comentarii

despre profesia de invatator


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pai pe americani i/au invatat - de (anonim) la: 02/07/2004 16:05:08
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
pai pe americani i/au invatat negrii ce/i aia muzica, ce/s alea bune gusturi. Cam la fel si pe la noi...
De ce crezi ca era Hitler impotriva tiganilor asa de pornit? I/au facut vreun rau, cum i/au facut cei din familia sa evreiasca...? Nu cred. El stia de acestia doar ca fura. Dar si altii fura.
Fara suparare, putea sa merga prin Europa... cred ca pana la urma TU nu ai inteles nimic din national/socialism.
Spre exemplu, stii ca in Germania nu au fost trupe de negrii care sa cante, cum spunea Goebles, dar crezi ca tiganii erau inamicul national/socialistilor... ma superi cu incapatanarea. Toti miros, si noi mirosim pt ei.
Ieri am fost pana la Parchetul Jud Cluj, sa asist un tigan minor care a furat, pt prezentarea materialului de urm. penala.
Roamanii sunt groaznici, daca e vb sa umileasca pe altii. Mi/a placut replica lui de la sfarsit>
-Mai ai ceva de spus?
-Nu.
-Nici macar ca/ti pare rau de fapta?
-Nu.
-Zi ma(aici avocatul si taicasau...), ca/ti parea rau si ca nu mai comiti...
-Da.
-Ce da?
-Da, asa cum ai spus/o tu...
Baiatul extrem de inteligent, 16 ani, fara scoala.
Indemnul nosru...fura ma, cat esti minor, apoi schimba profesia.
Invatatul de dragul invatatului ... - de Anima la: 13/07/2006 19:34:23
(la: Cine fura azi un BAC...)
Ma declar oarecum surprins de faptul ca, cei mai multi dinte cei care si-au exprimat opiniile in privinta chestiunii in discutie, par a judeca extrem de utilitatrist, de mercantil, de lucrativ, subiectul.

Spun “oarecum” surprins, pentru ca e poate firesc sa fie asa, in mod statistic n-are cum sa fie reflectat altceva intr-o astfel de dezbatere decat atitudinea generala, curentul general de opinie din cadrul societatii, din clipa de fata. Pe care eu cel putin, desi cred ca-l inteleg si ma stradui sa-l respect, nu-l voi putea accepta cu adevarat niciodata si ma va intrista mereu.

Recunosc ca am citit cam in graba anterioarele comentarii, si e posibil sa gresesc fata de unii, insa nu mi s-a parut sa fi intalnit vreo luare de pozitie care sa nu scoata in fata “utilitatea” acestui bacalaureat, si chiar mai mult, a cunostintelor a caror insusire de-alungul celor patru ani de studii ar trebui sa fie certificata prin acest examen. Mie mi se pare jalnic ca oameni cu siguranta onorabili din punct de vedere intelectual sa puna in nota bascalioasa problema utilitatii “Morometilor” in fata masinii de fabricat piese in serie.
Nu ma feresc sa recunosc ca mi-au trebuit si mie ani buni de zile sa pot realiza importanta, in plan personal, a unui minimum de cultura generala. La randul meu, atunci cand, cu vreo 20 de ani in urma, am sustinut acest examen, l-am tratat cu aceeasi lejeritate, am dat aceeasi “dijma” pentru “protocol”, nu am copiat dar cu siguranta as fi facut-o daca as fi avut posibilitatea, si faptul ca nici macar nu imi mai amintesc subiectele de examen, cred ca spune ceva! Singurul obiectiv atunci, de viata si de moarte insa, era admiterea la facultate. Bacalaureatul era ceva de bifat, pur si simplu! Si nu asta ar fi fost cel mai mare rau pe care cred eu ca mi l-am facut, mie insumi in acei ani, ci altul! Faptul ca, incartiruit unui sistem de interese specific momentului, m-am aliniat si eu docil si disciplinat, cârdului nesfarsit de naivi ce credeau ca se pregatesc pentru viata, pentru o profesie care ar fi trebuit automat, si prin ea insasi, sa imi aduca propria deplina realizare! Ma gandesc si-acum cu o anume fascinatie la ce cantitate uriasa de efort intelectual a trebuit sa depun timp de patru ani de zile, pentru a ma “antrena” in limitele a exclusiv doua materii de studiu, ca sa devin la un moment dat, un respectabil si implinit … inginer! Care nu mai sunt de vreo 15 ani, dar asta-i alta poveste!… Patru ani de zile in care am ignorat, intr-un mod cat se poate de firesc, orice alta materie de studiu din programa, in care la orele de istorie daca nu faceam matematica atunci chiuleam cu clasa, la orele de limba romana in care, daca nu faceam fizica atunci ne bateam in clasa cu caietele si trageam cu boabe de orez in profesoara, iar geografia si filozofia nici nu-mi amintesc prea bine in ce ani le-am facut! Am iesit insa, gratie straduintei unor exceptionali profesori de matematica si fizica, si gratie ingaduintei resemnate a celorlati profesori, dupa patru ani de “cantonament”, o clasa de performeri in fizica-matematica, care, cu doua exceptii ce au luat drumul stiintelor economice, am intrat in bloc in randurile studentimii tehnice! Dupa 16 ani de la absolvirea diverselor facultati politehnice, nu cred ca sunt mai mult de 5-6 dintre noi, care mai practica meseria pentru care s-au pregatit teoretic timp de 9 ani de zile …
Am crezut cu totii ca facem bine atunci, ne pregateam “viitorul”, asta ni se spunea din toate partile! Nu era timp pentru ca cineva sa-si puna problema ca poate cel putin unii dintre noi vom resimti la un moment dat, in viata, anumite carente in formarea noastra de “intelectuali tehnici”, carente carora le puneam atunci, temeinic, bazele! Ba gresesc, au fost nefericitii profesori de limba romana, de istorie sau de filozofie care au mai incercat, fireste lipsiti de sansa, sa ne pomeneasca despre acest lucru. Cine avea timp insa sa-i ia in serios?…
Resimt si astazi lipsuri mari, fundamentale, in cultura mea generala, goluri pe care din momentul in care am inceput sa le sesizez, am cautat, cu straduinta, sa le carpesc! A fi autodidact este, in opinia mea, o datorie pentru oricine are un minim respect pentru propria persoana, pentru propria devenire. Modul insa, in care in mod programatic si coerent ar trebui sa fie format ca cetatean minim culturalizat orice absolvent al sistemului gimnazial de invatamant, nu poate fi inlocuit de nici un efort ulterior de autoformare, oricat de asiduu! Chiar acest sistem de invatamant, atat de demn de a fi criticat in toate ale sale, o poate face! Nu este adevarat ca numai medicii trebuie sa-nvete toata viata, cum se mai spune, si nu este vorba de perfectionarea strict profesionala. Aceasta este obligatia pe care o avem fiecare fata de propriul statut social, care este, cred eu, doar una din fatetele propriei identitati, a fiecaruia. Mult mai importanta insa mi se pare datoria pe care fiecare ar trebui sa o resimtim fata de implinirea interioara, aceea fara aplicabilitate imediata, aceea care nu te ajuta neaparat sa mai urci o treapta pe scara sociala, sa avansezi in functie, sa accezi la un “job” mai banos. Acel fel de implinire interioara careia dezamagitor de multi nu-i simt lipsa, sau atunci cand afla intamplator despre ea, nu-i gasesc utilitatea. Acel fel de implinire care face diferenta intre persoanele distincte si persoanele cel mult eficiente, intre “aristocrati” si “profesionisti”!
Nu orice om resimte ca pe necesitati foamea de cultura, foamea de cunoastere, asta e cu siguranta un truism! Dar exista in fiecare generatie un numar de oameni astfel construiti. Eu cred in justetea evidentierii si incurajarii lor sub anumite forme, chiar si numai pentru ca reprezinta doar un procent oarecare din numarul total. Din randul lor apar, din cand in cand personalitatile care jaloneaza valoric societatea. Nu cu valori profesionale, ci cu valori specific, adanc umane!

Asta cred eu ca ar trebui sa fie semnificatia titlului de “Bacalaureat”. Titlu pe care nu cred ca ar trebui sa-l obtina mai mult de 20-25 de procente din totalul unei promotii de absolventi. Pe care nu ar trebui sa si-l doreasca mai multi! Dupa mine ar trebui facuta o distinctie clara si nediscriminatorie intre cei ce incheie cei patru ani de studii. Statutul de absolvent de liceu pur si simplu, sa dea oricui posibilitatea de a se pefectiona strict profesional mai departe, statutul de “Bacalaureat” sa confere celui care-l obtine un plus de distinctie, de care cei ce ce prin natura lor il cauta, sa poata beneficia. Habar n-am din punct de vedere tehnic cum s-ar putea face asta, nici nu-mi bat capul, sunt oameni care pricep mult mai bine mecanica sistemului de educatie, eu imi permit doar, ca mai tot romanul mediu, sa emit judecati cu pretentii morale!
Exista oameni care sunt in stare sa invete doar de dragul invataturii, si acestia ar trebui evidentiati intr-un fel de toti ceilalti. Mi-a atras atentia in aceasta discutie remarca unui vorbitor, ceva de genul “nu invatam de dragul invataturii”. Cei care in mod constitutiv au in propria natura nevoia de invatare, nevoia de cunoastere, invata exact de dragul invataturii! Si asta mi se pare una dintre cele mai specific umane nevoi! Ceilalti nu Invata, ci se pregatesc, se perfectioneaza, se profesionalizeaza, si efortul lor este demn de toata admiratia! Intre cele doua moduri de a relationa cu lumea cunoasterii este insa o diferenta, asa trebuie sa fie, si ar trebui mereu evidentiata!
Eu as pleda deci, desigur pur teoretic, si fara vreo pretentie de aplicabilitate, pentru valorizarea pur morala a unui astfel de examen, si pentru evidentierea in acest fel a acelor cativa, putini “naivi” care invata de dragul invataturii si cu drag de invatatura. Restul, inarmati cu diplome de absolventi, ar putea, cu entuziasmul specific varstei, sa atace la baioneta viitoarele spectaculoase cariere in diversele domenii ale economie de piata, si fara a avea neaparat titlul de Bacalaureat!

Cat despre aspectele morale ale “tanzactiei” cu subiecte, ele sunt atat de evidente pentru orice om cu un minim bun simt, incat orice discutie cred ca n-ar putea acoperi subiectul! Mai socante insa decat faptul in sine mi se par a fi reactiile de genul celor "postate" pe site-ul ziarului respectiv! Acestea de-abia, cred eu ca dau intreaga masura a confuziei morale in care isi fac debutul in viata multi dintre tinerii absolventi! A fura dar mai ales a clama dreptul la furt cu diverse argumente unul mai departe ca altul de orice minima rectitudine morala, asta este cu adevarat monstruos!
Ce relevanta morala ar putea avea pentru statutul unui astfel de tanar faptul ca, nu ma indoiesc, alturi de mii de alti colegi de generatie ce nu-i impartasesc opiniile, se va putea afisa cu aceeasi diploma de bacalaureat?!…
Nu, ci o profesie pe care mi- - de gabi la: 16/10/2003 23:55:11
(la: Practici profesia visata?)
Nu, ci o profesie pe care mi-am ales-o aproape intamplator, la care n-am visat in copilarie si care s-a dovedit sa-mi placa, de fapt.
Visam sa fiu marinar (nu capitan), ca sa am ocazia sa calatoresc si dupa un timp sa naufragiez pe-o insula tropicala si sa ma descurc apoi cel putin la fel de bine ca Robinson. Serios!
invatatoarea pt mine - de athos la: 25/10/2003 14:38:33
(la: Invatatoarea pentru mine)
cand eram in clasele primare in RO invatatorii erau cred ca diferiti fata de cei din ziua de azi
ca sa explic ce inseamna:erau un model de urmat,aveau silinta sa predea in asa fel sa priceapa copiii,ne dadeau teme,ne ajutau va in afara educatiei de acasa sa devenim oameni disciplinati
in ziua de azi nu se intampla acelasi lucru,mai rar gasesti invatatorii de pe vremuri care te puneau sa inveti,si culmea ca-ti si placea sa stii cat mai multe
imi pare rau pt copiii din ziua de azi,ce exemple vad si ce influente(negative) absorb...deh,grele vremuri am ajuns
Invatatorii si profesorii - de (anonim) la: 26/10/2003 12:24:24
(la: Invatatoarea pentru mine)
Invatatorii si profesorii mei din Ro majoritatea erau membrii cu carnet de PCR-ist probabil multi dintre ei fiind si turnatori la securitate desi nu-i forta nimeni sa o faca.
La Scoala de pe calea Plevnei(Bucuresti) devenita mai tirziu liceu erau niste "glume" de cadre didactice care de fapt trageau doctrina comunista la litera...ca sa nu mai vorbesc de directorul scolii Tovarasul Blideanu care mai si batea elevii dindu-le cu multa ardoare socialista suturi in fund.
O profesoara de geografie ne batea pe miini cu linia cind se enerva asa degeaba fiindca nu avea nici in clin si nici in mineca cu pedagogia, o alta de limba romana ,Tamara ...ne indocrina la fiecare ora cu istoria partidului dinsa spuneau gurile rele fiind sotia unui stab PCR.
Amintiri,amintiri,....:):):)
#2183 (raspuns la: #2147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
invatatoarea mea - de (anonim) la: 28/10/2003 00:17:50
(la: Invatatoarea pentru mine)
Am avut norocul si onoarea sa am o invatatoarea la fel ca cea din operele literare:firava si blajina ca o "mucenita".Cand ne vorbea la ore simteam cum ne invaluie cu blandetea cuvantului pe care din pacate n-am mai intalnit-o la nici un alt dascal.Era modesta si corecta cu toti elevii ei,fie copii de stabi sau de simpli muncitori.Aceasta era invatatoarea mea,DOAMNA ELENA TANDARICA de la scoala generala nr.12 din Craiova.Nu stiu daca mai este printre noi ,dar daca ,da,n-am cuvinte sa-i multumesc pentru ca a existat.Sarut mainile DOAMNA!
#2331 (raspuns la: #2147) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cand vorbeam despre invatat.. - de JCC la: 31/10/2003 06:48:38
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
ma refeream la invatatul cu lectii, sa vorbesti cu ei tot timpul in romana, sa le dai si lectii..
e dificil sa vorbesti cu ei in romana, cand sotia sau sotul nu-i roman

si ai mei inteleg in mare parte, dar chiar daca ar sti sa raspunda, nu vor, nu raspund nici o data in romaneste.

ma dezola cate o data, cred ca in 2-3 ani o vacanta de o luna-doua in Romania, ar fi indicata pentru ei, si fara noi parintii..
cred ca atunci, de voie, de nevoie vor vorbi romaneste..
#2793 (raspuns la: #2729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
AS VREA SA INVAT - de maria munteanu la: 13/11/2003 11:57:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
DE UNDE AS PUTEA SA IAU INFORMATII CU PRIVIRE LA TEHNICILE FOLOSITE IN FOTOGRAFIE?CUM AS PUTEA SA INVAT SA FAC ARTA FOTOGRAFICA?
AS VREA SA INVAT - de Dinu Lazar la: 13/11/2003 13:32:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
La indemina ne sta Internetul. Multi au invatat fotografie singuri, citind, invatind, privind. Exista si cursuri prin corespondenta ( gen Eurocor)... Cred ca e maniera cea mai potrivita conditiilor din Ro.
#4165 (raspuns la: #4157) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da eu i-l invat pe baiatul me - de (anonim) la: 30/11/2003 15:17:49
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Da eu i-l invat pe baiatul meu si romaneste. Noi vorbim in casa numai romaneste pentru ca este limba cu care ne-am nascut.
va invatati copiii romaneste? - de malina la: 23/12/2003 09:49:42
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Eu le-am vorbit mereu romaneste (mai putin cand ma infurii, atunci le vorbesc de toate). Am o fata de aproape 11 ani si alta de 4 ani; dar incep scoala la 3 ani, noi suntem romanca-neamt, traim in Spania si copiii invata in catalan. Cu 9 ani a inceput si engleza la scoala, iar la 10-franceza. Desi am protesta cu franceza, ca sunt prea multe, mi-au spus ca e obligatorie. Asa ca vezi, bietii copii...Cateodata ma ia ameteala, nu mai realizez care ce vorbeste. desi ele intre ele vorbesc catalan...
Utopie - de Andrea M. la: 07/01/2004 10:26:54
(la: Clujenii din diaspora)
Celui care a facut pasul (care pas?)...
da-mi voie sa-ti spun ca ceea ce scrii tu e o utopie (daca e sa-i gasesti totusi un sens). A spune ca vrei sa faci bine unei tari sau unui popor e cam mult. Eu m-as limita la chestiuni concrete, simple. Ca de exemplu a deschide o afacere care sa ajute economia locala a unui oras/sat in Romania. Sau a investi in afaceri deja existente. Sau a convinge pe altii sa o faca. Sau a favoriza parteneriate culturale cu alte tari. sau, sau, sau... Dar ma intreb: e chiar asa de simplu? Pentru a face un gest cat de mic in acest sens trebuie sa treci peste o masa birocratica enorma care iti va seca jumatate din resursele materiale (depinde cate ai!) si mai ales tot elanul de a mai face ceva.
Cat despre intoarcerea in tara... E greu de luat o decizie (eu inca sun ca ma voi intoarce, dar inca nu cunosc pretul... asa ca aman decizia). Si e foarte accentuata senzatia ca nu esti dorit in tara ta, ca te intorci dar la ce: nu ai un loc de munca si nici macar sansa sa obtii cinstit unul opentru care esti calificat. Si apoi chiar daca il obtii (riscand iarasi o parte din banii agonisiti in anii de exil voit), esti oare lasat sa profesezi asa cum ai invatat tu pe unde ai fost? Auzeam de la un coleg dintr-o tara mica din Asia o poveste draguta, care as dori sa se aplice si Romaniei: tara lui il trimitea (pe banii statului) sa invete in occident pentru ca apoi sa se intoarca si sa aplice ce a invatat in tara lui. Eu m-as multumi sa ma lase sa fac asta, chiar daca nu mi-a dat nici un ban pentru a ma specializa.
As vrea sa fac ceva pentru tara mea si pentru poporul meu. Sa de-a Dumnezeu sa pot si mai ales sa ajung vremurile in care voi fi lasata sa fac ceva!
Invatamântul românesc nu e - de My la: 12/01/2004 10:41:43
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Invatamântul românesc nu e nici mai bun si nici mai rau decât societatea din care face parte.

Eu n-am spus ca a face o facultate în Ro înseamna sa fii tâmpit, am remarcat doar supra-estimarea (care mi se pare caricaturala) învatamântului din Ro de catre predecesorul.
#7950 (raspuns la: #7933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Profesia e oare un motiv? - de neonoir la: 27/01/2004 03:24:33
(la: Romani in strainatate)

Cum de langa mine au plecat destui prieteni, asta-i vremea... am analizat f atent cauzele.

Sunt o categorie de romani care pleca pentru ca aici nu pot profesa. Adevarat. Spre exemplu Universitatea formeaza anual un numar de geologi mult superior cerintei pietei fortei de munca. Majoritatea sunt f. bine pregatiti si ce fac?
Ajung sa terorizeze elevi de liceu cu geologia pe care ei au facut-o din pasiune? Logic ca pleaca... Asta e un domeniu ca multe multe altele. Sa nu uitam de absolventii de politehnica in general...si multe alte exemple...Energetica o termina 100 pers anual si atomocentrala dc scoate unul sau doua locuri pe an se pote spune ca a fost o serie baftoasa. de restul nu mai incape vorba...
Asa ca exportam gratuit produse educationale... fie

Aceasta categorie este unanim acceptata am observat. Se spune ca nu ar fi vina lor ci a sistemului...pasiunea primeaza...multe motive... reale sau doar motive??????

Categoria care insa ma face sa ma zburlec din cap pana in picioare e cea a celor ce pleaca "la munca" peste granite. Expresia este destul de cunoscuta si prefer sa o pastrez ca atare.
Nu conteaza ce munca...munca sa fie...munca necalificata in mare masura...cam in totalitate.... e....
Oare si aici nu e nevoie de aceasi lucru? ba da!!! sunt priviti altfel? NU se departeaza de clasa sociala careia i-ar fi apartinut aici? NU
Motivul este in schimb evident: casa, masina, ceva bani pusi departe...
aceasta categorie se intoarce in majoritatea cazurilor in tara unde stiu ca bani stransi inseamna ceva... si? aici nu e gasesc in general starea pe care au lasat-o???????

nici o problema, omul invata - de Daniel Racovitan la: 03/02/2004 03:46:36
(la: Iluzia hippie pierduta: Easy Rider la Arte.tv)
nici o problema, omul invata toata viata :)

muzica hippie = muzica pe care o ascultau sau preferau hippiotii

..................................................................................
"miemi place artele" (sic)
#8791 (raspuns la: #8777) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu am constatat ca romanii di - de (anonim) la: 10/02/2004 07:55:30
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Eu am constatat ca romanii din strainatate nu prea simt nevoia sa cunoasca alti romani. De obicei se integreaza repede, invata limba foarte bine si sunt absorbiti de munca si viata. Poate ca multi se si feresc sa se imprieteneasca prea mult cu noii veniti, sunt sigura ca nu numai Jimmy_Cecilia a trait surpriza sa fie luata cu asalt. Insa poate ca sta in caracterul romanilor acest individualism care ii tine departe de a se inscrie si a fonda organizatii nationale. Nu stiu de ce, dar nici eu nu simt nevoia sa particip la deja existentele cercuri romanesti care invita cantareti din tara, danseaza si gatesc traditional. Network romanesc nu poate exista, poate doar pe baza de profesie, hobby, in combinatie cu originea. Suntem toti personalitati prea puternice si foarte diferite si, cum se vede si pe forum, cei plecati de mult sunt altfel decat noii veniti.
Insa de ajutat as ajuta pe oricine, roman sau nu, macar cu un sfat daca nu vreau sa-mi intre in casa. Vorba nu saraceste pe nimeni si cred ca un om cu minim de bun-simt si-ar da seama ca pana la prietenie e un drum lung. Parintii mei au fost jefuiti in Viena (nu exclud ca tot de romani) si faptul ca o doamna romanca i-a auzit, s-a apropiat si a incercat sa-i linisteasca a insemnat poate evitarea unui infarct.

Poate nu strica sa vorbim mai mult cu oamenii, indiferent de nationalitate sau culoare.

Numai bine!
Limba invatata copiilor in diaspora - de ALINA DUMITRESCU la: 18/02/2004 08:39:59
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Exista o carte super, copilul bilingv(facandu-se referinta la vcupluri care sant d elb materna diferita si comunica intr-una dintre ele intre ei.Concluzia cercetarii afost ca/in general copiii inteleg am^ndoua dar aleg limba de comunicare a parintilor intre ei.In cazul in care cei doi parinti au 2 limbi deferite de cea de comunicare intre ei, copiii aleg general limba de comunicare a parintilor, chiar daca parintii vorbesc copilului limba lui.
In cazul meu, primul copil avea a2 ani si noua luni sosind la Montreal.Am vorbit cu el românste si putin franceza cand eram in public sau in situatii de invatare alta decat acasa.cand a ajuns in clasa a doua,cum tatal, deci persoana de comunicare in româna nu mai era prezent,am trecut la franceza(el fiind la scoala in franceza si invatând lucruri, notiuni in acelasi timp cu cuvintele ce le desemnau)mai putin pebntru cantece, rugaciune,povestidiscuri si personale, sau cand ne suparam.In acest timp el frecventa la scoala anglofoni, olus anumite emisiuni in engleza.
Cu sosire unui beau-pÈere,tata vitreg (uuuu!)de origine româna, eu am reinceput sa trec kla romäna si el comunica in engleza.A sosit fratiorul lui, cu care am deci sa vorbim pana la doi ani exclusiv romäneste, apoi, in functie de cerintele lui, franceza, principal si engleza.
Rezultat:Cel mare 17 ani, perfect trilingv,si adauga spaniola acum, dupa 2 ani de latina.
Cel mic, vocabular bogat in româneste(face si eforturi sa vorbeasca mai mult rom^neste sa poata comunica/cu bunica lui)FRanceza excelent,engleza incipient, intelegere si acum si conversatie...interes general pentru cuvinte.

Apropo de limbi care ne folosesc in viata:2 aspecte si-am plecat:fiecare limba vine cu o filozoifie anumita de viata, cu o perspectiva diferita,deci perspective care se completeaza conduc la un om mai complet...
In al doilea rand, studiile spun ca nu tipul de limba ci numarul cuvintelor vorbite sau recunoscute in primii ani ai vietii creaza ca niste celule de memorie(numarul fiind esential0ca o structura de baza pe care se pot insera alte elemente..in orice limba.
Voi reveni la un moment dat cu referinte mai precise:autori, sugestii de lectura!

Alid'art
Usa interzisa - de (anonim) la: 19/02/2004 04:02:49
(la: Gabriel Liiceanu)
G. Liiceanu s-ar fi putut refugia ca multi alti intelectuali romani in profesia sa, iar filososia este un bun argument si remediu pentru a te distrage din realitate, dar el a ales sa se implice sa ia atitudine cu pretul dezechilibrului personal, depresiilor si dezamagirilor, cu pretul minimalizarii valorii sale de catre cei mici si suficienti .Excelente pagini in "Usa interzisa" de amar umor amintind de perioada comunista cand o viata se putea frange atunci cand se lovea de grotescul si stupiditatea celor care ne conduceau destinele, ironie fina in evocarea ultimei vizite a regelui Mihai in Romania si gingasie si emotie atunci cand ne vorbeste despre fiul sau. Pe scurt Liiceanu, un om integru si valoros pe care ar trebui sa-l apreciem si sa-l ascultam cu aviditatea invataceilor in fata unui mare invatat.
#9994 (raspuns la: #9170) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
V-ati duce sa va opereze de a - de Crisa la: 20/02/2004 08:43:52
(la: Facultati particulare)
V-ati duce sa va opereze de apendicita un medic despre care stiti ca a terminat o facultate particulara? E dificil pentru facultatile de stat, cu traditie, cu vechime, sa asigure o baza materiala pe care se poate exersa (sali de disectie, cadavre pentru anii mici, practica efetiva in spitale pentru anii mari). A merge la stagiu si a sta intr-un amfiteatru 4-5 ore cat tre musai sa stai acolo, sau, si mai rau, a nu te duce deloc pentru ca "medicii nu vor sa fie incurcati" nu ajuta cu nimic. Din povestiri stiu si eu sa fac operatia de extragere a unui apendice, fiecare pas, unde si cum sa tai, cum sa caut sacul lui Douglas... dar nu m-as incumeta sa o fac chiar daca vreun inconstient ar apela la serviciile mele.
Nu stiu daca e corect spus ca studentii vor sau nu sa invete. Oricum nu e suficient. Probleme sunt mai multe. De ce se merge la particulara? Pentru ca la foarte multe se intra mai usor decat la facultatile de stat. In ultima vreme a devenit chiar o practica, dai intai la facultatea particulara, unde intri mai lejer, apoi la stat, daca intri acolo, e super, ramai la stat, daca nu... macar esti agatat undeva. Facultatea particulara e un soi de parasuta de rezerva.
O data intrat, vrei sa inveti. Si... trebuie sa iti cumperi cartile in totatlitate sau sa apelezi la o bibioteca a unei facultati de stat (prin relatii desigur, ca daca nu esti student acolo, nu poti imprumuta carti) sau la o alta biblioteca din oras care are, intamplator, cartile pe care ti le recomanda profesorii. De ce? Pentru ca facultatea particulara ale carei cursuri le urmezi nu are biblioteca! Nu are spatiu pentru asa ceva, nu are fond de carte. De foarte multe ori profesorul iti recomanda o carte proprie, si nu doar sa o citesti, ci sa o cumperi chiar, cu indicatia ca acea carte e "cea mai noua, cea mai buna".
E vorba de partea practica apoi. Inveti din carti, dar cat din ceea ce ati invatat din carti se pupa cu ceea ce faceti practic, in cazul in care va practicati profesia pentru care v-ati pregatit? Imi aduc aminte ca in facultate, in perioadele de practica, ma revoltam fata de inginerii din rafinarii care spuneau ca "una invatati voi la scoala, alta e practica aici". Atunci nu realizam, dar chiar aveau dreptate. Cum poti spune ca se lucreaza in autoclava, daca tu nu stii sa o regasesti in instalatie? Cum vrei sa repari un vas de sange cand tu nu stii decat din carte ca arterele sunt rosii, venele sunt albastre si tu gasesti in plaga doar ceva alb-galbui?
Ajungand la profesori te intrebi de unde provin ei. Sunt o parte si din cei care predau si la facultatile de stat. Doar ca acolo nu sunt titulari. Adica locul lor de munca nu e acolo, sunt profesori asociati, in regim de "plata cu ora". "Anul asta avem studenti la anul 3, deci ne trebuie un profesor de .....! Pai il cunosc eu pe X, lucreaza la Camera de comert (sau la Spitatul H, sau e avocat....). Bine, intreaba-l daca vrea." Iar omul vrea, cum sa nu vrea sa isi rotunjeasca veniturile? Si, ulterior, cand studentul de la particulara e intrebat pe cine are la cutare materie, raspunde cu incredere "pe X, e prof. si la voi, la universitatea de stat". Ca nu stie sarcu' culisele....
Nu neg ca exista si profesori bine pregatiti sau bine intentionati, dar cati sunt aceia? Cati din cei care predau la facultatile particulare isi pregatesc cursul sau seminarul dinainte, temeinic? A scrie o carte despre o activitate pe care o practici zi de zi nu e acelasi lucru cu a transmite altora continutul acelor carti. Nu mai comentez cum sunt, de multe ori, scrise acele carti.
Cat despre partea cu examenele platite... am auzit si la facultatile de stat de practicile acestea; personal nu le-am vazut, dar sunt convinsa ca exista. Dar facand un raport intre cati studenti la facultatile de stat spun ca au luat examenul cu plic, si cati dintre cei de la particulara ("trebuie sa fiu doar prezent in sala"), inclin sa cred ca in cele particulare examenele se trec mult mai usor. De alfel, nu cred ca am auzit de studenti de la particulara care sa fii ramas repetenti din cauza ca au picat examenele, ceea ce .. iti da de gandit.
Poate ca invata mai cu ravna, stiind ca o fac pe bani, dar exista si la stat studenti in regim "cu taxa", deci dau bani si pierd ani din cauza nepromovarii examenelor.
Cred ca invatamantul particular in Romania este inca prea crud si ca va mai dura ceva pana sa inspire tuturor incredere.
Invatatorii - de (anonim) la: 24/02/2004 03:36:44
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
ceausescu si invatatorii lui au incercat sa ne invete sau sa ne spele creierele mai bine zis.
Invatatorii lui si astazi inca icearca ,fapt care a negat intrarea Romaniei in rindurile tarilor occidentale stampilind aparitia ei in clasamentele tarilor lumii a treia.:)
#10432 (raspuns la: #10338) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...