comentarii

steag romanesc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Steagul roman - de RSI la: 26/06/2004 21:19:48
(la: Afla despre Trecut!!!)
"Romanii au imprumutat de la daci vestitul stindard reprezentand lupul si sarpele, unic in lumea antica si care va fi insusit de toate legiunile romane". Hmmm...
Lupul nu era lupoaica? Acea faimoasa lupoaica ce i-a alaptat pe Romulus si Remus, fratii care au intemeiat Roma? Nu cred ca avea legatura cu dacii.
Chiar daca sunt plecat numai - de (anonim) la: 22/12/2003 01:01:44
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Chiar daca sunt plecat numai de trei ani din ROMANIA si ma intorc acolo de doua ori pe an cite o luna,am inceput sa ma o senzatie ciudata despre "acasa"... Toata lume imi vorbeste intr-un fel de sus, nu mai am nume, sunt "bai americane" pina si pentru cei de la care ma asteptam mai putin. Tatuajul meu cu steagul ROMANESC nu face decit sa-i intarite mai mult pina si pe cei mai vechi prieteni. Ma urasc si nu inteleg de ce... Sunt acelasi de acum trei ani, numai ca muncesc mai mult, mai departe de casa, mai departe de familie!!!
De ce suntem huliti in propria tara?
#7064 (raspuns la: #2264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu sint de parere ca ar trebu - de Florin si atat la: 16/04/2004 03:52:34
(la: Steagul romanesc pus in discutie)
Eu sint de parere ca ar trebui sa-i doara in cur pe romani ce spun altii despre steagul Romaniei.
Daca nu le place celor de la ONU...ce ne pasa noua. Cel mai bun lucru ar fii sa-i ignoram.
Si daca nu se renunta la steagul asa cum este ce ne fac? Ne pupa in cur...:)

Mie imi place steagul asa cum este desi cu stema regala ar fii fost mai bine...:)
Nu credeti ca cei de la guvern fac din tintar armasar...ca vai doamne..nu ne dau pace?

Totusi re-introducerea gaurii si cintind 'Desteapta-te ..."- Ar ca si cind ai cinta desteapta-te mai bade si coase gaura aia ca este curent...:)

Numai bine

P.S. Nu am timp sa verific dar am auzit ca steagul regatului Monte Carlo este la fel cu cel...
Pt. Florin si atit - de Paianjenul la: 16/04/2004 04:45:07
(la: Steagul romanesc pus in discutie)
...Si mie imi place steagul romanesc asa cum il stiu dintotdeauna... dar chestia cu coincidenta ar trebui rezolvata cumva...
#13918 (raspuns la: #13915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
experienta mea....... - de (anonim) la: 22/04/2004 08:31:00
(la: Apel la marturii: "Aventuri la ambasade? Povestiti aici!")
OOOOOOO, dragilor, lasa-ti pe mosu` sa va povesteasca una faina...
Se facea ca un roman de pe meleagurile americane se gandeste sa plece in "vacation" (dat naibii cu engleza asta) si incep pregatirile....
No, apai mosu` vede ca pasaportul lui si a babei sunt expirate...sunam la consulat in New York...
"Nici o problema..se face"...dupa doua luni de telefoane......inca nu am primit pasapoarte...pina la urma mosu` a reusit sa vorbeasca cu consulul..nu dau nume ca nu cred ca revolutia s-a intamplat cu adevarat... si consulul i-a spus ca o sa primeasca o hartiuta cu poza care sa fie un fel de pasaport temporar ...
Apai dragii mosulu, nu vreau sa intru in detalii..da` cand am ajuns la coltul strazii unde e consulatul roman in New York...parca am intrat in "Twilight Zone"... steagul romanesc atarna de cladire, jigarit si probabil neschimbat de ceva ani...atmosfera inauntru` era a unui colt unde schimbau "bisnitarii" valuta dupa revolutie... tratamentul personalului de la consulat era mai rau decat a unei vanzatoare de aprozar fara chef de munca (nimic impotriva vanzatoarelor de aprozar..!)..
A fost o experienta extrem de neplacuta..si am ajuns aproape sa nu pot pleca din cauza unor "romani" care sunt latiti enorm de multi bani, cu toate ca se comporta ca niste personaje din Caragiale...
Doar de cand a venit mosul in "Amierica", a realizat el cat de mult iubeste Roamnia..da` sa mor eu daca poti sa-i schimbi pe romani din anumite privinte...
No, cam atit...
Cu respect,
Un roman ce urla la luna...
cu ce se ocupa ONU asta? - de miraz la: 22/06/2004 14:34:12
(la: Steagul romanesc pus in discutie)
daca ar veni la mine ONU si m-ar intreba ce parere am despre aceasta importanta problema care ar putea afecta viitorul planetei si relatiile economice dintre romania si ciad, le-as raspunde ca dupa mine sint alte probleme care merita atentia lor: razboaiele, saracia, foametea, etc.
eu nu am citit nicaieri o "fisa de post" a ONU dar daca asta e problema lor, inseamna ca deja s-au rezolvat toate problemele din lumea asta.
si chiar daca ar fi adevarat, nu e treaba lor ce e cu steagul nostru, cu atat mai mult cu cat nu sunt identice. din cate stiu eu varianta oficiala a steagului Romaniei are si o stema - o acvila cu crucea intr-o mana, pardon, aripa, cu sabia in cealalta, cu insemnele provinciilor istorice. eu una as trimite cate un steag "complet" tuturor organizatiilor internationale, tuturor ...... nu stiu pe unde ar mai trebui trimise.
si daca ma pun sa caut, sint sigura ca o sa mai gasesc si alte steaguri identice. apropo, 1 decembrie e si ziua anti-SIDA? cine-i SIDA asta?
poate ca ar trebui sa ne schimbam ziua sau sa cerem SIDA sa si-o schimbe. la o adica noi suntem mai vechi pe acest pamant decat SIDA.
Acasa sau "acasa" - de valico la: 15/10/2004 02:04:51
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Buna Magda,
As putea spune ca am similaritati cu situatia ta. Locuiesc in Dublin/Rep. Of Ireland de 3 ani, baiatul are aproape 3 ani, e irish citizen.Am cam tot ce mi-as putea dori,ok profesional am inca mari ambitii!
Simt la fel ca si tine! M-as intoarce, eu sunt din Costinesti, dar dupa ce am terminat ASE/Management la stat in '97, am locuit in Bucuresti.
Mi-e frica de realitatea de "acasa".Ce-as gasi "acasa"? Coruptia pe care am lasat-o cand am plecat?
As putea sa nu-mi pese de cariera sotiei,care e Managera la un hotel in centrul Dublinului, de faptul ca avem aproape tot in camin, masini,etc.
Si asta numai ca sa ma intorc intr-o societate care nu stiu ce mi-ar putea oferi mai bun decat ceea ce am aici?
E adevarat, mi-e dor de casa, am pe masina steagul romanesc si irlandez,cand Mutu joaca bine la Chelsea, ceea ce s-a intamplat rar,plesneam de fericire in discutiile cu colegii.
Am satelit cu programe romanesti,ascult CD-uri romanesti in masina si acasa. Ma intreb cat de mult vreau mai mult sa "simt" romaneste?
Saptamana trecuta a fost un spectacol al Teatrului Nottara aici in Dublin, si comunitatea romaneasca a anuntat numai cu o zi inainte de asta.Nu am putut merge si mi-a parut rau.
Stiu ca nimic nu e acasa ca aici. E o societate mult in urma, din multe p.d.v.
Si intrebarea e cum ramane cu inima?Ca sa filozofez putin, "acasa" este unde este familia ta, unde este job-ul tau, unde copilul merge la creche, unde ai mortgage la casa, rate la masina, mobila, etc, unde pe credit carduri iti iei lucruri pe care acasa nu-ti aproba nici o banca sa le iei.
"Acasa" este cred unde esti tu,acolo de unde realizezi ca nu poti pleca, fara a crea in aceeasi masura, durere in familie ca si aceea a dorului de tara natala!"Acasa" este unde toata familia se simte bine, unde esti integrat. Nimeni nu intreaba aici ce pasaport ai, ci de unde esti?Ro este tara mea si nu permit nimanui sa vorbeasca urat de Ro, dar oare "acasa" este IRL sau RO.
Acasa parintii mei au o vila in Costinesti. Nu am avut nici macar timp in 3 ani sa-mi iau un concediu mai mare de o saptamana. Nici macar o saptamana la plaja.Iar aici nu te poti bronza.
Dar inca ma mai intreb ce este "acasa"?Unde este acasa?Este asta dilema imigrantilor sau sunt doar eu de vina?
Nu stiu! Tu stii?
Poti pune dorul de "acasa" , inaintea tuturor celorlalte obligatii pe care le ai in societate,fata de familie?
As putea spune: "Home is exactly where your life is,where you breath and work!"
Ce e dorul de "acasa"? Cred ca asta ar trebui sa definim mai bine!
Am incercat sa am aici tot ce e romanesc, ca sa nu-mi fie dor de prea multe! Mi-e dor de tara!Stii ce-mi spun intotdeauna cand mi-e dor de "acasa"?
M-as putea intoarce oricand "acasa"! Acasa sunt unde sunt eu , unde viata a fost generoasa cu mine, unde am gasit fericirea de a trai intr-o societate avansata, care respecta valorile.
"Acasa" este "home sweet home", wherever that is, unde viata e mai frumoasa ca in RO, si acolo unde duc dorul tarii natale!
Suna aiurea?
#25131 (raspuns la: #18733) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Dan, - de wild wind la: 22/02/2005 19:58:41
(la: Romanii vazuti de romani)
Cum ar putea sa sune "Buna ziua" ca nuca in perete?
Atunci ar trebui sa sune ca nuca in perete si "Te iubesc".
Nu cred ca este obisnuinta...
Daca .... tu spui in avion, cursa Tarom Paris - Bucuresti, "as dori o cafea va rog" si ti se raspunde "Here it is"... te simti bine ca ai fost inteles? Si atat?
Cu copiii nu-ti dau dreptate... si eu vreau ca copiii mei sa vorbeasca 2 limbi... si romana si engleza... dar prima pe care o vor invata este limba romana... as muri sa mi se spuna "Ma... I'm so tired sa-mi fac patul..."
Am prieteni... cu copii veniti aici la 3-4 ani... si crede-ma vorbesc romaneste foarte bine.. iar engleza... mult mai bine decat multi dintre noi...
Dar ... daca copiii sunt lasati de capul lor... si nu-i corecteaza nimeni cand fac dezacorduri.. sau nu stiu sa formeze pluralul dupa 4 ani de strainatate... Cred sincer ca e vina parintilor.

Referitor la steag... as putea sa intreb... pe toti cei care trec pe aici...cati dintre voi aveti in casa steagul romanesc... ? Eu am unul acasa... iar la birou am 2 unul romanesc si unul canadian...
Da, sunt de acord cu tine... cand spui solidaritate cu poporul care te-a acceptat... dar nu iti negi originea... pentru a fi solidar ... Nu crezi?

Ultima ta intrebare: Am ales wild wind ca nick pentru ca aceasta este porecla data de colegii mei de servici (canadieni)... pe care am acceptat-o din solidaritate. :) in plus este si interesanta... nu crezi?

Multumesc pentru interventie Dan.

W. W. :))



#37215 (raspuns la: #37195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu! - de Abecedar la: 03/04/2009 08:00:52
(la: risipire)
Jur pe rosu, pe alb, pe verde...:)))
Nu,serios ca nu...Am in continuare Eminescu pe perete, mare, steagul Romaniei frumos, oua incondeiate si ulcele, si altele, sunt romanca.
Voi trece si peste incercarea asta, cu ajutor de sus, of course.
#424249 (raspuns la: #424248) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ura ei vehementa pe unguri e jalnica, la fel ca toate urile pe criterii nationale sau etnice

Pe de alta parte am citit ca in alte ocazii elevii etnici romani nu au fost lasati de directori si etnicii maghiari sa cante imnul romanesc sau sa arboreze steagul romanesc. In Romania carevasazica.
proud - de utopikdream la: 22/03/2013 22:30:26
(la: Sabina , fata cu bentita tricolora este un non subiect)
No acum ... fiecare priveste cu indiferenta sau interes cate un subiect din tara. E greu sa fii obiectiv pe un subiect pe care nu-l traiesti live, sa intelegi ce inseamna. E greu sa fim obiectivi pe orice subiect, pentru ca suntem oameni.

De exemplu... acum la tv e ceva despre niste unguri care cica si-au propus sa decapiteze niste romani... ceva ...asa... care parca e rupt din alt film. Eu una nu pricep nimic... nici macar cine pe cine, cum si in ce fel. Asta mica e cu bentita pe cap (ceea ce sincer nu mi se pare asa o crima incat sa fie exmatriculata si amenintata)... altii au dat foc steagului romanesc in decembrie anul trecut, de ziua nationala.
E balamucul pamantului...e circ. E ceva de n-ar mai fi si nici nu-mi dau seama unde vor sa ajunga cu cretinismele astea.
#643920 (raspuns la: #643913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proud - de utopikdream la: 22/03/2013 22:51:35
(la: Sabina , fata cu bentita tricolora este un non subiect)
Acum, daca vrei sa auzi o parere subiectiva... eu m-am saturat de astia de Harghita si Covasna ca de mere padurete. Tot timpul caraie ca vor ceva... si inca ceva. Si noi tot le-am dat si le-am dat. Si cum nu mai au ce sa ceara decat autonomie, acu' tipa cat ii tin bojocii dupa ea.

De-ar fi dupa mine, le-as da autonomia si daca s-ar putea, as decupa alea doua judete de pe harta si i-as trimite de tot unde-a-ntarcat mutu' iapa si sa vina inapoi cand i-oi chema io:)

Dar asta e o parere subiectiva, care are radacini in copilaria mea... ca de-atunci nu-i am la suflet. Aveam 9 ani si am fost invitati la o nunta. Mama e ardeleanca, numai ca verisoara ei se casatorea undeva prin Harghita cu un ungur. M-am tinut ca boala de omul sanatos sa fiu si eu plimbata cu o caruta ca nu mai vazusem pana atunci ...si in plimbare am trecut printr-un sat... si ne-am oprit la un magazinel ca mi-era sete.
Cand am cerut in romana apa si o ciocolatica... deh pofteam... mi-au raspuns in ungureste ceva si nu mi-au dat nimic. Am aratat cu mana ce vreau si tot nu mi-au dat. Si m-au dat afara.
Dupa aia mi s-a explicat ca nu primesti nimic nicaieri daca vorbesti romana.
Si eram un amarat de copil de 9 ani... si jigodiile nu mi-au dat o apa. Si nu e o chestie de ghinion sau o intamplare izolata. Acolo asa e.

Asa ca mi-s dragi de-atunci nevoie mare, mai ales ca mai dau foc din cand in cand la steagul Romaniei... si din partea mea sa ramana la numar cati am botezat eu.
#643921 (raspuns la: #643913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Steagul Romaniei - de zaraza sc la: 06/06/2013 12:28:38
(la: Turul mărilor europene pe biciclete)
va fi ridicat de multe ori pe parcursul traseului! :)

Image Hosted by ImageShack.us
Romania sau occident - de sergiu la: 20/10/2003 17:35:39
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Nu eram adaptat la viata in R. nici atunci cind traiam acolo; mi s-ar pare aberant chiar si gindul sa ma intorc acolo. M-am adaptat repede la viata in SUA, la fel si familia. Imi amintesc cind eram student la ASE, multi ani in urma si le spuneam prietenilor ca mi-as fi dat viata ca sa traiesc macar o zi in SUA. Ei ziceau ca sint nebun. Ei bine, am trait multi ani aici si am realizat prin munca si ambitie mai mult decit mi-as fi inchipuit vreodata. O zi traita aici inca mi se pare mai valoroasa decit intreaga viata ce mi s-ar putea oferi in R. Mi-am indeplinit dorintele, iar satisfactiile pe care mi le ofera viata zilnica de aici sint suficiente - nu am nevoie sa cistig la loterie.
Nu as dori sa traiesc nici in Franta, Germania, Italia, etc. fiindca - iertati-ma va rog - mi se par inapoiate. Inainte de a veni aici am locuit patru ani in Elvetia. Desi net superioara la nivel de trai comparativ cu R., Elvetia mi se pare un satuc amarit in comparatie cu SUA. Am vizitat si celelalte tari vestice. Pe scurt: sarut pamintul si steagul american cind ma intorc acasa in California.
In incheiere, as dori sa subliniez ca ce-am scris reprezinta opinia unui singur om. Am intilnit romani aici care nu ar fi de acord cu mine. Unii nu au invatat limba engleza, altii au intrat intr-un cerc vicios de munci nesatisfacatoare (responsabili de bloc, paznici sau chiar mai rau). Lor le face placere sa judece imperfectiunile SUA.
Tricolorul Romanesc - de talusa la: 10/11/2003 01:24:32
(la: ROMANIA)
Cele trei culori ale drapelului românesc - Rosu , galben si albastru - sunt de origine strãveche, iarr reunirea lor pe standardul national are adânci semnificatii istorice, exprimând dãinuirea noastrã neîntreruptã pe vatrã în care ne-am plãmãdit ca popor, legãturile permanente între românii de ambele versante ale Carpatilor, idealurile de unitate si independentã nutrite cu ardoare de neamul românesc de-a lungul întregii sale existente.

Introducerea a celor trei culori - rosu, galben si albastru - pe drapelul românesc s-a înfãptuit la 14 octombrie 1834, cu aprobarea Înaltei Porti , de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842), domnitorul Tãrii Românesti. La cererea domnului muntean , sultanul a încuviintat printr-un hatiserif înfãtisarea steagurilor pentru navele comerciale românesti si unitãtile ostirii pãmântene. Pentru corãbiile negustoresti se prevedea “steag cu fata galbenã si rosie, având pe dânsul stele si la mijloc pasãre albastrã cu cap”, iar pentru armatã, “steag cu fata rosie, albastrã si galbenã, având si acesta stele si pasãre cu cap în mijloc.”

Asadar, drapelele cu care au fost înzestrate unitãtile militare muntene în toamna lanului 1834, primele din istoria armatei românesti moderne, erau tricolore, având benzile dispuse orizontal, “rosu deasupra, galben la mijloc si albastru jos. În mijlocul câmpului pânzei, pe un scut alb, se afla o acvilã cu zborul luat, încoronatã princiar si cruciatã cu aur. În porunca datã ostirii, cu prilejul înmânãrii lor solemne, domnitorul arãta, între altele , cã “steagurile acestei de Dumnezeu pãzite tãri din vechime au fost fala ostirilor sale si semnele slavei lor… Militia româneascã, organizatã pe temeiuri de regulã si disciplinã, dobândeste iarãsi acel drept din vechime si primeste steagurile sale cu fetele nationale, lãsând a se întelege cã tricolorul reprezintã neamul românesc , este expresia fiintei sale nationale, simbolul sacru cãtre care se îndreaptã aspiratiile tuturor românilor adunati în jurul lui.
În 1848, în toiul revolutiei , însã, tricolorul a devenit în Tara Româneascã însemnul national, principalul element constitutiv al drapelului de stat. Guvernul revolutionar , prin decretul nr. 1, din 14 iunie 1848, a hotãrât ca drapelul tãrii sã aibã “trei culori: albastru, galben si rosu”, iar pe pânzã sã fie înscrise cuvintele “Dreptate, Frãtie O lunã mai târziu, “vãzând cu nu s-a înteles încã cum trebuiesc fãcute stindardele nationale”, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou cã “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis si rosu carmin”. El vor fi dispuse vertical si vor fi aranjate în ordinea urmãtoare: “lângã lemn vine albastru, apoi galben si apoi rosu fâlfâind.

Adoptarea tricolorului ca drapel national nu s-a datorat însã unor situatii de conjuncturã si nici influentelor strãine, ci a urmat o veche traditie cu rãdãcini adânci în lupta neamului nostru pentru unitate si neatârnare. Este semnificativã, în acest sens , precizarea fãcutã în zilele revolutiei de ministrul treburilor din afarã al Tãrii Românesti, într-o notã adresatã lui Emin Pasa: “Culorile esarfului ce purtãm noi nu sunt de datinã modernã. Noi le-am avut încã de mai înainte pe steagurile noastre Dar nu precizeazã de când anume.

Înlãturat odatã cu interventia strãinã din toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca drapel national la 1 septembrie 1863, de cãtre Alexandru Ioan Cuza. El avea însã culorile dispuse orizontal , redate rosu, galben, albastru, si se va mentine în aceastã alcãtuire pânã în anul 1867, când punându-se din nou problema însemnului nostru national, comisia însãrcinatã cu stabilirea drapelului tãrii si-a însusit propunerea lui N. Golescu, fostul pasoptist, “ca culorile sã fie asezate cum era la 1848, adicã vertical , în ordinea albastru, galben, rosu, care s-a pãstrat pânã azi . referindu-se la originea si semnificatia drapelului de stat, Mihail Kogãlniceanu preciza în sedinta parlamentului din 26 martie 1867 cã: “Drapelul tricolor, cum era astãzi, nu este drapelul Unirii Principatelor. El este un ce mai înalt. El este însusi drapelul neamului nostru, din toate tãrile locuite de români.

Rezultã de aici cã Mihail Kogãlniceanu si generatia sa primiserã tricolorul, prin traditie de la strãbuni si o datã cu el si explicatia însemnãtãtii pe care o reprezintã pentru toti românii. Este, deci, fãrã îndoialã cã în perioada modernã s-a pãstrat o traditie mai veche, din bãtrâni, a tricolorului. Dar unde se aflã izvorul de la care porneste traditia? În cartea istoricului german J. F. Neigebaur, consacratã Transilvaniei si publicatã la Brasov în 1851, se face mentiunea cã cele trei culori ale drapelului românesc sunt o mostenire de pe timpul Daciei Traiane.

Mergând înapoi, pe firul istoriei, constatãm cã cea mai veche însemnare despre tricolor, ca formând culorile Dacie, se aflã în Novella XI, datã la 14 aprilie 535 de împãratul Justinian (527 - 565) cu prilejul fixãri teritoriilor supuse Arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea , alãturi de regiuni din Panonia Secunda, pãrti din fosta Dacie românã, formatã din Dacia Cisdanubianã (Dacia Mediteraneea si Dacia Ripensis) si Dacia Transdanubianã, aceasta din urmã fiind alcãtuitã din tinuturile vecine cu Dunãrea, de la gura tisei pânã la vãrsarea Oltului, ale Banatului si Olteniei.
Decretul imperial, care stabilea si însemnele acestor teritorii, descrie astfel stema Daciei Justiniane: “Din partea dreaptã , în prima diviziune, scut rosu, în mijlocul cãruia sunt vãzute turnuri, însemnând Dacia de dincolo , în a doua diviziune, scut ceresc (de culoarea cerului, adicã albastru), cu semnele tribului burilor, ale cãrui douã laturi (margini) sunt albe, iar mijlocul (câmpul dintre cele douã scuturi) auriu (galben).

În acest simbol heraldic, scutul albastru, cu însemnele tribului burilor, reprezenta acea parte a Daciei Traiane aflatã încã sub stãpânirea efectivã a lui Justinian, respectiv Banatul si Oltenia de azi, sau fosta Dacie Malvensis, locuitã de buri, cel mai reprezentativ trib al dacilor, precum si o zonã a Transilvaniei, ce se întindea de-a lungul drumului comercial care ducea spre regiunile aurifere din Muntii Apuseni, unde sãpãturile arheologice au confirmat existenta asezãrilor romane pânã în secolul al VI-lea, adicã fosta Dacie Porolissensis. Scutul rosu, însemnând Dacia de dincolo , se referã la sudul si centrul Moldovei, altã parte a Daciei Traiane pe care Imperiul roman de rãsãrit o considera posesiune a sa , cel putin în principiu, aflatã însã în afara teritoriului detinut efectiv de cãtre romani. Precizarea Dacia de dincolo avea în vedere tocmai pozitia geograficã si politicã deosebitã a acestei pãrti a Daciei. Mijlocul auriu, respectiv câmpul galben dintre cele douã scuturi (rosu si albastru), reprezintã , fãrã îndoialã, Muntenia de astãzi sau fosta Moesie inferioarã.

Se stie cã armatele lui Justinian , urmãrind refacerea Imperiului roman în vechile lui hotare, au cucerit Africa de nord - vest de la vandali, Italia de la ostrrogoti, sudul Spaniei de la vizigoti, iar gepizilor le-a luat teritoriile dintre Tisa si Dunãrea de jos, întinzându-si stãpânirea în Banat, Muntii Apuseni, Oltenia si Muntenia. Imperiul roman de rãsãrit era exprimatã prin prezenta pe stema Daciei Justiniane a însemnelor tuturor provinciilor fostei Dacii Traiane, atât a celor de la sudul Carpatilor, cât si a celor de la nordul lor.

Prin urmare , cele trei culori, rosu la dreapta, galben la mijloc si albastru la stânga, din stema Daciei Justiniane, asezate în ordinea si în pozitia culorilor drapelului românesc de astãzi, se referã la Dacia Traianã, confirmând afirmatia lui J. F. Neigebaur cã tricolorul românesc este o mostenire de la începuturile mileniului întâi.

Transmise din generatie în generatie, ele dovedesc, împreunã cu celelalte mãrturii de culturã materialã, statornicia românilor în vatra în care s-au plãmãdit ca popor, prin simbioza daco - romanã, rezistenta lor în fata urgiei vremurilor si a valurilor succesive ale neamurilor migratorii, lupta neîntreruptã pentru afirmarea idealurilor de unitate si independentã.

Puternic legati de traditiile si marile virtuti ale înaintasilor , românii au pãstrat neîntinate , cu demnitatea ce le e caracteristicã, vechile culori ale Daciei Traiane (rosu, galben, si albastru), dar obligati sã trãiascã timp îndelungat despãrtiti în trei principate - Moldova , Muntenia si Transilvania - , i au fãcut din fiecare culoaare câte un stindard pentru fiecare principat, expresie a vechimi si dãinuirii lor pe pãmântul strãmosesc, pe care nu l-au pãrãsit niciodatã, iar din reunirea acestora pe acelasi drapel, adicã din tricolor, simbolul unor grele si necontenite eforturi pentru realizarea unitãtii nationale.

Steagul Moldovei, având bourul, pe o parte, si Sf. Gheorghe cãlare pe un cal alb în luptã cu balaurul, pe cealaltã parte, era de culoare rosie. Fãurit probabil de Bogdan I (1359 - 1365), la întemeierea tãrii, care a preluat culoarea rosie, transmisã de traditie, din vremea Daciei Traiane, el a fost pãstrat identic de urmasii sãi în domnie. În timpul lui Stefan cel Mare (1457 - 1504), steagul era din atlas rosu . si avea reprezentat, pe o fatã, pe Sf. Gheorghe încoronat de doi îngeri, stând în jilt si cu picioarele supunând un balaur cu trei capete , iar pe cealaltã fatã era reprodusã stema tãrii (capul de bour). Steagul domnesc al lui Ieremia Movilã (1595 - 1606), capturat de Mihai Viteazul, în martie 1601, în lupta de la Gorãslãu, avea fondul rosu. cu o bordurã galbenã deschisã, iar la mijloc capul de bour. Cãlãtorii poloni în trecere spre Constantinopol, Samuel Twardowski, la 1622 si Ioan Gnindski, la 1677, îl mentioneazã ca fiind din damasc si din aceeasi culoare rosie.Pe un document emis la 1817 de Scarlat Calimahi (1812 - 1819) se vãd în culori douã steaguri rosii. În timpul lui Mihail Sutu (1819 - 1821) pe stindardele moldovei apare Sf. Gheorghe cãlare, pe fond rosu. La fel, steagul armatei moldovenesti sub Mihail Sturdza (1834 - 1849) avea bourul în mijloc si în fiecare colt câte un pãtrat mare rosu iar cel al lui Alexandru Grigore Ghica (1849 - 1856) era în întregime rosu, cu o cruce albastrã în centru.

În Muntenia, steagul cel mare al tãrii pe timpul lui Mihail Viteazul (1593 - 1600), descris de cavalerul italian Ciro Spontini, era din damasc galben - auriu, cu vremea decolorat în alb, având la centru o acvilã neagrã, stând pe o ramurã verde de ienupãr si tinând în cioc o cruce patriarhalã rosie. Acelasi stindard galben - alburiu e mentionat - fãrã sã fie si descris - de douã stiri de origine polonezã, din 19 si 29 mai 1600, relative la lupta de la Hotin, dintre Mihai si Movilã. Documentele vremii ne vorbesc despre pretuirea pe care a acordat-o ilustrul voievod steagului tãrii, în care neîndoilenic vedea întrupatã glia strãmoseascã, Pentru apãrarea cãreia lupta. Nici în momentele grele , nici în clipele în care era pusã în cumpãnã însãsi viata sa, Mihai Voievod n-a uitat de steag. Este semnificativ faptul cã dupã bãtãlia de la Mirãslãu, din septembrie 1600, cu imperialii comandanti de Basta, în care sortii nu i-au surâs, Mihai nu s-a retras de pe câmpul de luptã pânã nu i s-a adus steagul tãrii, pe care, strângându-l la piept, l-a luat cu sine. [

Acest steag cu câmpul galben, ce “era foarte vechi si privit de romani ca sfânt”, dupã cum precizeazã acelasi Spontoni, fusese “semnul si marca cea mai importantã a Tãrii Românesti” sub Neagoe Basarab (1512 - 1521) si Vlad Tepes (1456 - 1462) si îl însotise pe Mircea cel Bãtrân (1386 - 1418) si pe voievozii de dinaintea luui pe câmpurile de bãtãlie fiind cu sigurantã o mostenire de la Basarab cel Mare (1317 - 1352), care-l primise, La rândul sãu, prin traditie, din vremea Daciei Traiane si-l pãstrase la întemeierea tãrii , ca simbol al legãturilor cu înaintasii.

Salvat de Mihai Viteazul dupã înfrângerea de l Mirãslãu, el a fost pãstrat cu mare cinste si de Radu Serban (1602 - 1611), ca steag al tãrii în vremea domniei sale. Relatând primirea la Târgoviste a contelui Camillo Cavriolo, trimis de împãratul Rudolf -II- pentru a duce lui Radu Vodã stindardul imperial, o datã cu confirmarea titlului de principe al imperiului, tot Spontoni aratã cã a marea ceremonie care a avut loc atunci la curtea domneascã, a fost vãzut si steagul cel mare al tãrii, din damasc galben - alburiu, socotit sfânt, si pe ccare voievodul a poruncit sã fie purtat înainte..

Datoritã asupririi nationale la care au fost supusi de stãpânirea maghiarã si apoi de cea austro - ungarã, români ardeleni desi constituiau majoritatea populatiei si erau locuitorii autohtoni ai Transilvaniei, n-au avut posibilitatea sã-si aleagã singuri culoarea drapelului si n-au fost reprezentanti printr-un simbol aparte pe steagul si stema principatului, nici în evul mediu si nici în epoca modernã. Ei au avut, totusi, un simbol propriu, culoarea albastru .- azur (cer), mostenitã din vremea Daciei Traiane, pe care, dacã n-au putut s-o impunã pe însemnele heraclidice ale tãrii, datoritã împrejurãrilor vitrege ale istoriei, au pãstrat-o pe stemele de familie si au transmis-o , astfel, din generatie în generatie, ca expresie a vechimii si înfrãtirii lor cu glia strãbunã.

În sprijinul celor de mai sus, mentionãm cã în perioada dominatiei maghiare, în timp ce stemele acordate nobililor sasi si unguri au în majoritatea lor culoarea rosie, cele date familiilor de origine românã sunt în exclusivitate de culoare albastru -azur (cer). În colectia heraclitticã J. Siebmcher, de pildã, unde sunt publicate aproape 2500 de steme acordate nobililor din Transilvania, apar , pe lângã armenii, maghiare, sãsesti si secuiesti, peste 500 de steme ale familiilor nobile românesti, care se prezintã sub forma unui scut având ca mobile, într-un câmp întotdeauna de azur (albastru), osteni cãlãri sau pedestri, înarmati cu spade drepte sau curbe, luptând împotriva unor turci, precum si felurite animale si diverse alte însemne. De altfel, culoarea albastrã a fost introdusã si pe însemnele heraclitice ale unor familii boieresti din Muntenia si Moldova, tocmai pentru a desemna detinerea unor posesiuni în Transilvania si, totodatã, legãturile existente în evul mediu între tãrile române. În stema familie Vãcãrescu, de exemplu , apare ca o dovadã a apartenentei districtului Fãgãras la Tara Româneascã, o cetate crenelatã , având arborat, în dreapta sus, un drapel albastru. [

Se poate, deci, afirma cã adunarea la un loc , pe acelasi drapel, a celor trei culori, rosul românilor moldoveni, galbenul românilor munteni si albastrul . azur al românilor transilvãnenii, reprezintã o singurã tarã, alcãtuitã din provinciile ei Moldova, Muntenia si Transilvania si un singur popor… Nu mai încape nici o îndoialã cã la acest adevãr se gândea Mihail Kogãlniceanu când spunea, în 1867, cã tricolorul românesc înseamnã “neamul nostru, din toate tãrile locuite de români”.

Dar cine este autorul contopirii celor trei culori într-un singur drapel si când s-a înfãptuit acesta? Cercetarea istoricã ne conduce, cum e si firesc, la Mihail Viteazul, primul unificator al tãrilor românesti, care a întrunit sub sceptrul sãu, în anul 1600, stãpânirea Munteniei, a Transilvaniei si a Moldovei.
Privitã în contextul realitãtilor politice ale vremii , unirea tãrilor române, realizatã prin cugetul militar si iscusinta diplomaticã a lui Mihai Viteazul , apare ca expresia concretã a polarizãrii în jurul lui a întregului popor român, ce avea constiinta unitãtii sale. Tocmai existenta constiintei unitãtii de neam la românii din cele trei principate, a apartenentei lor la acelasi unic popor, dorinta lor de unire într-un singur stat, explicã optiunea lui Mihai pentru înfãptuirea “planului daci”, care-si propunea sã reconstituie în formã româneascã vechea unitate politicã pe care o reprezentase Dacia în antichitate.
Cãlãuzit de dorinta de a-i uni pe toti românii sub un singur stindard, temerarul conducãtor, care se intitula “Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Tãrii Românesti si Ardealului si a toatã Tara Moldovei”, a fãurit drapelul national prin contopirea culorilor de pe steagurile celor trei principate românesti, care de la el a devenit simbolul unitãtii noastre nationale. Aceastã constatare se bazeazã pe cercetarea diplomelor si a stemelor pe care Mihai Viteazul le-a acordat , potrivit obiceiurilor vremii, dupã bãtãlia de la Stalingrad, din 18 octombrie 1599, atât vitejilor boieri munteni cât si nobililor români si unguri din Transilvania care i s-a alãturat. Pe diploma acordatã lui Preda Buzescu, de pildã, apare un scut militar timbrat de un coif închis cu gratii, pe care stã o coroanã anticã, din care apare figura unui leu. De pe coama coifului si de sub coroanã iese o flamurã cu aspect de mantie, în trei culori asezate vertical, albastru la dreapta (steagul românilor transilvãneni ), galben la mijloc (steagul românilor munteni) si rosu la stânga (steagul românilor moldoveni)

Se cunosc pânã acum peste 20 de diplome eliberate de cancelaria lui Mihail din Transilvania, în anii 1599 si 1600, cu steme care au tricolorul albastru, galben si rosu pe lambrechine, iar la unele si pe scuturi. Descoperirea în viitor a unor noi diplome si acte emise de marele voievod va întãri afirmatia cã drapelul astfel îmbinat, prin gruparea în jurul culorii galben, asezatã la mijloc, a celor albastru si rosu, toate dispuse vertical a fost fãurit de Mihai Viteazul care, unind cu Tara Româneascã mai întâi Transilvania si apoi Moldova, a refãcut în formã româneascã integritatea vechii Dacii si a reînviat tricolorul din epoca românã, conferindu-i valoare de simbol al unitãtii noastre nationale, Pentru înfãptuirea uniri într-un singur stat a românilor din cele trei principate, Mihai Viteazul a luptat pânã la sacrificiul suprem al vietii sale pe câmpia de lângã Turda, El a cimentat, astfel, aceastã unire si a sfintit drapelul national cu sângele sãu.

Biruintã temporarã din punct de vedere politico - militar, izbânda lui Mihai avea sã dureze , însã , în planul constiintei nationale. Cei ce si-au asumat dupã Mihai conducerea tãrilor române au cãutat, în functie de împrejurãrile istorice, sã-i urmeze pilda, iar tricolorul românesc fãurit de el a fost pãstrat cu sfintenie secole de-a rândul si transmis din generatie în generatie, întruchipând pânã azi idealul de peste veacuri al unitãti tuturor românilor.
În perioada de dupã Mihai Viteazul , datoritã stabilitãtii interne, Tara Româneascã va continua sã îndeplineascã rolul de portdrapel al luptei pentru neatârnare si al unitãti românesti. De aici vor porni cele mai multe initiative atât pe plan politic , cât si spiritual. Faptul s-a reflectat si pe tricolor, unde culoarea galbenã, reprezentându-i pe românii munteni, este asezatã la mijloc, fiind încadratã, de-o parte si de alta, de culoarea rosie si de cea albastrã, atestându-se si în felul acesta cã unirea tuturor românilor s-a fãcut având Tara Româneascã , cu capitala ei Bucuresti, drept centru de activitate si realizare politicã a unitãtii nationale.

Nesemnalat în documentele primelor trei decenii ale secolului al XVII-lea, tricolorul reapare în timpul lui Matei Basarab (1632 - 1654), ales domn al Munteniei f&atildde;rã învoirea Portii, dar pe care sultanul a fost nevoit sã-l mentinã în scaun de teama puterii militare a tãrii , precum si a aliantei cu Transilvania, aflatã la rândul ei în relatii de bunã întelgere cu Moldova. EL s-a manifestat permanent ca un adversar al Imperiului otoman, fatã de care a pãstrat o atitudine demnã, fiind hotãrât la nevoie sã reziste cu armele. În acest sens, rezidentul habsburgilor la Constantinopol, Rudolf Schmidt, scria în 1643 cã turcii “se tem de Matei si-l considerã aproape ca pe un al doilea Mihai Vodã Cu ajutorul ostirii, mereu gata de actiune, el a înlãturat douã încercãri otomane, în 1636 si 1647, de a-l scoate din domnie.

Desigur , domnul muntean era constient cã restaurarea deplinã a independentei tãrii devenea posibilã numai printr-o actiune comunã a celor trei tãri românesti, capabile sã întreprindã cu succes o ofensivã de proportii care sã înlãture dominatia Imperiului otoman. Iatã de ce, în timpul sãu, relatiile politice dintre Muntenia si Transilvania au îmbrãcat forma unui tratat de aliantã, încheiat la 17 iulie 1635, care a fost reconfirmat si întãrit în mai multe rânduri (1637, 1638, 1640 si 1647). În pofida unor situatii conflictuale cu Moldova, între cele trei tãri românesti s-a ajuns , totusi, la un sistem de aliantã comunã sub forma întelegerilor bilaterale dintre Transilvania si celelalte douã tãri, iar în urma împãcãrii intervenite la 1644 între domnul muntean si cel moldovean , s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã sub forma întelegerilor bilaterale la 1644 între domnul muntean si cel moldovean, s-au ivit posibilitãti mai mari de actiune comunã. În cadrul aliantei dintre cele trei tãri românesti , încheiate în scopul luptei de eliberare de sub dominatia otomanã, Matei Basarab, care afirmase încã din 1632 cã “de cine ne vom teme dacã tãrile noastre vor pãstra buna întelegere de pânã acum? În afarã de Dumnezeu, de nimeni, se bucura de multã autoritate , contemporanii numindu-l “prea luminatul stãpân si voievod al acestor tãri dacice”.

Strãdaniile lui Matei Basarab de refacere, pe calea diplomaticã a aliantelor, a unitãtii tãrilor române, întreruptã prin moartea lui Mihai , n-a concretizat si în reintroducerea tricolorului, într-o formã permisã de împrejurãrile vremii, printre însemnele oficiale ale autoritãtii domnesti. Se cunosc pânã acum douã documente de la Matei Vodã care au pecetea legatã cu un snur în culorile drapelului national. Sigiliul cel mare rotund al Tãrii românesti, de pildã, confectionat din cearã rosie, este atasat hrisovului din 27 noiembrie 1640, prin care un numãr de mãnãstiri pãmântene au fost scoase de sub închinarea cãtre Locurile Sfinte, cu un snur împletit din mãtase rosie galbenã si albastrã . Era si firesc ca un asemenea document , prin care se adopta o mãsurã importantã pentru tarã, o adevãratã secularizare, constând din ridicarea drapelului unor mãnãstiri de la Muntele Athos de a exploata averile a 22 de mãnãstiri românesti închinate acestora, sã fie scris în limba românã, sã aibã monograma si iscãlitura tricolorului, mãrturie a aspiratiilor poporului nostru spre unitate si independentã. Tot cu un snur de mãtase rosie, galbenã si albastrã este atasat sigiliul mijlociu al voievodului muntean la hrisovul din 20 august 1648, prin care se fãcea unele danii Mãnãstirii Radu Vodã si, desigur , asemenea documente având tricolorul drept legãturã a pecetii de pergament, trebuie cã au mai fost emise de cancelaria lui Matei Basarab, dar, fie cã nu ni s-au pãstrat, fie cã n-au fost încã descoperite. Credem , însã, cã numai si aceste douã exemple fac pe deplin dovada cã si Matei Basarab, în conditiile istorice ale domniei sale, a dat expresie nãzuintelor de veacuri ale românilor cãtre unitate si neatârnare, sintetizate în tricolor, fãcând din însemnul national imbold în realizarea acestora si, totodatã , mijloc de a le transmite urmasilor.

Continuând opera înaintasilor , de apãrare a intereselor tuturor românilor, Serban Cantacuzino (1674 - 1688) a croit si el planuri de eliberare de sub jugul otoman a celor trei tãri surori si de unire a lor într-un singur stat, sub conducerea sa voind, ca si Matei Basarab, sã-l imite în aceastã privintã pe Mihai Viteazul….. În acest scop, el a încheiat, la 1 iunie 1685, la Fãgãras , “în numele traditiei de prietenie si apropiere a celor douã tãri un tratat de aliantã vesnicã cu Mihail Apaffi al Transilvaniei. Cei doi principi se angajau sã se ajute reciproc de orice lovituri îndreptate împotriva lor, fie de turci, fie de alte puteri. În anul urmãtor, Serban Vodã, dupã ce a mijlocit înscãunarea lui Constantin Cantemir (1685 - 1693), a închinat cu acesta la Bucuresti o întelegere de aderare a Moldovei la alianta perpetuã dintre Muntenia si Transilvania.

Fãurirea blocului antiotoman al celor trei tãri române, pe baza întelegerilor bilaterale initiate de Serban Cancatuzino în anii 1685 si 1686, care a avut o mare importantã în lupta poporului nostru pentru unitate si independentã, a fost prefiguratã de introducerea tricolorului pe steagul Tãrii Românesti. Cel trei culori ale drapelului national, exprimând idealul de unitate al românilor de pretutindeni, se pot si astãzi vedea pe steagul care l-a însotit pe Serban Cantacuzino la asediul Vienei.

Dupã cum se stie , în anul 1683 turcii au împresurat Viena, piedica cea mai de seamã în calea pãtrunderii lor în inima Europei, cerând si voievozilor români, în virtutea vechilor obligatii fatã de Poartã, sã participe la aceastã expeditie. Desi au fost obligati de turci sã lupte împotriva crestinilor, ei au actionat în sprijinul asediatilor, prin scoli încurajatoare sau prin interventii militare simulate. Sub zidurile Vienei s-a realizat atunci o actiunea anti otomanã româneascã e drept mascatã - care izvora dintr-un imbold de solidaritate etnicã si crestineascã. Cel mai activ în aceastã actiune a fost Serban Cantacuzino, convins cã o loviturã puternicã primitã de turci la Viena , departe de bazele lor, putea fi decisivã. Pasivitatea domnului moldovean Gh. Duca, dar mai ales actiunile lui Serban Cantacuzino au contribuit într-o mãsurã însemnatã la salvarea Vienei, oferind crestinilor rãgazul necesar pentru regruparea fortelor si pentru declansarea contraofensivei, Prevãzând sfârsitul dezastruos al expeditiei, Serban Vodã s-a gândit sã lase locuitorilor orasului un semn care sã le aminteascã de sprijinul prietenesc acordat de el în timpul asediului turcesc, acesta fiind, dupã obiceiul românesc al vremii, o troitã, adicã o cruce. El a poruncit oamenilor lui sã facã o cruce mare de stejar având sculptatã în mijloc icoana Maicii Domnului, iar dedesubt o inscriptie latineascã ce arãta cât de mari erau simpatiile lui pentru cauza crestinitãtii, pe care a ridicat-o chiar pe locul unde îsi avusese tabãra.

Odatã cu aceastã cruce, Serban Cantacuzino a lãsat pe câmpul de luptã de sub zidurile Vienei si un steag, care a ajuns mai târziu la Muzeul din Drezda. De unde a fost adus în 1937 , în tarã si expus la Muzeul Militar din Bucuresti. El este de mãtase, din trei fâsi orizontale cusute între ele cu atã galbenã si are o singurã fatã, fiind lipsit de un suport de pânzã. În mijloc se aflã Mântuitorul Iisus Hristos, asezat pe tronul împãrãtesc, tinând cu o mânã Sf. Evanghelie deschisã, sprijinitã pe genunchi, pe care se aflã o inscriptie, iar cu cealaltã binecuvânteazã. În dreapta Mântuitorului, sus, se aflã scris în româneste “Vitejia dreaptã sã birueascã”, iar dedesubt trei stele cu câte sase raze. Desi s-a deteriorat cu vremea, cele trei culori ale drapelului românesc se pot si astãzi usor distinge. Câmpul steagului este galben auriu, Haina cu care este îmbrãcat Domul Hristos este rosu aprins, iar vesmântul de deasupra albastru - azur. Aceleasi culori apar si pe detaliile steagului. Astfel nimbul , gulerul, brâul si dunga ce uneste umãrul cu brâul hainei Mântuitorului sunt galbene. Marginile cãrtii, perna de pe scaun si inscriptia din dreapta sunt rosii, identice cu haina Mântuitorului. Fata, mâinile si picioarele Domnului Iisus Hristos sunt rosu - Bordeaux, iar jiltul si cele trei stele rosu - brun s-au sepia Steagul trebuie sã fi avut pe cealaltã fatã, care astãzi nu se mai poate vedea din cauza suportului de pânzã ce i-a fost aplicat, o cruce asemãnãtoare celei de stejar. Cãreia i-a servit cu sigurantã ca model, precum si icoana Maicii Domnului si stema Tãrii Românesti. .

Iatã, deci, cã si Serban Cantacuzino a exprimat prin tricolor, transpus pe steagul tãrii dupã obiceiul vremii, printr-o scenã din iconografia bisericeascã, constiinta unitãti de neam, limbã si teritoriu, de viata economicã si spiritualã, care lega pe români din cele trei principate, ducându-i deseori pe acelasi câmp de luptã împotriva dusmanilor, iar pe voievozii lor la initierea unor actiuni diplomatice si militare comune. Desi n-a ajuns sã-si punã în aplicare planul sãu de luptã , deoarece a murit pe neasteptate, Serban Vodã are meritul de a fi trasat coordonatele politicii externe ale celor trei tãri române, deschizând calea pe care o vor urma Constantin Brâncoveanu, în Muntenia si Dimitrie Cantemir, în Moldova.

Nepot si succesor al lui Serban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714) a avut, datoritã abilitãti sale politice, una dintre cele mai lungi domni din istoria Tãrii Românesti.
Întelegând cã prin forta armelor nu va putea înlãtura stãpânirea turceascã, Constantin Brâncoveanu a cãutat , pe cãrãrile deseori întortochiate ale diplomatiei, sã încadreze tara în marile aliante antiotomane, sã o apropie de Habsburgi sau de Rusia, urmãrind , astfel, sã restaureze drepturile suverane ale Tãrii Românesti. Încercând sã profite atât de rivalitatea Austro - turcã cât si de cea rusoo - turcã, pentru a putea pãstra neatârnarea tãrii, Constantin Brâncoveanu a initiat sisteme de aliantã si de negocieri de tratate. Tratatul pregãtit de Serban Cantacuzino cu Habsburgii a fost primit si de Brâncoveanu, care a acceptat suzeranitatea Austriei în schimbul recunoasterii de cãtre acesta a independentei Tãrii Românesti. În acelasi timp, pãstrând supunerea fatã de Poartã, el a întretinut raporturi strânse si cu Rusia care au dus la încheierea unui tratat prevãzând sprijin în vederea eliberãrii de sub dominatia otomanã. O întelegere asemãnãtoare fusese încheiatã cu Rusia si de Dimitrie Cantemir domnul Moldovei.
Este semnificativã , în acest context, prezenta tricolorului românesc pe stema domnului muntean, alcãtuitã în 1695 cu prilejul acordãrii titlului de principe al imperiului de cãtre Leopol I. Ea constã dintr-un scut în mijlocul cãruia se aflã un cãlãret costumat ca un ostas din legiunile romane, tinând în mâna dreaptã o spadã în vârful cãreia se aflã un cap de turc. Pieptarul cãlãretului este rosu, coiful, sabia si sandalele acestuia, precum si frâul si saua calului sunt galbene iar fondul scutului este albastru.

Asocierea celor trei culori ale drapelului national pe stema familiei Brâncoveanu nu poate fi în nici un caz întâmplãtoare, dacã ne gândim la dragostea de glie si de neam a voievodului muntean , la idealurile care i-au cãlãuzit domnia, între care mentinerea neatârnãrii si înfãptuirea unitãtii românesti, de la care i s-a si tras mazilirea, urmatã de tragicul sfârsit, în 1714 la Constantinopol, împreunã cu cei patru fii ai sãi, suportat cu demnitate si cu o remarcabilã tãrie sufleteascã.

În a doua jumãtate a secolului al XVIII - lea , tricolorul apare si în Moldova pe stema familiei Ghica.
Uciderea de cãtre turci, în octombrie 1777 , a lui Grigore III Ghica, , aflat al a doua domnie în Moldova, dupã ce ocupase mai înainte si tronul Munteniei, pentru cã a protestat energic si în mai multe rânduri împotriva anexãri Bucovinei de cãtre Imperiul habsburgic cu acordul Înaltei Porti, a fost exprimatã simbolic prin introducerea pe stema acestei familii a “lacrimilor de argint”, element heraldic semnificativ pentru tragicul sfârsit al domului, precum si al tricolorului, sugestiv în a exprima împotrivirea lui fatã de stirbirea unitãtii teritoriale si autonomiei tãrii. Stema familiei Ghica cuprinde, în registrul superior, 12 lacrimi de argint, dispuse sase cu vârful în jos, fatã de alte sase în pozitie inversã, iar în registrul inferior, tãiat si despicat, în dreapta pe albastru, acvila cruciatã de aur (galbenã), iar în stânga pe rosu, capul de bour, de asemenea de culoare galbenã.
Dupã rãscoala tãranilor români din 1784 , care a urmãrit pe lângã desfiintarea servitutiilor apãsãtore si emanciparea nationalã , iar Horea, conducãtorul ei, gândindu-se chiar, dupã cum ne informeazã traditia, la refacerea vechii Dacii, prin unirea Transilvaniei cu celelalte douã principate românesti, înregistrãm la începutul secolului XIX - lea, în Tara Româneascã, o altã mare ridicare la luptã, sub conducerea lui Tudor Vladimirescu, pentru scuturarea dominatiei strãine si cucerirea libertãtii nationale.

Caracterul national al Revolutiei din 1821, de luptã pentru neatârnarea poporului român, atât împotriva dominatiei Imperiului Otoman ce încãlcase prevederile stabilite prin Capitulatii, cât si a altor imperii care îsi întinseserã stãpânirea asupra unor însemnate teritorii românesti si nu-si ascundeau intentiile spre noi imixtiuni, a fost înscris în programul ei politic, formulat în Proclamatiile de la Pades si de la Bucuresti, si s-a reflectat si în includerea tricolorului pe steagul ridicat de Tudor.

Flamura steagului este alcãtuitã din douã bucãti de mãtase, una albã si cealaltã albastrã, suprapuse si cusute pe margini. Numai partea de culoare albã are însemne heraldice, ea constituind fata steagului, pe când cea albastrã era nepictatã si reprezenta spatele acestuia. În mijlocul câmpului alb al fetei steagului, la partea superioarã, este zugrãvitã Sfânta Treime: Dumnezeu - Tatãl si Dumnezeu - Fiul si deasupra Sfântul Duh în chip de porumbel. În dreapta Mântuitorului se aflã Sf. Mucenic Teodor Tiron, patronului Tudor Vladimirescu , iar în stânga Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtãtorul de biruintã. Sub Sfânta troitã, în mijlocul unei ghirlande din frunze de laur (dafin) se aflã acvila cruciatã, cu zborul jos, stema Tãrii Românesti.

Cele trei culori ale drapelului national sunt incluse subtil, dar perfect vizibil , în cromatica vesmintelor purtate de personajele cu valoare simbolicã de pe steag, în ordinea si gruparea lor de astãzi, asa cum este corect , rosu la margine, pe mantia lungã a Sf. Gheorghe, galben la mijloc, fustanela lui Dumnezeu Tatãl, si albastru la hampã, pe fustanela Mântuitorului.

Tricolorul de pe flamurã îl regãsim si pe ciucurii cu care erau împodobit stindardul. Trei la numãr, împletiti din fire de mãtase de culoare rosu, galben si albastru, ei erau dublu etajati si aveau cât e o micã sferã de argint masiv la capete. Fiind detasabil, si deci, independenti de steag 46 , ciucuri , spre deosebire de flamurã, au fost executati fãrã nici o discretie în culorile nationale a cãror îmbinare este cum nu se poate mai expresivã, tricolorul apãrând aici în toatã mãretia si splendoarea lui.

Asadar, stindardul cel mare al Revolutiei din 1821 simboliza, prin tricolor, ideea de unitate si independentã a “tot norodul românesc”, fiind, în acest sens, un mesaj pentru viitor ce venea precum se stie, din veacurile trecute si care va dobândi noi dimensiuni în deceniile urmãtoare.
La numai câtiva ani dupã introducerea în 1834, de cãtre Alexandru Dimitrie Ghica, a culorilor nationale pe steagurile ostirii muntene, în Transilvania, la marea adunare de la Blaj din 3 / 15 mai 1848, deasupra multimi se va înãlta demnã “flamura cea mare tricolorã a natiunii române”, pe care erau însemnate cuvintele “Virtutea românã reînviatã”. Era un steag mare , confectionat cu o sãptãmânã mai devreme si declarat drept drapel national de Conferinta de la Sibiu din 26 aprilie - 8 mai 1848, dovedindu-se si prin aceasta cã si români erau o natiune cu aceleasi drepturi la viatã proprie ca si celelalte natiuni ale principatului. El era expresia idealului de independentã nutrit cu ardoare de cei reuniti pe câmpia Blajului, numitã de atunci Câmpia Libertãtii si, în acelasi timp, simbolul unitãtii nationale. Întelegându-i mesajul si impresionat de entuziasmul si emotia cu acare multimea de pe întinsul Câmpiei Libertãtii s-a strâns sub faldurile lui, cãrturarul Sas Stephan Ludwig Roth , aflat de fatã la acea grandioasã manifestare, afirma cã “Desi drapelul national nu a fost ridicat atât de sus ca sã fie vãzut de la Dunãre, totusi, cunoscând comunitatea spiritualã unitã, cred cã fluturarea acestor culori aici , în cest loc, trebuie sã fi produs bãtãi de inimã la Bucuresti si Iasi”.

Traditia nationalã ne informeazã cã un steag semãnãtor, având culorile asezate orizontal, în ordinea albastru, galben , rosu, ar fi servit si lui Avram Iancu. În acelasi timp, în Tara Româneascã , asa cum arãtam la 14 iunie 1848, ca rezultat al triumfului revolutiei, tricolorul, având înscrisã deviza” Dreptate, frãtie” se instituia ca steag national. La mai putin de un deceniu de la revolutia pasoptistã, în 1857, Divanurile Ad-hoc din Moldova si Muntenia exprimau vointa unirii românilor din cele douã principate într-un singur stat, devenit realitate la 24 Ianuarie 1859.

Era firesc ca tricolorul, simbolul peste timp al unitãtii românesti, sã însufleteascã lupta pentru fãurirea statului national român modern. Reintrodus de Barbu Stirbei (1849-1856) pe drapelele armatei muntene, dupã ce fusese scos din folosintã din Cãimãcãmie, tricolorul va reapare si în Moldova în perioada luptei pentru unirea Baronului Talleyrand de Perigord, presedintele Comisiei europene de supraveghere a constituirii Divanurilor Ad-hoc, scria în 1857 contelui Walewski, ministrul de externe al Frantei, cã în drumul sãu spre Iasi a fost întâmpinat la Bacãu de peste trei mii de oameni purtând pieptare cu tricolorul national al unirii, iar la intrarea în capitala Moldovei a fost primit de populatia orasului care avea în frunte pe mitropolit, pe episcopii si nouãzeci de preoti, toti îmbrãcati în haine negre si având brâie si cocarde tricolore.

Înfãptuirea unirii Munteniei cu Moldova, la 24 Ianuarie 1859, care a reprezentat actul de vointã al întregii natiuni române, încununarea luptelor purtate de atâtea generatii de înaintasi si, în acelasi timp, temelie pentru cucerirea independentei si desãvârsirea statului national unitar, prin unirea cu România a celorlalte provincii aflate sub dominatie strãinã, trebuie întãritã printr-o serie de reforme largi si radicale. I-a revenit lui Alexandru Ion Cuza misiunea istoricã de a da viatã cerintelor legate de consolidarea statului national. Domnul Unirii a initiat un vast program de mãsuri care au modificat structural aspectul societãtii românesti. Între acestea s-a înscris, la loc de cinste, reintroducerea oficialã a tricolorului ca drapel national al Principatelor Unite.
Adoptarea tricolorului cãpãta în noile conditii sensuri mai adânci, care aveau sã fie exprimate de însusi domnitorul Cuza, la 1 septembrie 1863, în discursul tinut cu ocazia înmânãrii noilor drapele unitãtilor militare: “Steagul e România, acest pãmânt binecuvântat al patriei, stropit cu sângele strãbunilor nostri si îmbelsugat cu sudoarea muncitorului. El este familia, ogorul fiecãruia, casa în care s-au nãscut pãrintii nostri si unde se vor naste copiii vostri … Steagul e totodatã trecutul, prezentul si viitorul tãrii, întreaga istorie a României!

El avea încã culorile redate orizontal, în ordinea rosu sus, galben la mijloc si albastru jos. Pe una din fetele steagului era imprimatã stema Principatelor Unite, iar dedesubt înscrise cuvintele pline de semnificatie: “Unirea Principatelor. Fericirea Românilor”.
Prin Constitutia din 1866 si prin legile pentru fixarea armeriilor României din 1867 si 1872 s-a stabilit ca tricolorul sã aibã culorile asezate vertical, în ordinea albastru alãturi de hampã, galben la mijloc si rosu la margine “flotând” liber în aer, iar în centrul uneia din fete stema tãrii”.

Tricolorul, astfel instituit, avea sã triumfe la 9 Mai 1877, când Parlamentul României, într-un glas cu întreaga natiune, a proclamat independenta noastrã de stat. Cã independenta de stat a fost gândul ce domina cugetele si simtãmântul ce încãlzea inimile, au dovedit-o lunile eroice care au urmat acelei zile mãrete. Un întreg popor a actionat ca un singur om însufletit de o unicã hotãrâre, sã-si cucereascã neatârnarea. Statul român si-a cucerit independenta deplinã prin sângele ostasilor sãi, alãturi de care s-au jertfit si fratii lor din teritoriile aflate sub stãpânire strãinã, veniti sã lupte sub stindardul tricolor al tãrii în care vedeau viitoarea lor patrie.

Cucerirea independentei de stat a României a dat un puternic imbold miscãrii de eliberare nationalã a românilor din Transilvania , constituind o premisã importantã a desãvârsiri unificãrii national statale, ce se va înfãptui la 1 Decembrie 1918. În acea memorabilã zi, semintia lui Decebal si Traian si-a dat întâlnire între zidurile Alba Iuliei, devenitã neîncãpãtoare. Îndreptându-se din toate pãrtile si de pe toate vãile Transilvaniei spre cetatea Albei , pe jos sau cãlãri, cu trenurile si cãrutele, asemenea fluviului care îsi adunã apele din vãrsarea râurilor într-o singurã matcã, miile si zecile de mii de români, îmbrãcati cu cele mai frumoase straie nationale, purtând steaguri tricolore confectionate din pânzã de casã si citind “Desteaptã-te române” si “Pe-al nostru steag e scris Unire”, au venit sã afle, prin glasul autorizat al alesilor lor, supremul testament al tuturor generatiilor bimilenarei noastre istorii, proclamarea libertãtii lor nationale, dreptul lor de a trãi liberi si demni pe strãvechiul lor pãmânt, de a aseza temelii trainice unitãtii lor national statale. Au venit, de asemenea, si cei de altã nationalitate, pe care soarta îi asezase alãturi de ei , animati de dorinta de a clãdi împreunã un viitor mai bun pentru toti fii acestui pãmânt, un viitor de prosperitate, întemeiat pe dreptate, respect si colaborare reciprocã.

Erau acolo, aievea coborâti parcã de pe columnã, din hrisoave, peceti si steme, plãiesii lui Stefan , mosnenii lui Mihai , motii lui Horea si ai lui Iancu, pandurii lui Tudor, luptãtorii pasoptisti, fãuritorii Unirii de la 1859 si dorobantii de la 1877. Un popor întreg dorea fierbinte unirea si era ferm hotãrât s-o înfãptuiascã. Tricolorul românesc pãstrat cu pietate din zilele glorioase ale lui Mihai Viteazul si Avram Iancu, s-a înãltat demn în acea zi , îndemnându-i pe românii din cele ptru unghiuri sã se uneascã spre a putea birui în lupta lor dreaptã. De la vlãdicã pânã la opincã, mai bine de 100.000 de bãrbati si femei, tineri si bãtrâni, sub faldurile tricolorului ce strãlucea mândru în lumina blândã a iernii, au aclamat o zi întreagã mãretul ideal împlinit, unirea pentru toate veacurile a Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Români. Un vis de veacuri biruise. Era mare izbânda. Asteptatã si pregãtitã de lucrarea multor generatii, era fireascã venirea ei. Roata istoriei a fost definitiv învârtitã, prin vointa si puterea poporului, cu spita dreptãtii spre viitorul demn al neamului românesc.

Fãurirea statului national unit la 1 Decembrie 1918 a avut o înrâurire profundã asupra întregii evolutii a societãti românesti, a creat conditii noi pentru dezvoltarea economicã, politicã si socialã a României, pentru apãrarea independentei si suveranitãtii patriei, pentru întãrirea unitãtii nationale.





#3837 (raspuns la: #3812) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un roman din New York..mai de demult,dar cu inima acolo ! - de (anonim) la: 06/03/2004 19:56:03
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
" Romani, maghiari , sarbi si de alte nationalitati...din Romania , desigur " !
Va spune ceva aceasta lozinca ? ...Hmmmmm !
Si uite-asa mi se perinda prin fata ochilor viata mea traita timp de 28 de ani in Romania . Cind pe vremuri invatam cu "tandarica" sa batem tobele ,copil fiind paduri cutreieram-citit-strazi si case de "culturi" si sa cint la chitara ( acum intelegeti cine sunt ?..., poate nu, caci numai 6 luni am fost cu ei de la bun inceput pina m-au chemat la "arme", nereusind la facultate din prima ,) iar la comisariat ne obliga sa semnam "o hartie" ,numai cei cu liceul ,pe care eu vazusem cuvintele, Tratatul de la Varsovia, si Vietnam , pe care nu numai ca am refuzat sa o semnez, dar am iesit buluc de-acolo strigind in gura mare : -Sa nu semnati acea hirtie, va obliga sa luptati in Vietnam impotriva americanilor ! Si-asa incepea povestea mea ,care numai un noroc si D-zeu m-a ajutat sa reusesc sa...FUG !!! Am vorbit de multe ori la "Soparlita Libera" si chiar am incurajat romanii sa iasa pe strazi inainte de revolutie ,oct.-nov '89, schimbarea era in "facere" , numai ca Iliescu si "ai lui "au deturnat-o ,furind painea de la gura romanului din nou , asa cum sunt cei de azi si care si-au depus candidatura , cu sume enorme in bancile din West ,bani care ar fi trebuit sa fie ai vostri !!!
Putini dintre voi stiu ca in anii Ceausisti au fost pregatiri si incercari de atentate impotriva lui Ceausescu , foarte bine " regizate" dar..."tradarea "romanului a avut ultimul cuvant ,RUSINE!!! , multi au disparut, unii 2(doi) metri in"jos" altii cu fuga .Anii au trecut , revolutia a venit, tot la initiativa noastra din Occident, numai ca acum sunt copiii celor ce v-au pus catusele, si v-au aruncat membrii familiei voastre sau prietenii, cunoscuti s.a.m.d.dupa gratii , dar ...ce pacat ca ati UITAT !!!
Acum stau si ma intreb : Cum as putea uita cind ne taia pantalonii ,parul ca aveam blugi, sau camasa cu steagul american, sau pur si simplu cintam musica de Rock'n Roll , ne duceau la Securitate si ne bateau, torturau , doar ca sa distruga fiinta umana din NOI, TOTI romanii !!!
De ce uitati dragi romani , de ce sa-i toleram ? Iliescu a fost un "comunist convins ", si multi de s-ar "scula" l-ar trage in teapa , fiti siguri de asta ! Acum el pregateste bagheta pentru altii ,Nastase, Stolojan, Vadim ,nu cumva sa aiba si el acelasi sfarsit ca nea Nicu , ii este frica de judecata ,iar tara si voi toti veti ramine ca si mai inainte ,daca nu mai rau. Dar stiti ce spune Occidentul ? Romania este o tara fara viitor ,oare chiar asa sa fie ???
Atunci de ce n-am da votul unei persoane care nu are nimic comun cu trecutul "murdar" al celor ce va conduc acum ?
Va spun sincer ca, daca asa avea niste bani, as candida eu, de aia o ajut si sper sa va luminez fruntile ca acest "noroc"sa-l numesc , poate nu va mai veni curind spre Romania! Noi aici am verificat-o si e curata!!!
Scapati de minciuni si debarasati-va de "prichindeii comunisti" , da-ti vietii O SANSA !!!

Votati LIA ROBERTS , Votati pentru ROMANIA !

Va spune ceva aceasta lozinca ?...Dragi romani de pretutindeni !!! LOZINCA ADEVARATA !!!

Va multumesc , un roman ( moldovean ) la New York ,dar cu inima colo !
romania, mineriade - de Dinu Lazar la: 17/04/2005 15:53:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"tare cred ca ar fi trebuit si noi sa ne fi suit intr-o masina si sa ne oprim...departe..."

Eu vad mai nuantat lucrurile.
Nu sunt chiar sigur ce a fost in cele 3-4 luni inainte de mineriade; este clar, privind de la distanta, ca si deringolada din 13-14 iunie a fost teatru la microfon, si minerii au avut rolul lor intr-o chestie scrisa de un scenarist care nu prea stim cine e ( si nu ca l-as apara, dar as fi extrem de surprins sa stiu ca Iliescu a avut un rol major...) - dar si piata universitatii in partea relativ pozitiva nu o cred a fi ceea ce parea.
Multe elemente nu se potrivesc unele cu altele si oricum am privi vedem numai o parte dintr-un caleidoscop.
Nu pot decit sa fiu extrem de sceptic in lipsa unor relatari obiective; complicata structura a naturii umane ne face prea usor sa cedam in fata influentelor si ghidajelor de tot felul.
De multe ori ceea ce e descris a fi alb e compus din multe culori, ce pare a fi negru e mai gri dupa ce se obisnuiesc ochii, oameni aparent senzationali se dovedesc in timp a avea mari probleme, luciul dispare si apare adevarata structura.
Adevarul ni se serveste masurat si suntem influentabili si ecourile nu-si gasesc rezonanta potrivita; cel putin in ultimul secol si mai mult in ultimii citeva zeci de ani, cam de la sfirsitul anilor `30, `40, manipularea profesionala si jocurile de palat si melodiile marilor puteri cuplate pe o ignoranta incredibila ne-au facut sa dansam cam cum s-a dorit.
Eu personal vad - ca sa revenim la mineriade, ca nu e un dialog de istorie si filosofie - vad deci mineriadele ca un fenomen unitar, care a inceput la inceputul lunii decembrie `89 si se termina in septembrie `91.
In abordarea si studiul acestor importanti ani cam lipsesc jaloanele obiective care ar putea fi imaginile. Si pe chestia asta putem gresi destul de usor in aprecieri pentru ca fara sa vrem ne insusim parerile pe care vor unii sa le intelegem.

Dumneavoastra spuneti:

"cei care au demonstrat atunci in p-ta universitatii timp de 2 luni, au facut greva foamei, apoi au fost batuti de mineri"

Ori, din cite am mai vazut si eu, exista - nu vreau sa intru acum in detalii - cam 4 faze distincte ale fenomenului cu 4 tipuri de actori si in tot cazul cei de la sfirsit nu erau absolut de loc cei de la inceput.

Si mai spuneti: "si mai existau alti romani, care i-au aplaudat si ovationat pe mineri la venire...acestia m-au socat poate mai tare decat orice altceva..."

Pai, a fost tot manipulare.
Astia erau prostii care credeau sincer ce li se spunea; ieseau de la coada de la lapte si urlau ca tzaranistii maninca droguri, ca s-a gasit la liberali o tiparnitza de facut bani, ca partidele au arme ascunse in pod, ca steagul legionar a inceput sa fluture, si cite si mai cite.
I-am vazut; erau chiar sinceri; prostia umana poate fi infinita, si ne amintim de bratele cu Heil in fatza lu` nea Hitler din documentarele lui Leni sau ca miinile arse de soare in salut tovarasesc de pe vremea lu` Ceashca.
Dar acum taranii nu cred ca marcarea animalelor cu cipuri digitale inseamna sfirsitul lumii? E acelasi lucru.
Atunci, la mineriade, ca si in `89, presa romana a atins un abis inexplicabil si si mai inexplicabil este ca multi care mincau rahat in acele vremuri cumplite si care au pus botul si umarul la manipulari sunt mari ziaristi cinstiti in ziua de azi, ceapa n-au mincat si gura nu le miroase. Jenant. Manipulari grosolane s-au facut de ambele tabere, cred ca nu e o surpriza pentru nimeni, si o lectura a presei timpului poate fi extrem de jenanta si edificatoare.
Ce ma mira pe mine e ca acum, cu tot Internetul si toate informatiile despre arta manipularii la dispozitie, in loc sa devina o amintire manipularile din cauza teoreticului urias impact pozitiv la multe informatii de tot felul, stam tot ca in '89 - cum ar fi cazul celor trei jurnalisti.
#44052 (raspuns la: #44036) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
svasticile de pe coroana Reginei Maria a Romaniei - de LILY GOTH la: 26/12/2012 11:38:11
(la: Svasticile de pe coroana reginei Maria)
Cind m-am nascut counismul se instalase bine.Inca nu eram toti tovarasi si prieteni.Exproprierile ne-au adus in casa strabunici,bunici,veri si multe matusi din toate generatiile.Regina Maria moarta in vara lui 1938 era personalitatea cea mai des evocata in familie.Toata copilaria si adolescenta am auzit cit era de cumsecade,omenoasa priceputa si cunoscatoare in cultura,arta,simbolism,traditii obiceiuri si portul romanesc, cit de repede s-a adaptat fiind un sprijin pentru Regele Ferdinand Carol al II-a sau Ex-regele Mihai in diplomatie sau pe frontul primului razboi mondial.Coroana reprezinta declaratia de dragoste si respect a Reginei Maria pentru Romania si Romani. Svastica-prinsa in cerc-cu aripile spre dreapt-simbolul stramosilor pentru roata vietii-roata timpului (mosul care invirte roata timpului curmind firul vietii)-simbolul reinvierii al renasterii al primaverii al binelui SEMNUL LUI ZAMOLXE. Cele trei svastici in cerc prinse pe paraurechi inseamna TRECUTUL PREZENTUL VIITORUL (TIMPUL REINTREGIRII RENASTERII ROMANIEI) Svastica crucea cu aripi spre stinga prinsa in cerc era simbolul mortii,renasterii,al vietii vesnice intilnirea cu Zamolxe si stramosii-romanii o insemnau pe crucile si portile cimitirelor.Svastica fascista este crucea cu aripile spre stinga-simbolul razboiului al subjugarii al mortii.Nu stim cine l-a sfatuit pe Hitler/s-a spus ca este din vechiul Tibet-un simbol al invingatorilor-simbol al Arienilor/.Un cioban din zona Sibiului a povestit prin anii `70 cum in sat in al doilea razboi au venit nemtii, un batrin a intrebat de ce cara cu ei simbolul mortii,ce steag,este semnul mortii din poarta cimitirului.Nemtii s-au crucit.Povestea mosului a ajuns si pe la Hitler se spunea.INTERESANT DE SEMNALAT LA ACEASTA COROANA ESTE SUPRAPUNEREA INTREI COROANA MARE SI COROANA MICA-SIMBOLUL GLANDEI PINEALE-A LEGATURII CU DUMNEZEU SI STRAMOSII-BINECUVINTAREA CERULUI/IAR PERLELE-LACRIMI. Chiar daca nu este pomenita in cartile scolarilor,pentru Romani,cea care a fost iubitoare de neam si tara ramine REGINA MARIA SIMBOLUL INIMII DE ROMANCA.
romania fara moldova ar fi - de (anonim) la: 23/08/2003 17:48:11
(la: A avea baieti in Moldova...)
romania fara moldova ar fi ca america fara texas, adica nimic
cate victime in Romania ? - de (anonim) la: 25/08/2003 02:55:55
(la: Canicula in Franta, bila neagra pentru Raffarin)
Dar cate victime in fiecare an in Romania ? si nu numai ale caniculei, ci si ale frigului, iarna... Citisem acum catata vreme ca 40.000 de oameni mor in Romania degeaba (asta insemnand persoane care ar fi putut salvate in conditii normale de ingrijire...).
lalilu_5@yahoo.fr



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: