comentarii

cum se scrie corect


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
informare corecta - de sidavouq la: 22/09/2004 13:50:19
(la: suntem corect informati ?)
sidavouq
Nu la acest aspect m-am referit. Este vorba despre presa de toate felurile (scrisa , audio si video) din Romania. Incepe sa se observe cu "ochiul liber" diferenta mare intre stirile de la unele posturi de radio
catalogate "inca neinregimentate politic" si posturile tv cu acoperire nationala.
Altfel principiul avansat de dvs. este corect, "cumparatorul alege marfa".
Eu incercam sa spun ca din pacate, "marfa oferita" devine incet incet atat de proasta, incat prefer sa nu mai cumpar.
Ar fi o poveste intreaga daca am incerca sa intelegem "statutul ziaristului
liber" asa cu se proclama multii ziaristi. Din moment ce te proclami "liber"
cine te impiedica sa pleci de la un ziar sau post tv cand acesta se inregimenteaza politic ? Cred ca de fapt nu este vorba de libertatea ziaristilor ci de profesionalismul lor daca acesta exista sau nu.
Revin cu precizarea ca discutam despre mediul din Romania si alegerile care se apropie.

#23020 (raspuns la: #22967) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Informatii corecte - de Adrian Marchidann la: 28/09/2004 13:52:12
(la: suntem corect informati ?)
"fara o anumita morala si conduita cetateneasca nu avem cum sa fim corecti chiar daca ne-am scalda in informatii decente si adevarate."

Eu as zice ca daca nu avem o conduita morala nu vrem sa fim corect informati.

Multor romani nu le convenea sa auda ca PCR a fost un partid criminal, ca locuiesc in case furate de stat de la proprietarii care au fost inchisi pentru opiniile lor politice, ca fabricile dau faliment pentru ca nu muncesc, ca nu trebuie sa scuipe pe jos, etc.

De aceea alegerileau fost castigate un individ care zambeste complice si care in esenta spune "nu va faceti griji, nimic nu o sa se schimbe".
#23560 (raspuns la: #23346) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ceva interesant ( zic eu ) - de Axel la: 01/10/2004 12:56:09
(la: Cine conduce lumea?)
Mai jos se afla transcrierea unei convorbiri intre membrii unui grup de piloti civili si militari, ofiteri de aviatie, toti avind o experienta de ani de zile in pilotaj.

Traducerea imi apartine; copyright-ul apartine lui Donn de Grand, colonel (ret) al US Army.

Inca o nota inainte de textul propriu-zis: detin brevet de zbor acrobatic cu motor ( avioane clasa C ); nu am decit 828 de ore de zbor, efectuate pe ZLIN-726 si CESSNA 150 insa, cum teorie stim toti destula, sint oarecum in cunostinta de cauza vis-a-vis de textul de mai jos.
Si e pe bune.
Si acum, textul:


"Mai jos se afla sumarul convorbirii intre un grup de piloti militari si civili vis-a-vis de unele probleme ridicate de ceea ce s-a intimplat la WTC pe 11 septembrie:

S-au ridicat intrebari fara raspuns in legatura cu teroristii ce au deturnat cele 4 avioane, teroristi care se presupune ca si-ar fi facut antrenamentul pe avioane Cessna, anul trecut ( 2000 - nota mea ) pe aerodromuri din Florida si Oklahoma. Un General de aviatie a remarcat: 'Ma intreb in ce masura acesti incepatori au fost capabili sa localizeze niste tinte aflate la 200 de mile de punctul de decolare, sa controleze avioanele interpretind corect IFR ( Instrument Flight Rules - nota mea ), totul in doar 45 de minute.'

Manevrele efectuate cu cele 3 avioane ce zburau aproape cu viteza Mach, fiecare lovindu-si cu precizie tinta, au fost extraordinare. Asa cum a explicat un veteran al USAF - veteran cu peste 100 de iesiri deasupra Vietnamului de Nord -: 'Avioanele alea fie aveau la mansa niste piloti de elita, fie erau controlate de la distanta prin radio.'


Cel care scrie aceste rinduri ( Col. (Ret.) Donn de Grand )detine brevet de zbor general din anul 1946. A pilotat o larga gama de avioane cu elice si un singur motor, avind instalata si o pista aprobata de FAA la ferma sa, din 1980. Zbura impreuna cu doi prieteni, fiecare cu avionul lui: un avocat, absolvent al Air Force Academy, fost pilot in USAF inainte de a practica avocatura si Kent Hill, care locuia impreuna cu sotia sa, Carol, la o ferma din apropiere. Kent Hill era prieten de o viata cu "Chic" Burlingame; amindoi absolventi ai Naval Academy, au zburat cu F-4 Phantom in Vietnam. Amindoi au parasit Marina acum 28 de ani si s-au angajat la American Airlines, planuind sa se retraga in 2002. "Chic" Burlingame a fost comandantul zborului 77, Boeing-ul 757 ce a parasit aeroportul Dulles la 8.10 AM pe 11 septembrie cu 58 de pasageri si 6 membri ai echipajului, prabusindu-se pe Pentagon la ora 9.41 AM.


'Am fost special antrenati pentru situatii de deturnare', a spus Capitanul Kent Hill. 'Trebuie sa-l tratezi politicos pe atentator, sa introduci un cod de 4 cifre in transponder pentru a alerta turnul asupra faptului ca esti deturnat apoi sa-l duci pe atentator acolo unde vrea sa ajunga, sa aterizezi avionul in siguranta si sa-i lasi pe altii sa rezolve situatia la sol.
In cazul asta insa,' spune Hill, 'a fost o chestie total neobisnuita...nici unul dintre avioane nu a avertizat controlul de sol ca e deturnat.'

Cum asa?

'Ideea e ca toate transponderele au fost oprite la bordul celor 4 avioane practic in acelasi timp. Uitati-va la timpii de plecare: doua avioane de pe Logan ( Boston ), unul de pe Newark si unul de pe Dulles ( Washington DC ), toate intre 8 si 8.15 AM. La scurt timp dupa atingerea altitudinii de croaziera, transponderele au fost oprite, deci nu au mai fost vizibile pe radarele de la sol. Asta e o chestie care merita privita mai indeaproape. Singurul motiv pentru care oprim transponderele,' a continuat Hill, 'este pentru a nu interfera cu sistemele de la sol atunci cind aterizam'.

(Nota autorului: Transponderele identifica avionul in zbor pe ecranele radar ale controlorilor de zbor de la sol. Pe radar apare codul avionului; se pot introduce mai multe coduri, unul din acestea insemnind 'Sint deturnat'.)


Kent Hill este de parere ca nici unul din avioanele deturnate nu avea la mansa pilotii lor. Intrebarea care urmeaza este 'Cine era de fapt la mansa?'

Din nou Capitanul Kent Hill:

'Chiar cu un pistol indreptat spre cap, nu as duce avionul intr-o cladire. As incerca sa-l asez in alta parte - un cimp sau un riu - si l-as speria de moarte pe atentator, intorcind avionul in zbor cu burta in sus. De fapt, pilotul are la dispozitie cea mai buna arma atunci cind este amanintat cu moartea de un atentator, si aceasta arma este chiar avionul.'


Un alt pilot a intervenit:

'Avind o asemenea situatie in cabina, pilotul ar fi putut sa intoarca avionul si atentatorul ar fi sfirsit cu gitul rupt.'

Faptul ca nici unul din ei nu a efectuat o manevra de genul asta ne evidentiaza faptul ca nu se aflau la mansa. Daca luam in considerare toate variantele - inclusiv faptul ca teroristii nici macar nu reusisera sa obtina licenta de zbor pe avioane usoare -, putem afirma ca exista posibilitatea ca cele 4 avioane sa fi fost controlate prin radio. Daca e asa, inseamna ca avem de-a face cu un inalta tradare."

==========================================



Aici se incheie textul. Nu trag concluzii - nici nu as putea - dar las la aprecierea voastra cele de mai sus.
Pentru dinisor si activ-isti - de Hypatia la: 01/10/2004 13:54:18
(la: Reorganizare)

Dragii mei
(sper ca imi dati voie sa va spun asa, acum cand ma apropii de un an vechime printre voi),

E buna activitatea si o recomand si eu. Eu insami sunt moderatoare de Yahoogroups si stiu ce inseamna sa te simti vorbind de una singura/unul singur. Dar, in Cafenea lucrurile stau un pic diferit. Eu stau cu orele si tot nu-mi ajunge timpul sa citesc. N-am apucat inca sa vad toate conferintele deschise intr-un an! Drept este ca unele nici nu ma atrag din titlu. Pe altele mi le-am selectat ca favorite si tot nu le-am parcurs ca lumea. De regula, sunt cele deschide de dl. Mihai Demetriade.
Pe de alta parte, in unele citesc si imi mai iau si cate un timp de meditatie, inainte de a-mi spune parerea, care ar fi chiar avizata, in unele domenii. Si totusi, ma gandesc mai mult sau mai putin inainte de a scrie, din respect pentru cel ce a deschis conferinta, dar si pentru cei ce vor citi mesajul meu.
A treia problema este ca uneori nu-mi vine sa scriu din lipsa de credibilitate pentru unele teme, cum ar fi , de exemplu, chiar tema organizarii unei intalniri a cafegiilor. N-am priceput nici acum daca voi chiar vreti sa ne intalnim la propriu undeva anume in lumea asta larga. Ideea - daca chiar asta e- o fi buna- dar mie, romanca bugetara ramasa in tara, si sudenta pe deasupra- mi se pare o chestie de StarTREK. Asta este un exemplu. S-ar putea reprosa de ce nu verific in respectivele conferinte comprehensiunea subiectului. Si ar fi corect, doar ca in momentul interventiilor mele s-ar duce farmecul discutiei, ar fi ca o cerere de revenire pe Pamant:))). Spun asta deoarece sunt vreo doua conferinte care au stagnat la momentul in care eu imi spusesem parerea... Asa ca a fi activ in Cafenea inseamna multe lucruri, nu doar sa te repezi sa dai replici. Pentru asta ar fi bun un chat, un fel de messenger, asa cum este pe yahoo, dar la care sa participe doar membrii Cafenelei. Si acolo ar fi dinamism, nu gluma. Conferintele merita sa fie savurate. Parerea mea.
Hypatia
#23882 (raspuns la: #23872) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de Florin si atat la: 15/10/2004 00:33:01
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
'Ce am publicat eu nu poti a-l numi antisemitism!!!' Eu pot dar se vede ca tu esti de alta parere. Am citit tot ce era legat de acea carte, incluzind Polonia...:)

'comunismul este scos in afara legii in tarile democratice' Corect.

'nazismul este scos in afara legii in tarile democratice' Correct.

'nemtii,nu isi "fac" probleme cand cineva le aminteste despre nazism,despre istorie'- este treaba nemtilor

'avem nevoie de istoria adevarata' Istoria adevarata este atunci cind lasi politicul afara si analizezi faptele. Si atunci este greu insa sa fii obiectiv.

'caracterizarile pe care te-ai "lansat" a le face diferitilor utilizatori de pe forum se pare ca te va depuncta vizibil...' am inteles acest lucru inainte de a-mi scrie parerea. Fiecare ma judeca asa cum il duce capul, dupa valorile sale morale.

Hai sa fim seriosi Destin. De ce nu pot eu sa vorbesc despre ce vreau in aceasta Cafenea inclusiv evrei. De ce s-au inchis atitea conferinte?
Am deschis 'Cine conduce lumea' pina acum 90 mesaje. Cine s-a certat? Cine a fost extremist? Nimeni. Deci depinde de om.

De ce admin trebuie pus in situatia sa inchida conferinte? Ai observat ca acum toate mesajele sint citite si publicate odata pe saptamina. De ce? Pentru ca oamenii nu mai au incredere in noi. Ii punem intr-o situatie dificila.

Si tu imi spui ca sint depunctat? Dar cine mi-a redus mie si multora de aici dreptul sa scrie si mesajele sa apara o doua zi?



#25122 (raspuns la: #25118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Ca sa ma corectez,..." Adrian Marchidann, - de DESTIN la: 16/10/2004 12:48:23
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)

Este o complectare adusa de tine, de-a dreptul nu o corectare,...

"Ca sa ma corectez, afirm ca sunt unii americani care stiu mai multe despre Romania decat romanii si invers."

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#25268 (raspuns la: #25266) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Escalada la Megapixeli si Comoditate - de Dinu Lazar la: 22/10/2004 09:14:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sigur, tot mai multa lume va face fotografie inconstienta, fara compozitie, tehnica, estetica clasica, si va zice ca e arta.
Foarte frumos.
Iei un telefon cu camera foto, citesti sumar din manual - daca stii sa citesti, ca si asta e o problema - pe ce sa apesi, si se cheama ca esti mare fotograf.
Aici imi aduc aminte de ce spunea un mare guru fotograf:

The secret is NOT to read the manual. That's right, you heard it here first. The secret is to 'understand' the instructions in the manual.

Probabil ca vor fi tot mai putini care vor citi senzationalele pagini de la
Adobe ( imi scrie un amic: Adobe have just posted a load of articles related to Professional Digital imaging - might be of interest...
http://www.adobe.com/digitalimag/ps_pro_primers.html)

Asta e, mergem inainte.
Ramine sa bifam ca lectura de vineri paginile de acolo; sigur, se poate si fara, ca noi suntem mai deshteptzi.
La sfirsitul acestui an Samsung va vinde un telefon cu o camera de 10 MP incorporata.
Probabil ca foarte curind se vor incorpora in aparate si tehnici de compozitie automata si tehnici mai elaborate, apropiate de scheme estetice, vor fi atacate de computerele din aparate, nu numai punerea claritatii si expunerea corecta.
Poate asa cum azi se fac meciuri intre roboti miine se vor face concursuri cu care aparate sau telefoane vor face mai bune poze complet automat; si juriul va fi tot digital, o mina de computere care vor putea analiza automat estetica si compozitia si expunerea unor imagini.
La gradina zoologica, duminica, vom vedea un cimpanzeu pe nume Pandele cu o chestie misterioasa, neagra si fara sens caci fara ton, pe care scrie Leica, de git, care se va zbengui incolo si incoace murmurind cuvinte de nimeni intelese, cuvinte fara rost, dintr-o limba moarta, asemenatoare cu limba copta sau aramaica; privitorii vor face telefonopoze pe rupte si se vor minuna la auzul misterioaselor cuvinte Hektor, Summicron, Leitz, Oskar, Elmar, Thambar...
#25910 (raspuns la: #25909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Hypatia: DE LEGIBVS - de AR la: 26/10/2004 10:49:46
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
...Pe rand:

Da, am citit Legea Invatamantului (inainte de publicare si dupa republicare) si o consider perfectibila, ca orice lege data de oameni...
In lege se lasa "mana libera" C.N.C.-ului sa elaboreze Programele. Nu cred ca era oportun ca in Legea Invatamantului sa se prevada toate posibilele probleme care ar putea aparea in studiul tuturor disciplinelor.
In plus, pana si Constitutia suporta amendamente, tocmai fiindca se recunoaste caracterul ei perfectibil
Cu atat mai mult Programele ar trebui sa fie optimizate, mai ales in conditiile existentei unui OMEC care prevede descongestionarea...
Altfel spus, nu scrie in Legea Invatamantului ce sa faca profesorul la clasa. Exista insa destule alte normative (poate chiar prea multe !), nu intotdeauna suficient de bine gandite, care sa se ocupe cu asta. Esential este, cred, ca toti cei "din sistem" (de la ministru pana la maistru-instructor) sa admita ca sunt oameni care pot invata, nu statui pe soclu, si ca a-si recunoaste/indrepta greselile nu denota slabiciune, ci maturitate.
Imi permit sa ma pronunt in legatura cu aceste probleme ale scolii (de stat, bugetare) in calitate de contribuabil la Buget...
Pe e alta parte, asa cum am mai spus, nu sunt impotriva studiului religiei in scoli (am aratat intr-un mesaj anterior ce cred eu ca ar fi trebuit sa contina Programa); dimpotriva, cred ca o cultura religioasa generala solida este absolut necesara intelegerii culturii umaniste (si nu numai). Sunt, insa, cu hotarare, impotriva propagandei (cine are peste 30 de ani si a trait in Est stie de ce). In particular, as prefera ca fiica mea sa afle de la orele de Religie mai multe despre religiile popoarelor (si despre implicatiile acestora in arta universala) si mai putine despre cele mai recente vindecari miraculoase de la Manastirea Frasinei (unde se duce saptamanal domnisoara de Religie, impreuna cu "respectivul dumneaei")... Desigur, ar fi putut sa aiba noroc de o persoana mai inzestrata cu har (nu numai pedagogic) pe post de profesor.
Asa cum am mai spus, cred ca exista mijoacele sa se transforme orele obligatorii de Religie in ore mai interesante si mai utile. Asta e tot !

"De unde vin legile?" Interesanta intrebare...
De la Socrate incoace, raspunsurile au fost diverse, mergand de la postularea obiectivitatii si a originii lor divine (de-aia a baut, saracul de el, cucuta), pana la negarea obiectivitatii lor (economistii moderni, de la Keynes citire).
Dintr-o asa larga paleta ce sa aleg ?
Pai, in privinta legilor morale, sociale, politice etc., imi mentin declaratia (cu regret ca v-a deranjat referirea la Decalog): sunt norme inventate in anumite conjuncturi, menite sa conserve o ordine care convine unui grup. In conditiile globalizarii, acest grup tinde sa se extinda tot mai mult, dar asta nu face ca normele "comune" sau "comunitare" sa fie legitimate altfel decat prin numarul votantilor ("cu cat suntem mai multi, cu atat suntem mai culti !"). Altfel spus, esenta/sorgintea lor profund umana nu poate fi schimbata intr-una divina, oricate viziuni ale nu-stiu-carei-divinitati ar aparea in pustiu/sat/metropola, dictand textual legi si decrete...

In privinta legilor naturii (olelei, venii acas' !), problema e si mai simpla: facand abstractie de orgoliul suficient (autist !?) al unui P.A.M. Dirac ("Marea carte a naturii e scrisa in limbaj matematic" si "Legea fizica trebuie sa aiba o frumusete matematica"), cred ca singura lege a cunoasterii Universului este continua regandire si reevaluare a premiselor.
Sa ma explic: ceea ce numim noi azi "legea gravitatiei" (adica existenta unei proportionalitati simultane intre forta de atractie dintre doua corpuri punctiforme si produsul maselor si intre aceasta forta si inversul patratului distantei dintre corpuri) este, de fapt, forma simbolica a rezultatului unor observatii.
Las la o parte faptul ca mai toate "legile" fizicii se intemeiaza pe aproximatii care ignora 99% dintre fenomenele lumii reale, pentru a aduce in limite multumitoare erorile de masura asupra acelui 1% studiat. Altfel spus, constructiile teoretice inventate de fizicieni si chimisti ca sa-si faca viata mai usoara (tot lenea, saraca !), de tipul: punct material, miscare rectilinie uniforma, gaz perfect, gaz ideal, lichid ideal, sarcina electrica punctiforma, lumina coerenta si multe altele, sunt SINGURELE situatii in care legile Naturii, in forma lor enuntata de catre diversi oameni cu nume de ecuatii, se aplica riguros matematic. Iar matematicienii au dat fuga sa teoretizeze instrumentele acestor constructii (asta cand n-au facut deja acest lucru insisi fizicienii si chimistii ca Newton si Lavoisier).
In viata reala, cand fenomenele (re)cunoscute si cele ne(re)cunoscute interfera, rezultatele masuratorilor fiind afectate de o sumedenie de erori de cele mai diverse origini, se utilizeaza pe scara larga "constanta lui Skinner" (cea care adunata la/scazuta din/inmultita cu/impartita la rezultatul obtinut conduce la rezultatul scontat)... Culmea perversiunii e ca aceasta "constanta" este adesea teoretizata, sub numele pompos de "factorul de corectie X" (evident, X este un nume propriu, de laureat Nobel pentru fizica/chimie)!
Lasand gluma la o parte, istoria stiintelor prezinta nenumarate cazuri de "legi" infirmate de masuratori mai exacte sau pur si simplu de "descoperirea" unor fenomene ignorate la vremea elaborarii minunatelor "legi". Si credeti ca legile au fost abandonate cand li s-a descoperit "ilegitimitatea"? Nu, in cea mai mare parte, ele se regasesc si astazi in manuale, fireste, insotite de celebrii factori de corectie, din ce in ce mai multi (nu insa si mai culti)...
Singurul lucru care se poate afirma cu certitudine este ca, in prezent, cu mijloacele de care dispunem, putem verifica anumite dependente intre diverse marimi masurabile care caracterizeaza unele fenomene ale lumii inconjuratoare. A teoretiza aceste dependente poate fi util (pentru "muschii mintii", ca si jocul de sah, bridge sau go), dar a le numi "legi" este, cred, o impardonabila lipsa de modestie.
Progresele majore din domeniile cele mai "fierbinti" din stiintele naturii (nu din domeniile strict aplicative, pentru care progresul se masoara in USD/om/an) sunt, de cateva decenii, cam rare, de nu cumva inexistente, "oamenii de stiinta" fiind in situatia de a admite, deschis sau nu, ca s-au apropiat de ceea ce numea L. Blaga "cenzura transcendenta".
Adevaratele legi ale Universului nu ne sunt cunoscute, nu sunt scrise in limbaj matematic, matematica ne ajuta doar sa ne reprezentam intr-o maniera coerenta fractiunea observabila a Universului. Cred ca aceste legi au origine necunoscuta (poate fi chiar divina, in acceptiune lui B. Spinoza - "Deus sive natura"), dar descoperirea lor nu mai este domeniul stiintei, ci al revelatiei, ceva calitativ diferit, pentru care nu sunt necesare studii uniersitare.
A propos de revelatie, cand A. Kekule a propus formula ciclica a benzenului (toate hidrocarburile cunoscute pana atunci au catena deschisa), a pretins ca a visat un sarpe care-si musca coada. A beneficiat de atuul revelatiei asupra comunitatii chimistilor din acea vreme: dupa 100 de ani, argumentul revelatiei ar fi fost nul. Dar chiar a visat Kekule sau n-a indraznit sa-si exprime ideea (de altfel, geniala) fara girul moral al revelatiei?

... Sau poate tot ce ni se cere - prin nici o lege, din pacate ! - e sa fim seriosi in ceea ce facem ?
#26238 (raspuns la: #26163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gabi.boldis - de nasi la: 26/10/2004 11:45:50
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
no, hai ca daca am pacatuit, acuma sa-mi pun cenusa-n cap. corect? corect, ca nu vreau sa ma-ntelegi gresit:

cind ti-am raspuns la primul tau comentariu am infipt acolo un citat de la admin (tu faci, tu dregi, tu esti, tu alea-alea). n-am citat tot textul (asa mi-a trecut mie prin capatina, ca cine vrea se duce si citeste direct sa se lamureasca despre ce e vorba). da nu m-am giondit ca si eu la o adica, in locul altuia nu m-as fi dus sa caut textul si as fi luat citatul ca atare. uite pe motivul asta imi pun eu amu' cenusa-n cap....
dar, pt ca ma iei cu "Doamna" , ma scarpinai o tzira-n cap si-am zis ca poate ar fi trebuit. uite, admin continua cu ceva in genul acel "tu" din "tu faci si dregi" n-are legatura cu pluralul politetii. adicatelea daca in loc sa-i zici omului "ba/ tu esti dobitoc" ii spui "dumneavoastra sunteti dobitoc" tot insulta se chiama (sau in alt context - calomnie, atac la persoana, etc). din textul adminului reiesea clar ca a te adresa interlocutorului cu tu in loc de dvs nu e considerat nici macar lipsa de politete, daramite altele. problema nu consta in adresarea la plural sau singular, ci in verbul in sine (faci/ faceti, dregi/ dregeti etc)

asa ca gabi, sa nu intelegi ca as avea pretentia sa mi te adresezi cu "Doamna" sau dvs sau orice alte politeturi. sa pretinzi asta este o vanitate pur si simplu. bineinteles, daca tii tu neaparat sa ma domnesti si dupa clarificarea asta, nu ma supar si nu ti-o iau in nume de rau.

ca fapt divers - in engleza vorbita aici, oamenii folosesc (destul de des) pluralul cind se refera la propria persoana, dar are cu totul alta nuanta. intilnesti asta in vorbirea intre prieteni, casual talk etc.
de exemplu il intreaba "vrei ceva de baut" si ii raspunde "give us a beer" (da si mie-o bere), sau x spune "am desenat ceva" si y zice "gi's (give us) a look" (ceva in genul ia,/ da sa vad si io). eh, ce ti-a si cu darul asta al vorbirii, de cind cu turnul babel nu se mai intelege om cu om asa usor...

hai, gata paranteza, ca dupa atita cenusa-n plete o sa-ncep a tusi.

acuma sa iti raspund (daca poti considera asta un raspuns)

"In viata dumneavoastra sociala, cu cati barbati romani ati avut un contact intim, direct, si cu cati neozelandezi" - eheeeee, taica, frumoasa incercare. apreciez, este cunning, da nu tine shmecheria. daca-ti raspund ca muuuuuuuulti - vii dupa aia si zici (sau ii lasi pe altii sa lucreze pt tine, fara sa mai trebuiasca a chibitza de pe margini) ca - ahaaaa, pai madama-i parashuta, dom'le! daca iti iti zic ca putini - ete na, cucoana-i .. "frustrata". daca-ti zic ca suficienti ca sa imi formez parerea si sa cred in ce spun - da de unde sa stim noi ca-i asa? noi vrem dovada - "desdemona da batista!"

oricum mi-ai adus zimbetul pe tastatura. eu astea le numesc tactici de x si 0 adaptate la dezbateri. adica pui interlocutorului o intrebare, la care orice-ar raspunde tot gresit este, si ii inchizi pliscul. dar zimbetul avea legatura cu vindutul castravetzi gradinarului - (exemplu la aceasta conferinta, doar cu citeva zile in urma).....

(glumesc, sper sa nu mi-o iei in nume de rau) dar lasind gluma la o parte - este intr-adevar o indiscretie, pe care nici eu nu ti-o iau in nume de rau. "si iarta-ne noua grashalele noastre precum iertam si noi gresitilor nostri..." daca m-ar auzi ma'mare, ce mindra ar mai fi ea. parc-o si vad: i-ar trece supararea ca nu ma duc in fieshce domenica la biserica...

"M-ar mai interesa sa stiu care a fost venitul dumneavoastra in tara, si care ar fi acum" - ei, cam aceeasi indiscretie, dar ca sa-ti spun drept, in primul rind nu vreau sa deviez cu mina mea discutiile de la tema.
ce-i drept, ai putea argumenta ca pot raspunde in afara conferintei, dar vezi tu cum sta treaba cu anonimatul, si cu internetul in general? ca tot facuse racovitan discutie pe tema asta. nu te cunosc, nu stiu cine esti - nici tu nici alti interlocutori - si atunci ce motiv am sa imi pun biografia pe tava? adica un motiv mai bun decit satisfacerea curiozitatii profesionale (asta doar pt ca asa ai spus tu, dar realitatea poate fi la fel de bine alta, la fel cum eu pot foarte bine sa fiu un barbat pus pe shotii, care scrie sub un nume de femeie). am dreptate sau nu?

daca vrei insa sa discutam despre aspectele sociale/antropologice - sau nu, ale temei pe care am propus-o, cu cea mai mare placere.







#26245 (raspuns la: #26207) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Paianjenul - de ueit la: 28/10/2004 10:21:49
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"- IMPRESIONANT.

(...Mai citeste totusi respectivul material... S-ar putea ca pina la urma sa ajungi la concluzia corecta, ca ZECE inseamna de fapt ZECE...)"

Haide sa mai vedem, odata pentru totdeauna, intreg textul despre care vorbim (Exodul 34):

"1. Zis-a Domnul catre Moise: "Ciopleste doua table de piatra, ca cele dintai, si suie-te la Mine in munte si voi scrie pe aceste table cuvintele care au fost scrise pe tablele cele dintai, pe care le-ai sfaramat.
2. Sa fii gata dis-de-dimineata si dimineata sa te sui in Muntele Sinai si sa stai inaintea Mea acolo pe varful muntelui.
3. Dar nimeni sa nu se suie cu tine, nici sa se arate in tot muntele: nici oi, nici vite mari sa nu pasca imprejurul acestui munte".
4. Deci a cioplit Moise doua table de piatra, asemenea cu cele dintai, si, sculandu-se dis-de-dimineata, a luat Moise in maini cele doua table de piatra si s-a suit in Muntele Sinai, cum ii poruncise Domnul.
5. Atunci S-a pogorat Domnul in nor, a stat acolo si a rostit numele lui Iahve.
6. Si Domnul, trecand pe dinaintea lui, a zis: "Iahve, Iahve, Dumnezeu, iubitor da oameni, milostiv, indelung-rabdator, plin de indurare si de dreptate,
7. Care pazeste adevarul si arata mila la mii de neamuri; Care iarta vina si razvratirea si pacatul, dar nu lasa nepedepsit pe cel ce pacatuieste; Care pentru pacatele parintilor pedepseste pe copii si pe copiii copiilor pana la al treilea si al patrulea neam!"
8. Atunci a cazut Moise indata la pamant si s-a inchinat lui Dumnezeu,
9. Zicand: "De am aflat bunavointa in ochii Tai, Stapane, sa mearga Stapanul in mijlocul nostru, caci poporul acesta e indaratnic; dar, iarta nelegiuirile noastre si pacatele si ne fa mostenirea Ta!"
10. Domnul insa a zis catre Moise: "Iata, Eu inchei legamant inaintea a tot poporul tau: Voi face lucruri slavite, cum n-au fost in tot pamantul si la toate popoarele; si tot poporul in mijlocul caruia te vei afla tu, va vedea lucrurile Domnului, caci infricosator va fi ceea ce voi face pentru tine.
11. Pastreaza ceea ce iti poruncesc Eu acum: Iata Eu voi izgoni de la fata ta pe Amorei, pe Canaanei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Hevei, pe Gherghesei si pe Iebusei.
12. Fereste-te sa intri in legatura cu locuitorii tarii aceleia, in care ai sa intri, ca sa nu fie ei o cursa intre voi.
13. Jertfelnicele lor sa le stricati, stalpii lor sa-i sfaramati; sa taiati dumbravile lor cele sfintite si dumnezeii lor cei ciopliti sa-i ardeti in foc,
14. Caci tu nu trebuie sa te inchini la alt dumnezeu, fara numai Domnului Dumnezeu, pentru ca numele Lui este "Zelosul"; Dumnezeu este zelos.
15. Nu cumva sa intri in legatura cu locuitorii tarii aceleia, pentru ca ei, urmand dupa dumnezeii lor si aducand jertfe dumnezeilor lor, te vor pofti si pe tine sa gusti din jertfa lor.
16. Si vei lua fetele lor sotii pentru fiii tai si fetele tale le vei marita dupa feciorii lor; si vor merge fetele tale dupa dumnezeii lor si fiii tai vor merge dupa dumnezeii lor.
17. Sa nu-ti faci dumnezei turnati.
18. Sarbatoarea azimelor sa o pazesti: sapte zile, cum ti-am poruncit Eu, sa mananci azime, la vremea randuita in luna Aviv, caci in luna Aviv ai iesit tu din Egipt.
19. Tot intaiul nascut de parte barbateasca este al Meu; asemenea si tot intaiul nascut al vacii si tot intaiul nascut al oii.
20. Iar intaiul nascut al asinei sa-l rascumperi cu un miel, iar de nu-l vei rascumpara, sa-i frangi gatul. Toti intaii nascuti din fiii tai sa-i rascumperi si nimeni sa nu se infatiseze inaintea Mea cu mana goala.
21. Sase zile lucreaza, iar in ziua a saptea sa te odihnesti; chiar in vremea semanatului si a secerisului sa te odihnesti.
22. Sa tii si sarbatoarea saptamanilor, sarbatoarea pargei, la secerisul graului, si sarbatoarea strangerii roadelor, la sfarsitul toamnei.
23. De trei ori pe an sa se infatiseze inaintea Domnului Dumnezeului lui Israel toti cei de parte barbateasca ai tai,
24. Caci cand voi goni popoarele de la fata ta si voi largi hotarele tale, nimeni nu va pofti ogorul tau, de te vei sui sa te infatisezi inaintea Domnului Dumnezeului tau de trei ori pe an.
25. Sa nu torni sangele jertfei Mele pe paine dospita si jertfa de la sarbatoarea Pastilor sa nu ramana pana a doua zi.
26. Cele dintai roade ale tarinii tale sa le aduci in casa Domnului Dumnezeului tau. Sa nu fierbi iedul in laptele mamei sale".
27. Si a mai zis Domnul catre Moise: "Scrie-ti cuvintele acestea, caci pe cuvintele acestea inchei Eu legamant cu tine si cu Israel!"
28. Moise a stat acolo la Domnul patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si nici paine n-a mancat, nici apa n-a baut. Si a scris Moise pe table cuvintele legamantului: cele zece porunci. "

Ca sunt sau nu zece nu este problema mea, nu eu am scris Exodul, iar Moise denumeste acest "legamint" "cele zece porunci". Ce poate fi mai clar de atat? In locul ironiilor ar fi de preferat sa expui modul in care ai ajuns la concluzia ca textul de mai sus nu reprezinta cele 10 porunci, in ciuda faptului ca Moise zice ca sunt.

"- Este corect deci sa afirmam ca

orice cercetator "al carui obiect de cercetare are relevanta in problema discutata de noi (biologie, genetica, paleontologie, etc.)"

se include in mai sus amintitul ansamblu...

si, implicit (!),

se califica si ca "membru al comunitatii stiintifice?!..."

Este corect. Trebuie insa ca rezultatele cercetarii lui sa fie publicate in reviste de specialitate. Un profesor care publica doar in Paranormal, pe Internet sau care scrie o carte nu se incadreaza in comunitatea stiintifica.
#26603 (raspuns la: #26598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui CARAPISCUM - de LUCIUS la: 28/10/2004 10:35:29
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Nu am spus niciodata ca religia studiata in scoala are un pact negativ asupra comportamentului cuiva, ci doar am invocat un principiu sustinut, probabil din necunoasterea legii, de catre unul dintre cafegii: acela de obligativitate a invatamantului religios, cu care nu stiu daca cineva ar fi de acord. Deasemenea am spus foarte clar ca studiatul religiei in scoala primara ar putea genera anumite probleme, oricine stie ca personalitatea oricarui om se formeaza din copilarie. Este vorba de comparatia de mai tarziu, la maturitate, intre ceea ce au invatat la scoala si realitate, tehnologia avansata a viitorului si trecutul civilizatiilor.
Am multi amici care atunci cand sunt intr-o padure, noaptea, se asteapta sa intalneasca personajele negative care le-au populat povestile din copilarie. Este numai un exemplu. Dar cum poti convinge, in viitor, sau chiar acum, pe un practicant religios, de necesitatea eradicarii din harta genomului uman a bolilor ereditare ? Se stie foarte bine ca pentru asta exista clonarea. Oamenii viitorului vor fi sanatosi, vor avea o viata mai lunga si lipsita de griji ,pentru ca bolile nu vor mai atenta la viata si la fondurile lor financiare. Poate vor coloniza si alte planete si vor aduce acolo viata. Poate ca vor reusi sa scrie istoria unor noi civilizatii. Vor fi parintii acelor noi civilizatii si totul cu ajutorul noilor tehnologii. Sau ,poate, vor descoperi alte planete, ale caror oameni sunt de abia la inceput de drum si nu vor intelege cum "zeii" plutesc in aer, cum navele lor brazdeaza cerul cu viteza, ca niste "care de foc", "vimane" sau "slave". Dar daca vor fi martorii unor inscriptii in piatra, a unor legi, care vor fi si traduse in limbajul lor rudimentar in timp ce lasere puternice le scriu cu "raze de foc". Vor exista si greseli, orase cu nume ca Gomora sau, de ce nu, Somona, vor fi distruse de "globuri de foc" la care nu vei avea voie sa privesti, caci vei orbi ,iar cei care le vor sta in cale vor fi transformati in umbre pe piatra.
Arheologii au indentificat, cu aproximatie, locul celor doua orase: Langa Marea Moarta, in locul unde in loc de nisip e o intindere de sticla...
Atunci de ce un om trebuie sa-si duca, umil si spasit, crucea ?
Dar m-am abatut de la subiect.
Imi pare rau ca-mi permit sa te corectez: Nu ai de unde sa stii ca si legile date de Dumnezeu sunt tocmai cele corecte, pentru ca si ele, la randul lor, au trecut prin interpretarea oamenilor, de-a lungul timpurilor. Ce argumente se pot aduce, ce dovezi prin care poti demonta asemenea afirmatii, care nu-mi apartin personal, poate aduce cineva, in afara de citatele din biblie ? Ceva concret ? Un preot, sau un crestin practicant imi va raspunde sigur: CREDE SI NU CERCETA! Atunci voi crede in ceea ce vad, in ceea ce simt SI VOI CREDE CA OMUL ESTE CONSTRUIT DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA LUI DUMNEZEU, adica la fel ca si mine, chiar daca unii imi vor spune sa "citesc printre randuri" desi nicaieri in biblie nu scrie ca trebuie sa procedez asa.
CARAPISCUM, imi spuneai de femeia care se plangea, in antichitate judecatorului. Putea sa o faca la nesfarsit, pentru ca drepturile femeilor in timpurile de demult erau nule, ZERO !
Apoi imi spuneai ca "OMUL TREBUIE SA AIBA FRICA DE DUMNEZEU". asta imi aminteste de un citat :"CINE NU CREDE IN MINE, DE SABIA MEA VA PIERI". Eu stiu ca Dumnezeu e mare si drept, este bun si ingaduitor. Atunci de ce trebuie sa am frica Lui si de ce daca nu cred , trebuie sa fiu "rezolvat definitiv" ca un caine necredincios ce sunt, desi tipul asta de religie este mult prea putin important, raportat la scara planetei ?
Cu stima, LUCIUS
#26604 (raspuns la: #26466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce nimeni nu mai scrie? - de (anonim) la: 14/11/2004 03:25:54
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.

De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata":

1

Nu sufăr vorba spusă cu emfază -
Sinceritatea nu suportă falsul,
Timid şi molcum îi răsună glasul
Iar Adevăru-i stă mereu de pază.

În sufletul curat găsesc oaza
De sentimente mari, când sună ceasul,
Poruncitor chemându-mă Parnasul
Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază.

Acolo-mi este raiul de lumină
Spre care tind cu inima senină
Când Poezia-n suflet se pogoară...

Acolo râd şi plâng precum îmi place,
Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface,
Sunt simplă ca o strună de vioară.

2

Sunt simplă ca o strună de vioară,
Deşi exprim şi culmea şi abisul,
Conţin în mine iadul, paradisul,
Speranţa, ura, dragostea de ţară .

Moldova mea! Iubirea mea amară,
Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul,
Cu viitorul tău nutrescu-mi visul,
Prin tine Universul mă-nconjoară...

Ce dragi îmi sunt aceste sate albe
Cu case ca mărgelele în salbe,
Privite de pe deal în toi de vară,

Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite,
Băieţii tăi şi fetele smolite,
Admir aroma crinului, fugară...

3

Admir aroma crinului, fugară...
Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea
Petala-i albă - pură ca iubirea,
Ce frageda juneţe o-nfioară,

Dar fii atent - prea multe, te omoară
Aceste flori, deşi uimesc privirea
Şi par să-ţi dăruiască fericirea
Prin frumuseţea lor sublimă, rară.

Un paradox cum se întâmplă-ades,
Deşi e mult prea lesne de-nţeles :
Aşa-i natura - veşnic ne şochează...

Ci uneori îmi pare o trădare -
Perfidia aceasta crunt mă doare
Şi inima de dor mi se cabrează.

4

Când inima de dor mi se cabrează,
Speranţa-mi ca un abur se topeşte,
Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte
Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază...

Patriotismul? Nu e doar o frază
Cu care un popor se amăgeşte?
Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte
De cancerul verbal în metastază!

Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine,
Că dragostea ce-o port în piept la mine
Pentru poporul meu - ea mă salvează...

Cu ea mă simt păşind în nemurire -
Mă las cuprinsă de nemărginire,
Vibrând cu Universul într-o fază.

5

Vibrez cu Universul într-o fază
Şi simt că sunt mai sigură de mine
Când beau din energiile divine -
De parc-aş trece-n altă ipostază.

În alt diapazon îmi luminează
Şi soarele din cer; Atunci, în fine,
Micimile vieţi-mi sunt străine,
Pământul neclintit îmi stă la bază.

Sunt gata să împart cu toţi misterul
Acestei stări de forţă... Efemerul
Se sparge-n stânca asta solitară.

Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă,
Arunc calvarul grijilor din viaţă,
Absorb din lut esenţa mea primară.

6

Absorb din lut esenţa mea primară,
Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume -
Naiadă în a valurilor spume,
Driadă în pădurea seculară.

Cu arborii renasc în primăvară
Şi dau cu ei în floare - fără glume!
Aceste mici minunăţii anume
Îmi fac senzaţia vieţii clară.

În miezul codrului mă simt acasă,
Ating cu geana cerul de mătasă
Şi fruntea mi se mistuie în pară...

În arşiţele verii cu mirare
Din cupele ei pline cu vigoare
Sorb adierea vântului de vară.

7

Sorb adierea vântului de vară,
Ce poartă rodul lanului în spate -
Cu boabe de polen, înmiresmate
El fecundează grâul şi secara.

Această pâine-i dulce şi amară,
Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate,
Ea scoase din nevoi nenumărate
Şi neamul, şi familia, şi ţara.

Nu voi să iau nici cea mai albă pâine
Din alt pământ, din mâinile străine,
Căci maica noastră glia se-ntristează.

Mi-a-mprumutat orice atom din mine
Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine -
Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza...

8

Eu prind cu gura ploaia, roua, raza -
Orice-mi trimite cerul şi destinul;
Suport plăcerea, umilinţa, chinul,
Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează.

Eu le accept pe toate, cât durează
Această viaţă, căci urăsc suspinul.
Dulceaţă şi venin - aşa e vinul,
Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază!

Să joci, de ai intrat cumva în horă -
Ai de trăit un an, o zi, o oră?
Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate...

Dar am oricând o scumpă mângâiere -
Să simt Frumosul până la durere
Mă bucur pururea, că mi se poate!

9

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să simt căldura ţarinii străbune,
Când bat călcâiu-n horă, să răsune
Ecoul peste văi şi peste sate.

În glia asta inima-mi se zbate,
Din ea răsare versul meu pe strune
Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune
Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade!

Va spune Moartea, - vino, hai cu mine...
Şi voi pleca spre zările senine
Primindu-mi şi osânda, şi tainul.

Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă!
Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă,
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul...

10

Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Vrăjită de sclipirile-i solare
Şi beată de aromele-i amare -
Nedespărţit de trandafir e spinul.

Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul,
Deşi am tras necazuri, şi mă doare,
Dar am avut tărie şi răbdare -
Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul.

Greşit-am des, dar nu din rea voinţă,
Am fost senină chiar şi-n suferinţă
Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul.

Păşind mereu cu fruntea ridicată
Am stors din rodia vieţii toată
Dulceaţa, şi tăria, şi veninul!

11

Dulceaţa, şi tăria, şi veninul
Fac existenţa noastră precum este -
Haină, sau frumoasă ca-n poveste,
Sau neagră, sau mai albă decât crinul.

Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul -
Cad în abisuri şi mă urc pe creste,
Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste,
Ci tot câstig în lupta cu destinul!

Câstig această boltă azurie,
Toloacele în puf de păpădie
Şi primăverile înmiresmate.

Acestea le ador la nebunie
Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie
Aş vrea să mă dizolv încet... În toate!

12

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...

13

Când potoli-se-va această sete
De Dragoste, Frumos şi Poezie?
Atunci doar, când în inima pustie
Se va-ntrona răceala... Nu pot crede

Că osteneala cu mişcări încete
Din ochi va şterge râs şi veselie,
Că stelele vor înceta să-mi fie
Prietene fidele şi discrete.

Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară,
Tot ce iubesc acum va fi să piară,
Că e zadarnic visul unei fete...

Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă
Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă
Fără dureri şi fără de regrete.

14

Fără dureri şi fără de regrete
Voi părăsi această lume tristă,
Trecându-mi viaţa toată în revistă
Prin minte-mi trec imagini cete-cete.

Ştiu tainele-i şi micile-i secrete -
Ascund ades un zâmbet în batistă,
Având eu însumi suflet de artistă
Îi iert această farsă. Să se-mbete

Cu comedia azi jucată-n scenă
Cei obsedaţi de-o patimă obscenă -
Pe mine nada nu mă mai tentează.

Arunce-n aer fraze dulci, pompoase,
Pe mine doar în pace să mă lase -
Nu sufăr vorba spusă cu emfază.

15

Nu sufăr vorba spusă cu emfază,
Sunt simplă ca o strună de vioară,
Admir aroma crinului, fugară,
Şi inima de dor mi se cabrează.

Vibrez cu Universul într-o fază,
Absorb din lut esenţa mea primară,
Sorb adierea vântului de vară
Şi prind cu gura ploaia, roua, raza...

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul!

As vrea să mă dizolv încet în toate
Când potoli-se-va această sete -
Fără dureri şi fără de regrete...

Cu sincere salutari, Adela Vasiloi

Concluziile mele- raport de cercetare - de Hypatia la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia
Invitatie - dar fara sfatul de a cumpara decit dupa ce cititi ci - de Dinu Lazar la: 17/11/2004 16:39:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Primim de la domnul in cauza:

=====================
Dragi prieteni,

Va invit simbata 20 noiembrie 2004, ora 17 la standul Ad Libri din cadrul Tirgului Gaudeamus 2004 ( inelul de la etajul al II-lea sau cum intrati in stinga si sus)
la lansarea cartii “Imaginea digitala” de Mark Galer si Les Horvat.

Va astept cu interes si surprize!

Florin Andreescu
AD LIBRI
www.adstock.ro
================================

Acu`, aceasta carte se pare ca e foarte bine scrisa dar, se pare, problematic tradusa... poate cineva care a citit-o si corectat-o, amic cafegiu pe aici, sa ne spuna detalii despre cartea asta... dar la rece, daca se poate... da domnu` Andrei, la Dvs ma refer... si mai va intreba un cafegiu mai jos ceva, dar ati uitat sa raspundeti... omu` asteapta...
Comicul cu cartea porneste de la prima pagina; titlul e " Imaginea digitala" si mai jos scrie "compatibil cu Photoshop 6 si 7", adica imaginea e masculina si e compatibil; ma rog... vertical scrie "aplicatii" - asta da, e compatibil, ca e mai multe... un frumos inceput.
Deci pe coperta scrie: "aplicatii", "imaginea digitala", "compatibil cu Photoshop 6 si 7 " ; evident omul cu titlurile era la o berica si asta e rezultatul, adica imaginea digitala e niste aplicatii care e compatibil.
Inceputul e promitator.
#29038 (raspuns la: #29032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre "Omul recent" - de (anonim) la: 23/11/2004 23:31:42
(la: Ultima carte)
Inviato: giovedì 25 marzo 2004 17.21
A: idei.libertate@tvr.ro
Oggetto: Domnului Horia-Roman Patapievici
Draga domnule Patapievici,

Ma grabesc cu aceste rinduri sa-ti marturisesc nemasuratul entuziasm ce incerc citind, deloc lesniciosul discurs ce se deruleaza in paginile acestei, da, capodopere a Literaturii romane, care este „Omul recent”. Nici nu se putea pasi mai cu dreptul intr-al trei-lea mileniu, de crestinism si, datorita lui Neacsu de la Cimpulung cu a sa scrisoare din 1521, in al saselea veac de scris romanesc. Intrebare, e drept, retorica dar cu şpil: De ce cartea asta trebuie sa aibe soarta tuturor tratatelor anoste ce pot interesa eventual doar o extrem de restrinsa elita si , prin urmare, sa fie savurata doar de citeva (sau multe, e acelasi lucru) sute de cititori, pentru ca tot restul de mii, sa o cumpere din doar snobism, si o mica parte dintre acestia, intelectualmente apta, sa abanoneze lectura din comoditate: iritata la intilnirea primelor obstacole in intelegerea textului. Si de ce sa n-aibe soarta „monumentelor” caragialesti, prin a caror lectura de masa nivelul de cultura a romanului a crescut, pentru ca bunul sau simt - al umorului mai ales – sa devina si mai acut? Tineretul nostru are nevoie, draga Horia, pentru a creste bine, si a nu avea nimic de invidiat la vecinul sau european, mai ales de lecturi bune. Formatoare. Intrucit cu asta se creste. Nu cu imbracaminte firmata si cu manele. As spune fara sa exagerez ca tinarul roman (si nu numai) are nevoie , chiar daca nu este constient, de „Omul recent” tot atit cit omologul sau francez de Eseurile lui Montaigne.
Iata dar de ce imi permit sa-ti sugerez o transcriere intr-un limbaj mai accesibil a acestor idei, de inestimabila valoare, ce strabat cele 456 de pagini ale operei.
Incerc acum - cu necesara „obraznicie”, dar si cu umilinta ce trebuie pusa in oric actiune ce se doreste utila - sa fac citeva observatii, luind ca exemplu paragaful (eseul) de la pagina 98 - am un exemplar al editiei din 2001, iesit de sub tipar in 2002 - [25]: „Agenda ascunsa a limbilor internationale”. Cuvintul agenda, foarte corect, este din pacate, tot atit de inadecvat intelegerii imediate: ...”agenda ascunsa a acestor limbi, agenda care le-a facut atit de apte sa exprime agenda vizibila a acelor civilizatii?” Aici avem sinonimele: plan, proiect, program, calendar, schita, schita de..., (ordinea de zi, apartinind limbajului de lemn, fiind de exclus). E drept, agenda ramine cuvintul cel mai elegant dar si cel mai ermetic pentru, repet, intelegerea imediata a conceptului de catre miile de bravi, si de loc mediocri, cititori. Altele, pe care ma limitez a le doar enumera, comentariul ingreunind peste masura discursul: „explcatia monocauzala”, „remarce” (?, poate remarci), „Ceea ce nu inseamna vointa de a fi original in grad extrem.” (de... comandor?, s-ar putea intreba glumet careva de la Academia Catavencu) N-ar fi fost mai bine, mai putin afectat: cu orice pret ? Pentru a nu mai adauga dificultatea ce se intimpina cind dai peste un cuvint, pe care tipograful il scrie gresit (poate) pentru ca nu a inteles sensul frazei?! Iata fragmentul cu pricina: „... felul in care reusim uneori sa ghicim motivele unui comportament dupa o anumita trasatura, sezisanta, a chipului.” Poate ar fi fost mai bine decit corectul sesizanta, si la fel de elegant, sa fi folosit: surprinzatoare, miscatoare, impresionanta, frapanta, luate cu modestie direct din DEX ?! Nu stiu. Ma-ntreb doar. Bine. Departe de mine voia de a diseca, pentru a critica malitios, textul! Daca o fac totusi, este pentruca-ti iubesc si condivid, pe masura ce le-nteleg, ideile. In plus este dorinta de a dialoga... Nu numai engleza permite distorsini si/sau alterari ale limbii. Daca englezescul Jesus (Giizăs) genereaza forma scurta: Giiz, romana noastra nu-i mai putin prolifica in gura scolarului de rind cu banalele: mate, prof, bac, etc. Ba chiar mai mult, avem datorita genialtatii unui tiz de-al nostru, arh. Horia Oancea, fiul fostului (anii ’60) ambasador roman in Belgia, o bijuterie monosilabica, ce rezuma sensul si rezonanta unei extrem de virile fraze: „zgîti”. In ce priveste simbolurile, cifrele si frinturile de cuvinte, avem George = gxg si mai ales Q8, adica: Cueit, numele, asa cum se pronunta cel putin aici in Italia, al statuletului arab din Golful Persic. Prescurtarea este de cele mai multe ori opera persoanelor cu putina cultura, dar si foarte inteligente. Adica a acelora care descopera mijloacele minime, suficiente si ncesare, unei clare si precise comunicari. Iata un exemplu din dialectul bergamasc (vorbit in provincia „di Bergamo” a regiunii Lombadia). Pentru a spune: „Ma duc sa iau vin”, „Vado per vino”, este suficient sa zici: „A ò a ì”. Sau, si cu asta inchei, pentru posibila intrebare: „Veniti si dumneavoastra (voi) sa vedeti albinele vii?”, „Venite anche voi a vedere le api vive?” se zice simplu: „Ignì a o a et le ae ìe?” Si asta pentru ca taranul, trebuie recunoscut in cor cu excelentul Horia Bernea, este exact antonimul „omului recent”. Taranul, mioritic sau nu, este omul ancestral, as zice mai vechi decit traditia insasi. Taranul este omul preadamic... In ce priveste dorinta (vointa) exprimata colectiv de rupere cu traditia, de taiere a cracii de sub sezut, de-a se smulge din radacini, potrivit sloganului : „Sa uitam traditia!”, cred ca aici se are mai degraba de a face cu nevoia disperata a individului alienat (vezi Strainul „vechi” de peste jumatate de secol a lui A. Camus) de a-si (re)gasi o proprie identitate. Fiecare individ in parte si/sau - de teama solitudinii - innauntrul unui mic grup: gasca, familie, trib, echipa (vezi ritualul de grup recitat inainte de partida a echipei de rugby neozeeandeze), etc. Feluri de a marca aceasta identitate: tatuaj, „piercing”(perforarea pielii cu introducerea inelelor, etc.), cuafura bizara, idem imbracaminte; vorbire si gestica ermetice... Dar „omul recent” este mai ales o entitate utopica, si iata de ce. Daca-i adevarat cum afirmi - si sint in perfecta sintonie cu tine – ca: „Totul, in omul recent, trebuie sa fie expresia propriei vointe – si dorinte.”, ei bine atunci ar fi bine sa amintesc aici surprinzatoarea fraza a imparatului „Federico il Grande”, ce poate fi citita intr-o scrisoare catre amicul sau Voltaire: „Cu cit imbatrinesti cu atit mai mult te convingi ca Majestatea Sa sacra, Cazul face trei sferturi din „muncă” in acest mizerabil univers”. Iata de ce doar gindul c-ai putea realiza prin mijloace exclusiv proprii si pe-ndelete chiar si cel mai modest proiect - nici pe departe omul de tip nou, omul recent - este o utopie si o erezie - vezi falimentul turnului Babel - pentru omul religios, pentru ca celui ce se proclama laic, aceasta iluzie sa nu fie altceva decit o prostie.
Cu cele mai alese sentimente de simpatie, la care adaog nadejdea crestineasca cum ca si cu o singura floare se face primavara, te las nobilelor tale indletniciri, dar nu inainte de-a-ti dezvalui bucuria ce-as incerca primind eventual din parte-ti chiar si numai un gentil rind de raspuns.
Roma, 25.o3.2004 Horia Cornel Ivan
e-mail: horiaivan@libero.it

#29625 (raspuns la: #17831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stilul vechi - de Dragos Neacsu la: 24/11/2004 20:19:02
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
In primul rand, nu am idee la ce hotarare a Sinodului I ecumenic, va referiti.

In al doilea rand, cand spuneti ca " nici Crezul nu este o dogma" va inselati: Crezul este in fapt dogma Sfintei Treimi. De aceea a si fost scris, pentru a contracara ereziile lui Arie si Nestorie. Asadar crezul este o dogma; prescurtata- e drept, dar ramane o dogma.

In al treilea rand, de ce nu recunoastem ca, daca ar fi sa mergem dupa canoane, poate numai 10% din crestinii de azi ar putea sa se impartaseasca. Asadar canoanele aplicate fara discernamant sunt moarte, devin pur si simplu legi si dupa cate imi amintesc eu, Hristos a condamnat legalismul fariseic. Iar cand vine vorba de stilisti, ei tocmai asta au facut: au ales un punct pe baza caruia sa faca razmerita si o tot tin asa de aproape un veac. O sa incerc sa pun in lumina cateva puncte care ar putea aduce lamuriri:
1) Sf. Sinod a ales trecerea la noul calendar si mi s-ar fi parut corect ca ascultarea sa fie mai mare decat urmarea unui instrument de masurare a timpului. E clar ca nu pentru toti ascultarea inseamna acelasi lucru. Repet aici avem de-a face cu o unealta de masura si nu cu o dogma (nici macar teologumena). Asadar, aveam de-a face cu un caz tipic de zel religios, care din nestiinta sau rea vointa, a dus la schisma. Reiterez, schisma cu pricina nu a fost fundamentata pe un adevar de credinta ci pe un pur argument stiintific.
2) Nu sunt sigur ca stilistii au intrunit numarul necesar de episcopi care sa le asigure continuitatea apostolica. Chiar de le-ar fi asigurat aceasta continuitate, s-au pus pe sine in afara Bisericii prin neascultare fata de Patriarhul Ecumenic.
3) Daca sunteti la curent cu viata parintelui Ioanichie Moroi, veti vedea ca in urma unui post de 40 de zile a primit semn de la Dumnezeu prin care era indemnat sa se supuna mai-marilor sai.
4) Mi se pare extrem de graitor faptul ca preotii romani se pot impartasi cu preoti rusi, sarbi sau calugari de la muntele Athos, cei din urma fiind "pe vechi". Nu stiu cu cine se pot impartasi stilistii din Romania.
5) Desi nu esential in discutie, de ce ascund stilistii adevarata lor identitate? De cate ori isi fac o manastire "uita" sa scrie ca sunt pe stil vechi si in felul asta amagesc lumea. Mi s-ar parea corect sa avertizeze pe cei interesati ca manastirea cu pricina este in afara ascultarii de Biserica.
#29739 (raspuns la: #29058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma aflu in Sua de vreo doua s - de mya la: 30/11/2004 21:32:38
(la: Exemple de imbecilism)
Ma aflu in Sua de vreo doua saptamani si ceva. Ieri am primit si eu si sotul meu greencard-urile prin posta. Bucurie mare cand am dat de plicuri...insa dupa ce le-am deschis ne-a trecut brusc. Poza mea era pe greencard-ul lui si poza lui pe greencard-ul meu. Tare de tot.

Ne-am ofticat puternic de tot dar ne-am calmat intr-un tarziu. Ce e mai nasol e ca stiu ca o sa dureze pana la cateva luni corectarea greselii (calaresc forumurile despre subiect de ani buni). O sa intram in categoria celor cu greencard-uri gresite (adica alt departament care se ocupa de asta) si cica dureaza...Rupere!

Noroc ca avem pe pasapoarte stampilele pe care scrie clar si mare ca suntem imigranti legali in SUA si ca avem drept de munca...ca altfel...era cam nasol sa nu putem sa ne angajam din prostia si cretinismul unor functionari.

Noroc ca stam bine cu nervii. Suntem crescuti in comunism, nu ne mai mira nimic.
Belle - de rangi la: 02/12/2004 16:19:52
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Imi cer scuze de la tine daca am dat impresia ca sint saminta de scandal sau ca am ceva cu tine,adevarul este ca citind mesajele referitoare la subiect,sau mai degraba subiectul insusi,chiar am ramas cu impresia ca tu esti saminta de scandal,iar ,nu stiu de ce ?? ,citind raspunsul tau adresat mie,continui sa am aceasta impresie,mai ales din faptul ca tu subliniezi cum ca daca sint din canada tot ar fi indicat sa stiu sa vorbesc corect romaneste. Si cine indica asta? Atita timp cit traiesc intr-o anume tara ar fi indicat sa stiu sa vorbesc limba utilizata pe acel teritoriu,asta pentru a putea comunica cu cei din jur,a cistiga existenta,etc - si nici asta la urma urmei nu este obligatoriu.Depinde de ceea ce vreau in viata,sint batrini care traiesc de multi ani in tari straine de cele in care s-au nascut si nu stiu sa vorbeasca sau sa scrie in limba utilizata acolo unde traiesc,poate fiindca nu au fost nevoiti sa munceasca,si au avut parte sa traiasca intr-o comunitate mare, oricum atita timp cit nu traiesc in romania ,consider ca a-ti cunoaste in mod corect limba romana ramine la latitudinea fiecaruia,dupa bunul plac,nefiind niciunul obligat in vreun fel.Insa repet scuzele, ai dreptate este doar parerea mea, este doar ca eu credeam ca exact parerile putem sa ni le spunem.« Ce que vous n’aimez pas, ne le faites pas »
#30397 (raspuns la: #30384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum e corect? Alegerile au - de Horia D la: 05/12/2004 06:59:02
(la: Ceva miroase urat. Alegerile au fost fraudate?)
Cum e corect?
Alegerile au fost fraudate, sau frauduloase? Intreb pentru ca fraudate nu-mi suna corect, dar nici frauduloase nu suna bine..

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
Pe mine m-a impresionat faptu - de mya la: 13/12/2004 22:11:31
(la: Incremenirea in proiect...)
Pe mine m-a impresionat faptul ca oamenii (din occident) sunt corecti. Marea majoritate sunt corecti CHIAR daca nu-i vede nimeni! Asta m-a impresionat cu adevarat. Daca scrie de exemplu in contractul de munca ca trebuie sa lucrezi de la ora 8 la 17 si ca ai voie sa faci pauza de masa o ora...oamenii nu incep sa stranga la ora 16,55...sau mai devreme. La ora 17 au pus pixul jos si NU mai devreme. Pe urma pana la 17 si 10 au strans tot, s-au imbracat, etc. WOW! Da' de regula cand le povestesc amicilor din Romania despre asta zic toti (99%) ca aici (adica in occident) am ajuns toti niste automate. Ce sa le mai explic atunci? Tac si inghit ca de regula incep sa ma contrez cu ei si nu prea imi arde (imi vine sa plang de oftica ...mai ales ca oamenii cu care vorbesc nu sunt d-aia de genul Apaca...ce pretentii sa mai am de la aia mai ghiogari atunci...va dati seama).

Si inca o chestie care mi-a placut...oamenii sunt mai discreti. Nu te intreaba de ce aia sau ailalta. Te lasa in durerea ta, nu tin sa stie tot ce ai mancat, baut, unde ti-ai facut concediu si de ce, cat ai leafa si daca iti place bluza lor roz cu volane. Daca ma-ta mare are varice sau fi-ta note bune la fizica...si altele. Sunt discreti!!! E o mare calitate, MARE de tot! Eu in Romania am lucrat intr-un institut de proiectari, unde predominau femeile (nu comentez ;-)). Mai frati romani...am auzit ani la rand toate aberatiile posibile si imposibile, despre tot ce vreti voi (cum au nascut in amanunt, despre copii lor - tot, despre sotii lor - tot, despre parintii lor - tot-, despre vedete si telenovele - tot!!!). Nu mai zic ca te intreaba lumea in orice birou una, alta...si insista cand tu vrei sa o dai cotita ca sa nu-ti povestesti viata acolo de fata cu zeci de oameni (straini de regula, care te lasa rece). Pana la urma trebuie sa le pui pumnul in gura ca nu ai ce face si pici de figurant. Poate nu am chef sa-mi povestesc amorurile si nici durerile de sale ca nu am chef si gata. Sariiiiiti! Vreau sa scaaaap!!! Eu am scapat :-).

D-aia imi place discretia! WOW din nou!

Auziti domnu' consultantu ;-)...sa stiti ca mi-a placut subiectul dvs. la culme, zau! E destept foc si iese si cu invataminte din el, serios vorbesc. Mai veniti la cafenea, poate mai aveti niste idei, nu?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: