gandesc ca tine... "sa nu spui niciodata... niciodata"... Sau, daca vrei, cred ca locul golului va fi luat doar de deshert... Si nu stiu ce ma sperie mai tare...
#119004 (raspuns la: #119000) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...