casting lipscani

Pot sa vin si eu la casting?

colosali gagii !
Cine nu l-a vazut pe RSI extaziat de performantele formatiei interpretand ROLLING STONES , BEATLES,CREEDENCE CLEARWATER REVIVAL...N-A VAZUT NIMIC IN VIATA!
p/s
(stie toate textele pe de rost!)...:)

D-le Dinu Lazar la o virta vrageda am inceput sa fotografiez,primul meu aparat a fost OPTIOR apoi Smena si Lubitel 2,iar in 1964 am cumparat de la un marinar rus in portul Braila un aparat mic cu film de 16mm pe nume VEGA,in acea vreme in Bucuresti in consignatiile PASAJ-LIPSCANI se gaseu de vinzare,la plecarea mea din tara au disparut.Intrebarea mea este:cunoasteti o adresa unde as putea recupera aceste aparate prin recompensa ?
Nu demult timp lucrez fotografie digitala cu un aparat fotografic la nivel amator Nikon coolpix 5700,rezultatele sint bune,dar de citeva saptamini a aparut un nou aparat digital Canon 300D,de care se zice ca este APARAT PROFESIONAL,aveti un raspuns pentru mine,caci l-am vazut,l-am pipait pe acest Canon 3ooD ,dar nu inteleg de ce e mai talentat ca sa spun asa, decit Nikon coolpix 5700 ?

va multumesc; m.pamfilie

Copilaria e plina de "talente remarcabile"....nu m-am simtit nici o clipa "talentat," desi altii mi-o spuneau. Dupa o vreme, incepi sa o crezi. Nu pot uita Scoala 197 si pe domnul Ciocarlie. Un om nemaipomenit. As fi bucuros daca as putea fi pentru studentii mei macar 10% din ceea ce a fost maestrul pentru mine. Mi-a fost nu numai un mentor, mi-a fost ca un parinte. Avea un atelier undeva prin preajma Lipscanilor, prafuit, misterios, fascinant. Am crescut in atelierul acela, printre "Pasarile" din ceramica sau metal. Ce n-as da sa am una dintre lucrarile acelea! Cind aveam 15 ani, mi-a facut o cheie, si acolo mi-am petrecut multe duminici. Dimineata ne duceam in Piata Unirii, unde angaja tiganci drept modele. Am ascultat prima simfonie acolo, cred ca "Neterminata" de Schubert, apoi Mahler, etc. Am baut prima mea berea cu el, in ziua cind mi-a anuntat ca se va casatori. Apoi a murit absurd, neasteptat. Din fericire, cei pe care-i iubim traiesc intotdeauna in noi prin dragostea si respectul nostru.

Multumesc pentru urari. Craciun fericit si toate cele bune.

"Poate ar fi interesant sa ne povestiti cum se descurca un profesionist cu timpul, modelele, materialele si nu in ultimul rand cu marketing-ul ...."

Ce sa va spun, stimate domn... cred ca in cele aproape 500 de discutii de aici s-au atins cumva si aceste probleme.
Cu timpul, e o tragedie; are grija statul sa ia tot timpul care ramine sau care ar ramine... banul il mai circuli, sa zicem, desi e jale, ii iei, ii dai, dar timpul, e o nebunie... nu ti-l mai da nimeni inapoi... cozi, bilant, toate cele, o bataie de joc de neimaginat, desi la mine se ocupa o firma de partea contabila si de hirtzogarie, e o nenorocire.
Eu cind aud ca intram in Europa ma apuca risu/plinsu, astia de la putere ori nu stiu ce vorbesc, ori sunt dusi cu pluta, ori incearca sa intinda si ei ciunga poate o tzine.
Legi care se schimba, care revin, care nu se aplica, dezordine, nebunie, fiecare zice altceva, fiecare vrea ceva, si in loc sa stau sa ma gindesc la compozitia unei imagini sau la o stare a unei fotografii, tre` sa vad ce legi au mai aparut, e voie su nu de fotografiat parlamentaru care doarme, sa semnez ordine de plata, fie ca am, fie mai ales ca nu am bani, si sa stau la cozi interminabile si sa semnez rapoarte pe care nu le citeste nimeni.
Partea ascunsa a meseriei nu e prea placuta...
Cu modelele, e treaba agentiilor de casting; cind e de facut ceva cu modele, are agentia de casting treaba, alege, prezinta clientului propunerea, eu nu ma bag, sa fie ceva in fatza aparatului la fotografiat, in rest ma descurc...
Materiale, cam ce e in vest exista si aici, la un pret de trei ori mai mare, cite o data. Asta e... Altfel, veniturile, de zece ori mai mici ca afara.
Cu marketingul, nu e nici o problema.
La noi, nu exista si nu se paote aplica nici un marketing.
Adica, poti sa dai averi pe reclama, pe book-uri sa le lasi la agentii, pe situri si CD-uri, mai bine mergi la o bere la Berlin sau mai faci niste poze cu banii aia.
La noi comenzile foto se obtin in imensa majoritate a cazurilor pe alte criterii, decit cele citite in cartile de marketing, care sunt o lectura placuta, pentru cine e fanul literaturii stiintifico-fantastice, nu stiu daca ma intelegeti... ce marketing...
Oricum, si la noi, si in lume, poti sa fii foarte bun fotograf si sa mori de foame, si sa fii un fotograf asa si asa, si sa ai suta de mii de euro pe an.

Domnul Radu Sigheti se afla in Africa; domnia sa ne trimite un scurt reportaj extrem de interesant si de miscator.
Eventuale intrebari cafegii pot sa puna aici si domnul SIgheti le va raspunde tot aici, ca invitat special, la o cafea.
===============================================

Sudan. Nu pot sa gasesc cuvinte ca sa pot descrie ce poti sa simti cind ajungi acolo. Nu se compara cu imaginile pe care le-ai vazut, cu ce ai citit si cu ce stii de la prieteni.

Sudan-ul trebuie sa-l simti pe propria piele, sa-ti arda pielea la fel de tare ca soarele de acolo, sa ai senzatia ca cinva foloseste fierul de calcat pe corpul tau si se pricepe la asta, nu uita sa netezeasca nici o cuta. Si apasa. Nu se compara 35 de grade in Sudan cu 45 in Irak, e mai fierbinte in Sudan, crede-ma.

Iti doresti sa ai mai multe bluze la tine sa le porti pe toate odata, tricoul sa absoarba transpiratia care curge pe tine ca din izvor calda si lipicioasa si cind se lipeste praful pe ea parce ti-e mai cald, sa ai o bluza care sa fluture in vint ca sa-ti dea senzatia de racoare, nu conteaza ca se umezeste si ea, flutura si parca te simti mai bine si mai vrei ceva ca o gluga ca ti-o tragi peste sapca de parca ar ploua, doar ca sa simti ca ai pus inca ceva intre fierul de calcat si mainile tale.
Uhh!

Si dupa ce apune soarele ti-e frig! La plus 25-30 de grade! Pentru ca esti asa de incins de arsita zilei tremuri seara, cind incep si toate insectele sa apara. Multe. Am dormit o noapte afara, celelalte in cort, unul mare cu lumina electrica, dusuri si WC.

Dormitul afara este ceva. Am avut o saltea si chiar daca am dat de jur imprejur cu spray contra insectelor + pe mine tot nu am scapat de cele zburatoare. Dormit este gresit spus mai corect este nedormit afara. Este mai cald ca vara la 2 Mai dar te culci imbracat cu cat mai multe bluze pe tine ca sa nu te intepe tintarii despre care localnicii spun ca aici este capitala lor, chiar daca Nilul ete la 3 ore distanta de mers pe jos in ritm sudanez, pentru noi probabil mai mult ca dublu. Transpiri intins pe spate si adormi doar de oboseala, dupa ce sari in sus de nenumarate ori, o saritura pentru fiecare insecta pe care o simti pe tine. Te feresti sa le omori, doar le arunci de pe tine, daca cumva strivesti vreuna nu stii ce se poate intimpla, poate te inteapa.

Singurul lucru frumos este cerul plin de stele care parca sint mai aproape si mai multe decat se vede de la noi. Le poti atinge daca vrei dar nu ai timp din cauza insectelor. Si se misca foarte repede insectele si stelele pe acolo, se alearga una pe cealalta si mereu apar unele noi in joc. E un intuneric negru de tot, in care lumina stelelor pare ireala. Cu ochii la ele adormi intr-un sfirsit.

Te trezesti repede pentru ca soarele nu te iarta, si pleci la lucru pentru ca inca este racoare. Cam dupa 10.30 pana spre 16.00 nu poti face nimic pentru ca te topesti, pana si aparatul frige de abia il tii in mana daca cumva nu ai fost atent si l-ai tinut la soare.

Dar asta nu este nimic. Cum se traieste acolo, in ciuda secetei permanente este mult mai important, cred eu.
In patru zile am zburat de colo colo si in orice loc am aterizat am vazut doar un singur lucru.

Saracie.

Te-ai gindit vreo data cum ar fi sa traiesti ca la inceputul istoriei?
Te-ai gindit vreodata cum te-ai descurca neavind nimic, nici o unealta, nici un bidon in care sa pui apa, nici macar haine pe tine? Sa trebuiasca sa mergi kilometri ca sa iei apa, sa trebuiasca sa sapi un pamant tare, uscat ca sa plantezi sorg (nici nu stiam cum arata si ce este sorg-ul pana acum), sa maninci doar o data pe zi un fel de peltea, de sorg bineinteles si asta maninci in fiecare zi, toata viata ta, pana vine o ceata de banditi calare pe camile sau pe cai, care te omoara daca esti barbat sau care te violeaza si te iau ca sclava daca esti femeie?

In Rumbek, capitala sudului rebel, exista doar 3-4 cladiri construite din beton, una noua nouta si restul sint cele care au scapat din razboi.
Restul caselor sint hut-uri din pamant acoperit cu nuiele.
De asemenea acolo sint masini si camioane deoarece mai toate organizatiile cu ajutoare au baza acolo. In celelalte locuri unde am fost ori nu erau masina de loc sau doar una singura. Distantele nu se masoara in km sau mile ci in timp, indifferent daca mergi pe jos sau cu masina. Nu exista electricitate, doar generatoare care au nevoie de petrol, la fel si masinile. Singura sursa de aprovizionare si de transport este avionul, mai toate agentiile umanitare au baza principala in Kenya, linga granita si de acolo zboara zilnic peste tot.

Situatia este cam asa; Sudul tarii nu este de acord cu nordul, controlat politic si economic de arabi, care vor sa introduca Sharia, legea musulmana. Asta nu ar fi fost o problema pentru sudul catholic, cred eu, problema s-a ivit cind a aparut petrolul. Petrol=bani si de aici mai departe. Dintr-o tara saraca, Sudanul s-a transformat in 20 de ani in una dintre cele mai sarace tari din lume. Multi au reusit sa fuga, cam 2 milioane si in zona unde am fost eu unii s-au intors.
Dar cum traiesc, mama mama!

Am stat de vorba cu o familie care se intorsese din Uganda, nu stiu exact cati erau pentru ca familiile astea africane sint numeroase, cu unchi, matusi, veri si cumetrii. Incepusera sa defriseze in jur, deja aveau doua colibe si bucataria construite. Masa lor consta in peltea de sorg (stiu ca ma repet) si un (1) peste afumat fiert in apa, peste care era mai mult oase, nu mai mare de un A4, vedeai prin el. Asta pentru cam
2-3 barbati, 4-5 femei si peste 10 copii. Cei mai bogati au animale, capre, gaini, vaci, dar le pastreaza pentru zile negre sau le folosesc ca moneda de schimb. O nevasta, tinara si sanatoasa, buna de munca costa intre 3,000 - 3,500 de usd, cam 70 usd pentru o vaca, socotiti voi cate vaci trebuie. Multi umbla dezbracati, cind te vad pun pe ei ce au, haine vechi pe care le pastreaza pentru ca sint singurele pe care le au: un pantalon si o camasa. Cel mai ferecvent sint incaltati cu un fel de sandale cu talpa din cauciuc uzat de masina.
In alt loc am vazut un sat intreg, grupat, pazit de o mica garnizoana de rebeli unde exista chiar si o strada cam ca Lipscani-ul nostru. Am intrebat de curiozitate cat cost o pereche de pantaloni si vanzatorul mi-a spus ca nu-mi vinde nimic, este doar pentru oamenii de acolo. Toti erau refugiati, de prin alte locuri din sudul tarii si traiau acolo ce peste 10 ani. Pentru mancare toti depind de organizatiile umanitare care bineinteles nu au destula. Ce se poate cultiva acolo, inafara de sorg, nu am nici o idée, cred ca nimic din cauza lipsei de apa, la putinele pompe este intotdeauna coada. Si bei apa acolo pentru ca transpiri, ai nevoie de cel putin 7-8 litri zilnic.

Si sint milioane de oameni care traiesc asa, la limita supravietuirii, poate de aia sint atit de inalti, si slabi. Sint oameni simpli si prietenosi, glumesc, rad din orice, pentru ca viata lor este de fapt o lupta continua pentru viata la fel ca cea a animalelor salbatice din vecinatate.

Tu te intristezi sa realizezi cat de mult poate insemna o picatura de apa sau o firmitura de paine si nu poti sa faci nimic pentru ei. Daca mor mii de sudanezi, asa cu se intimpla si in prezent, nimanui nu-i pasa. Dar daca se prabuseste vreun avion si mor cinci turisti americani sa vezi ce operatii de salvare costisitoare se declanseaza.

As mai avea multe de povestit dar o las pe alta data, Radu

Dear brothers&sisters,

Lumea e plina de asa ceva,pe scurt inseamna prost gust,in Texas coarne de bouri la radiatorul Cadillacului,imbracaminte socanta in culori vibrante,cumva personal mie mi-au placut f. mult punkers,fete si tipi,nu era nimic kitsch in ei,ci doar rebeliune si cu asta sunt de acord.
Vorbesc de mode aiurite ce se vor sofisticate.
Alt ex.: John Travolta in ...Saturday night fever si de fapt toti acei ani de chin disco care ma adusesera in cel mai mare hal de disperare,si ca raspuns mereu puneam vol. la maxim cu Black Sabbath,Led Zeppelin,Deep Purple,Jethro Tull Pink Floyd,Genesis,Yes,Motorhead,Judas Priest,Iron Maiden.....to blast away the shit of disco and that crap from those stupid 80's years!.

In muzica deci a fost si e kitsch si azi,in artele plastice....pe vremea cand eram eu la Tonitza,prin 1973,noi studentii aveam alta denumire in lo de kitsch:arta de gang!Pt. ca de obicei arta asta era prin ganguri pe Lipscani ori in cartiere vreun magazin....vecin cu vreo ..cizmarie!

dar desigur ca astfel de arta comes with the teritory(in expresie),adica,la astfel de arte si gusturi neaparat vor exista si oameni pe masura si simbioza e creata.Pe aici pe la noi ii numim fie white trash,sau red necks,sau pur si simplu,morons!Adica oameni fara educatie ,si o anume market trebuie sa existe si pt. ei...

Culmea e ca acestia cred ca un Van Gogh sau Monet e o porcarie in comparatie cu ...superbul tablou ce-l au pe perete in casa ori in mobil home ce reprezinta un raulet in padure cu pietroaie si undeva pe o stanca e un lup ce urla la luna....
Chestia e ca in esenta nu conteaza subiectul ci CUM este realizat in compozitie si culori....Cezanne,ori Gauguin ar face o capodopera din acelasi subiect!
Si NU ar fi deloc kitsch!

Dar da imi aduc aminte cat am trait jumate din viata mea in Ro.acele picturici real nasoale si ca subiect si ca executie,clasicul cos cu piersici,prune,mere,pere etc,clasicul cu trandafiri si desigur,la piece de resistance: PEPENELE verde cu dungi si o felie taiata pusa"artistic" langa el,poate ca diversificare,un ciorchine de struguri intr-un colt,dar mai la intuneric,nu cumva sa ia rolul principal al actorului,felia de pepene.

Dar totusi parca si mai tare era portretul tzigancii cu trandafiri la ureche.

Asa ca eu definesc kitsch-ul drept expresia de prost gust creata anume pt. oameni de prost gust.

Prostul gust vine in multe forme si feluri,este greu sa schimbi gustul omului cand se naste si traieste din prost gust,eu cred ca e vorba si de ceva ereditar la mijloc.
Daca toti cei care existam in acest cerc(cafeneaua) ne analizam,vedem ca suntem o lume aparte,altfel nu am mai discuta unii cu altii,suntem iesiti din ramele tablourilor cu pepeni si tziganci.Intelectul isi gaseste un numitor comun,indiferent de :"certuri" pe subiecte(nu cred in ele,dar to be free spirited helps us a lot to find ourselves better and I beleieve we love one with another very much,we are brothers and sisters!)

dar simultan cu lumea noastra e o alta,mai simpla,a kitsch-ului.Alti oameni,alte idei si o lene in a gandi,dar trebuie sa-i ajutam ori voi ce credeti? Sa-i lasam sa zaca in ignoranta?Sa facem misto de gusturile lor?Ei fac misto de ale noastre,undeva nu exista o conexiune de mii de ani chiar.
Inca nu stiu un real raspuns,astept ajutor de la voi,de aceea suntem un cerc si ne spunem parerile,sa nu fim egoisti.

In final si cei cu gusturi kitsch,sunt fratii si surorile mele.As fi un ipocrit daca le-as critica gusturile.
Critic pe cei ce creaza kitsch-ul,pt ca nu sunt sinceri.E foarte usor sa te cobori la mintea unui copil si sa vada in tine pe egalul lui,mai greu e sa-l aduci la mintea ta si sa vada in tine intelepciune dar si copilarie in acelasi timp.

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)

"Knowledge was inherent in all things.The world was a library..."

Chief Luther Standing Bear(Oglala Sioux-Lakota/1840-1904)

Dear Bro,

Hey mate,I really LOVE Steve,he's the best!!!
Tiganiada de Budai Deleanu?Just cracking a joke and having a Fosters beer.HA!

Dupa cum stii am cunoscut multe ,am trait destule,si printre altele am cunoscut si o gramada de tzigani.
Desigur ca sunt inruditi cu indienii din India,odata am scris ceva despre radacinile lor.Ei au crezut in avatarul Rama,cu timpul au fost numiti ...roma(provenind de la Rama)si apoi si romi.

Sa spun sincer ,eu am putin sange de tzigan in mine,dar se pierde in trecut,nu stiu daca m-as numi real tzigan.
Sunt o lume aparte insa,f.aparte si din proprie experienta iti zic ca sa NU ai incredere in ei deloc,chiar cand te coplesesc cu cadouri si petreceri de mare lux.Cu ei mereu trebuie sa ai ochii in 4!!!!
dar sa mai stii ca uneori,daca simt ei si deodata li se scoala ca vor sa faca ceva pt. tine,doar cand au ei chef...atunci vor face 100%!!!!
Si nu cer nici o recompensa!

Prin 1977 am lucrat 1 an la o intreprindere in Buc.numita ISPIF,eram mereu cu alti 2 colegi,un inginer si sofer,plecati prin toata Ro. sa facem poze si masuratori pt. terenuri de agricultura.
Odata am fost in Alba Iulia,si am avut ceva probleme cu primaria pt. autorizatii etc,dar un tzigan gras si mic a rezolvat totul in cateva min. Era Burlibasa Orasului si tziganii lui munceau la constructii off the books,si deci nu erau pe state de plata dar luau bani desigur si primarul era in palma Bulibasei!

Au lucrat pt. noi,ne-au ajutat cu caratul aparatelor etc. si la fel cu cazarea pe ....gratis la hotelul cel mai mare din oras,noi am luat chitantele sa ...dovedim ca am platit ca sa fim remunerati la Buc. de Institut!HA!
La fel si transport etc.
Tziganii,au fost la inaltime!Bulibasa lua toti banii de la ei si apoi avea grija de ei cu mancare ,haine si bautura.Toate femeile din satra treceau mai intii pe la el inainte de a fi maritate,el personal avea dreptul la orice femeie ,fie fata mare fie maritata.Avea 3 neveste.

Cand am plecat dupa 5 zile,Bulibasa a dat un mare ospat in camp deschis la satra lui.nu departe de ditamai palatul ce avea....avea 3 masini,f. f. de prost gust(Kitsch TOTAL!)cu ciucurei la geamuri si multe statuete de plastic,perdele si culori combinate...aiurea,verde ca prazul cu rosu deschis si galben...te durea capul!

In fine,petrecerea a fost colosala!!!!S-au taiat 2 porci mari,2 capre si 8 pui,tot ce nu se gasea pe piata in Ro. am avut la un praznic de povesti!!!Salamuri,branze,peste,carnati,bere straina,vinuri in prostie,tzuica,palinca,cozonaci mancam ca la un ospat de-l lui Henry the VIII !!!
Dansuri din buric,femei tziganci imbracate ca de ceremonie,tziganii insa beau in prostie lazi de vin spumos,le place,mai ales cel roz!
M-am simtit tare fericit cu ei,am dansat,ne-am pupat,erau unii care treceau granita cand li se scula lor spre Iugoslavia,faceau trafic cu aur,nici nu aveau pasapoarte decat false.

Dar ce sex am avut....mama mia!!!!Bulibasa mi-a dat sa ALEG pe cine vreau,m-a simpatizat din prima data cand ne-am vazut.Am avut petrecerea sub un cort imens,am fost cam 200 persoane,primarul si el!
Era o coliba de lut si acolo m-am destrabalat cu 2 tziganci la 17 ani,crede-ma ca erau frumoase!Am ales pe spranceana!

sincer ,parerea mea e ca sunt oameni f. okay!Stiu ca fura,pun blesteme,fac multe lucruri rele,dar sunt si ei oameni,cand traiest intre ei ,abia atunci iti dai seama.
In Buc. am avut multi prieteni tzigani,ne adunam uneori cate 10-16 la unul din ei acasa in Damaroaia(imi aduc aminte,pe nume Muie tziganul),jucam barbut sau luati roma ori poker sau ...remi pe bani desigur.
Unii purtau pistoale.....i-am vazut inarmati,dar neaparat fiecare avea un sis lung la picior sau la spate la curea.
Odata Muie avea un TV si VCR,in Ro. doar elita de sus avea asa veva,era la inceputuri.JVC.Avea filme pe casete si facea bani (word of mouth) cerind 50 lei de pers.sa vada filme,si ne adunam in casa lui vreo 30 tineri in fiecare seara.
facea Muie o avere.Eu si gagicile mele de pe atunci nu plateam.Uneori faceam diverse lucruri pt. Muie,mergeam pe Lipscani si vindeam la negru Kent ori Pall Mall,Marlboro,tigari de contrabanda.

La fel vindeam(cei ce -si aduc aminte si au trait vremile),spray Rexona,sapun Rexona,Lux,..."blugi" Roy Rogers si Levy's.uneori si pantofi de dama.
Ce-mi dadea Muie aia vindeam.

Si uite cate stiu si cate experiente am trait in viata,mereu am vrut sa cunosc multe sa traiesc totul posibil la limita,live for today,tomorrow never comes.
Dar despre tzigani,sunt cu ei my brother la fel cum sunt si cu tine.
Cand nu te miros ei,si nu te cunosc anticipat(sa stii ca au un al 6lea simt)te vor trage in piept la orice secunda.
daca vad in tine un smecheras,te lasa in pace si te respecta.

Eram cu ani in urma la Paris la Notre Dame cu Marilyn sotia,si multi tzigani,desigur femei...barbatii nu muncesc!
daniel trebuie ca stie cati sunt pe acolo.
Eram pe o banca si au venit 2 la noi cu cersitul,le-am dat 5$,au plecat,dupa 5 min au revenit....si le-am auzit vorbind si in tziganeste si in romaneste amestecat,cum ca suntem de jumulit....
Cand au venit la banca le-am zis in rom. " sa-si rada pizdele in fata altora" e o expresie pt. ei f.dura legata de cersit si a nu fi sincer.

Apoi am zis ca le fac un buzunar in stomac imediat daca nu se uschesc din fata mea,si au plecat zicand multumesc conasule.

Dar astea pe moment cu tziganii,am de lucru,nu stiu inca daca azi ori incep maine.Agentul meu m-a telefonat dar cand fac altceva,ca acum,Nu intrerup ce am inceput nici pt. bani macar!Asa ca-l las sa astepte.

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)

"Nici nu ma gandeam la scanari – zise perfecte, care se fac pentru maniaci la 9000dpi. "
Pai sa stabilim totusi la ce nivel lucram...
Recunosc ca la asemenea virfuri nu am avut acces, dar citi au? Aici si aiurea... Discutam aici de profesionism?
La dpreview ma duc in forumul unde stiu ca mi-e locul, desi stiu ca exista si un forum DSLR Pro, unde as putea citi si comenta fara sa ma traga nimeni de mineca, dar stiu ca nu e locul meu acolo...

"Velvia are 50 Iso, Kodachrome avea 25. La aceste filme rezolutia depaseste bine 130 ld /mm. "
De abia m-am obisnuit pe 200... mi se face pielea gaina gindindu-ma la asemenea sensibilitati :)
Si ce obiective ajung la aceasta rezolutie ipotetica? ca eu vad prin alea MTF-uri ca pe la 70 lp/mm cam toate o iau la vale...

"Azo 21, film acceptabil, nu bun, scanat la 2800 dpi are un nivel de claritate.
Si la 4000dpi, altul. Granulatia la materiale bune este redata perfect abia dupa 5.400 dpi."
Inseamna ca AZO este (era) mai bun ca, Kodakul de pe Lipscani.
V-am zis... e ceva ce nu bate pe undeva pe aici... nu vorbim de filme developate la Viena :)

"DA, am dovezi ca va inselati GRAV.
Cliseele scanate la 4000 dpi, au (peste) 5.700 x 3.700 pixeli, dupa crop.
90% din cliseele scanate de pe film incep sa se destrame peste factorul 66%, echivalent 2700 dpi. Care deja inseamna 8Mpx ! "
Imi scapa ceva mai sus? Pare sa fie cam ce ziceam si eu... ca peste 3000 nu prea mai merita sa scanezi. Sau ziceti ca la 4000 erau mai multe detalii ca la 3000 si granulatia nu se vedea?

"Daca tot asteptati dovezi, cand treceti prin capitala, va invit sa apreciati direct."
De abia astept!

"Stiu 3 posesori de DSLR Canon, care impartasesc aceasta parere."
Daca nu au incercat si ... oups... mai bine tac :)

Numai bine,
Renato

Bucuresti ? Cel mai frumos oras din lume !

Stii ce ? Te legi de un oras, daca ai amintiri, daca ai trait acolo lucruri ce te marcheaza o viata. Frumusetea orasului devine o apreciere subiectiva, in functie de propriile tale trairi. In felul asta, orice loc poate deveni... sau este magic, unic !

Dar, revenind la subiect..., DA ! Bucurestiul este un oras minunat ! Vreti argumente ? Va dau imediat :

Ce poti vedea ? Bulevarde, cladiri impresionante, forfota, lume, viata.
Muzeul Antipa, Muzeul de Istorie, Gradina Botanica.
Hotel Intercontinental, Calea Victoriei, Parcul Cismigiu, Bucuresti Mall, strada Lipscani, Piata Unirii.
Parcul Herastrau, bulevardul Magheru, Piata Romana, Pasajul Universitatii.

As putea continua... Mai e cantecul acela cu "Fetite dulci, ca-n Bucuresti, pe nicaieri n-ai sa gasesti !". Argumente sunt destule.


Dar argumentul cel mai important este legat de trairea unor momente unice aici, care te leaga - orice ar fi.
Tudor-Cristian

Fetepeu nu-mi merge, deci am pus la http://photobucket.com/albums/v497/kork/Casting/ cateva poje. Uitandu-ma la ele imi dau seama cat mai am de lucru ...

Amintirile mele despre Bucuresti sunt legate de o perioada lipsita da griji din viata mea, liceul si studentia, pe vremea prea tarziu impuscatului. Plecam de la Liceul Basarab spre dealul Mitropoliei, jos era o covrigarie,poate cineva si-o mai aduce aminte. Eram cu iubitul meu de atunci (ce tineri si frumosi eram!), luam invariabil cate patru covrigi de caciula, urcam dealul si in fata la palatul "marii adunari nationale" ne maimutaream la copiii aia de pazeau acolo. Apoi o luam in jos spre cinema Modern si mergeam in parcul Carol (atunci nici nu stiam cum ii zice). Alta placere era sa mergem pe jos prin carierul Dorobanti, pe unde sunt casele acelea de la inceput de secol, si sa ne imaginam cam cum ar fi sa stam acolo. Exercitii de oameni saraci...
Mai tarziu in facultate (am facut la Universitate - Geologia) a fost terasa Dunarea si Doina din Aviatorilor. Aveam acolo tot un fel de cafenea, ne intalneam mai multi, pe unii nici nu-i cunosteam dupa nume, stateam la o bere sau o cafea si nu stiu cand se facea noapte.
Erau plimbarile de la "sosea" cum spunea tata, de la Antipa pana pe soseaua Nordului la ambasada chineza. O zona plina de amintiri pentru mine. Pe aici m-am plimbat cand am iubit, cand m-am despartit, cand iar am iubit... Era frumos si acel Bucuresti.
Dincolo de ce spune lumea, ca-i mizerie, aglomeratie, alea, alea, Bucurestiul este locul unde ma simt bine si care incepe sa semene cu o capitala Europeana. Are si multe prosti dar peste tot e asa.
Ce-i drept farmecul cladirilor cu arhitectura inceputului de secol ramine neschimbat. Fiecare are povestea ei, adevarata sau imaginata numai, fiecare te patrunde cu un fior de melancolie cand calci pe pardoseli sau atingi balustradele vechi din lemn masiv.
Ma bucur ca in sfarsit primaria a hotarit conservarea si restaurarea cladirilor centrului vechi (zonele Selari, Covaci, Curtea Veche, Lipscani si altele pe acolo) unde s-au instalat familii de tigani, cu puradei muciosi si tiganci cu fuste largi, care traiesc intr-o mizerie de nedescris.

Cu intarziere arat si eu pozele facute la filmari:

http://www.gallery.mywebpro.net/film/

o selectie de la casting, cotton club si tabara pustnicul (cu
tot cu pete verzi) si

http://www.gallery.mywebpro.net/film2/

, o selectie din ce am fotografiat la Buftea.

Plec, vin si tot la subiectul mancare va gasesc ... Nu aveti mila mai ;(
fefe sa/ti zic cam pe unde umblu ca poate nu mai gasesc subiectul asta cu papa pe aici...poate va faceti mila.
Sunt un fotomodel in devenire si fug de la un casting la altul unde nebunii aia uita ca fotomodelele nu trebuie sa tina cura de slabire si/si aduc aminte cam pe la final dupa ce vad bietele fete ingalbenite la fata de foame - atunci iti aduc un amarat de platou de aperitive pt vreo 7-8 fete infometate de peste zi.
Imagineaza/ti cam in cat timp se termina amaratul ala de platou ;))) si in cat timp ti se face foame din nou dar te multumesti cu apa minerala sau sucuri?! Nemai mentionand faptul ca lucrez dimineata la o firma pana pe la 12 cand fug la un al doilea job care tine pana pe la 5-6 seara dupa care fug la facultate si dimineata ma trezesc din nou pe la 7 ca sa o iau de la capat :( exceptand zilele in care am sedinte foto care sunt ingrozitor de obositoare aproape la fel ca un casting la care te tunde, te vopseste, iti arata pasii, stai la fotografii, dai intreviuri (asta nu mereu si numai daca vrei) si care se poate prelungi pe doua zile, zile in care abia daca ai timp sa fugi pana la toaleta sau la o tigara ca te striga sa revii in 2 minute :(( Deci, cand sa mai si mananc? In doua minute abia ajung la toaleta si nici nu apuc sa ma uit bine in oglinda sa vad ce naiba freza mi/au mai facut de data asta ca vin dupa mine sa/mi termine niste aiurite de suvite...
Concluzie: life sucks!!!

"Guarda e passa..." (Dante)

"non! rien de rien.../non! je ne regrette rien..."

totusi, regret cravata de pionier...cand am primit-o, am dormit cu ea sub perna si mama trebuia sa mi-o calce in fiecare dimineata...mai regret
partidele de fotbal ale copilariei, covrigul cu mac de la chiosc, inghetata la pahar care costa 3 lei, str lipscani din bucuresti (nu stiu de ce imi placea strada asta atunci...), toate cartile pe care le citeam sub plapuma cu lanterna aprinsa, sa nu stie ai mei...nu mai spun ca devin patetic...na, ca am spus mai mult de doua !

AM rasfoit si eu azi cam toata presa din Bucuresti; incredibil, nimic despre Lipscaniul cu muzicanti, nimic despre tirgul de la MS.
Ar trebui totusi sa se adune cindva niste energii tinere si sa faca o enzina cu fotoreportaje, asa cum nu exista in Ro acum.

In alta ordine de idei... inca o dovada, daca mai trebuia, ca aparatul chiar nu conteaza... un articol care ar trebui citit cu smerenie de oricine alearga dupa cai verzi pe pereti, obiective si aparate scumpe.

La http://www.robgalbraith.com/bins/multi_page.asp?cid=7-6468-7844 citim si ne bucuram:

Majoli's images for all three stories drew rave notices, and they earned him some of photojournalism's most prestigious awards in 2004, including the U.S. National Press Photographers Association's Best of Photojournalism Magazine Photographer of the Year Award and the U.S. Overseas Press Club's Feature Photography Award.
It would seem reasonable to guess that all that award-winning work in remote and frequently dangerous places must have been shot with big, fast, bulletproof pro SLR cameras. But in fact, Majoli shot every frame with Olympus C-5050 digital point-and-shoots -- the same camera your snap happy Uncle Maury takes to Disney World.
More recently he's been using the Olympus C-8080, along with his older C-5050 and C-5060 cameras, for many of his assignments, including shooting in Israel for Vanity Fair and the U.S. presidential elections for Newsweek.

Poate intereseaza pe cafegii sa mai vada niste lumini curbe si fetze interesante:

ModelMingle.com !!

A New interactive professional portfolio and Networking site (went live July 15, 2005 we are very new come and Mingle ! ) -- for Models,Dancers,Photographers,Makeup Artists, Hair Stylists, Wardrobe stylists, Fashion Designers,Studios, Agencies,Magazines,Actors,Casting Directors.

FREE 20 PHOTO PORTFOLIO, PERSONAL EMAIL, FORUMS, PHOTO COMMENTS and RANING !

Upgradeable Features

LIVE GAB MUSIC, UPLOAD A 2000gb VIDEO , PERSONAL IM , GALLERY Coming soon !!

http://www.ModelMingle.Com
USA - Global