frica de volan

Pentru cei care nu-l cunosc pe Bill O'Reilly este un fel de Vadim american mai bland in ideologie, are program TV zilnic de analiza politica, si a scris carti foarte populare pe teme politice. Ieri l-am auzit la radio pe Bill declarandu-si religia. Cica el crede intr-o forta supranaturala pentru ca e mai convenient asa, doar in caz ca una exista intr-adevar si la judecata de apoi o sa castige cateva puncte pentru ca nu a negat existenta acelei forte supreme. Si pentru ca prin partile lui crestinatatea este foarte populara, aia-i religia aleasa de el. Ma intreb cati cred de frica in forte supreme mai mult decat din orice alt motiv...

Imaginea Romaniei in Italia
Incursiune in Salasul Negru al tiganilor care au speriat Milano

De patru luni, imaginea Romaniei inseamna, la Milano, 600 de laieti. Instalata in zona zero a metropolei italiene, tigania a inconjurat cu munti de gunoaie si rahat cladiri-simbol ale orasului, ambasade si luxoase sedii de banci. La cateva strazi de Domul lui Michelangelo, "ai nostri" cersesc, fura si talharesc in amiaza mare. La periferie, invazia altor 400 de tigani din Romania a scazut preturile. Un BMW praduit peste noapte se vinde cu 500 de euro."Grande Centrale" este un loc in care milanezii calca cu frica. In fata
garii, laietii si spoitorii din Oltenia stau cu zecile, in asteptarea grupurilor de turisti, pe care ii fura pe fata. De aici, nimeresti tigania dupa miros. Pe o distanta de 500 de metri, tiganii si-au insemnat drumul spre casa: pete de urina pe trotuare si zidurile cladirilor, cabinele telefonice transformate in latrine. Brusc, dai peste salasul negru. Este un bloc cu trei etaje, ridicat in marginea selectului cartier Mellchiore Gioia. Curtea interioara e pavata cu piese din motoare ciordite, iar potecile spre intrari sunt flancate cu televizoare si aparatura video stivuita precum caramizile. Pe trepte, talpile
se lipesc de o clisa maronie. Puradei in pielea goala mananca de pe jos. Duhneste a hoit si dejectii. In fiecare odaie, sapte-opt insi dorm in paturi pline de paduchi, cu DVD-ul la cap si camera Sony la picioare. Peretii sparti sunt capitonati cu mormane de blugi noi si piramide de Panasoanice in tipla. O zi normala din viata satrei In fiecare dimineata, salasul negru se pregateste de munca. In coltul blocului, cersetorii isi sucesc mainile si isi impart carjele. Femeile isi palmuiesc copiii, ca sa dea bine la americanii milosi
de pe Via Galvani. Manglitorii ies in gasca cu ochii dupa turisti sau masini fara antifurtul pe volan. In fata blocului raman patronii si limuzinele lor. Stabul este unul, Dorel Spoitoru din Craiova, care face legea impreuna cu locotenentii. La doua nopti, Mannix – mana dreapta a laietului - intrerupe lumina, iar fiecare familie trebuie sa plateasca 10 euro. Sefii coordoneaza prin statii ciordelile de masini. Joi seara au ratat o manevra cu un Fiat Punto. Cei doi spoitori care o furasera n-au mai nimerit sediul salasului, au derapat si au facut praf alte patru masini. Ciorditorii au disparut in tiganie, acolo unde politia nu a avut curajul sa intre. Salasul negru a scapat de multe ori de raziile politiei. Cand au vrut sa intre in forta, carabinierii s-au trezit cu laietii
pe acoperisul ruinei, amenintand ca isi vor da foc la copii. Numai ca puradeii stropiti cu benzina erau de fapt papusi sau scutece umplute cu carpe. Ca sa scape definitiv de "burgheji" (politisti in civil care fileaza salasul negru), tigania a blocat acum doua luni o strada din apropiere. Asa au fentat expulzarea si zecile de laieti ajunsi in tigania romaneasca din Milano fara nici un act. Cu "Mihai Viteazul" si "Amza Pellea", la furat "Aici, fiecare e cu neamul si satul lui. La Grande Centrale sunt laietii din Constanta, la Rho sunt aia din Olt, iar aici suntem noi - din Dolj si Valcea. Traim ca-n rai". Tabinel, unul dintre liderii tiganiei care a ocupat groapa de gunoi de langa Cimitiro Maggiore, este acum in concediu. Asta fiindca italienii sunt si ei in concediu, iar productia nu mai merge. Locul in care traiesc mai bine de 500 de spoitori si rudari "a fost luat cu japca. Atunci cand vin carabinierii si burghejii sa ne sparga casile, scot butelia ii dau drumul si zic ca imi dau
foc. Fraierii pleaca si noi scapam", povesteste Tabinel. Liderul are 31 de ani, din care 4 de puscarie in Romania. Zice ca a ajuns in Italia de doi ani, dupa
ce a trecut pe blat prin Nadlac, cu o duba plina cu tigani fara acte. In Italia a inceput cu smenuri la magazine - "schimbam 500 de euro, da' rupeam o hartie de 100. Ziceam sa-mi dea alti bani, dar ramaneam cu suta la mine". Pe urma, ca si altii, s-a apucat de masini. Langa Cimitiro Maggiore, dorm cu sobolanii pe ei, dar toti au o masina in batatura. "Traim asa ca sa o ducem bine in Romania, cand o sa ne intoarcem. Dupa cinci ani de Italia, fiecare tigan din Cimitiro Maggiore are stransi 2-3 miliarde de lei. D'asta suportam conditiile". Tabinel spune ca acum a trecut pe motorina: "o dam ieftin si avem de unde sa o luam, ca sunt santiere destule. Politia nu zice nimic daca
ne vede pe langa vreun excavator sau vreun buldozer". Cand n-au comenzi ("masina bengoasa, aleasa de client nu face mai mult de 500 de euro, iar un pickhammer a scazut la 75 de euro"), gastile din Cimitiro Maggiore dau iama in zecile de travestiti care impanzesc periferia: "Travestitii scot cam 700 de euro pe noapte. Unul de-al nostru se imbraca in costum, iar altul se baga in portbagaj. Costumatu' cumpara bulangiu', iar ala din portbagaj iese ii da in cap cu ciocanul si salta banu'". Cei care n-au curaj sa dea in cap sau sa fure masini, ies la cerseala. Asa au ajuns toate stopurile si intersectiile "proprietati" ale unor tigani bine facuti, care implora mila la geamul italienilor. La Biserica Ortodoxa Romana din Milano, comunitatea vorbeste ca tiganii veniti la cersit au copii clandestini. "Unii dintre cei mici sunt bruneti, ca si cei care cersesc, altii sunt albi. Cand autoritatile italiene s-au interesat de copiii cersetorilor, micutii cu tenul mai alb au disparut din
intersectii", spune un preot roman. Dar tiganii din Milano nu terfelesc doar imaginea Romaniei, ci si istoria ei. Ca sa poata sa se intoarca in Italia, laietii prinsi la furat isi dau nume de voievozi: Stefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Mircea cel Batran. Altii prefera sa se dea Amza Pellea sau Iancu Jianu.
Cativa au cerut permise de munca pe motive politice spunand ca sunt discriminati. Culmea, le-au si obtinut.

Buna, Sarmi.
Nici eu n-am mai fost de 9 ani in Romania, desi nu traiesc peste ocean. Dar imi e la fel de frica de ce-o sa gasesc acolo si ca n-o sa ma adaptez. Cateodata, noaptea, incerc sa-mi inchipui care ar fi prima impresie pe aeroport dupa atatia ani si atatea lucruri citite prin ziare si Internet si nu reusesc. daca ai fost, povesteste-ne!
Cami

Cred ca voi scrie un eseu cu titlul acesta....Nu, nu cred ca mai conteaza ce nationalitate are frica. Tocmai cind am crezut ca am scapat de frica romaneasca, tragedia din 11 septembrie s-a intimplat. Prima frica "americana," care nu credeam ca o voi intilni vreodata, care m-a facut sa-mi fie rusine de mine insumi. Rusine pentru naivitatea de a crede ca robinetul fricii poate fi inchis sau deschis la comanda. Ce diferenta era intre cel care alergam ingrozit in Piata Universitatii in '89 si cel care evitam New York-ul, dupa 9/11?
In primavara anului 2002, am petrecut o zi intreaga filmind intr-unul din metrourile care leaga Manhattan-ul de Coney Island, aproape zece ore de lucru. Nimic nu iesea cum vroiam. Am fost nervos, irascibil, vroiam sa ies la lumina, etc. Nu mi-am dat seama decit intr-un tirziu de ceea ce se intimpla cu mine: in decembrie 1989, am nimerit in statia de metrou de la Intercontinental, dupa ce am scapat cu citiva prieteni din Piata Palatului. Metroul, bineinteles, nu functiona, statia era pustie. M-am lovit de o tacere monumentala pe care mi-o amintesc inca, o materializare monstruoasa a fricii in albul rece al neonului. Poate fi frica tradusa?

Poate fi frica tradusa?

Tradusa sau explicata?
Crezi ca are vreun rost sa pui o asemenea intrebare? Suntem plamaditi din acelasi aluat si deci vorbim aceeasi limba atunci cind ne raportam
la senzatii. Sunt convinsa ca in acelasi mod moare de frica un
american trait in puf si crescut in Manhattan ca si o persoana nascuta in cel mai mizer cartier din Bucuresti. Diferenta ar putea consta insa in ignoranta cu care suntem invatati sa privim anumite lucruri. S-ar putea ca intr-un anumit timp al
vietii sa nu ne pese de ceea ce ni s-ar putea intimpla moment in care ne vom intilni cu acel curaj inexplicabil.si devenim astfel eroi ai momentului.la momentul potrivit in locul potrivit. poti invinui conjunctura.Ai vazut cu cit curaj isi apara leoaica puii?
Cum poti exlica acel curaj? Unde este frica? In concluzie cred ca nu poti explica teama fara a privi cealalta fata a ei: curajul.Ti-a fost teama in metrou dar daca nu ai fi gasit in tine acea forta care sa iti dea curaj sa te misti ai fi ramas incremenit si nu ti-ai mai fi oferit ocazia de a povesti de ziua de 11 septembrie.

Frica ar trebui sa fie usor de tradus. face parte din DNAul fiecaruia.
Succesul filmelor thriller o dovedeste.

dar va referiti la alte frici. la alte dimensiuni. cand povestesti frica trebuie sa fii... credibil. sunt sigur totusi ca frica dumneavoastra dintr-o statie de metro din Bucuresti intr-un decembrie securist poate rezona intr-un american care a vazut (poate) ceva despre Romania pe CNN.

Cred ca ar merita povestita civilizatia fricii, Romania din care veniti. Frica de noi insine.
Dar poate ca subiectul asta ar trebui mai intai tradus romanilor.

"fricoasa" noastra spune : "Stiu ca nu va plac anonimii dar doamna Jimmy e atat de dura in exprimari ca mi-e cam frica sa ma iau cu ea la hartza..."

inainte de toate, ma chère amie, sunt bucuroasa pentru tine ca ti-ai gasit omul vietii tale, in anturajul si printre persoanele pe care le-ai frecantat si te-au inconjurat la epoca respectiva..
felicitari si urare de buna continuare!

ca sa-ti raspund la intrebare, desi nu ar trebui-ca am oroare de lipsa de responsabilitate a anonimilor si prefer mai degraba "duelurile" verbale cinstite, civilizate, cu persoane care asuma responsabilitatea opiniilor lor,

ti-as spune ca fiecare isi alege sau gaseste "a doaua jumatate" in anturajul, societatea, clasa sociala, si locurile pe care le frecanteaza, ce este si cazul meu...
ca nu intotdeauna un re-mariaj este urmarea unui divort, poate fi si a unui deces, a unui caz de forta majora care te-a obligat sa parasesti o tara...
faptul ca scri sub cuvertura anonimatului, nu cred ca te scuteste de a te gandi putin, draga anonimo...

Dispretz? unde vezi tu dispretz? cum poti dispretzui ceva care nu cunosti?
Singurii barbati romani pe care mi-i amintesc, nu-s cei din familia mea, care erau absenti, fiind in "pensiune complecta" la Aiud, canal sau alte locuri de "vilegiatura" echivalente...

Sunt cei care veneau acasa, sa ne sperie si intimideze, cei care ne urmareau, persecutau, interogau..
Mai sunt si altii, care veneau sa te acosteze in strainate, prin anii dinainte de 1989, sau sa profite financiar, sau sa te spioneze si sa faca presiune santajiste asupra ta , cu familia ramasa inca in România..

Inainte de a sustine ceva, anonimo, inainte de a emite judecati asupra cuiva,
ti-as recomanda sa incerci sa citesti mai multe din cele scrise de persoana respectiva... cred ca daca ai fi facut-o, ai fi avut deja raspuns la intrebarile tale...

ideia pe care am vrut s-o sustin, cu strainii, este ca traditia de a arunca banii in aer la orice pretext, eveniment sau ocazie, mai ales atunci cand nu-i ai, face parte din mentalitatea majoritatii românilor...
Sa para, sa-i faca pe ceilalti sa "moara" de geluzie, sa se laude, sa dea impresia ca au bani multi..si apoi se plâng...ca nu au...
nici la un alt popor n-am vazut atata risipa..pentru nimic...

nu va este frica sa re-intalniti fosti colegi si prieteni ramasi in tara?
cine a participat la "intalniri" de promotie de 10, 20.. de ani?
remarcati vreo deosebire?

As vrea sa va ofer si o alta perspectiva asupra subiectului. Locuiesc in Timisoara si calatoresc destul de mult prin Europa cu treburi de genul "protectia naturii, schimburi interculturale, ecologie, turism, proiecte bi-nationale etc." La prima mea iesire din tara, in Belgia (1998), am avut un soc emotional extrem de puternic si am plins ca un copil mic: descoperisem o lume normala (umana), diversa si colorata. Descoperisem ca nu stiu sa-mi formez o opinie, sa emit o judecata proprie fata de o idee sau un lucru, independent de ceea ce credeau ceilalti. Descoperisem ca mi-era frica de mine si de ceilalti, sa ma cunosc si sa-mi ofer libertatea de a nu-mi fi frica. Descoperisem toleranta si intelegerea, sansa si considerarea, respectul si importanta. Am strigat dupa ajutor si ajutorul mi s-a oferit. Am cerut sa invat sa ma schimb si am fost invatat sa ma schimb. Am dorit sa fac ceva si am fost sprijinit sa fac ceea ce vreau. Am dorit sa fiu ascultat si am fost ascultat. Am propus si propunerea mea a fost luata in considerare. La TVR1 a rulat nu demult un serial ecranizat dupa "Adio Europa" a lui I. D. Sarbu. In ultimul episod, Tutila Unu, seful Securitatii din judet spune: "Ne-a luat 30 de ani ca sa formam oameni de tip nou, cu frica-n suflet, si ne va mai lua inca pe atit ca sa-i facem pe toti asa!" Comunismul este frica, post-comunismul sau tranzitia este tot frica! De cite ori ma intorc din Europa, ma deprim tot mai mult. Intrarea in Romania cu trenul pe la Curtici este cea mai deprimanta priveliste pe care poate sa o aiba vreo tara: garnituri de vagoane ruginite si vandalizate, ruine, mizerie peste tot, si asta fara ca sa luam in peisaj oamenii de care dai, cu stilul lor inconfundabil oriunde in Europa! O imagine de tara in razboi, parca recent bombardata. Si deodata corpul iti intra in alerta, nu te mai simti protejat, devi anxios, parca nu-i locul tau, parca nu de aici vii si parca ai vrea sa-ti faci cit mai urgent treburile si pleci din nou. Dar sti ca treburile aici se fac altfel, relatiile umane sint bazate pe alte principii. De un timp am renuntat la calatorii pentru ca nu-mi mai faceau bine. Deveneam depresiv si ma tinea si o luna. Acum am un tel: sa nu mai plec si sa ma intorc, ci sa plec definitiv ca sa nu ma mai intorc. Avertisment: daca iubiti libertatea, Romania nu face bine nimanui!

M-am intors ptr prima data in 25 de ani in 2001 si mi-am placut ce-am vazut in cea ce priveste economia particulara.In alte aspecte ale vietii romanesti nu frica m-a cuprins ci jalea cind am observat ca anumite mentalitati de dinainte de 1989 nu s-au schimbat.
Ex: Frica de-a intra in vorba cu cineva pe strada necunoscut,uitatul pe sub ochi si bombaneala cind dai buna ziua ne-cunoscutilor pe strada asa cum se obisnuieste aici chiar daca nu-i cunosti.Se uita la tine de parca ai fi nebun.
Serviciile prestate in hoteluri si restaurante,politicoase dar cu o raceala si un fel de lene sau fara chef de munca a la lasa-ma sa te las chiar daca-ti pap banii.
Nu ti se spune multumesc ca ne-ati ales ca hotel , ca magazin ca restaurant...dupa , desi platesti bani grei in valuta.
Cam atit
Despre sistemul politic nu mai vorbesc caci il combat in fiecare zi si parerea mea o stiti deja.
Scoaterea ne-conditionata a securistilor din guvern....aicea mi-e frica ca va mai dura 50 de ani.:)

Cu Stima
Tombola/Andre Morariu

De necrezut frica si lasitatea existente in lume; cu acest conflict se demonstreaza caracteristicile mai multor popoare.
Rusia http://tinyurl.com/36wt3 va pierde un milliard de dollari in afaceri cu Irakul hotarind o retragere a personalului din teama vreunui KGB-ist cazut ostatec arabilor. Cum adica?! parca a votat contra razboiului sau acum incep sa-si dea seama ca este un conflict islamo-crestin declarat de Bin Ladin? Probabil ONU v-a ajunge sa inteleaga modul in care aceste "uniuni tribale", oameni ai pesterilor sau benzi islamo-fanatice au inteles rezolutiile aprobate sau dezaprobate in institutia mondiala, considerind (arabul) un prieten sau aliat numai cel din grupul islamo-fanatic.

Al Jazeera, trebuie desfiintata (cu GPS-ul daca va fi nevoie) pentru eliminarea comentariilor ieftine si propagandei false din lumea araba sau pentru a termina comunicarea intre membrii Al Qaeda.

Am crezut ca "sleeping giant" s-a trezit...totusi America dezamageste prin faptul ca ramine in limitele unui "bun simt" si o rabdare exagerata.



Salutari,
sixpack

Cunosc multi oameni carora nu le e frica de moarte (honestly, deloc). Dar pentru a avea aceasta stare de spirit trebuie sa fii un om ceva mai special. Trebuie sa te cunosti si intelegi, si sa vezi naturaletea acestor doua stari (caci se cunoaste din vechime ca tot ce se naste trebuie sa moara). Trebuie sa-ti accepti conditia cu seninatate, si sa profiti de viata pe care o traiesti, sa te bucuri si sa creezi ceva frumos, durabil, sau placut pentru altii. Cand eram mai mica (pe la 12-13 ani) ma tulbura gandul la efemerul fiintei umane, si nu puteam concepe aceasta realitate a mortii. Ma intrebam: care e folosul sa traiesti si sa creezi daca dupa un timp de toate se alege ... praful. Raspunsul mi l-a dat plopul din fata blocului meu, care crestea chiar sub fereastra mea: an de an ii vazusem frunzele inmugurind, cantandu-si verdeata in lumina soarelui si racoarea noptii, si cazand, galbene, sub frigul toamnei. Efemera e viata frunzelor ! Dar toate, prin existenta lor, hraneau copacul, care a crescut, an de an, de a ajuns mai inalt decat blocul (era un plop, si blocul are 4 etaje). Totul are un sens; daca o viata izolata nu inseamna nimic, viata si cultura unei comunitati (popor sau omenire) creste prin toti membrii ei, trecuti si prezenti.
Intr-o zi, plopul a fost taiat (crescuse mai mare decat permiteau standardele primariei). Am fost cam trista (era un copac-filozof, care ma invatase tainele mortii).
Dar (desi instinctul de conservare ma indeamna sa am grija, sa ma protejez si sa imi respect viata) in clipa cand mi se va spune sa 'ma pregatesc pentru ultima calatorie' voi fi gata, fara teama si fara regrete. De asemenea, as vrea ca la moartea mea, nimeni sa nu planga si nimeni sa nu-mi regrete disparitia, amintindu-si mai bine toti anii minunati pe care i-am trait, prietenii si bucuria care m-a insotit tot timpul. Caci si eu ca si altii sunt un val pe oceanul vietii si cand ajung la liman, alte valuri se nasc undeva pe acest mare ocean.

___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".

Desigur ai mare dreptate..."frica si speranta" -"carmuieste" omul si in ziua de azi.Nu ar fi atat de rau ,insa raportati numai la" cele 2 mari legi..."ce suntem?ce vom ramane?ce vom fi?
Cel ce se teme sa se cunoasca pe sine,acela ramane departe de cunoasterea adevarata si altceva nimic nu-i place-decat sa vada greselile celorlalti si sa-i judece.Acesta nu vede la semenii lui calitati,ci numai defecte,dupa cum la sine nu vede defectele,ci numai calitatile.Aceasta este "boala"de care suferim noi,cu adevarat,oamenii acestui timp,aceea ca nu recunoastem unul altuia darul sau.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Lipsa fricii de moarte,cat de mult au fost impresionati soldatii romani, care, nu mai urmaresc pe daci dupa prima batalie ...pe dacii care se retrag, ci doar le dau foc la case. De ce acasta tactica aplicata de Traian,intr-o tara in care avea de gand sa locuiasca "o vesnicie"? Toti dacii de pe Columna mor impacati, sufletul lor este deschis si curat, pregatit pentru trecerea secanta in lumea vesnica a lui Zalmoxis. Oare nu despre aceasta deschidere curata a sufletului ii vorbea lui Socrate in timpul luptei de la Potidea (432 BC) acel medic enigmatic al lui Zalmoxis? Oare nu acesti daci care mor in scenele de pe Columna eliberati de angoasele fiintarii lumesti ne relateaza cu seriozitate ca arta de a deveni nemuritor, de care vorbeste si Herodot, si Platon, nu este o simpla poveste traco-getica?

Bibliography:
Platon, Opere , vol VII, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1993

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Sincer! Locuiesc in SUA de 14 ani. Nu am gasit NICI O solutie practica care mi-ar putea facilita reintoarcerea in tara. Eu sint cap de familie, nu am alte surse de venit decit munca in profesia mea: sint medic specialist psihiatru, cu specializarea completata in SUA. Aceasta specializare NU ESTE recunoscuta in Romania a priori, ci trebuie sa treci iar de niste examene (ca nu mi-au ajuns toate examenele pe care le-am dat pina acum!). Nici dreptul de libera practica nu este usor de obtinut. Procesul de re-echivalare mi se pare chiar mult mai greu de trecut decit a fost inversul lui, la plecarea din Romania catre SUA. Cum as putea sa ma reintorc si sa reusesc sa ma intretin in Romania? Nu am pretentii de vila, nici de masina macar...va rog din tot sufletul sa ma credeti. Ma ingrozeste faptul ca in Romania, daca m-as duce sa ma interesez pentru un post, de exemplu, sau pentru a obtine o autorizatie de libera practica, sau de a face demersurile pentru recunoasterea macar in parte, sau prin examen, a specializarii mele (in virtutea legislatiei f. complicate curent in vigoare)...m-as putea izbi de ZIDURI poate mai mari decit cele pe care le-am cucerit prima oara, cind am venit aici in SUA acum 14 ani. Eu nu am bani nelimitati la dispozitie. Aici, in SUA, pe perioada specializarii, salariul abia imi ajungea de la o luna la alta; pe urma, desi am intrat "in piine", nu am putut sa pun mare lucru de o parte, deoarece am avut copilul la colegiu, si tot am continuat sa cheltuiesc in continuare sume greu de imaginat in Romania, pentru certificare, obtinerea si mentinerea licentelor de aici, etc. Mie mi s-ar parea reintoarcerea in Romania o adevarata aventura...la risc...pe care, la virsta mea nu stiu daca m-ar putea "tine curelele" sa o mai tentez...desi...tot ma mai gindesc uneori cum ar fi si cum as putea sa ma reintorc. Majoritatea colegilor mei sint spulberati prin toata lumea. Am rude, am familie in Romania...dar cum ar fi sa se trezeasca cu mine pe capul lor...si tot ei, saracii, sa trebuie sa ma ajute pe mine la un nou eventual inceput in Romania...sa ma ajute sa re-invat sa navighez un sistem atit de greoi si complicat ca ma apuca disperarea numai cind ma gindesc la "logistica" pe care ar trebui sa o indeplinesc. Mi-e groaza de o potentiala "invidie profesionala" pe care as putea sa o re-intilnesc la unii colegi la care ar trebui sa apelez in virtutea demersurilor care ar trebui luate pentru a putea practica din nou in Romania. Mi-e frica de "sistem"...si nu stiu cit si ce s-a mai schimbat, deoarece eu am plecat la putin timp dupa caderea "sistemului vechi" si nu am apucat sa practic prea mult in Romania, dupa terminarea facultatii. Abia se reinfiitase "rezidentiatul" pe vremea aceea, si eu eram dupa terminarea fostului stagiu la tara obligatoriu.

Acum un timp, pe un forum al studentilor medicinisti din Romania, am vazut un caz al unui doctor roman, care s-a reintors in tara dupa obtinerea specializarii in Medicina Interna in SUA...si el chiar reusise sa obtina dreptul de libera practica in Romania ca "generalist" (ca specializarea din SUA nu i-au recunoscut-o) si chiar a avut initiativa sa isi deschida un cabinet particular in Romania...dar dupa 1-2 ani A RENUNTAT, si acum vine inapoi in SUA sa-si ia o a doua specializare in Neurologie). Si STIE ca vine IAR sa o ia aproape de la capat aici, deoarece ca rezident (medic la specializare) in SUA, va munci si invata iar 4-5 ani grei 80-100 ore/saptamina pentru un salariu sub medie. Deci NU LA BANI si NU LA VIATA USOARA vine el inapoi.

Va rog din tot sufletul sa nu imi aruncati cu pietre in cap sau sa credeti ca ma pling doar pentru ca n-am altceva mai bun de facut, deoarece stiu ca sint multi imigranti care s-au zbatut si au avut de suferit poate MULT mai mult decit mine. Eu mi-am vazut de carte si de meserie, la fel ca si multi alti profesionisti din Romania, pe alte domenii...nu numai Medicina. Dar...ceea ce se petrece in sistemul actual al practicii Medicale in Romania...mi se pare chiar strigator la cer. Si stiu ca rezidentii din Romania abia asteapta sa plece si ei saracii...pentru ca a ajuns sa fie mai usor pentru un roman sa practice in alta tara decit acasa (cu toate examenele si pragurile care trebuie date, cu toate complicatiile legate de viza, etc.) Ma doare sufletul, va rog sa ma credeti, ca eu nu am CUM sa ma reintorc...pentru ca eu, acum, daca termina copilul colegiul si are o slujba si se va putea intretine, mie PERSONAL nu-mi trebuie mare lucru (gen acumulari materiale), dar inca sint in putere si as vrea sa pot sa muncesc si sa dau inapoi ceva din experienta mea Romaniei, daca s-ar putea. Nu am pretentii "academice"...doar sa practic profesia mea, sa vad bolnavi, sa incerc sa ajut cu ceva...dar nu imi permit sa o fac total voluntar si caritabil, ca NU am bani destui pentru asa ceva. Si nici nu am cap de "afaceri". Doar diplomele, juramintul lui Hipocrate si experienta clinica. Atita tot.

Recunosc ca imi e frica de moarte.....nu sunt pregatit pt asa ceva si nu pot sa o accept.....inca. Poate si faptul ca inca sunt tanar are o contributie importanta in acest fapt. Nu inteleg de ce Dumnezeu ne-a dat viata si tot El trebuie sa ne-o ia! Mai bine nu ne-o dadea!!!! Ehhhh.....dar asta e viatza.......niciodata nu esti multumit de ceea ce ai......tre sa ma obisnuiesc cu ideea ca voi muri.....DAR sa nu uitam ca speranta moare ultima.....:) Mersi pt sfat......o sa incep sa imi traiesc viata la MAXIM.......ca doar asa ma si cheama.... Sarbatori Fericite!!! Maxim Ionut pt Adela

"Sistemul" comunist usor bulversat la evenimentele din decembrie '89 (cand ceva securisti se mai ascundeau prin beciuri ori stateau cuminti in cazarmi, paziti de fortele MApN) s-a refacut si reorganizat incet si bine.Aceasi oameni, de randul doi si trei...( La Phenian delegati de frunte in 89: Nastase, Pascu etc.). Este doar o reorganizare formala, la nivel de slogane, acum avem "economie de piata functionala" si "integrare europeana" in loc de "socialism multilateral dezvoltat", avem "parlament" in loc de "mare adunare nationala", avem "guvern" in locul "consiliului de ministri", foruri directoare ale psd-ului in loc de cpex. Un hiatus in dezvoltarea neingadita spre restauratie a fost regimul lui Constantinescu, repede gatuit de tovarasi. Cine mai stie azi de Ciorbea, doar si-l amintesc datorita diformitatii fizice (saracu' de el, batjocorit ca "ciclopul" ). Dreapta a murit in 2000 iar restauratia si-a continuat mersul. Este firesc sa ne indreptam catre o noua dictatura deoarece de 15 ani incoace toata lumea se teme. Se teme pentru ziua de maine, se teme sa nu fie concediat acum de "patronul" fost comunist si fost director de "centrala", actualmente psdist de frunte. Povesteam mai deunazi cu un prieten din presa care spunea ca "sistemul" se teme doar de cei ce ar putea deveni intr-un fel independenti economic, pe care nu mai pot sa-i santajeze si sa-i vare in cutiile lor. Greu in orice caz sa devii independent cu afacerea ta cand tot sistemul iti poate trimite discretionar garda financiara, curte de conturi, pna ( ori poliacrilonitril? ) daca nu faci sluji partidului, sa-ti gaseasca bube in cap cu duiumul.
Serviciile speciale asculta telefoanele, nu pentru "siguranta nationala", nu se ocupa ei de terorismul international sau Al Qaeda (basca unii au fost chiar colegi cu uneltele lui Abu Nidal),ci pentru a "controla" poporul, fiind in slujba noii "dictaturi cu fata umana".
Batranei Europe putin ii pasa de "sistemul" romanesc...ia acolo niste primitivi, adulatori de "tatuc", unde trebuie sa ne descarcam si noi supraproductia si deseurile ori sa ne mutam ceva industrii, caci pentru o coaja de paine si cativa euro romanii ne pupa si dosul, forta lor de munca fiind una dintre cele mai ieftine in Europa.
Frica pazeste bostanaria si din nefericire minoritatea care mai ridica vocea este repede inabusita sau i se face lehamite de lupta si se autoexileaza in lumea libera occidentala.
Stiati ca deja o parte din studenti cauta febril burse, granturi, ce se poate... doar, doar pot pleca in Occident daca iese Nastase??? Trist.
Mario

Salut Dascale!
Daca esti si tu de aceeasi parere cu majoritatea romanilor ca locul Romaniei este intre celelalte mindre natii ale Europei in cadrul UE atunci nu are de ce sa-ti fie frica de celelalte etnii si de primarii alesi in mod democratic.Oricare cetatean al tarii are aceleasi drepturi si indatoriri iar prejudecatile de genul celor legate de etnie si de "proportia etnica" (ideal ar fi sa ne debarasam de toate)trebuie eliminate urgent din sistemul de gindire al fiecaruia.
Poanta cu "daca va iesi un caft ca cel de la Targu-Mures" pe linga faptul ca seamana a amenintare voalata nici nu se potriveste in acest caz.Alegerile tocmai s-au terminat cu bine si in 2004 nu mai sunt vremurile tulburi imediat dupa revolutie cind niste "politicieni" criminali manipulau poporul dupa voia inimii pe baza retetei securiste a zvonurilor.
Cred ca fiecarui "patriot" care ar sterge pina si cuvintul de etnie din statisticile demografice si nu numai,nu i-ar prinde rau citiva ani de stat
pe "dinafara" (dar daca se poate in regimurile de democratie in curs de tranzitie si nu in astea vestice unde este totusi un grad de toleranta cit de cit acceptabil fata de straini) si sa vada pe propria piele ce inseamna sa stai intre cei cu limba materna diferita de a ta, sa fii privit ca o "etnie" nedorita de nimeni,sa muncesti si sa traiesti in aceste conditii si astfel,cu simtul empatic suficient de sensibilizat,sa se intoarca in tara si sa constate ca punctul lor de vedere asupra vietii in general,s-a largit,deschis in mod considerabil si iata ca sunt gata sa accepte chiar si primarii democratic alesi care nu sunt de aceeasi nationalitate cu ei.
Toate cele bune.

nici mie nu mi-e frica de moarte, dar ma tem putin de eternitatea ei:))

aici de la 16 ani jumate poti sa inveti,
de la 17 ani ai carnet,tre' sa fii cu un adult cu tine,dar nu mai
tin minte cat...
anyway fiica-mea a implinit acu' o luna 16,dar nu prea vad ca se incumata rapede la volan
mi-e frica mai degraba de fiu-meu,el are 14 ani si ceva dar timpul trece repede,nu?