comentarii

pentru mine limba mea compunere


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"Limba mea mea-i si a ta".....ptr. Papadie67 - de (anonim) la: 25/09/2003 11:04:43
(la: Limbi)
"Adica limba mea-i si a ta " zici tu ,aaaaa....asta explica de ce o amesteci tu putin cu expresii de engleza ?
Istoria noastra ne-o stim cu totii,frustratiile la fel desi uitam cine ne-a facut rau timp de 50 de ani de ciuma rosie si cind mergem la urne ii votam in prostie, dar ne mindrim cu Stefan cel Mare ,Mihai Viteazul si Balcescu...si in continuare criticam pe altii care au facut mai bine ca noi!
Iar cind avem timp de relaxare ii ascultam tot pe Queen sau Rollig Stones si ne tot roade pe noi ca Freddy a fost "poponar" uitind ca muzica lui a descretit frunti intunecate si cenzurate si a facut fericita o generatie intreaga. Miezul ca miezul dar ce te faci cind toleranta-i ioc ?????
eu am identitatea mea. sunt r - de nasi la: 06/10/2004 07:56:07
(la: Mai avem identitate cei plecati din tara?)
eu am identitatea mea. sunt romanca, amindoi parintii mei sunt romani, am prieteni INCLUSIV romani.
partenerul meu (si viitorul sot din ianuarie anul viitor) este nascut si crescut aici. copiii nostri vor vorbi SI limba romana.
traditiile religioase sunt cam aceleasi - in fond tot crestin e si el si la fel de ne-bisericos ca si mine. dar nu ne lipsesc niciodata ouale rosii de pasti si nici sarmalele de craciun - partenerului meu chiar ii plac la nebunie. prietenii nostri mai toti au invatat sa puna muraturi dupa ce au gustat la noi.
sunt rominca, am limba mea materna in care imi place sa vorbesc la telefon cu rudele si prietenii de acasa, am traditiile nationalitatii mele la care tin si care imi sint respectate in noua familie si societate.

dar sub nici o forma nu consider de bun simt ideea ca romanul emigrat trebuie sa umble cu coada pe sus pt ca-i roman, sau sa denigreze fara temei tara in care a ales sa traiasca, ori sa plece cu ideea ca romanii sint cei mai destepti si cei mai culti si sa apere aceasta idee minimizind realizarile culturale si de civilizatie ale tarii de adoptie. sau extrema cealalta, sa-i fie rusine ca e roman, sa-si nege originea sau sa o ponegreasca pe nedrept.
daca e nesimtire si hotie, sa spuna ca e nesimtire si hotie, nu ca daca ai iesit din casa in romania, dupa primii pasi pe strada iti taie cineva gitul daca nu umbi cu mitraliera dupa tine sa te aperi. daca e coruptie in romania, sa spuna strainului adevarul fara inflorituri, ca intr-adevar e coruptie, nu ca e iadul pe pamint si iti intra securitatea in casa. asta nu se mai intimpla de multa vreme. intr-adevar, lucrurile stau prost, dar cum spuneam, nu e chiar iadul pe pamint, e doar purgatoriul.
si trebuie sa acceptam ca lucrurile sunt asa cum sunt, iar de contribuit - sa contribuim fiecare cum putem. dar nu prin a ne bate in piept ca daca esti roman esti grozav, sau incercind sa uitam de unde si de ce am plecat.
Exista, sa ma credeti, o filo - de Alice la: 16/10/2003 02:22:02
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
Exista, sa ma credeti, o filosofie a salamului cu soia, si-i extrem de complexa.
Bunaoara voua, celor plecati.
"Vreau sa ajut" si-atat, ar putea fi umilitor (sa va ganditi la asta!)din perspectiva celui decis ca "a ramane" e asumarea luptei cu sine si cu ai sai. Si-atunci de vine cel plecat si-ntinde mana, il va trata ca pe un ipocrit: "tu n-ai mancat salam cu soia", eu am, si-aici am stat si m-am zbatut, nu pentru mine, pentru toti, ca sa ai tu la ce te-ntoarce si cui sa-i spui "mi-e dor"! Muncesc pe doi lei, in tara MEA, injur pe limba MEA, imi iubesc nevasta-n limba MEA si mananc painea MEA cu ceapa din gradina MEA, sperand. Te-ntoarna deci de unde vii, sa nu saruti apoi unde-ai scuipat deja!
Familiar va suna, stiu...
Pentru ca noua, celor de-aici:
Ni s-au intins prea multe maini. Le-am acceptat, crezand ca dau si tzeap-am luat, caci au luat mai mult decat au dat.
Si-apoi uitam ca cel plecat a suferit mai mult ca noi intre straini.Caci noi ne-aveam unii pe altii, dar ei vorbeau in limba ALTORA, in tara ALTORA, mancau o paine pe care, poate, ALTII n-o doreau.
Iar cand se-ntorc, privim in laturi, cu ura din durerea celui parasit.
Si- atunci esti orb, si cel venit si cel ramas...
Durere-n inima ta e, si intr-a ta la fel, si-acelasi sange impartiti. Si-aceleasi idealuri. Doar IN ALT FEL!
De-aceea scriu aici vazand ca nu pricepeti. Nu zi ca-i rau, nu te intoarece Imm! Zi: as vrea si eu sa te intorci, Imm, sa mai vorbim ca intre noi de ce a fost si ce va fi. Vino cand vrei, vino mai des! Si-atuncea IMM se va intoarce bucuroasa. Si sufletul ei mai usor va fi, acolo cand, departe, o va-ncolti al nostru dor! Va veni iar, dar noi o vom lasa din nou sa plece,c-o iubim si stim de-acum ca locul ei nu e aici.
Si uite-asa impartind ganduri, si cel venit si cel plecat are ce vrea - cerutul ajutor!
Sa ne iubim deci, sa nu ne judecam, ca nu stim totul. N-avem cum.
Va fi usor, parol!
PS. Chiar asa, daca veniti acasa uite una care v-asteapta bucuroasa la o cana cu vin, la un pastrav in coaja de brad, la o sarma, la o mamaliga cu branza, la o tranta-n zapada...:)
Ei?
#1446 (raspuns la: #1439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Misunderstanding? - de belazur la: 19/03/2004 11:50:00
(la: Interviu cu Gorbaciov)
Dupa toate comentariile aparute intre timp (ce pacat ca unele mesaje apar mai repede decat altele!), trebuie sa revin asupra celor scrise de mine, pentru ca am impresia ca gluma mea a fost interpretata gresit de viorelb. SB, te invideiez ca stii mai rau decat mine limba rusa. Eu o stiu din cauza politicii de rusificare din fosta URSS, nu pentru ca as avea vreun merit sau ca as fi ales sa o invat (asta ar fi fost cu totul altceva).

Well, acuma sper ca nu mai e loc de... "misunderstandings". :)
Salut Muresh, - de (anonim) la: 07/05/2004 14:37:48
(la: Rolul lui Traian in formarea natiei romanesti .)
Salut Muresh,

Bineinteles ca ma intereseaza originea personala. Dar pentru mine originea mea se raporteaza la parinti, bunici si strabunici. Mai departe nu.
Si sint foarte mindru de parintii si bunii mei.

Nu sint mindru cit de veche este limba romana, daca un schelet descoperit in romania este mai vechi decit unul..sa zicem in Ungaria.
Ma fascineaza insa istoria si arhitectura.
Nu sint expert in nici un domeniu da imi place sa studiez. Din curiozitate.

Nu incerc sa te contrazic deloc si daca consideri ca nu am scris la subiect...sa ma scuzi.
Eu nu ma consider ca sint urmas de dac sau roman sau mai stiu eu ce invadator sau sclav.
Ma consider cetatean al lumii si ma bucur de ceea ce s-a creat peste tot in lume. Personal nu ma simt vinovat de nimic ce s-a intimplat in trecut. Incerc sa invat cit mai multe. Este fascinant.

Salutari de bine
Florin si atat
P.S. Nu am inteles ce ai vrut sa scrii la inceput "Muresh, ca sa fiu mai clar...".


#15109 (raspuns la: #15067) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
RE Dl Horia Ivan - de Octavian Mihaescu la: 26/11/2004 14:38:10
(la: Ultima carte)
Draga Domnule Horia Ivan

Am savurat cu placere analiza D-vs, asupra carti lui H.R.P si, sunt de acord cu D-vs. Pâna sa ma apuc a o citi si întelege în profunzime (daca am înteles-o, iarasi nu stiu), mi-a trebuit un an de zile ca sa o termin de citit si inca vreo sase a o rumega, pentru ca sa constat ca în definitiv , mie taranului-analfabet, nu mi-a spus nimci nou. Am dat dreptate lui Cioran! Mai mult m-a zapacit si sincer sa fiu mi-a furat din timpul altor îndetelniciri. Dar, va rog primiti si reversul medaliei!

Analizând totusi realitatea, mi-am râs în barba. Sa fiu putin mai pe directia lanului de grâu, iata ce mi-am spus;
- Domne, mie nu îmi spune nimci nou, dar celorlanti cu mintea bombardata de de idei marxisto-materilalist-comercilizanto-genio-zeitati (ptr ca acesta este in fapt omul recent), le mai curateste-clarifica nitelusi cum stau lucrurile. Pe un limbaj la fel de sucit ca si mintea lor!

Pe de alta parte acestor recenti, cuti de conserve expirate, daca le ofera cineva pe limba mea taraneasca, adevarurile crunte, expuse, le resping cu o argoanta si brutalitate specifica dealtfel, socotind ca nu se pot coborâ la un nivel atât de jos, primitiv. Ba mai mult, risc sa fiu luat cu salvarea si dus la nebuni. Acestora le cade ca o manusa stilul H.R.P! Cu atât mai mult cu cât nu este bine sa îi desteptam chiar pe toti deodata, aceasta s-a facut cu scoala obligatorie si uite ce a iesit, cuti de conserve, recenti de care vb H.R.P! Daca acestia nu aveau acea scoala obligatorie, eu cred ca la fel ca si mine întelegeau de la mama natura (Dumnezeu-scoala vieti) nu mai aveau nevoie de un H.R.P si, la fel ca un cioban care îti expune în trei cuvinte cât în peste 400 file a lui H.R.P!

Doamne ajuta!
#29920 (raspuns la: #29625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mya, multumesc din suflet - de Anon Imus la: 12/01/2005 20:13:15
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Mya, voi merge in Romania anul acesta. Trebuie neaparat sa vad mormintele parintilor, fratilor si surorilor mele, si a altor stramosi ai mei. Sa aprind o lumanare la crucea dela capataiul lor si sa fac o slujba religioasa in memoria lor. Vreau sa vad si ce se poate face cu proprietatile mele pe care mi le-a confiscat Gheroghiu Dej si Ceausescu.
Dilema mea este ca va trebui sa duc si cadouri la neamuri. O fac si pe asta, e frumos, bine zici. Dar sunt sigur ca nu le va place ce o sa primeasca. Ii cunosc eu bine pe verii mei. Sunt mofturosi. Cu nasul pe sus. Ei cred ca daca am ajuns in America am devenit milionar.
Au uitat prin ce am trecut eu sub regimul Comunist si pana am plecat din Romania. In ciuda suferintelor mele ei tot m-au criticat aspru cand am emigrat din Romania lui Ceausescu doar cu doua valize mici (o verisoara pe care o iubisem mult ii spunea mamei mele ca sunt un tradator de tara).
Tu crezi ca verisoara mea s-a schimbat cumva si ma va primi cu bratele deschise? Cum va fi intalnirea cu ea?
Nici nu stiu ce sa le duc? Nu stiu ce le poate place? As vrea sa le duc ceva ce nu se gaseste acolo. Dar n-am ideie.
Mya, nu e vorba de lipsa de patriotism aici. Din contra, eu ma socotesc un patriot. Eu socotesc Romania ca o tara minunata, o tara de vis. Romania merita o soarta mult mai buna decat cea de astazi tocmai pentruca a suferit mult, ca si mine. Si intr-o zi Romania va fi o tara asa cum o vad eu: foarte atragatoare, foarte primitoare, foarte culta, foarte pitoreasca, ceva cam in genul Elvetiei.
Mi-a parut tare rau ca Lia Roberts n-a devenit Presedinte. Dupa umila mea parere ar fi fost un pas inainte spre progres. N-a fost sa fie! Sa speram ca macar acum dupa alegerea lui Basescu va rasare soarele si in tara noastra. Dar nici acum nu garantez.
Am devenit foarte sceptic.
Sibiul, Iasul, Brasovul si Bucurestiul au fost orasele mele dragi in care copilarit, am iubit si am avut copii mei dragi, deaceia mi-e dor de tara. Mi-e dor de forfota din Gara de Nord. As vrea sa ma duc si sa mananc un cotlet la gratar plus 4 mici, cartofi prajiti si o sticla de Murfatlar la restaurantul Miorita din Herastrau.
As vrea sa ma sui in troleybusul 93 dela Gara Sa aud vorbindu-se numai in limba mea materna in jur. Sa stau pe o banca in Cismigiu.
Asa ca o sa incerc sa nu ma indispun, Mya inainte de plecare. Am sa ma inarmez cu rabdare si...imaginatie.
Tu spui ca in Europa lumea este "mai deschisa" ? Comparativ cu unde? Statele Unite? Eu nu cred asta. Din contra eu cred ca Eurpenii sunt mult mai suspiciosi si mai sobri (ei se cred inca "elita" lumii).
Dela Bucuresti am sa merg la Roma, Italia sa o mai vad odata. Roma mi-a placut enorm, mai mult decat Parisul, mult mai mult. Am avut emontii mari in Roma.

Anon
#33234 (raspuns la: #33205) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cu privire la stiinta de a fi scurt si corect gramatical - de Emirul Caton la: 23/03/2005 22:53:24
(la: Un stop cadru in mentalul colectiv al tiganilor)
Perfect valabil cand vorbim si gandim in limba materna. Cel ce vrea raspuns la acest comentariu gandeste in alta limba decat mine. Eu am invatat limba lui , el nu a invatat limba mea. Suna bine engleza lui Iliescu cand vorbea asa cum vorbea ? E mult mai bine sa vorbesti natural in limba ta da....cine sa te traduca. Pe scurt romanii nu au nevoie ca noi sa stim sa vorbim bine romaneste. Tot pe scurt raspund ca vorbesc nu findca chiar nu am cu cine ma injura pe tiganeste. Stiu ca intre a ura si a fi indiferent e cu mult mai rau chestia cu indiferenta. Si cand vom face balantele la sfarsit de secol ne vom intreba oare daca ceea ce sa intamplat putea fi evitat ? " O situatie descrisa ca reala devine reala prin consecintele ei " chiar daca vorbim de martienii sau adevaruri ce se vor autoprofeti in timp. Restul poate fi aflat de la R.K.Merton sau Thomas.
#40561 (raspuns la: #16144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dorul de tara, suferinta romanului in strainatate, sa nu mai ple - de (anonim) la: 28/03/2005 21:10:37
(la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
Nu-s anonim, Elena Santamaria ma cheama, dar eram o data Popescu, romanca, get beget, si cred ca inca sunt, ca poezia Dlui. Paunescu este povestea mea adevarata si a multor romani, pierduti ca mine prin strainatate, si cel mai rau mi-era de Craciun, acolo-n strainatate, departe de tot ma descrie, de tot ce iubesc, de toate posibilitatile pentru o adevarata traire in iubire si armonie cu toate, acolo muream in viata,dar am revenit, m-am regasit cu radacinile mele, de care de altfel niciodata nu m-am rupt, acolo plangeam dar ei nu-mi vedeau durerea, ei nu au vedenia durerii noastre, a dorului nostru, ei nu au dor, ei nu stiu ce inseamna a simti dorul, iar eu traiam acolo numai in dor, de ai mei, de tara mea, de limba mea,...daca Paunescu ar citi aceste randuri, ar sti despre cine este vorba, ar intelege si mai multe, pentur ca stie multe despre mine, dar nu ma cunoaste, si totusi mi-a destainuit simturile.
#41044 (raspuns la: #11894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cea care-ti scrie, ii trimite - de Cassandra la: 03/10/2005 01:07:17
(la: Concurs)
Cea care-ti scrie, ii trimite dragastoase urari de bine aceluia caruia ii scrie:
Din Thesalia catre domnul Thesaliei, Laodamia catre sotul ei.
Sint zvonuri ca vinturi ce va-ntirzie te tin pe loc in Aulis:
Ah! Cind m-ai lasat, unde erau vinturile atunci? Atunci ar fi trebuit marea sa va impiedice vislele: acela ar fi fost un ceas potrivit pentru ape furtunoase. As fi putut sa-i dau sotului meu mai multe sarutari, si sa-i cer mai multe, si erau multe ce vroiam sa-i spun.
Mi-ai fost luat in graba de aici iar pentru pinzele voastre un vint fu invocat care pe marinari i-a bucurat, pe mine nu.
Era un vint bun pentru un marinar, nu pentru un iubit.
Din bratele tale fui eliberata, Protesilao, si limba mea ce te implora, a lasat cuvintele neterminate: abia a apucat sa spuna un trist "Cu bine".
Vintul din Nord a coborit si v-a umflat pinzele, si curind Protesilao a fost departe. Cit mi-am mai putut vedea sotul, l-am privit cu drag si ochii mei i-au urmarit pe-ai tai tot drumul, cind nu te-am mai putut vedea, iti puteam vedea pinzele, si pe ele am avut mult timp privirea atintita. Dar cind nu te-am mai putut vedea nici pe tine, si nici pinzele-ti disparind, si nu mai puteam privi decit valurile, lumina a plecat si ea cu tine, si bezna innabusitoare crescind, spuneau ca m-au lasat genunchii si ca am cazut in tarina….


PS Honey, insanatosire grabnica :)
all - de om la: 04/11/2005 22:10:23
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
lascar spune mai pe limba mea xce este HMV , Zappa
Horia..tot in forma de cozonac sexi esti...super raspuns catre bella. Abia astept conf ta
oana...nu stiu, dar daca stii...ma intereseaza si pe mine ;))
#84892 (raspuns la: #84884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da... - de Ivy la: 15/11/2005 22:28:19
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
cred ca am mai scris pe subiectul asta..sau poate nu..

eu am doi copii si amindoi vorbesc romaneste. Unul are 7 ani si celalalt 12..Unul nascut in tzara de adoptie, altul adus aici la 2 ani..

Studieaza amindoi in scoala de lb. franceza..deci vorbesc si scriu cursiv in limba franceza..vorbesc engleza cu prietenii si peste tot in cursul zilei..(vorbesc, scriu si citesc carti in engleza)..si vorbesc cu noi in limba romana, scriu in limba romana si citesc in limba romana (mai ales cel de 12 ani)

M-am straduit sa-i invatz limba romana?!?! La inceput m-am straduit cu cel mare...apoi am renuntzat pentru ca erau prea multe de facut...in prea multe limbi..:-)

Amindoi parintii vobim romaneste cu ei..si cerem sa ni se raspunda in romaneste..Corectam atunci cind auzim greseli..DAAR desigur ca nu au un vocabular bogat..Ne mai uimesc din cind in cind cu propozitii sofisticate in limba romana..Scriu scrisori lungi bunicilor si i-am indemnat sa-si faca prieteni in Romania cu care sa corespondeze..

De ce am cerut sa ne raspunda in romaneste?? Pentru ca mi se pare aiurea sa vorbesc acasa o alta limba decit limba mea materna.

Ce vor face ei cu copiii lor?!?! E treaba lor..eu mi-am facut datoria si i-am invatat limba..Ei sunt mandrii sa spuna peste tot ca sunt romani si sa spuna colegilor cuvinte in romaneste...so, se poate, dar nu e o necesitate pentru unii..pentru mine/noi a fost.
Limba romana e foarte importanta..face parte din...NOi.
#87860 (raspuns la: #87790) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scuze! - de tatiku la: 20/02/2006 20:21:30
(la: Romania pe locul I in clasamentul coeficientilor UEFA)
Te rog sa ma ierti ca am aparut asa, ca un necioplit si ca ti-am confundat sexul. Si te mai rog sa ierti faptul ca am aparut cam dur, dar am considerat ca esti barbat si ca deci o discutie mai aprinsa e suportata mai bine. Oricum, reactia ta suspicioasa mi-a certificat ca esti femeie.
Nu stiu ce am, dar urasc nu fotbalul ci ceea ce a ajuns el sa fie: defilarea prostului gust si "chelirea" lui de orice notiune de sport. E doar o afacere unde noi va trebui, in mintea celor ce pastoresc fenomenul, sa fim platitorii (si in nici un caz beneficiarii) ambitiilor, inculturii, minciunilor si mai ales, ca un corolar, mitocaniei ofensate care e de-acum politica superioara in atitudinea acestor domni. Vei spune ca fotbalul nu e o activitate elitista si ca deci nu trebuie judecata in spiritul academic. Vei spune ca fotbalul e o placere inofensiva si o copilarie la care trebuie sa ne simtim parte integranta. Ar fi bine sa fie asa insa vazand cum se manifesta tinerii pe de stadioane si cei din tribuna, cum vorbesc cei ce poseda cluburi, cum au aerul de suficienti cei ce conduc destinele nu pot sa o mai numesc nici placere, nici copilarie si nici nimic bun. O numesc pur si simplu tembelism.
Dur? Poate. Insa eu refuz sa ma las manipulat si sa ma bucur fara rost de ceea ce ma irita.
Te rog sa nu te superi. Nici eu nu doresc sa ma cert cu tine. Dar topicul asta imi da si mie prilejul sa spun ceea ce simt si sa ma gandesc de ce nu ma mai duc la stadion ca-n prima tinerete si de ce am o stare generala de rau fizic cand ii vad pe fotbalisti vorbind.
A, si inca ceva: Hagi nu a facut nimic pentru mine sau tine, dar admit ca e produsul de varf al unei generatii ce mai avea un mic contact cu realitatea.
Vointa? Abnegatie? Patriotism? Nu cred ca ceva din toate astea au radacini in Marius Niculae sau in Nicolita. Orice oferta de la echipe din orice liga italiana sau malteza va fi analizata la rece, in stilul mercenarilor, de catre orice fotbalist. NU te lasa pacalita!
PS. "Complect" nu e gresit. E o varianta admisa de DEX. Ti-am zis ca sunt de la tara si si mai batran. Sper insa ca limba mea sa nu te fi ofensat din nou!
dorinteodor - de Yuki la: 03/04/2006 23:05:27
(la: Limba romana e un organism viu)
" pe mine nu ma intereseaza decit sa simplific scrierea si vorbirea. englezii au priceput asta de mult si d-aia au o limba asa de bogata si complexa." spui tu. Dar nu crezi ca formulari de genul : wearable, loveable, si tot felul de alte verbe la care ei adauga cu atata usurinta diferite sufixe vin tocmai dintr-0 saracie de vocabular si o comodiatate intelectuala? De ce sa cauti alt cuvant cand e mai usor sa inventezi unul nou de la verbul pe care il stii.
Nu neg ca gramatica limbii romane este complicata, dar asta face parte tocmai din bogatia limbii, din specificul ei, si o simplificare atat de drastica cum propui tu nu poate duce decat la o saracire a ei. ( Vezi oribilitatea aia de Dativ cu " la" de genul ' am dat scrisoarea la fata' in loc de ' am dat srisoarea fetei'; o fi mai comod sa spui cu " la", dar nici nu-ti trebuie prea multa scoala pt. asta, si parca suna si mai frumos varianta corecta-- adica ' fetei'--).
In privinta neologismeleor academia nu face uneori decat sa acrediteze anumite cuvinte si expresii intrate in uz. Din cate stiu eu, un cuvant strain este accptat ca romanizat ( a cu caiula :)) in momentul in care isi formeaza famile de cuvine ( de ex. fr. boutique, a devenit 'butic', iar acum avem 'buticuri' si 'buticari'). Orice ai face aceste cuvinte imbogatesc limba romana si oricat as fi de mandra de limba mea mi-e greu sa apuc de soarece si sa rasfoiesc/ scotocesc plasa internationala ca sa intru pe cafenea.
#115221 (raspuns la: #115113) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodica - de jeniffer la: 02/05/2006 15:31:47
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
daca te-ai luat de mine pentru ca am scris intradevar cu liniuta,chiar ca ma pui pe ginduri,ca si cum numai ceea ce romanii din romania gindesc este important.te asigur ca am invatat in 20 de ani mai multa romana decit iti inchipui(am avut bacul cu 10,se poate proba) si gindesc numai in limba mea natala cind scriu pe aici.limba romana imi este mult mai apropiata decit franceza,nu-ti dai seama cit de mult.incearca mai bine sa raspunzi la subiect,este mai folositor.
#119926 (raspuns la: #119923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri cri - de jeniffer la: 30/05/2006 23:35:04
(la: Despre agresivitate)
'Jeniffer nu gandeste logic in romana', ma intreb ce inseamna logica pentru tine, caci eu o resimt in tot ce zic, tinind cont de faptul ca uneori se poate generaliza si alteori subintelege, ex: cind spun ca sint de acord cu picky, ma refer la partea ideologica, nu la faptul ca insulta.

este dificil sa-ti inchipui adevarul, mai bine sa intrebi si sa ai incredere ca ti se va spune adevarul. pentru mine romana este limba mea, franceza o limba straina. va rog frumos, cind nu vi se pare logic ce spun, sa-mi ziceti ce, ca sa putem discuta. eu asa fac.
#125286 (raspuns la: #125212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri Cri - de A_Carmen la: 13/07/2007 17:01:24
(la: Despre virtual, minciuna si imagini contrafacute pe net)
am citit cu atenţie comentariul tău mai lung; este printre puţinele care păstrează un ton echilibrat, bine-intenţionat.

ce pot să spun? am găsit lucruri în care mă regăsesc, de exemplu

"sa fii rau e prea usor".

nu consider o scăpare faptul că nu ai fi vorbit pe limba mea; credeam că vorbim aceeaşi limbă. de asemenea, că nu aş reuşi să-mi redau imaginea - nici asta nu o văd ca o scăpare, pentru că eu nu încerc să-mi redau o imagine în mod deosebit, sau oricum, nu ăsta este scopul meu. e posibil ca unii (iar aici intrăm în topic) să încerce să "dea" într-un anumit fel pe net (nu neapărat pe acest sit), confecţionându-şi replicile cu grijă, etc. nu şi eu.

ce vezi tu la mine este percepţia ta. a altuia este a altuia, înţeleg perfect asta. nu sunt de acord, însă, că aş alimenta un anumit soi de percepţie negativă asupra mea. dacă ar lua cineva comentariile mele din ultimul an, să zicem, nu ţi-ar da dreptate. explicaţia este că dacă unu` sau doi nu mă înghit (indiferent din ce cauză), iar aceia au o anumită influenţă în jur, se naşte un val, un curent. dar eu nu am alimentat nimic, nu am legitimat nimic.
aşa văd eu lucrurile în punctul ăsta. probabil că nu pot schimba nimic.

în ceea ce priveşte "privirea clara, dezinhibitia, umorul ca si mushcaturile", despre care tu spui (sau aşa înţeleg eu) că se manifestă uneori cu abuz, ţi-aş da dreptate, însă parţial: da, acele muşcături le "practic" şi eu (eventual în abuz, cum spui), dar numai ca răspuns la ceva similar.

linguşeala de care vorbeşti... cred că ai exagerat un pic. există aici, pe cafenea, destule exemple de linguşeală (mascată sau pe faţă), însă eu te-am amintit doar într-un comentariu sau două, în care spuneam că-ţi apreciez sinceritatea (şi îmi menţin opinia). asta înseamnă linguşeală? ţi-am scris eu în ultima jumătate de an, mai exact de prin decembrie anul trecut vreun mp? mă vezi pe mine în preajma ta mereu? nu-mi caut aliaţi, cum cred că ai interpretat, doar făceam o remarcă obiectivă la un moment dat, în termeni destul de aşezaţi, zic eu. dacă ai simţit vreun exces în sensul ăsta, accept că o parte din vină o port şi eu, dar intenţia nu asta a fost.

povestea cu colega ta de facultate are probabil o explicaţie care ţine tot de... percepţie, cred. era probabil ceva chimic, ce nu se potrivea între voi.

aşa şi aici. nu am să pretind niciodată manifestări, comentarii simpatice sau de susţinere de la cineva despre care simt, ştiu că nu mă înghite (indiferent de ce). ceea ce am să revendic va fi doar să mă lase în pace, pur şi simplu să mă ocolească. şi să nu pretindă să tac după ce mi-a dat una peste ceafă...

da, şi în virtual sunt bune concluziile, dar mi-e teamă că nu ajută la nimic :(
#215750 (raspuns la: #215414) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Italia la: 26/12/2007 00:28:12
(la: Un singur dor)
Accept felicitarile tale si iti multumesc!Nu m am gandit niciodata asa simplist la voi-la lacrimi etc.Fizic sunt neputincioasa dar imi functioneaza bine mintea si inima,din ce in ce mai bine de cand am intrat in cafenea.Am gasit o multime de texte frumoase si m am delectat.Nu tot ce citesc imi place,e normal,dar daca imi place,comentez mereu,daca nu,ma abtin!Sigur ai observat,poate!Nu sunt educata sa jignesc si nu mi place.Ma straduiesc sa fiu atenta la cuvinte pentru ca ma adresez in limba mea materna unor persoane pe care eu le consider de partea cealalta civilizate si culte.De multe ori nu e asa cum cred dar atitudinea mea e sa ma retrag din fata persoanei respective.N o jignesc,o ignor.Eu nu sunt critic literar,nu am talent,si cei mai multi dintre noi suntem cam asa(parerea mea din putinul pe care l am citit in doua saptamani,nu?)Daca un text ma emotioneaza,imi place deci,iar eu il iau ca dar,sunt bucuroasa.Las la o parte discursul literar,talentul etc.Dar da mi voie,Zaraza,sa mi exprim inca odata,uimirea in fata limbajului din comentarii.Pentru cineva venit nou,surprinde pentru ca o cafenea literara ar trebui sa se desfasoare in respect reciproc,in politete,intr un limbaj ales.La piata,intre prieteni,dar nici acolo,nici cu ei,sa spunem ca ne mai putem permite o scapare vulgara,o saracie verbala,dar intr un loc unde oamenii se aduna ca sa scrie si sa citeasca???Este strict punctul meu de vedere.Asa am gandit mereu,gandesc si acum la fel.Sunt mult slabita fizic dar reusesc sa mi pastrez parerile.Tu cunosti astrologie,daca mi amintesc bine!Deci?Ai in fata un Varsator!
Eu iau ca pe compliment ce mi ai scris.Discutiile cu voi ma stimuleaza,cu conditia sa fie purtate civilizat,elegant.Raspund cu mare placere chiar daca efortul de a scrie pentru mine e mare.Fizic,ma refer.Gandurile imi pleaca multe inspre voi dar nu am forta sa le scriu.
Noapte buna.
#268306 (raspuns la: #268304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Italia- a rämine sau a pleca.. - de rhea la: 01/01/2008 22:32:21 Modificat la: 01/01/2008 23:36:27
(la: Intrebare)
interesant.....din päcate trist.
Mä intreb unde este diferenta intre a sterge alti la fund in sträinätate si alte meserii ca de ex. infirmierä,sorä medicalä,ginecolog,urolog,si ce este cu patologul, groparul,femeile de serviciu etc?????Ce s-ar face lumea färä aceste meserii? Totul are un sin.
Intrebarea care trebuie sä si-o punä fiecare este:cine mä v-a sterge pe mine??
Soacra mea are 89 de ani si ii multumim lui D-zeu cä am gäsit pe cineva care sä aibä grijä de ea atunci cind sintem la muncä.Femeia ne ajutä pe noi(sä putem profesa mai departe,pentru a ne intretine si mai tirziu sä primim o pensie, ca fiecare,nu??), iar noi o ajutäm pe ea financiar.Unde este problema? Ce este mai injositor, sä furi, sä träiesti pe spatele altora, sau sä-ti cistigi singur piinea?
Mama mea a muncit 45de ani la fostul Abator si Antrefrig si are o pensie de 4Milioane si väduvä pe deasupra.Färä ajutorul n-stru ar trebui sigur sä caute ceva de muncä in aceiasi de multi dispretuita ramurä.A munci nu e o rusine! A fura, asta da.
Iar in privinta originii popourilor?
Ob romänesti, frantuzesti unguresti,.... (scuze)toate put la fel si se numesc C....uri europene!!
Iar pentru cei foarte credinciosi: cä sterg un fund de om sau de animal,este dreptul meu legitim de a hotäri pentru care din ele mä decid.
Si cine nu cunoaste versurile:

Din bucata mea de piine,
Am crescut un om si-un ciine.
Ciinele mä recunoaste,
Omul nu mä mai cunoaste.

Iar dacä Italia este asa de credincioasä, atunci ar trebui sä stie cä "IUBIREA" este numai una! Nu existä, iubire de.... si iubire de....Asa cum nu existä "un pic de gravidä"

Se spune:sä-ti iubesti aproapele.

Iar cine si cui ii este apropiat, hotäräste fiecare pentru el, nu-i asa Italia??? Fiecare fiintä are dreptul la viatä si la mai bine, la fel ca mine , ca tine...(dacä nu cäutai mai bine, nu te aflai acolo unde iesti). Orice animal isi are rostul lui pe planeta asta,iar noi oamenii nu sintem stäpinitorii ei, ci impärtim acest pämint impreunä!
D-zeu ne-a dat nouä oamenilor,bucata cea mai mare din inteligentä,dar din päcate nu prea stim ce sä facem cu ea....! Si unde este multä inteligentä, este si multä prostie.Iar dacä prostia ar durea, multi dintre noi ar tipa ca din gaurä de sarpe. Trist dar adevärat.

A rämine ,sau a pleca....sä hotärascä fiecare singur, dupä posibilitätile si motivele fiecäruia.
Iar cei ce pleacä...respect!
Nu este usor sä päräsesti un cuib, sä iei totul de la inceput, sä inveti din nou primele cuvinte....Pentru asa ceva trebuie multä vointä si mai mult ca toate,CURAJ.Respect pentru cei ce au avut posibilitatea de a pleca dar din patriotism nu au fäcut-o, päcat pentru cei ce vor dar nu au posibilitatea. Drept sä spun, de cite ori i-mi vizitez familia,constat cä decizia mea a fost corect luatä. Nu a fost usor,din conträ,dar s-a meritat.Pentru ce am realizat aici in 16 ani, mi-ar fi trebuit in Romania 3 vieti si jumätate.
Iar pentru cei ce cred cä numai cei ce nu au reusit acasä nimic,au plecat in sträinätate.....
Da, au dreptate!
Acasä munceam 10 ore pe zi si locuiam intr-un apartament de 2 camere, de la stat. Vai mama mea!!!!!
Astäzi locuiesc eu ,sotul si soacra intr-o casä propietate, 8 camere,......etc.Si muncesc 20 de ore pe säptäminä.Majoritatea celor care au plecat o duc mult mai bine si din cauza asta nu trebuie nimeni invinovätit sau arätat cu degetul numai cä a avut curajul de a päräsi tara. Oriunde te afli, orice medalie are 2 fete. Diferenzta este cä unele sint de aur, altele de bronz.

I-mi cer scuze dacä am cälcat pe cineva pe picioare, a fost färä intentie si nu personal.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: