comentarii

sfaturi pentru prieten in trun nekaz


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Sa dam sfaturi! - de rayro la: 17/02/2006 09:36:44
(la: Traim fals,suntem FALSI!)
Suntem buni la a da sfaturi. Altora.
Prietenilor nostri, copiilor nostri... poate ei nu vor fii la fel de falsi ca si noi.
Cum vor invata copii nostri adevarul daca noi traim in falsitate?
E frumos sa vorbesti despre altii. Si tare greu sa vorbesti despre tine.
Iti place sa te minti? Si mie mi-a placut pentru o vreme. E comod.
Daca ai intrebari, de ce nu ti le pui tie insati?
E greu de dat sfaturi.. Imm - de JCC la: 15/10/2003 07:18:27
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
cand nu cunosti toate amanuntele, e greu de dat sfaturi.
daca vi cu economii din occident, ca sa poti asigura in Ro o viata confortabila, daca mai ai plin de familie si sunteti foarte uniti, daca n-ai de facut hartii administrative, ar mai merge
dar daca o sa te gasesti singura in romania si nu poti astepta ajutor si prezenta de la nimeni acolo, chiar daca ai economii confortabile,
o sa fi chiar ca intr-o padure

oameni care au ramas acolo, s-au schimbat mult, chiar si prietenii, au trait altceva decat cei plecati in occident, se zbat tot timpul sa razbata, sa traiasca si de multe ori nu mai vorbim de confort.
o sa fi privita ca "americanca" ce vine la ei..

n-am trait aceleasi lucruri, n-am mai trecut prin aceleasi probleme, nu mai avem aceleasi preocupatii

nici in occident nu e usor, te zbati mult pana sa razbesti, dar o data razbit nu este repus totul in cauza

ne e dor la toti de unde am copilarit si n-o sa putem uita nici cand, dar cum spunea alice cred o sa ne simtim straini de toate, nu la noi acasa, nu cu obiceiurile noastre din viata noastra de acum

ne ducem cu sperante, dar dupa un timp de 2-3 saptamani, vrem "acasa", acasa la noi

primii ani in occident sund mai grei, depinde si de tara unde ajungi si de posibilitatile ce le ai sa te integrezi repede,
sa-ti faci repede adevarati prieteni printre localnicii tarii, sa te simti la tine acasa...
daca ai toata familia cu tine, parinti, frati si surori este ideal, daca nu tanjesti mai mult.

depinde mult si de tara unde traiesti, prieteni din USA imi spun ca e greu la ei sa te imprietenesti cu localnicii, sa contezi pe ei
in tarile latine pare mult mai usor, mai ales daca se au loc casatorii cu un (o) localnica

romanii intre ei, in occident, fac mici "bisericute" si cate o data esti admis mult mlai greu in ele decat comparat cu localnicii

toate astea sunt relative, depinde de tara, profesie, caracterul fiecaruia si de o oarecare sansa
trebuie sa mergi inspre oameni, sa nu astepti sa vina ei la tine, dar sa ai si sansa sa mergi bine, sa cazi pe bunii oameni si pe cei care merita sau corespund asteptarilor tale

Imm, nu lua nici o data o hotarare definitiva, fa o incercare la "batranete" jumatate de timp unde esti si jumatate de timp in romania, decizia o sa vina normal pe urma

daca vrei sa mergi in vizita, du-te linistita, cu sufletul deschis si ia oamenii asa cum sunt pe acolo, incearca sa-i intelegi de ce au devedit asa, ca viata nu le-a fost tot timpul usoara..
nu-s aceleasi valori de evaluare.. din pacate si din nefericire

cumperi 2 cartuse de tigari (400 tigari) si dai 80 de euro, sunt multi in RO care n-au suma asta pentru toata luna sa traiasca, asta este cel mai banal exemplu, dar poate fi vorba de altceva, nu de tigari.
#1377 (raspuns la: #1374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sfaturi - de mya la: 06/08/2004 13:02:37
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
Draga Bubulina,
Eu personal, am retineri atunci cand mi se cere sfatul (in probleme de viata/profunde) din partea celor din jur. Mi-e greu sa ma pun in pielea lor, nu le cunosc experientele de viata, aspiratiile, modul de gandire.

Deabia isi rezolva fiecare problemele lui (chit ca o ia in barba uneori, da' e si asta un pas inainte te asigur!). In general imi spun parerea la rece/din afara/logica (din puctul meu de vedere) si nu intotdeauna oamenilor le place ce aud. D-aia ma feresc de sfaturi, mai ales ca de regula, oamenii fac tot ce ii taie capul si nu ce le zici tu (sau altii). Ba te mai si injura pe urma...si-ti zic ca nu e asa...ci asa...etc. Cum o dai - tot nu e bine... lassaaa, ca stiu ei mai bine! Basca ca se gasesc altii in jur care sa iti dea in cap si sa sustina ca sfatul/parerea lor e mai buna decat a ta, personaje care le stiu pe toate si care isi imprastie cu darnicie din "experientele si inteleciunile" lor de viata.

Privind asa...de pe margine, din multime ca sa zic asa...la prima vedere, te-as sfatui sa vorbesti cu cineva mai in varsta, mai experimentat, mai intelept care te cunoaste bine si in care ai incredere (bunica, preot, prieten apropiat, etc.) daca cu parintii nu se poate.

Noi astia de pe forum nu putem sa ghicim care e universul tau din cele cateva randuri scriese de tine...din nefericire. Am vrea sa te ajutam (sincer!) fiindca simtim ca esti intr-o situatie "de rascruce" da' nu prea se poate, din pacate.

TU trebuie sa decizi cum faci si...vorba unui forumist...daca nu iese bine, asta e...viata merge mai departe, nu e un capat de tara...zau. Poti sa schimbi daca nu-ti place, liberul arbitru e de partea ta! Vezi tu, te orientezi pe parcurs.
Despre prieteni - de cosmina la: 11/01/2005 12:40:26
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Mi-a atras atentia imediat povestea ta pentru ca m-am recunoscut in randurile tale. Nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi, dar poate te va ajuta in vreun fel daca o sa povestesc putin din propria mea experienta...care, din pacate, nu este dintre cele mai placute, in sensul ca m-am lovit de mai multe ori de problema asta.
In general, in relatiile de prietenie am crezut ca trebuie sa dai totul pt a fi ceea ce se numeste un bun prieten. Am facut asta si la un moment dat mi s-a spus ca cer de la oameni mai mult decat pot ei sa dea.
Mi s-a intamplat sa fiu langa cineva cativa ani de zile, ani in care a trecut prin momente mai mult decat dificile, i-am fost mereu alaturi pana intr-o zi cand i-am spus respectivului prieten ca am obosit, ca am si eu limite ca orice om...pana la urma a trecut de anii aceia extrem de dificili, iar intr-un final a ajuns la concluzia ca, de fapt, n-am fost o buna prietena si toata prietenia si acel sprijin moral pe care i le-am dat s-au stres cu buretele, ca si cum nu ar fi existat... si cand eu am avut nevoie de sprijin a disparut...
Probabil oamenii au viziuni diferite despre notiunea de prietenie...un prieten adevarat e cel care este langa tine atunci cand ai nevoie de el, vorbe frumoase sunt multe...dar in final faptele sunt cele mai graitoare si cele mai relevante... De curand chiar am avut niste discutii pe tema asta cu cineva care sustinea ca poti fi prieten "de la distanta", cineva care nu mi-a fost aproape desi i-ar fi fost simplu sa faca un gest care ar fi insemnat mult...dezamagirea a fost de fiecare data profunda si de fiecare data m-a afectat..iar increderea s-a pierdut...
Inca ma-ntreb daca exista Prieteni... Iar discutiile ar putea continua la nesfarsit...Se spune ca fiecare are dreptul la o a doua sansa...depinde daca o poti acorda sau nu...
Iar discutiile ar putea continua la nesfarsit..
prietenul adevarat - de (anonim) la: 17/01/2005 08:53:37
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
cred ca ar trebui sa renunti la prietenia cu el. Tu te-ai schimbat dupa ca ai reusit sa treci peste probleme si cred ca nu ii poti impartasi trairile tale de atunci din moment ce el nu a fost alaturi de tine. de fapt nici nu mai ai nevoie de el pt ca esti destul de puternica daca ai reusit sa treci singura peste problemele tale.
e simplu sa dai sfaturi si sa privesti din exterior dar nimeni nu poate stii cat de greu iti este sa renunti. Fii din nou puternica asa cum ai fost si pana acum!
prietenia sau lupta cu sinele - de aleena la: 04/07/2005 10:50:32
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Cred in prietenia care depaseste stadiul de curiozitate, de incantare in prezenta celuilalt. Prietenia este prima scoala la care ne formam, iesiti de sub incidenta sfaturilor si afectiunii parintesti. Inca de mici intindem mainile in directia celuilalt. De aceea ne si tremura astazi atat de tare.:) Dar prietenie fara simtul umorului nu prea se poate - incrancenare in prietenie nu trebuie sa existe... Intai sa ne impacam cu noi insine si pe urma sa ramanem pe pozitii... Ce prieten este acela care satisface doar nevoile constiente ale celuilalt? Care, la gandul ca a ranit un prieten, isi devine dusman? Inapoi pe baricada! :)

Cu toata increderea in prietenie.



"Fereste-ma de prieteni, ca d - de latu la: 16/10/2005 21:30:59
(la: Prietenia =cea mai mare minciuna)
"Fereste-ma de prieteni, ca de dusmani ma feresc eu singur..".

Prietenia nu este o minciuna. Prietenia este un ideal. Iar un ideal este un tel...

Prietenia este atributul unei clipe.
Clipa urmatoare ar putea sta sub influenta nefasta a unui gand, al unui reflex, al unei noi situatii. Si sub influenta tariei de caracter al unuia dintre prieteni.
Dar schimbarile clipei urmatoare trec neobservate de o atentie invaluita inca in caldura usurarii clipei de dinainte...

Prietenii ca cele descrise de Dumas si altii sunt rare. Dar exista.
Si de aceea eu cred in prietenie... Prietenia care sta la temelia casniciei mele. Prietenia cu singurul meu prieten.

Si mai cred ca in postul tau - evil13dark - sta si raspunsul la interbarea nepusa: "Cum sa mai cred in oameni?".
Exista amici si prieteni. Cu cat mai putini prieteni ai, cu atat posibilitatea unei deceptii este mai mica.
Amicii sunt pentru atmosfera. Prietenii sunt pentru inima...

Cineva - undeva pe sit - a scris (citat din memorie): "In ultima instanta suntem singuri...".

Cei mai multi dintre noi da.
Cativa au noroc.
Dar a pausaliza nu aduce - cred eu - nimic...

ps: Chiar daca suna altfel, am scris doar din experienta mea, fara intentia de a da sfaturi.
Iti respect durerea. Lasa ceva iarba sa creasca. Timpul vindeca multe rani, chiar daca cicatricile nu dispar niciodata...
Prietenia-F.T.N.(Fenomen Trecator Neidentificat) - de aiyana la: 23/11/2005 12:41:54
(la: Despre prietenie)
Experienta mea in ceea ce priveste prietenii(amicii) imi spune ca sunt la fel ca barbatii: nu e bine cu ei, dar nici fara ei nu am putea trai.Interesant: nu asteptam sa ni se gaseasca solutii, iar sfaturile ce le primim de la asa zisii "prieteni", nu le ascultam mai mereu, si atunci...la ce ne folosesc ? Cea mai mare nevoie a noastra este de a fi ascultati, fara critici, fara solutionari, doar ascultati. Cine stie...poate ca in curand prietenii nostri cei mai buni vor fi obiecte modelate chiar de noi, folosite si inchinate discutiilor, depresiilor si suferintelor...

*******************
''Ne nastem goi, uzi si flamanzi, apoi lucrurile incep sa se inrautateasca.''Proverb Chinezesc
''Omul e singurul animal care roseste, sau singurul care e nevoit sa o faca''
Sfaturi? - de Kon Stantin la: 07/06/2006 19:40:45
(la: SINUCIDEREA...am nevoie de ajutor !!!!)
Cel mai bun sfat este să nu dai sfaturi. De aceea nici nu am să o fac, dar am să-ţi spun, stimate Anonim, o poveste.

Este povestea unui puşti de 14 ani, 190 cm înălţime, 50 maxim 55 kg greutate, pe care tatăl l-a dezmoştenit pentru că nu a intrat la liceul pe care îl visa, pe care prietenii l-au exclus din cercul lor pentru că, bolnav fiind, nu mai poate juca fotbal, iar fetele îl respingeau deoarece nu arata ca la revistă (muşchi mulţi, minte puţină). Este povestea unui puşti care s-a retras într-o lume a sa, o lume a cărţilor, o lume a ştiinţei, o lume a studiului. Este povestea unui puşti care a învăţat să se simtă bine în corpul său şi care a descoperit că are foarte multe de oferit dincolo de ambalaj. Este povestea unui puşti care are acum cu câţiva centimetri în plus, care este la fel de slab, cu anişori buni peste 2 x 14, cu mulţi prieteni pentru care nu contează cum arată.

    "Povestea unui puşti"

Povestea mea a început demult, când puştiul avea 14 ani.
Povestea mea continuă, şi eu mai scriu la ea.
Povestea mea se va sfârşi ... cândva ... şi altcineva, să-i spunem Anonim, va scrie o altă poveste, care va începe poate, cu: eram mic (de înălţime) şi slab (în greutate), îndrăgostit de viaţă.

    Vise frumoase şi realizări multiple, Anonimule.
dragostea platonica e prietenia. - de Alli la: 26/01/2007 06:23:36
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
Dragostea platonica e dragoste incompleta. Iubirea nu e singulara ci e un tot unitar, compus din catziva factori, dintre care:
1. iubirea parentala, care nu are nevoie d explicatzii

2. cunoashterea platonica sau "dragostea platonica", fiind iubirea spirituala dintre persoane, adica prietenia, care se poate manifesta si intre persoane de acelashi sex

3. cunoashterea emotzionala sau dragostea afectiva, adica perceperea efectiva a starilor emotionale ale persoanei iubite, neconditionat.

4. cunoashterea carnala sau sexul, iubirea fizica, care este o manifestatzie a spiritului, prin care este sigilata legatura dintre persoanele de sex opus.......manifestatzia absoluta a iubirii.
Sexul nu e un joc shi nici un sport, e ceva care, pe langa faptul ca ne face nemuritori in timp, prin copii, ne shi face sa ne simtzim intr-adevar un singur trup cu persoana iubita. Sexul nu e murdar, iar ideea de "dragoste" fara sex e prietenie, nu dragoste platonica si nicicand va fi mai mult. Cum dealtfel, nici sexul fara ceilaltzi factori, nicicand va alcatui dragostea.

Daca doriti sa comentati acest comentariu, sau sa-mi dati sfaturi sau idei, ma gasiti la adresa eclipsadedurere@yahoo.com
mulţumesc pentru sfaturi... - de Lady Allia la: 03/04/2007 19:36:39
(la: copiii nu ştiu)
Îţi mulţumesc din suflet pentru sfaturi şi crede-mă că nu am luat cuvintele tale ca şi pe o jignire...nici măcar cele de ieri :). De ce? Îmi place să iau cuvântul exact cum este scris...şi am înţeles că erai supărată şi într-un fel am înţeles şi de ce.

"Spui singura ca nu te consideri un om care scrie poezie sau proza. Atunci de ce postezi texte si iti doresti sfaturi competente, care sa te ajute sa inveti sa scrii? " - nu mi-am dorit sfaturi draga mea, dar dacă totuşi ceea ce am scris mi-a fost pus sub "luneta" cafenelei...m-am aşteptat la altceva...

Toată lumea spune că postez victimă...Nu postez aşa! Nici măcar nu mă cred victimă...mă enervează doar opiniile aberante ale unor personaje...atâta tot!

Draga mea...sunt dureri despre care poţi să vorbeşti şi te alină, dar unele oricât ai vorbi despre ele...nici măcar nu se atenuează...ci devin mai puternice...te seacă de orice zâmbet...îţi inundă amintirile cu imagini pline de ... şi nu poţi să faci nimic decât să rămâi neputincios şi să speri că măcar credinţa şi iubirea te mai poate ajuta...

Dar...ai spus tu totuşi ceva...şi aşa uite mi-a venit oarecum ideea...: luaţi ceea ce am scris până acum şi poate ce voi mai scrie asemeni unui jurnal de gânduri şi amintiri despre trecut şi viitor...

Eu totuşi cred că multe cuvinte au fost spuse pentru că au fost interpretate altfel decât au fost gândite şi simţite de mine, dar şi pentru că poate nu am avut capacitatea necesară pe moment să mă fac înţeleasă...! Ex.: maan...:(...îmi pare cu adevărat rău, deoarece eu chiar o consider deosebită după absolut toate câte au fost spuse...:(!

Mulţumesc fată dragă pentru cuvintele frumoase şi să ai parte de zâmbet şi soare în viaţă...!

cu prietenie,
Ramona-Sandrina
Legi - de papadie67 la: 02/10/2003 13:16:08
(la: EvZ: Rezervatia de ciudati din estul Europei ...)
Nu v-aminteste-un pic de Waco/Texas, parca prin '95, cand "federalii" au intervenit brutal pentru ca o comunitate locala se dirija dupa 'legi' proprii, oarecum contradictorii celor federale?

In cazul fetitei tiganului, este oare bine ca legea tarii sa "bata" traditia comunitatii in aceasta problema, intrinseca respectivei comunitati? Si daca da, bine pentru cine? Pentru respectiva comunitate, care "trebuie civilizata" chiar si-n privinta "afacerilor lor interne"? Pentru restul populatiei tarii? Daca da, care-i beneficiul celorlalte comunitati intr-o afacere ca asta?

Sau poate este bine pentru acea fetita X, care la 12 ani n-are de-ales
(asemenea tuturor copiilor de varsta ei, trebuie sa se supuna vointei parintilor, nu?) si isi asculta tatal. Cu mica diferenta ca majoritatea tatilor din alte comunitati le impun fetelor lor sa mearga la scoala, cand au 11-12 ani, nu s-aiba sex!

Or fi tigancutele diferite biologic de-alte etnii si le dauneaza lipsa sexului la 12 ani intr-atata? Judecand prin prisma marturiilor unora dintre ele, nu! Catusi de putin! Si asta stiu de la un medic, fosta prietena. Tiganca, nepoata de bulibasa.
Are dreptul un copil sa fie protejat de "federali" impotriva unei intruzii atat de brutale in viata personala? Are vreo alta arma de-aparare? Are vreo vina ca s-a nascut tiganca si ca de-acuma are 12 ani?
Are nevoie Europa sa plictiseasca Guvernul Romaniei cu-asemenea "prostii"? Poate ca da, poate ca nu.

Are nevoie guvernul mentionat (si-o parte din poporul al carui reflectare este el) sa-si dea seama singur, folosind propriul dovleac si fara sfaturi de la altii, ca daca drepturile INDIFERENT carui copil de 12 ani nu-s aparate, drepturile nici unui copil de fapt nu sunt?
Eu cred ca DA, are nevoie...
anghila nu-i tipar, prieteni - de sanjuro la: 24/10/2003 07:53:47
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
Anghila se inmulteste in marea Sargaselor, iar puietul eclozat porneste la drum, raspandindu-se prin estuare, si urca in sus, pe fluvii. Se prinde rar la undita. Eu n-am prins, dar am un prieten care a prins una de 2 kg anul trecut, la Dunare.
Aal in lb. olandeza, constituie o delicatesa cand e afumata. Am mancat la Yerseke, un sat de pescari. Cam scumpa ce-i drept, si nu era mai groasa ca un carnat. Pentru cunoscatori, am asezonat-o cu o halba de bere "Dobel Palm", (belgiana) care a facut toti banii.

sanjuro
#2076 (raspuns la: #2060) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Greu de raspuns precis, dar... - de relu la: 28/10/2003 19:40:21
(la: Romani in strainatate)
Pot sa-mi dau si eu cu parerea. Cind am plecat in vara in '89, securitatea era dupa mine. Poate ca de-aia am plecat, dar, daca nu esti speriat de un mesaj lung (scuze), citeste mai departe:
realitatea din Romania nu era pe placul meu
bineinteles ca am vrut sa gasesc un trai mai bun, incluzind aspectul financiar, de libertate, samd
nu am ales calea cea mai usoara; am trecut doua granite ilegal si am ajuns in Austria dupa 4 zile (slabit 5Kg); a fost riscant si un tur de forta in punctul de vedere al vointei
patriotism? HA-HA-HA! Dirigintele in liceu m-a scos in fata clasei si m-a batjocorit: cum imi permit sa spun ca salariile in Canada sint mai mari decit in Romania! -- ca Romania mama ma hraneste cu piine si.. altele (zicea el). Faptul ca ma face mindru sa ma identific cu Decebal, Eminescu, Enescu, Iorga, samd, se poate numi patriotism? Cind intilnesc romani care sint: mindri, dar nu aroganti, modesti, dar nu ca un sclav, silitori, dar nu fraieri, isteti, dar nu care pretind ca toti altii sint prosti, prietenosi, sinceri, samd, atunci mi se incalzeste inima, si ma bucur. Dar sint putini asa.
renuntat la supravietuire? Hmmm, let's see; am plecat CA SA supravietuiesc! Ca cine stie ce-mi facea securitatea daca ma gasea acasa.

Am citit comentariile scrise de altii. Cu respect as vrea sa spun ca cei care sint in Rom. si nu au trait citiva ani buni in alta tara, nu cred ca au un punct de vedere realistic. Domnului din Canada (care angajeaza studenti romani): acesta este un roman care imi inspira respect. Se vede ca el a inteles viata de aici. Domnului care zice ca americanii nu sint prea inteligenti in comparatie cu romanii. Imi vine sa rid -- aceasta propozitie ne spune ca poate dumneata nu te invirti intr-o societate de americani inteligenti. Oamenii peste tot au prosti si destepti, nu conteaza ce nationalitate sint. Am intilnit o romanca care preda matematica in universitate aici si-mi spune ca a avut o eleva romanca care nu a luat nota mare la lucrare; si ca ne face neamul de ris! Vai de noi, daca romani cu doctorat gindesc asa. My point este ca poti sa ai o groaza de educatie, asta nu inseamna ca stii multe despre viata, si in mod definitiv nu iti da dreptul sa ii consideri pe altii inferiori si sa-i rapesti de umanitatea lor, si de dreptul de a fi respectat, de a-ti trai viata in cel mai bun fel posibil. Intilnesc prosti si destepti tot timpul (americani, canadieni, romani, etc.). Nu conteaza; toti sint oameni. Incerc sa-i inteleg. Poate pot sa-i si ajut. Sau poate ei pot sa ma ajute. De ce nu? Un tip care a fost scolit MIT si a avut un IQ pina la tavan a avut accident de masina care i-a crapat craniul. Cind si-a revenit din operatii, IQ-ul lui era sub pragul usii. Sper sa nu se intilneasca cu un roman din ala, care o sa-l considere prost, incuiat...

Fiind aici de citiva ani si incercind foarte serios sa ma incadrez in societatea asta, am realizat ca majoritatea oamenilor de alte nationalitati tin unii la altii. Se angajeaza unii pe altii, se ajuta, si nu prea au fumuri. Cei mai multi (88%) romani pe care ii intilnesc aici si sint noi in tara, sint ingimfati, aroganti, si nu le place nimic. Fiindca viata mea se cam desfasoara intr-un dept. de informatica in universitate, intilnesc de multe ori romani studenti. Cind vin prima data aud: "canadienii astia sint prosti de tot", "cursurile astea sint usoare, sa vezi ce studii serioase faceam eu la Timisoara/Bucuresti/Iasi", "studentii astia de masterat/doctorat fac niste comentarii asa de timpite in ore ca ma mir ca au fost acceptati in scoala", samd. De obicei le spun: "e bine ca tu deja te-ai orientat fiind aici numai de 2 saptamini; totusi, e posibil ca te inseli?". Apoi ii intilnesc pe la sfirsitul semestrului si-aud: "aoleu, ca ma omoara astia cu munca!"

Afara de universitate aud des: "Canada e imputita -- oamenii de la birou sint parsivi/nu e istorie/viteza maxima pe autostrada e 100Km/h/oamenii sint prost imbracati/barbatii/femeile sint obeze/fructele nu au nici un gust/benzina e proasta/masinile americane sint de rahat/samd! Europa era faina de tot!" Le spun: "de ce nu te intorci in Germania/Austria/Franta?" "Ah, nu, ca nu e convenient!" Fiindca am fost un an jumate in Austria, intr-un fel ii inteleg. Dar, fiecare tara are avantaje si dezavantaje. Tara perfecta, din pacate, nu exista, pentru ca noi, umanitatea, nu sintem perfecti! Asa ca adapteaza-te, incearca sa fi fericit cu ce ai, sau daca nu poti, atunci "move on". Nu te mai vaita, ca le faci si viata altora mizerabila. Dar, fiind o tara libera, vaita-te daca chiar vrei, dar nu e sanatos.

Get the idea? Mai sint multe exemple, care pur si simplu arata mentalitatea multora care vin din Rom., de curind, sau de mai de mult dar refuza sa invete ceva despre viata din afara Romaniei. Mentalitatea oamenilor a fost unul din motivele mele principale de a fugi din Romania. Si mentalitatea unei natiuni este cel mai greu lucru de schimbat. Daca as deveni miliardar peste noapte nu m-as intoarce in Romania. E ca si cind ai fi avut o mama care te-a batut si nu ti-a dat de mincare cind erai mic, te-a tinut in casa tot timpul si n-ai putut sa te joci afara, nu ti-a dat bani sau jucarii, nu te-a lasat sa te uiti la TV decit putin, si, cel mai important, ti-a promis ca toata viata ta o sa fie asa. Si-apoi, dupa ce ai fugit la o mama vitrega, care nu numai ca te-a lasat sa-ti refaci viata, dar si te-a sprijinit, cu sperante si bucurii, cu sfaturi bune, cu ocazia de a face prieteni care te vor ajuta, te-a iubit, te intreb eu: o iubesti pa mama ta naturala? De ce nu te intorci la ea? Ceea ce se petrece la un nivel micro, de obicei se petrece si la nivel macro. Singele apa nu se face? Poate ca nu. Dar nu o sa refuz o transfuzie daca ma salveaza de pe patul de moarte. In societatiile mai dezvoltate copii abuzati de parinti sint luati si dati la alte familii. Cind imi aduc aminte de unii prieteni de-ai mei si cum erau batuti (cu curele, cu bat, cu de toate) cu vinatai si vai de capul lor, si cum societatea pur si simplu era de acord, ma bucur ca nu mai sint acolo. Da, inteleg ca lucrurile s-au schimbat; poate.

Ca sa inchei, spun ca da, mi-e dor citeodata de blocul unde am crescut, de dealurile pe care m-am jucat, samd. Dar poate ca este numai nostalgie de copilarie. N-am fost in Rom. din '90. Dar inca am citeodata cosmaruri ca m-am dus in vizita si cumva, nu ma mai pot intoarce in Canada. Cind ma trezesc, rasuflu usurat -- "thank God it was just a dream!"
Eu cred ca prieteniile ade - de alien la: 29/10/2003 07:58:36
(la: Prietenia si prietenii)

Eu cred ca prieteniile adevarate se leaga in copilarie si in prima tinerete-spune Ingrid

Daca ar fi asa,inseamna ca cei casatoriti dupa prima tinerete sunt niste ratati din start.Pentru ca o casatorie implica prietenie adevarata ,altfel ea nu rezista si atunci ea nu exista.Dar viata ne invata ca realitatea este alta.Si altele ...
mersi pentru sfaturi shi pasa - de Dark One la: 03/11/2003 02:54:13
(la: Revelatia)
mersi pentru sfaturi shi pasaj
e super !!
#2912 (raspuns la: #2911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenia - de Catalina Bader la: 03/11/2003 04:11:30
(la: Prietenia si prietenii)
Adevarata prietenie nu are granite de timp si spatiu.
Cata
prietenie - de Catalina Bader la: 03/11/2003 05:47:41
(la: Prietenia si prietenii)
Am descoperit un lucru minunat.
O prietenie adevarata.
Sa va spun de ce:
L-am sunat pe Cosmin pentru a-l invita in mijlocul nostru.
El imi raspunde ca nu are calculator acasa.
Ii spun: te ajuta Laura.
La care el raspunde: Care Laura - nu stiu cine este Laura?!

Nu-i asa ca prietenia e frumoasa??

Multumim Laura. Esti un prieten minunat.

Cata
Solidaritate, prietenie..... - de Ulise la: 18/11/2003 16:12:00
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
"Nu stiu cum si-au pastart altii integritatea sub comunism, dar eu m-am slavat prin prieteni . In ciuda constarngerilor sociale care decurgeau firsc din statutul meu de sclav salariat, pe care il imparteam cu orice alt cetatean, a existat un spatiu privat al libertatii, in care s-a desfasurat adevarata noastra viata. Acesta e paradoxul formarii noastre sub comunism: o mizerabila constrangere sociala, combinata cu o supraveghere politieneasca perpetua si omniprezenta s-au impletit miraculos, in cerurile de prieteni care nu au fost infectate de delatori, cu o libertate personala extraordinara. Departe de institutii si maestrii, educatia generatie mele s-a facut prin carti si in conversatii, in atmosfera exaltata si binecuvantata a prieteniei indragostite."

H.-R. PATAPIEVICI
Solidaritate, prietenie.... - de (anonim) la: 19/11/2003 11:01:06
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Libertatea "intre prieteni" de care vorbesti impreuna cu atmosfera discutiilor pe teme nu prea agreate de regim, intr-un cadru care implicit devenea conspirativ, dadea tuturor impulsul de a nu se lasa constransi, de a afla tot ce se stia ca nu trebuie aflat. Poate ca o parte din ceea ce scriu vine dintr-o inevitabila nostalgie a "zapezilor de alta data" dar dupa '89 aceasta libertate a fost ucisa de cealalta libertate. Cele doua libertati s-au gasit o perioada intr-o incompatibilitate absoluta iar apoi pe cea moarta ,careia nu i-am dat atentie la timpul potrivit, nu o mai putem invia si asta doare. Se pare ca exista un pret universal si constant pe care orice om trebuie sa-l plateasca pe parcursul vietii sale si de aici tot ce decurge. Asta este ceea ce regret din perioada lui Ceausescu. Partea proasta este ca locul "revoltei intelectual-conspirative" din era comunista l-a luat "sila pseudodemocratiei de talcioc"
Ioan M.
#4735 (raspuns la: #4649) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...