comentarii

futai la facultate in timisoara


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Ei vedeti? Acum a iesit adev - de relu la: 16/04/2004 20:45:50
(la: Steagul romanesc pus in discutie)
Ei vedeti? Acum a iesit adevarul la iveala. De fapt Chad-ul e singura colonie a Romaniei. Cum a devenit o colonie nu conteaza. Chad-enii sint de fapt romani; mai negri, e adevarat, dar multi si-au facut facultatea la Timisoara, Cluj, si Bucuresti. Si cu asta basta. Nici o problema.

Un alt fel de a remedia situatia. Iliescu ar trebui sa le spuna celor din ONU: "Steagul nostru nu e la fel. Se poate ca avem aceleasi culori, dar al nostru e de doua ori mai mare. Si cind Chad-enii isi maresc steagul, il marim si noi si mai mult."

Ca ceva mai bun n-am de zis... :)
argint viu - de LaPlusJolie la: 17/07/2006 18:12:53
(la: A fi sau a nu fi jurnalist?)

Ma avertizasesi ca ai postat un comentariu pe conferinta mea si îl citisem deja de sambata. A trebuit însa sa reflectez putin asupra subiectului ca sa pot sa vin si cu un raspuns pertinenr.
Cand am provocat aceasta tema de discutie, în ciuda a ceea ce se poate întelege din textul conferintei ca atare, doream cu precadere sa aflu ce statut mai are meseria asta în Romania si aiurea, ce anume cred romanii de aceasta profesie, daca se poate numi asa. In ceea ce ma priveste, directiile viitoarei mele cariere începeau deja sa se trasez. Nu stiu daca, nu vor începe sa se retraseze de acum. Zic asta pentru ca unele raspunsuri imi reînvie ambitii de adolescent.
Cand am dat la facultate, am întampinat dezaprobarea parintilor si a profilor care ziceau ca o atare meserie nu e de mine si m-am bucurat de aprobarea prietenilor si colegilor care spuneau ca sunt „tout à fait” facuta pentru asta. Cine oare ma cunostea mai bine nu as putea sa spun, cand sunt facuta sa scap atat de usor intelegerii banale, gratiei dualitatii specifice Gemenilor.
Cert e ca pana la urma, am avut ceea ce am avut chef. Asa am ajuns la facultate in Timisoara. Imi aduc aminte cu cat entuziasm imi pregateam toate articolele pentru scoala si cu cata mandrie replicam ca eram studenta in jurnalism. Eu, si de altfel, toti ceilalti 80 de colegi ai mei impartaseam aceeasi daruire (in anul urmator, au intrat 120; iar dintre colegii mei, se mai tin de scoala vreo 30-restul fiind imprastiati prin lume, atrasi de preocupari mai mundane).
Sa ne intelegem. Nu critic nici o clipa profesorii de la facultate. Sunt toti, fara exceptie, personalitati de valoare ale vietii media si culturale romanesti. Nu stiu insa cati dintre dansii sunt si (buni) pedagogi.
Ai dreptate, jurnalismul nu se invata o scoala. Sunt gata sa-mi argumenteze asta atatia ingineri sau mai stiu eu ce reprofilati din presa romaneasca. Dar nu cred ca mai suntem in epoca in care jurnalismul se prinde dupa ureche, ca si alternativa la o alta pregatire care nu mai e actuala.
Notiuni de baza de tehnici de scriere de presa, o minima diferentiere intre principalele specii si genuri jurnalistice, dexteritate in manuirea unui aparat foto si a unei camere de filmat sau pricepere in ale on-line-ului, ca inserare de text, audio sau video sunt insa ESENTIALE!
Nu, nimeni nu ma poate invata sa fiu jurnalist, daca nu am skill-urile si determinarea si constructia sufleteasca necesare, dar in conditiile unei economii de piata in continua dezvoltare, a unei perpetue evolutii ale pietei media in Romania si in lume, un viitor jurnalist profesionist nu se va mai forma dupa ureche.
Exista scoli de gen in Romania. La Bucuresti, Iasi, Timisoara, Cluj si Sibiu, incercand astfel si o ierarhie. Si stiu cate ceva despre sistemul din fiecare. Poate ca la Bucuresti sau Iasi si nu numai se face o insertie a studentului in miezul problemei inca „de mic”, ca sa vada din timp ce il va astepta daca se incapataneza sa vrea sa stea de paza democratiei cand va fi mare. Nu a fost cazul acolo unde am studiat eu.
Nu stiu ce ar fi trebuit sa fac ca sa am ocazia sa experimentez toate aceste lucruri. Sa merg la facultate in alte orase, in alte tara, asa ca tine? Poate ca da, dar nu am avut acest fler de la inceput.
As fi vrut sa mi se dea ocazia sa public cate un articol mai des decat in perioada practicii, sa pun mana pe o camera video, sa vad un studio de radio pe dinauntru, sa transpir intr-o agentie de presa sau sa inghet transmitand stirile din fundul Moldovei.
Si as mai fi vrut sa fac asta intr-un cadru organizat, de preferinta, educational, ca doar, de aia e facultate. De ce sa ma multumesc cu sfaturi binevoitoare de genul
„daca vrei ceva cu adevarat, poti sa o faci si pe cont propriu”? Sa se inteleaga: nu vreau nici sa traga cineva de mine sa fac ceva pentru de care nu sunt apta..Vreau doar ca daca eu imi doresc si cred ca vreau sa fiu jurnalist, sa imi demonstreze ca pot sa fiu asta sau nu
Nu stiu a cui e vina, daca e a mea, daca e a scolii, daca e sistemului, daca e a Romaniei.
Dar, pentru ca ai amintit si de asta, a fi ziarist in Romania nu coincide deloc cu ceea ce inseamna sa fii ziarist in Vest, nu vreau nicidecât sa devin unul dintre multele specimene care bantuie peisajul audio-vizual românesc. Nu vreau sa renunt la principii sanatoase doar pentru ca foamea e mare, nici sa devin o paranoica care nu vede in ceilalti decât niste concurenti si niste dusmani. Înca cred ca o profesie, indiferent care ar fi ea, e facuta sa te dezvolte ca individ, tocmai prin contactul uman si activitatea pe care o presupune.
Si mai stii ce, as fi vrut, si imi dau seama ca inca vreau, sa aleg eu pentru mine ceea ce vreau sa fac mai tarziu, nu sa aleaga hazardul. Ca poate sunt într-adevar facuta sa fiu jurnalist, sa lupt pâna în pânzele albe pentru principiile în care cred, sa fiu îndaratnica si naiva si obiectiva. Sa ma folosesc de cuvinte, imagini si sunete îmbinate cu dibacie ca sa transmit publicului toate credintele mele despre viata.
Iata, deci, cateva dintre gândurile mele vizavi de subiect. Mi-ar face o deosebita placere sa mai schimbam idei pe aceasta tema.

============================
I've always wanted to be someone. Now I've realized I should have been more specific.
#133734 (raspuns la: #132923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de wwwhttps la: 21/01/2011 17:46:39
(la: Din ciclul: Curiozitati din Romania)
Hai, nu mai schimba vorba. Mai bine recunoaste ca ti-a scapat porumbelul din gura la faza cu scolile de ucenici. Trebuia intai sa dai un searg dupa aia sa incepi obisnuitele-ti carcoteli. Ai vrut sa te dai mare dar ai dat cu satngu-n dreptu' si acu' mai ceri si 11 metri.

Si acuma vorbind serios, in ce an ai absolvit facultatea din Timisoara?
#593176 (raspuns la: #593171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Facultate de jazz - de Shtevia la: 17/10/2005 12:34:56
(la: Invitatie la un duel pianistic: Harry Tavitian si Johnny Raducan)
Prima facultate de jazz din Europa, care va purta numele lui Richard Oschanitzky, va functiona in cadrul Universitatii Tibiscus din Timisoara. Initiatorul scolii superioare de jazz din vestul tarii, Johny Bota, a informat ca, de la intai octombrie, cursurile vor incepe cu 34 de studenti, fiecare urmand sa plateasca o taxa anuala de 690 de euro.

ps. m-am nascut in caransebes...parintii mei tot acolo sunt, inca.
#79271 (raspuns la: #79203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Din curiozitate, ai facut fa - de relu la: 29/10/2003 16:12:30
(la: In strainatate, vorbesti romaneste stricat;unii te ataca;e OK?)
"Din curiozitate, ai facut facultatea in Romania?"

Nu. Rezultatul multelor chefuri dintr-a 11-a si-a 12-a a fost ca am picat examenul de intrare la Poli Timisoara si m-a luat la armata. Am fugit cind aveam 21 de ani, dupa armata. Cind am ajuns aici am recuperat ce-am pierdut, din punctul de vedere al scolii. Intr-un fel ma bucur ca am picat examenul. Nu ca universitatiile din R nu sint bune, pentru ca sint. Dar pentru ca facind universitatea aici cred ca a fost mai bine din punct de vedere al nivelului de trai ca student.
Numai bine,
Relu
#2594 (raspuns la: #2584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cornel Dinu a facut o faculta - de (anonim) la: 30/10/2003 22:06:11
(la: Telectualu' si studiile superioare)
Cornel Dinu a facut o facultate adevarata si este de departe cel mai titrat fotbalist pe care l-am avut noi.Daca te refereai la intelectul lui Hagi te credeam.
#2769 (raspuns la: #2707) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Timisoara.. - de JCC la: 17/11/2003 09:39:32
(la: EvZ: Declaratie soc: "FSN era o agentura sovietica”)
da, revolutia incepuse la Timisoara, o manifestare populara din cauza unui preot pe care Securitatea vroia sa-l aresteze...
dar cred ca pe urma "revolutia" a fost confiscata de catre comunisti care au facut o lovitura de stat!

partidul comunist si-a schimbat doar numele, dar nu si majoritatea naravurilor...
#4505 (raspuns la: #4496) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
timisoara - de (anonim) la: 01/12/2003 04:02:40
(la: La multi ani Romania !)
locul unde s-a aprins flacara revolutiei

dintr-un CONFLICT DE IDEI.

locul unde s-a reaprins speranta
in sufletele noastre...

leagan de occident
pentru ROMANIA.

ORASUL FLORILOR.
si al BEGA-i

TIMISOARA,
sa cantam din nou pentru LIBERTATE!
Ion Iliescu, CV. Cred ca este falsificat... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:11:35
(la: Oamenii politici...)
PDSR
Partidul Democratiei Sociale din Romania



Ion Iliescu
presedintele PDSR



Curriculum Vitae



S-a nascut la 3 martie 1930, in Oltenita, un orasel din sudul tarii, unde si-a petrecut copilaria si a urmat primii doi ani ai cursurilor scolii primare, pe care si le continua la Bucuresti; tot aici, urmeaza cursurile gimnaziale si liceale, fiind, succesiv, elev al liceelor "Industrial-Polizu", "Spiru Haret" si "Sfantul Sava".

Sfera formatiei universitare, precum si a preocuparilor profesionale o constituie domeniile gospodaririi apelor si ecologiei. A urmat cursurile Facultatii de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti si ale Institutului Energetic de la Moscova.

In anul 1955 si-a inceput activitatea profesionala ca inginer proiectant la Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti. In perioada 1979-1984, cand a condus Consiliul National al Apelor, a participat la elaborarea unor proiecte de anvergura privind gospodarirea si utilizarea resurselor de apa ale tarii si a sustinut punctele de vedere stiintifice ale specialistilor in domeniu, pronuntandu-se impotriva programelor megalomane ale dictaturii. Ca urmare, in 1984, a fost demis.

Din 1984 si pana la 22 Decembrie 1989 a fost directorul Editurii Tehnice din Bucuresti. A editat lucrari de varf cunoscute pe plan international in domeniul tehnic, realizand, astfel, in pofida numeroaselor oprelisti, o bresa in izolarea informationala la care erau constransi specialistii romani. Este autor a numeroase studii, articole si comunicari aparute de-a lungul timpului in reviste de specialitate.

In viata publica s-a manifestat constant ca promotor al spiritului democratic, al deschiderii spre valorile politice, stiintifice si culturale europene.

In 1948 s-a numarat printre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevilor din Romania, constituita pe principiile libertatii si democratiei. Organizatia a fost ulterior desfiintata, reprosandu-i-se ca "a neglijat criteriile de clasa".

In 1956 a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania, organizata dupa modelul uniunilor nationale ale studentilor din tarile europene, ca organizatii profesionale ale studentilor. A participat la miscarea studenteasca internationala in diverse foruri si organisme ale acesteia, ca reprezentant al studentimii romane.

In perioada anilor '80, domnul Ion Iliescu a fost, vreme de cativa ani, presedinte al unei federatii sportive cu foarte bune performante pe plan international, Federatia romana de caiac-canoe.

A fost sustinator activ al noului curs politic pe care l-a cunoscut Romania in anii '60, remarcandu-se prin pozitiile sale ferme, de afirmare a independentei si suveranitatii tarii, in raporturile cu Uniunea Sovietica, de desovietizare reala a tuturor compartimentelor vietii economice, politice si culturale romanesti, de deschidere spre Occident. In anii 1967-1971, cand acest curs politic a trezit numeroase sperante, a fost ministru pentru problemele tineretului din Romania.

Este notorie luarea sa de pozitie in cadrul Sesiunii extraordinare a Parlamentului roman din august 1968, cand s-a ridicat impotriva invadarii de catre URSS a Cehoslovaciei, precum si impotriva teoriei brejneviste a "suveranitatii limitate".

In 1971, in cursul celor sase luni in care a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, a intrat in conflict deschis cu politica "revolutiei culturale" promovata de Nicolae Ceausescu, impotrivindu-se manifestarilor cultului personalitatii. Desi a fost exclus din forul central de partid, a continuat sa adopte o atitudine similara si cand a indeplinit functia de vicepresedinte al Consiliului judetean Timis, in anii 1971-1974, si pe cea de presedinte al Consiliului judetean Iasi, in anii 1974-1979. Ca urmare, a fost acuzat de "deviere intelectualista" si, treptat, a fost indepartat din viata politica. S-a aflat in permanenta sub urmarirea si supravegherea organelor de securitate, care au incercat sa-l izoleze, sa-l scoata din viata publica, sa-i controleze si sa-i limiteze posibilitatile de comunicare.

Cu toate acestea, personalitatea domnului Ion Iliescu a devenit din ce in ce mai cunoscuta in randurile unor largi medii profesionale si sociale din Romania, precum si din strainatate. Este omul politic despre care, inca din anii dictaturii ceausiste, se vorbea cu speranta si incredere ca despre principalul oponent al totalitarismului - militant autentic pentru libertate, dreptate si democratie. Prin curajoase si repetate luari de pozitie s-a manifestat impotriva dictaturii, chiar cand aceasta era la apogeu. La spargerea complotului tacerii din jurul numelui sau au contribuit si emisiunile unor posturi de radio occidentale care erau ascultate clandestin de largi categorii ale populatiei romanesti.

Nu este lipsit de semnificatie faptul ca, in zilele premergatoare prabusirii dictaturii, in orasul Timisoara - unde a lucrat patru ani - si in alte localitati ale tarii, multimile iesite in strada scandau numele lui Ion Iliescu.

Inca din primele ore ale Revolutiei romane, in seara zilei de 22 Decembrie 1989, a fost desemnat in fruntea noului organism de conducere a statului roman: Consiliul Frontului Salvarii Nationale. A dat citire, la posturile de radio si televiziune nationale, Comunicatului catre tara, la elaborarea caruia a participat, definind natura politica si sociala a transformarilor care aveau sa marcheze ireversibil destinul Romaniei: demolarea sistemului totalitar comunist, a monopolului unui singur partid; instaurarea democratiei, a pluralismului politic; instituirea statului de drept; constructia societatii civile; respectul demnitatii si drepturilor omului; garantarea libertatii de expresie, de asociere si manifestare; reforma economica si tranzitia la economia de piata; larga deschidere pe plan international.

Incepand cu 22 Decembrie 1989, a indeplinit functia de Presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.

In perioada februarie-mai 1990 a condus Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, in care au fost inclusi reprezentantii tuturor partidelor politice aparute in cursul lunii ianuarie.

La 20 mai 1990 a fost ales Presedinte al Romaniei.

La alegerile prezidentiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate in conformitate cu noua Constitutie, a obtinut 7.297.551 voturi, adica 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a electoratului optand pentru programul sau "Cred in schimbarea in bine a Romaniei". Caracteristicile de fond ale acestui program sunt reconcilierea nationala, pactul social, conlucrarea tuturor fortelor politice pentru stabilitatea si redresarea tarii, tranzitia spre economia de piata, continuarea reformei economice, protectie sociala, deschiderea spre lume. Dupa alegerea sa in functia de Presedinte, domnul Ion Iliescu a declarat: "Voi fi presedintele tuturor cetatenilor Romaniei. Pe toti ii asigur ca interesele tarii imi vor fi singurul si categoricul reper la care ma voi raporta tot timpul mandatului prezidential; ca, in temeiul inaltei misiuni care imi revine, nu voi cunoaste ragaz pana ce nu vom vedea tara iesita din criza si intrata in normalitate".

La alegerile generale si prezidentiale din 3 noiembrie 1996, domnul Ion Iliescu a fost ales senator PDSR.

Conferinta Nationala Extraodrinara a Partidului Democratiei Sociale din Romania din 17 ianuarie 1997 l-a desemnat de domnul Ion Iliescu presedinte al PDSR, functie in care a fost reales la Conferinta Nationala a partidului din 20-21 iunie 1997.

In 1992 a publicat cartea "Probleme globale. Creativitate", in care sunt reunite articole si studii ce dau expresie unor procupari mai vechi, legate de profesia sa, reflectii privind mediul inconjurator, raportul dintre efectele benefice ale aplicarii progreselor tehnico-stiintifice contemporane si ritmurile ingrijoratoare ale epuizarii unor resurse neregenerabile, cu efecte ireversibile si imprevizibile pentru viitorul planetei.

In 1993 publica lucrarea "Revolutie si reforma", pe care o reia, in 1994, intr-o editie noua, adaugita. Principalele mobiluri si teme de reflectie ale cartii sunt particularitatile Revolutiei romane, pe fundalul schimbarilor care s-au produs si se produc in intreg centrul si estul european, precum si evaluarea proceselor de tranzitie pe care le cunoaste Romania, din unghiul integrarii lor in ansamblul schimbarilor ce au loc in viata internationala si in economia europeana si mondiala.

Tot in 1994 ii apare cartea "Romania in Europa si in lume", ce cuprinde alocutiuni, discursuri si interventii in cadrul unor forumuri si organisme internationale, articole si studii privind pozitiile si orientarile in politica externa a Romaniei, conform noului curs, ireversibil, al vietii politice, economice si sociale romanesti.

In 1995 publica alte trei carti: "Revolutia traita" - convorbiri si aprecieri privind evenimentele din Decembrie 1989; "Toamna diplomatica" - o seama de interventii si demersuri prezidentiale in cadrul unor intruniri internationale. "Momente de istorie. Volumul I" - interventii si documente referitoare la Revolutia din Decembrie si incercarile prin care a trecut Romania in perioada privizoratului politic, primele alegeri libere din mai 1990 si framantarile post-electorale.

In 1996 publica "Momente de istorie - Volumele II si III" si volumul "Dialoguri romano-americane".

Foloseste in mod curent, in activitatea sa, limbile franceza, engleza si rusa.

Este casatorit din anul 1951. Sotia sa, doamna Elena Iliescu, este de profesie inginer, cercetator stiintific in domeniul coroziunii metalelor.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~





Crede si nu cerceta!...
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
“Nu te duce la Timisoara, ca sint zapezi mari!” - de SB_one la: 22/12/2003 02:43:39
(la: 14 ani de la Revolutie)

“Nu te duce la Timisoara, ca sint zapezi mari!”

Timisoara. Vineri. Zi de iarna. Decembrie 1989. De la munca, ma grabesc spre apartamentul in care stau in gazda. Calatoresc cu tramvaiul. Trec pe linga Piata Maria unde, pe o straduta, se inghesuie o multime de oameni. “Ce-i, inmormintare la reformati?!”, intreb cu nonsalanta pe un cetatean de linga mine. Se uita circumspect, cu o privire plina de repros, pe care o sa mi-o amintesc toata viata. Si raspunde: “Nu stiu”. Ajung acasa, impachetez si plec din oras, la munte, sa-mi sarbatoresc o prietena. Simbata, distractie toata ziua, la o cabana de pe Muntele Semenic. Douazeci de tineri rupti de realitate. Duminica, la prinz, cobor in Resita, la parinti, si imi pregatesc bagajele de plecare. Mahmur, nu aud susotelile celor din jur. Suna telefonul. De la Bucuresti cineva ma sfatuieste: “Nu te duce la Timisoara, ca sint zapezi mari!”, si inchide. Ma uit afara. Soare. Prea cald pentru o luna de iarna. De unde omat? Ma trezesc din mahmureala. Intreb in stinga si in dreapta. Revolta la Timisoara! Vreau sa ma conving si pun mina pe telefon. Cosmin, care sta chiar in centrul Timisoarei, imi raspunde: “E liniste. Sub apartamentul meu au dat foc la magazinul de blanuri. Stai putin ca trece un elicopter, sa ma uit daca are rachete... Mai patruleaza niste TAB-uri prin centru si ceva armata. E pace”. “Cum e pace, ba, cind e armata pe strazi?” “E, sa vezi ce a fost ieri. Hai incoace!”, si inchide. Bagajele sint pregatite. Vorbesc cu tata. Apoi cu mama. Ma roaga sa nu plec. Bine, mai stau. Luni ma invirtesc ca un leu in cusca. Fac o miscare. Il sun pe sefu' de la ELBA. Sa vin, zice nea Ion, ca au loc evenimente memorabile. Si
m-am dus... Am trait istoria. Schimbarea unui regim dictatorial prin revolta poporului infometat. La Timisoara a fost revolutie.
P.S. Nu am, deoarece nu am vrut sa primesc, certificat de revolutionar. Multi ma considera prost. Cred ca am pierdut o gramada de bani si favoruri. Mai cred ca tot romanul a fost, in acele zile, revolutionar. O patalama, cum ca unul e mai cu mot decit celalalt, e o mare nedreptate. (Cezar Popescu, Resita)






Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7069 (raspuns la: #6865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Revolutia din Timisoara si falsificatorii istoriei - de (anonim) la: 21/01/2004 14:02:47
(la: Misterele Revolutiei)
Cititi

http://timisoara.com/newmioc/mm.shtml
si eu pastrez legatura, SB_one - de Jimmy_Cecilia la: 17/02/2004 14:16:55
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sb_one si eu pastrez legatura, nu cu colegii din fac, de la Iasi, ca le era frica saracilor pe vremuri sa raspunda la scrisori sau chiar sa se imprieteneasca cu mine prea tare, eram insemnata cu rosu, in timpul facultatii (dar nu rosul carnetului!), riscau sa fie interogati de securitate..
Curios insa, cu gasca din liceu (Deva), am tinut legatura tot timpul, ii vizitam la Cluj unde ei erau studenti, vacantele in loc sa merg la Timisoara, mergeam la Deva-Simeria, la matuse, unchi, bunici, ca sa fim impreuna in "gasca", am tinut tot timpul legatura, intrerupta din 1972 pana in 1989, apoi reluata.
La fel cu prietenii din elementara la Simeria.
Poate ca si faptul ca-s orase mai mici si am familie pe acolo, m-a ajutat sa le dau repede de urma in 1989.
Corespondenta, ajutoare, medicamente, schimb de poze, am cele de la intalniri, chiar si din 2003, e-mail, fax si telefonez 2 ori pe an:
la intalnirea anuala din iulie si ii am la rand pe toti (se intalnesc la proprietatea unuia) si de Anul Nou, cand telefonez la fiecare...

Ziceam sa organizam o intalnire cu totii cateva zile in Ungaria, dar sunt greu sa se organizeze, sa se hotarasca...am putea sa vizitam Balatonul, as participa la cheltuieli, ca nu toti si-ar putea permite, dar le lipseste cineva care sa ia lucrurile pe loc in mâna.. pacat, mare pacat...
unii sunt intalnire ultima sambata din luna iulie, altii prima sambata din luna august.. poate ca pana la urma vom reusi sa ne intalnim..

Dar sa-ti spun drept, mi-e frica, frica de dezamagirea de a-i gasi schimbati, marcati de viata pe care au trait-o, frica de a nu mai gasi multe lucruri in comun...
#9840 (raspuns la: #9831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Facultati particulare - de (anonim) la: 19/02/2004 11:11:07
(la: Facultati particulare)
Nu-i nimic gresit cu facultatile particulare.
Depinde cine le face....De fapt facultatile particulare au profesori la fel de buni ca cele ne- iar cursurile sint si ele bune.
Termen redus inainte de facultate?#1167 - de (anonim) la: 10/03/2004 12:08:34
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Eu nu am auzit asa ceva poate ca era un experiment nou ceausist
Eu am facut armata pe bune 2 ani ca nu am intrat la facultate dar dupa scoala tehnica iar cei cu termeni redusi erau incorporati dupa absolvirea facultatii si nu la inceperea lor.
Era o diferenta mare intre cei ca mine si cei care absolvisera facultatea si faceau numai 9 luni .Erau tratati diferit si scutiti de multe. Acei absolventi de facultate cu care am facut eu armata(de fapt numai doi) erau din vestul Romaniei si cu "antecedente" politice ca si restul, ca noi pleaba.
Cei doi se plingeau mereu,le era dor mereu de "gagicile "lasate acasa iar performanta lor militara era 0.!!!! si nici nu-si dadeau silinta sa invete ceva in ale militarieiei de multe ori sfidind pe la spate ordinele dar chiar si asa aveau multe avantaje pe care noi nu le-am avut.
Cred ca era o pierdere de timp sa instruiesti absolventi de facultate.

Cu Stima
Andre Morariu


#11751 (raspuns la: #11667) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
interesant subiect - de dorohoi la: 29/07/2004 17:58:50
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
de 15 ani sintem plecati si am fost de 3 ori in timisoara/lugoj/suceava/dorohoi desi mai avem parintii acolo .
copii -3-care s-au nascut aci inteleg dar nu vorbesc romina .
nu --nu ma simt acasa in romania . aci le-am facut pe toate ,.avem servicii si casa si sincera sa fiu cum ajung in romania doresc sa fiu deja acasa .
"acasa" dupa parerea mea e acolo unde ai prezentul si nu trecutul. "acasa" e acolo unde ai invatat iar eu am facut facultatea aci ."acasa" e acolo unde ti s-au nascut copii// "acasa " e acolo unde lucrezi "acasa" e acolo unde ai cumparat casa
desigur ca sint si minusuri-
faptul ca copii nu vorbesc l. romina ne doare enorm
faptul ca la virsta noastra nu ne mai putem face prieteni adevarati
ne lipsesc prieteniile din copilarie
faptul ca aci nu mai sint ca pe vremuri bucuriile marunte ce erau in vechiul regim - cind eram fericiti sa "gasim " un kg de carne sau daca aveam o cutie de cola era pusa in vitrina printre bibelouri
cam atit
simy
ultim intrat la DES-a titre etranger? - de lexou la: 05/09/2004 14:02:09
(la: Unde veti putea lucra in Europa)
Se pare ca nu s'a facut public clasamentul.
Am gasit info generale la http://www.cnci.univ-paris5.fr/cnci_etr/cnci_etr.html (modul de desfasurare, locuri, programa etc)
Detalii despre rezultate la http://www.cnci.univ-paris5.fr/cnci_etr/result_1.html ,unde afli ca poti consulta clasamentul doar nominativ, doar pt cutarescu al carui nume il stii.
In principiu, daca e sa comparam cu concursul de Internat unde participa francezii, nici acolo nu se publica informatii de tipul nota ultimului intrat la cutare specialitate. se fac doar cercuri de studenti pe facultati, isi coroboreaza rezultatele intre ei, si fac o statistica empirica cf careia "ultimul care a prins psihiatrie la Lille era clasat al 700-lea".
Acelasi tip de statistica pt DES a titre etranger e mai greu realizabil... candidatii nu se cunosc intre ei, nu sint colegi de promotie, nu se lauda cu faptul ca au concurat (de teama unui esec marturisit)...

------------------------
http://groups.yahoo.com/group/timisoara-marseille/

'La vie est une comédie pour ceux qui la pensent, et une tragédie pour ceux qui la sentent.' (Horace Walpole)
#21091 (raspuns la: #20927) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Facultatea - de Pisicutza la: 07/09/2004 14:30:13
(la: Facultati particulare)
Trebuie sa recunosc ca m-am amuzat copios cand am citit-scuzati va rog domnilor de pe vremea lui Ceausescu-unele comentarii.Ca sa imi expun si eu punctul de vedere nu va voi plictisii cu abertii gen:ce preferi...un angajat care a invatat la o facultate de stat sau unul care a invatat la una particulara.Domnilor...in Romania totul este pe bani!Oricat am dori noi sa schimbam asta nu se va intampla.Si eu sunt la facultate.De fapt una dintre facultatile la care sunt este particulara...si credeti-ma...daca vrei inveti oriunde ai fi, daca nu nu.Cunosc studenti care desi sunt la facultatile de stat nu au mai dat pe la un curs de nu mai tin minte...si au trecut examenele.Asa ca ...sa nu vorbim despre asta.Totul se rezuma la doua lucruri in viata...si asta e TRIST...foarte TRIST!!!BANI...ei sunt pe primul plan.Iar pe al doilea plan esti TU.Daca vrei sa inveti ceva ok...daca vrei sa muncesti undeva OK!Atata ca trebuie sa te straduiesti...sa depui efort...Nu scrie pe fruntea omului la ce facultate a terminat sau ce nota a luat la licenta!!!Omul se cunoaste dupa vorba,dupa port...daca mai tineti minte vorba marelui poet!
Love ,Pisicutza
Mici ca la Fabrica de Bere Timisoara - de LMC la: 08/09/2004 02:11:59
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Florine, nu stiu cit de mare ti-a fost mindria cind ti-ai mincat micii de Simbata dar daca folosesti reteta care ti-o dau eu acuma o sa ma pomenesti o viata si cine maninca la tine o sa te pomeneasca la fel.

Sapte ani de zile am tot incercat tot felul de retete cum sa facem micii sa ne iasa asa ca la Fabrica de Bere din Timisoara, adica BUNI, dar nu ne-a mers nici cum, pina cind intr-o zi am gasit secretul.

Tot secretul este sa folosesti trei feluri de carne: vita, porc si miel. Dar nu in cantitati egale. Nu stiu sa-ti dau cantitati exacte pentru un anumit numar de mici dar ce pot sa-ti spun este ca daca folosesti doi pounds de vita atunci pui un pound de porc si jumate de pound de miel. Stiu ca altii folosesc bicarbonat, dar noi nu punem de loc, nu i-am vazut rostul asa ca nu pune nici tu. Noi cind cumparam carnea de miel nu o cumparam macinata. Preferem sa o macinam noi in food processor pentru ca ne place sa fie mai mare macinatura, dar cea de vita si de porc o luam gata macinata. Vezi, la mici nu poti sa pui carne fara grasime, grasimea e tot farmecul micilor gustosi. Condimentarea o faci simplu, sare (Kosher, foarte important), si fresh ground pepper. Dar daca ai si niste Seasoning salt, poti sa pui si din aia. Binenteles pui bere si usturoi cit cuprinde. La cantitatea de mai sus o jumatate de doza (6 oz.) de bere dar daca vrei poti sa pui mai mult, dar nu mai mult de 10 oz. Usturoi pui cit vrei, noi punem cit mai mult usturoi ca sintem morti dupa el. Dupa ce ai framintat bine compozitia o lasi vre-o 20 de minute sa se odihneasca si apoi te apuci de format mititeii. Intre timp iti incalzesti BBQ-ul bine de tot. Cind ii pui la rumenit neaparat sa dai focul mai la medium, depinde cum este BBQ-ul tau, si sa stai linga ei ca toata grasimea o sa curga si o sa faca flacara si nu-i voie sa-i lasi sa se arda. Iti spun ca o sa-ti iasa niste mici de o sa maninci pina prostesti. Numa' sa ai mustar din ala bun si piine de la brutarie, altceva nu-ti mai trebuie. Fetele poate ca o sa vrea o salata pe linga, mie-mi place de varza rosie cu ulei de masline, sare, piper si marar (nu folosesc otet). Mama mia !!!acuma mi sa facut o foame si mi sa facut gura apa numa la gindul mititeilor.

Oh, si inca o chestie. Daca iti faci compozitia si iti ramine, nu-i nimic. O pui la congelator protejata bine in staniol si punga de plastic si cind ai pofta din nou o scoti, o lasi la dezghetat si-o faci la fel. O bunatate!!! nu altceva.
#21303 (raspuns la: #21277) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre ECEI si testul din Aprilie - de LMC la: 13/09/2004 23:25:10
(la: inginer mecanic)
Se pare ca Statul MA are legi diferite asa ca nu pot sa-mi dau prea mult cu parerea. Iar despre ECEI nu stiu sa-ti spun nimic pentru ca nici nu stiu cine sint ei. Oricum, chestia cu raspunsul satisfacator este de asteptat, si sa-ti spun de ce. De citava vreme incoace se perinda prin America niste Romanasi tare "isteti" de fapt din astia se gasesc chiar si in Romania, care cica acuma fac tot felul de fraude si documente false, ca pina si Facultatile si Universitatile din Romania au trebuit sa i-a masuri drastice. De aceea multe din centrele de echivalare iti cer documente originale, nu poti nici macar copii notarizate sa trimiti. De aia probabil ti-au cerut astia de la board mai mult timp pentru un raspuns satisfacator.

Oricum daca esti in regula cu documentele nu are rost sa te stresezi.

Acuma despre test ce pot sa-ti spun eu, este destul de greu dar merita sa-l dai chiar daca nu crezi ca-l vei trece. Sotul meu a terminat Politehnica din Timisoara, poate stii ce inseamna sa termini in Timisoara, scoala este foarte grea, si a fost al treilea cel mai bun din toata scoala, terminat cu 9.96 sau asa ceva, primul a terminat cu 10.0 iar al doilea cu 9.98. Fiind chiar asa de bun in fiecare zi pentru un an de zile, si asta nu-ti exagerez de loc, a invatat pentru cite 2, 3 ore din cartile pregatitoare pentru EIT. Binenteles a trecut testul din prima, si din spusele lui nu a fost un test prea usor. Ti se dau tot felul de trick questions care daca nu esti exact in calcule poti sa le gresesti. Ce sa-ti spun ca la testul de "P.E." sotul a studiat tot la fel de intensive pentru 4 ani, in fiecare zi 2, 3 ore, care slava Domnului l-a trecut tot din prima, lucru care se intimpla destul de rar, mai ales ca el si-a luat testele de structura care include seismicul si alte timpenii mai grele. Chestia cu 4 ani trebuia sa fie de fapt 3 ani, dar pentru ca primul an care l-a lucrat in America nu l-a putut dovedi (cum ti-am spus mai devreme trebuie sa-ti dovedesti toti anii de experienta) pentru ca compania s-a dizolvat, owner-ul a murit, si nu a lucrat cu nici un inginer profesionist, cei de la Board i-au mai cerut un an de experienta. Asa ca tre' sa te pui cu burta pe carte si sa iei treaba in serios pentru ca nu o sa fie usor. Mai vorbeste si tu cu inginerii civili din zona pentru ca mai devreme sau mai tirziu de la ei vei invata cel mai mult. Daca te apuci de proiectare vei avea nevoie de cineva care sa-ti stampileze proiectele, si cu inginerul respectiv v-a trebui sa colaborezi foarte mult. Networking, networking, and again networking! This is Rule #1 in viata profesionala.
#22110 (raspuns la: #22082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: