comentarii

etapele de dezvoltare ale


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cine conduce... - de LUCIUS la: 10/12/2004 09:55:05
(la: Cine conduce lumea?)
Problema care am putea sa ne-o punem, este ca ne limitam in a judeca intr-un anumit fel aceasta coordonare mondiala. In principiu noi tindem sa vedem lucrurile in raport cu relatiile dintre societatile sau civilizatiile noastre sau cu relatiile dintre indivizi in general. Am putea sa intelegem fenomenul privind un film SF american, unde reprezentantii unor alte civilizatii se comporta ca niste americani deghizati, de parca legile din lumile lor sunt la fel cu ale societatii americane. Pana si gesturile sunt, in mod caraghios, identice.
Noi, ca proaspat sositi in comunitate, ne e greu sa intelegem regulile democrate ale vechiului continent, chiar daca ne acomodam treptat cu ele, dar percepem foarte bine prapastia, care e si mai lata, intre noi si SUA. Deci, in mod normal nu cred ca putem percepe, neaparat, ca o coordonare mondiala, daca ar exista, trebuie sa respecte regulile civilizatiei noastre, care se afla intr-o anumita etapa de dezvoltare. Cred ca un asemenea mecanism( UN GUVERN MONDIAL) are la dispozitie o tehnologie pe care nu am putea sa ne-o inchipuim, inerenta supravegherii unei planete, precum si alte reguli care sunt in functiune in raport cu acea stare a societatii COORDONATOARE. Deasemenea ar putea fi cooptati in aceasta asa numita societate numai reprezentantii celor mai puternice natiuni. (Teoretic acesti reprezentanti ar putea fi alesi tot in fruntea acelor natiuni tot de catre "societatea coordonatoare")
Fireste toate aceste lucruri sunt doar o supozitie. Nimeni nu a putut dovedi si nici nega existenta unui asemenea guvern. Cel mult ii putem presupune existenta in raport cu anumite evenimente care se petrec in lume.
LUCIUS
cassandra - de om la: 19/10/2005 16:23:30
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
cand am propus dawkins am propus si asemanarea embrionului uman in diferite etape de dezvoltare cu diferite specii de la batracieni la porcine ;))

Este undeva un bemol (nimeni nu a avut XXX-vise ?) in "articolul de vise", dar ideea este interesanta :)
#79925 (raspuns la: #79850) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ingerii - de angelis la: 03/01/2006 15:42:13
(la: Despre ingeri)
Sunt oameni care cred si oameni care nu cred.
Nu ne putem convinge unii pe altii doar prin simple enunturi.
Credinta in existenta a ceva ce greu poate intra in sfera probatiunii vine din interiorul fiecaruia.
Problema este daca simtim.
Nu se poate ca un om sa nu simta. Daca ai suflet, simti.
Deci toate lumea simte.
Si atunci de ce nu toti cred in ingeri, in ingerul pazitor?
Mai greu este sa recunosti ceea ce simti. Cei care nu vor sa recunoasca, se tem. Si frica vine din minte, din modul in care am fost crescuti de mici, de cand am invatat sa ne fie frica.
Atunci cand un om este liber nu mai are frica si poate experimenta orice doreste el.
Dar nu toti doresc sa comunice cu ingerul si nici sa creada in el.
Este pacat, pentru cei ce nu-si doresc.

In actuala etapa de dezvoltare a omenirii nu se poate spune ca nu avem acces la informatie.
Informatia este peste tot, la indemana noastra.
Important este o accesam.
Despre ingeri sunt suficiente scrieri. Unele chiar foarte documentate (de exemplu a se vedea Plesu cu a lui carte despre ingeri).

Este frumos sa crezi in ingeri, sa-i simti aproape de tine, oricand gata cu un sfat, oricand gata sa te ajute indiferent ce le ceri.
Este frumos sa crezi ca oamenii pot fi numai buni, frumosi, darnici, milosi, plini de compasiune, de sentimente inaltatoare.
Este frumos ca totul sa fie iubire si sa crezi ca pe aceasta planeta totul poate fi iubire si nu ceea ce este in prezent.
Cu cat cred mai multi, cu cat mai multi isi doresc, acest lucru se va intampla, intr-o zi, in curand.
Este nevoie doar de un numar necesar de indivizi pentru ca totul sa se intample si aceasta se numeste MASA CRITICA sau TEORIA CELEI DE-A O SUTA UNA MAIMUTE.

Si lumea se va schimba, ingerii vor putea cobora pe pamant si vor putea trai printre noi.
Intai trebuie sa existe dorinta, gandul, apoi el se va materializa.
#98281 (raspuns la: #97379) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum ar fi arătat România fără USA? Depinde - de Simeon Dascalul la: 22/11/2006 13:27:42
(la: Cum ar arata lumea noastra fara USA?)
Restul lumii habar n-am. În ce ne priveşte pe noi depinde dacă ar fi câştigat Stalin sau Hitler. Un imperiu rus de la Vladivostok la Finisterre sau un imperiu german cu aceleaşi coordonate?

În primul caz e simplu. D.p.d.v. naţional întreaga Românie ar fi arătat acum ca şi Republica Moldova. Sau mai simplu, am fi vorbit ruseşte. Economic cam la fel. În istoria reală comunismul a picat de la natură, nu că s-ar fi amestecat buna Americă. Poate nimeream o tranziţie controlată ca a imperiului galben. Mai sigură văd polarizarea socială excesivă, transformarea aristocraţiei roşii în burghezie capitalistă prin furt generalizat – situaţia de azi. Ori dezvoltarea crimei organizate pe fondul vidului de putere – vezi fraţii bulgari. Sau autocraţie în consolidare ca la ruşi.

În al doilea caz ne-am fi aranjat de o soartă ceva mai blândă. Presupun. Ar fi rămas Antonescu la conducere sau ar fi fost eliminat de Hitler pe motiv de neînţelegere în problema transilvană? Că partea de nord a Ardealului sigur ar fi rămas la unguri. Românii din zonă – exterminaţi, fugiţi în restul ţării sau maghiarizaţi. Dar ar fi scăpat românii din est, iar România s-ar fi întins probabil până la Bug. Cadrilaterul era bun pierdut, dar în ipoteza în care Antonescu ar fi reuşit să se înţeleagă cu Hitler reîntregeam Banatul, iar românii din Macedonia ar fi avut autonomie.

În fine România – teritoriul rămas – ar fi avut o evoluţie relativ normală. În loc de colonie europeană în acea istorie paralelă am fi fost colonie germană cu şaizeci de ani mai devreme. Probabil am avea azi ordine şi străzi curate. N-ar mai fi fost ţigani. Nici libertatea de a înjura guvernanţii, dar în schimb ne-am fi lăfăit într-o prosperitate care ar fi diluat mult tendinţele rebele. Oricum am fi avut Gestapo în loc de Securitate.

Traian Răzvan Ungureanu ar fi scris pentru manualele de istorie adulaţii lirice spiritului german care ne-a izbăvit de pericolul sovietic şi sionist.

Trebuia să tocim germană care-i ceva mai naşpa ca engleza.

Calculatoarele, internetul ar fi apărut oricum ca o etapă a dezvoltării tehnologice sau nu?

Poate beam bragă în loc oroarea aia de cola. Sau mai degrabă stabileam un record la consumul de bere în spiritul nostru servil-imitator.

Petrolul, resursele din fosta Rusie ar fi ajuns sau s-ar fi căutat iarăşi război arabilor? Ce se alegea de altfel de fostele colonii britanice?
autismromania.ro - de philo la: 16/02/2010 17:38:32
(la: Autismul se poate trata?)
@

http://www.autismromania.ro/site/SprijinSfaturiIdei/ceEsteAutismul/
@
Poate fi autismul vindecat?

Prognosticul depinde de severitatea simptomatologiei iniţiale şi de alţi factori cum ar fi aptitudinile lingvistice (de ex, prezenţa limbajului expresiv) şi nivelul intelectual general. Astfel, prognosticul cel mai favorabil îl au cei cu retard mental uşor sau cei cu un nivel intelectual aproape normal şi care achiziţionează abilităţi de limbaj, chiar limitate, înainte de 5 ani şi care beneficiază totodată de o intervenţie educaţională precoce şi intensivă.

Prognosticul e mult mai bun dacă copilul a fost plasat într-un program educaţional intens şi foarte structurat încă de la vîrsta de 2- 3 ani. Cu o intervenţie adecvatã şi timpurie, multe comportamente tipice autismului pot fi ameliorate pînă la punctul în care unii copii sau adulţi pot părea, pentru persoane neavizate, că nu mai au autism.

Totuşi autismul are o evoluţie continuă.
-
Chiar dacă la această dată autismul este considerat o condiţie pe întreaga viaţă, nu poate fi vindecat, nu înseamnă că nu se poate face nimic pentru persoanele cu autism, că acestea sînt ‘irecuperabile’, condamnate fiind la viaţă izolată şi ternă. Diagnosticarea şi intervenţia timpurie, urmate de tratament specific şi individualizat pot face ca persoanele cu autism să progreseze, să atingă maximul potenţialului lor şi să trăiască o viaţă demnă şi mulţumitoare.
@


@
Medicaţia

Nu există medicamente care să vindece autismul.
@

Tratamente alternative ce propun folosirea de medicamente, vitamine, diete speciale pentru ‘vindecarea’ /atenuarea problemelor/diferentelor neurologice sau psihologice în funcţionarea creierului pesoanelor cu autism:

Terapia cu multivitamine (Vitamina B6 şi magneziu Vitamina C, Vitamin A)
Dimethylglycina (DMG)
Dieta fără gluten şi caseina
Dieta fără fermenţi /Yeast-free diet
Serotonina
Homoeopatia s.a.

Tratamente complementare:

Terapia prin muzică şi artă
Terapia de integrare auditivă-Auditory integration therapy
etc.


Tulburarea se manifestă în prima copilărie, între 1,6 şi 3 ani. Nu poate fi diagnosticată la naştere pentru că semnele (tiparele comportamentale pe baza cărora se face diagnosticarea) nu apar sau nu pot fi uşor identificate înainte de 18 luni. În ultimii ani cercetătorii recunosc tot mai mult faptul că se pot observa anumiţi “precursori” ai acestor tipare comportamentale în etape de dezvoltare ale copilului mult mai timpurii, numărul de instrumente care încearcă să detecteze autismul la vîrste mai mici de 18 luni fiind şi el în creştere.

Uneori există o perioadă de dezvoltare aparent normală, după care copilul se izolează şi pierde din abilităţile dobîndite. Poate fi vorba de o pierdere a utilizării cuvintelor folosit de copil le-a pînă atunci, de pierderea contactului vizual, a interesului pentru joc sau de retragere socială. În mod obişnuit , autismul este diagnosticat mai devreme mai ales dacă este acompaniat de retard mental şi este mai puţin diagnosticat printre copiii şi adolescenţii cu o inteligenţă medie sau superioară mediei
#
Cît de des apare autismul?

În trecut autismul era considerat o tulburare rară. Acum este acceptat faptul că această tulburare nu este atît de rară (autismul se întîlneşte mai des decît sindromul Down sau paralizia cerebrală, de ex.). În întreaga lume 5 din 10.000 de persoane au “autism clasic”, “autismul lui Kanner”, iar aproximativ 20 din 10.000 de persoane au tulburări din cadrul întregului spectru al autismului, după Wing şi Gould (1970).

La Congresul Internaţional Autism Europe de la Lisabona-2003, cercetătorul canadian Eric Fombonne, vorbea de o prevalenţă estimată la:

- 10/10.000 pentru autismul clasic;
@
În România nu există nici o statistică care să arate numărul de persoane cu autism, prevalenţa sau rata de incidenţă , iar adulţi cu autism, potrivit legii, şi anume potrivit “Criteriilor medico-sociale pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulţi)”, nu există.
rodique - de adina.petre la: 24/02/2011 15:10:47
(la: Este iubirea...o forma...)
multumesc frumos ca mi-ai explicat, da, acum am inteles cum privesti tu, si am inteles si de ce n-am inteles prima data. :) din cauza "identificarii" despre care spui.

in psiho, identificarea proiectiva, este o etapa in dezvoltarea functionala a Eului, in care copilul identifica in celalt elemente care-i apartin si lui, de la simpla identificare corporala (cand inveti copilul mic, unde-i nasu, unde-i gura, etc) la identificarea simbolica de mai tarziu in concepte, idei, etc.

deci da, ai perfecta dreptate, identificarea e o etapa, si nu, persoane identice nu exista.

mai departe este foarte limpede, si sunt cam de aceesi parere, pentru mine, partenerii trebuie sa fie similari pentru a se putea identifica proiectiv, si a se indragosti, dar in acelasi timp ei trebuie sa fie complementari, altfel toti ne-am cauta perechi identice...

multzam de rabdare, inca odata. :)
#598944 (raspuns la: #598863) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Legitimarea averilor... - de ARLEKYN la: 23/12/2003 12:11:54
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
Exista pareri potrivit carora intre piata si democratie ar exista o anumita contradictie Aceasta contradictie este doar aparenta. Ceea ce conteaza - si intr-un caz, si in celalalt - este legitimitatea, fie ca este vorba de legitimitatea puterii, fie ca este vorba de legitimitatea averilor.

Dezbaterile in jurul legitimitatii puterii au reprezentat una din chestiunile centrale ale perioadei de dupa 1989. Puterea comunista nu a pus niciodata problema legitimitatii, ea s-a impus prin forta. Dupa anul 1989, noua putere politica a fost intr-o goana continua dupa legitimitate. Legitimarea clasei politice dominante a cunoscut, dupa decembrie 1989, patru etape:

1. Legitimarea revolutionara, si anume legitimarea drept "emanatie a revolutiei". Aceasta perioada a fost foarte scurta. Ea s-a incheiat, practic, o data cu aparitia miscarilor de strada ce au culminat cu ocuparea de catre demonstranti a Pietei Universitatii din Bucuresti. Astazi, nici unul dintre liderii fostului Front al Salvarii Nationale nu mai invoca, la modul serios, acest tip de legitimare.

2. Legitimarea democratica, si anume legitimarea puterii drept rezultat al vointei cetatenilor, exprimata prin vot. A fost vorba, asadar, de legitimarea drept alternativa democratica. Desi votul din 20 mai 1990 a conferit Frontului Salvarii Nationale o majoritate zdrobitoare, evenimentele ulterioare, cu deosebire cele petrecute in 13-15 iunie 1990, au stirbit serios sansele acestui tip de legitimare. Cum, ulterior, Frontul Salvarii Nationale s-a scindat in mai multe fractiuni (FDSN, FSN, FSN - 20 mai s.a.m.d.), FDSN, devenit ulterior PDSR - principalul reprezentant al elitelor comuniste - a reluat eforturile de dobandire a legitimitatii democratice, o data cu alegerile din septembrie 1992. Modul in care PDSR a gestionat puterea in perioada aceea, asocierea la guvernare cu partidele national-comuniste si frecventele incalcari ale drepturilor omului precum si activitatea intensa a organizatiilor de rezistenta civica, au zadarnicit aceste eforturi.

3. Legitimarea istorica, si anume legitimarea mostenitorilor politici ai fostului Partid Comunist drept alternativa viabila a guvernarii. Acest tip de legitimare a fost incercat cu un relativ succes la alegerile din noiembrie 2000, dar incepe, la randul sau, sa fie amenintat de lipsa de performanta a guvernarii, de coruptie si de agresivitatea partidului majoritar.

4. Dintre toate directiile de legitimare a elitelor comuniste, ca forta politica dominanta a noii societati, cea care pare sa aiba cele mai mari sanse de succes este cea a legitimarii internationale. Aceasta, totusi, influentata de performantele cel putin discutabile ale politicii interne, este tot mai amenintata de rezervele crescande ale organismelor internationale.

Criza de legitimitate a clasei politice dominante ramane in continuare profunda, cat timp ea va fi doar continuatoarea structurilor politice comuniste. Ea nu a fost revolutionara, ci a condus restauratia. Legitimarea revolutionara ar fi nedreapta si ofensatoare pentru ceea ce s-a dorit a fi Revolutia romana si pentru memoria victimelor ei. Legitimarea democratica nu poate functiona cata vreme electoratul roman continua sa fie sarac, dependent de stat, neinformat (sau gresit informat) si atat de sensibil la mesajele populiste, iar Romania este organizata ca pseudo-democratie. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca alocarea discriminatorie a resurselor, demarata inca in 1990, a creat un decalaj greu de depasit intre grupurile politice competitoare, favorizandu-i pe cei care au condus atunci Romania.

Legitimarea istorica este lipsita de sens. In fata istoriei, socialismul romanesc nu are nici o legitimare, ca si dictatura comunista din care se trage. Cat despre legitimarea internationala, ea trebuie sa fie un insotitor al legitimarii interne. Tentativa de a inlocui procesul de legitimare interna prin cel de legitimare internationala este o solutie iluzorie.

Problema legitimarii averilor se pune in mod diferit. Nu sunt un nostalgic al aristocratiei, pentru a cauta legitimitatea istorica a averilor. In conditiile in care timp de peste patru decenii proprietatea privata a fost desfiintata, aceasta chestiune nu se pune decat intr-o forma restransa, ca respectare a principiului retrocedarii bunurilor confiscate de regimul comunist.

Nu sunt pentru declansarea unei campanii de legitimare. O astfel de campanie, oricat de multe precautii s-ar lua, se va transforma intr-un prilej de rafuiala politica, de timorare a mediului de afaceri si de agresare a principiului garantarii proprietatii private.

Singurul mod real de legitimare a averilor este dezvoltarea si consolidarea pietelor. Prin existenta unui mediu competitional si prin dezvoltarea mecanismelor de piata ceea ce se va crea din acel moment va avea legitimitate. Iar averile create pe baze oligarhice, lipsite de raporturile preferentiale care le-au nascut si le-au hranit, isi vor reduce importanta, unele disparand cu totul.

Democratia consolidata si capitalismul concurential sunt singurele modalitati prin care poate fi depasita actuala criza de legitimitate din politica romaneasca.

Efectele negative ale tranzitiei trebuie cautate tocmai in aceasta criza de legitimitate. Din pacate, in ultimii paisprezece ani, criza de legitimitate care a aparut in anul 1990 nu a facut decat sa se adanceasca. Factorul agravant al crizei este legat de evolutia structurala a mediului institutional romanesc. Institutiile democratiei politice au avut o evolutie mai rapida decat institutiile democratiei economice.

Revolutia din 1989 a avut o dimensiune institutionala accentuata. Din pacate, preocuparea de natura institutionala a fost disproportionata, alocand dimensiunii politice o atentie preponderenta. Astfel, institutii democratice precum Parlamentul ori sistemul pluripartid au fost create imediat. Alegerile democratice au fost utilizate pentru prima oara in mai 1990, atunci cand sistemul proprietatii de stat depasea covarsitor proprietatea privata. De altfel, cu exceptia micilor intreprinderi de pana la 20 de salariati, proprietatea privata, ca rol economic, nici nu era acceptata de legile tarii. Reprezentantii politici ai sectorului economic de stat au avut in acest fel un avantaj urias pe care, de altfel, l-au materializat printr-o majoritate parlamentara efectiva de peste 80%. Aceasta majoritate politica a gestionat transferurile de proprietate de asa maniera incat reprezentantii noului sector privat sa fie aceiasi cu reprezentantii intereselor sectorului de stat. Configuratia politica din 1990 a fost decisiv influentata de structura proprietatii. O buna parte a sectorului privat s-a dezvoltat apoi in simbioza cu sectorul de stat, fie ca era vorba de sectorul comercial de stat, fie ca era vorba de sectorul bugetar. Sistemele de interese economice centrate pe structurile statului au ramas dominante. O dovada in acest sens este faptul ca, dupa paisprezece ani, configuratia politica in Romania a ramas, practic, neschimbata.

De altfel, se poate observa ca strategiile guvernarilor succesive au ignorat dezvoltarea pietelor. Ca sustinere economica, ca suport electoral si ca mentalitate, clasa noastra politica este inca foarte dependenta de stat. Asta face ca diferentele dintre partidele politice sa fie atat de greu de sesizat si atitudinile radicale sa fie atat de palide.


Crede si nu cerceta!...
Cu totul intamplator am dat - de Dinu Lazar la: 04/01/2004 08:51:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Situl www.creanum-belgium.be este condus de un mare prieten al fotografiei europene, Louis Stevigny; acesta conduce un portal fotografic european interesant, unde pot fi vazute multe fotografii extrem de interesante; tot acolo este o importanta lista de discutii foto (in limba franceza).
Domnul Stevigny m-a invitat sa pun si eu citeva fotografii pe situl respectiv; mai sunt prezenti si alti fotografi romani, intregindu-se altfel o imagine destul de cuprinzatoare a fotografiei europene de factura clasica, academica, pentru ca mai sunt si alte ramuri ale fotografiei si nu toti participantii la munca pe cimpul asta sunt conciliabili sau adunabili intr-un for, de prea multe ori existind orgolii si tot felul de bisericutze, desigur la noi mai mult ca oriunde.
Spre deosebire de alte tari, Romania nu are la aceasta ora un muzeu al fotografiei sau macar un sit unde sa poate fi vazute fotografiile celor mai buni fotografi din diverse timpuri; in acest context mi se pare extrem de interesanta initiativa unui domn din Romania, care a adresat de curind mai multor fotografi si foruri de fotografie urmatoarea epistola; poate exista lunetisti care il pot ajuta in proiectul dumisale - sa il contacteze personal.
Iata emailul domnului Portase:
===================================================================
Tuturor impatimitilor de fotografie,
Va salut si va doresc numai bine pentru anul 2004 !
Am urmarit cu interes opiniile pro si contra despre arta fotografica
postate de Dvs. pe diverse site-uri si forumuri...
Va multumesc pentru sfaturile bune si uneori cu tonuri dure, dar daca nu pui intrebari nu primesti raspunsuri...
OK... am o propunere catre Dvs. si alti profesionisti din domeniul foto.
Vreau sa sponsorizez un site despre arta fotografica romaneasca,
istoric, mari maestri, galerii foto vechi si noi, forumuri de discutii
despre arta fotografica veche si noua, bursa foto, fotografia de stoc, agentie de vanzare foto, ... etc...etc....
dar acest proiect nu se poate realiza de o singura companie, am nevoie
de ajutorul vostru al profesionistilor in domeniu...
In acest sens va adresez invitatia de a colabora cu noi,... va asteptam parerile, propunerile etc.
Mentionez ca toate costurile de gazduire, nume de domeniu, web design si administrare vor fi suportate de compania mea,
( APIS Romania www.apis.ro ),
rolul Dvs. este de a participa activ la dezvoltarea acestui proiect
national.

Inca nu avem un nume pentru site, asteptam propuneri...

Eu am gasit libere:
artafotografica.ro ( Arta Fotografica din Romania sau arta fotografica romaneasca )

fotografiaromaneasca.ro

fotografi.ro( Fotografi din Romania sau fotografi romani )

etc.

Prima etapa este de prezentare a istoriei artei fotografice din Romania, vrem ca marii maestri ai Romaniei
generatia veche si cei contemporani, sa fie cunoscuti, urmarim sa facem site-ul bilingv (roman-englez).

Astept propuneri din partea Dvs.

Numai bine !

Cu prietenie,

Adrian PORTASE

adrian@portase.net
#7582 (raspuns la: #7548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si Etap - de Crisa la: 13/02/2004 08:09:15
(la: Metroul treisprezece.)
E drept ca poate vine cam tarziu comentariul meu, dar niciodata nu se stie cui poate fi de folos.
Asa ca daca nu aveti pretentii mari, adica mai mult de o camera curata,tv, legatura internet, baie echipata cu de toate dtunci puteti adasta cu incredere la hotelurile etap. Rezevarea se poate face on-line,www.etaphotel.com . Eu i-am vizitat atunci cand am demenajat sau cand am evadat in weekenduri si am fost multumita.

#9570 (raspuns la: #6575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"In legatura cu acest pasaj n - de belazur la: 04/03/2004 16:20:55
(la: Integrarea tiganilor)
"In legatura cu acest pasaj notam doar ca societatea romana ea insasi inca nu este la acest nivel asa-zis "european". Iar a propune o discriminare pozitiva sau europenizarea modului de viata a rromilor tine deocamdata de fantastic. Mai ales pentru ca "europenizarea" aceasta este o vorba in vint, o forma fara continut. Nimeni nu propune o chestie clara, pe ani si pe etape, pentru minoritari."

Nici nu am avut pretentia ca propun un proiect, un plan bine elaborat, de integrare a etniei rrome in... europa. Am mentionat numele "batranei doamne" doar pentru ca e aceasta perspectiva pe care societatea romaneasca n-ar trebui sa o rateze (acum, ca veni vorba - cu sau fara Basarabia ;)). Sunt totusi cateva aspecte ale vietii rromilor care creaza dificultati suplimentare in acest proces. Cazul "nuntii regale" - ma repet, dar tot refuz sa dezvolt subiectul sau sa detaliez (cel putin in etapa aceasta detaliile nu mi se par relevante) - a fost un indiciu clar ca Romania este cea care trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru integrarea rromilor.

Bineinteles ca nu e usor, ca exista si alte probleme nerezolvate, dar nu cred ca va fi posibila ignorarea in continuare a problemei rromilor. Cu cat Romania va fi mai aproape de Europa, cu atat diferentele din interiorul societatii romane vor fi mai vizibile. Si... asa vad eu lucrurile astea... nu vad alta cale decat integrarea simultana a etniei rromilor in societatea romaneasca - pe de o parte, si a societatii romanesti in UE - pe de alta...

Recunosc ca vorbesc fara a cunoaste prea bine situatia rromilor. Ma bazez pe ce am vazut in Bucuresti si in calatoriile (destul de dese) prin Tara si in afara. Dar nu am studiat problema, nu sint un specialist... - deci nu voi insista... :)

"In general acestia se deplaseaza in rulote, nu prea ramin pe teritoriul unei comune mai mult de un an si se ocupa cu multe activitati temporare, servicii platite ca oricare alta munca in Franta. Necalificati, in general"

Da, si am impresia ca au un statut cu totul diferit de cel al etniei rrome din Romania.

"Cine a integrat pe cine, sau mai bine zis ce a integrat fiecare din cultura celuilalt, putem discuta dar nu este esential cita vreme aceasta integrare o dorim, la nivel declarativ cel putin."

De acord. Si pentru ca nu am formulat eu bine mesajul anterior, probabil ca ati avut dreptate sa presupuneti ca as avea in vedere altceva decat integrare. Nu, ma refeream anume la integrare (care nu e acelasi lucru cu asimilare totala, dupa parerea mea), iar orice integrare presupune schimb de valori culturale si necesita o anume maturitate a "partilor"...
#11354 (raspuns la: #11335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
vremuri apocaliptice Adriana Negruti(nu pot schimba numele"un a - de (anonim) la: 09/04/2004 10:10:08
(la: Traim vremuri apocaliptice?)
Cred ca UNIVERSUL are si el perioadele lui de oscilatie rapida alternand cu perioade de oscilatie lenta, asa cum un organism stimulat de anumite conditii functioneaza excelent , alternand cu perioade de depresie, cand randamentul si inspiratia scad...

Fiind foarte posibil ca acest concept sa fie extrapolat la univers, oamenii seamana cu celulele dintr-un organism(si multe din ele au o mobilitate extraordinara, cum ar fi hematiile) a carui buna functionare se traduce prin schimburi ritmice de substante intre celule, schimburi de stimuli, mecanisme complicate pe care nu le stapanim inca...

Deci aceasta efervescenta nemaintalnita este datorata unor conditii speciale care stimuleaza organismul din care facem parte si care vibreaza la aceasta etapa cu o mai mare intensitate.

Desigur, este posibil ca aceasta suprastimulare sa insemne ca urmeaza o implozie sau o destindere brusca, ceva care brusc va schimba ritmul de dezvoltare sau "respiratie" a acelui hiperorganism din care facem parte...

Facand analogia cu complexitatea propriului nostru organism, o greseala de alimentatie, o miscare gresita, o sperietura puternica pot distruge brusc si cel mai infloritor organism...Efervescenta societatii omenesti actuale poate fi rezultatul unui eveniment nedorit in organismul acela maret, care poate avea, deocamdata primele simptome ale colapsului, cand apar disfunctionalitati la nivel periferic dar care evolueaza rapid(ganditiva la o alergie periculoasa la un medicament, cand un organism uman incepe sa se dezechilibreze) si poate duce la catastrofa...ca din nimic...

Sigur, putem modela in fel si chip mediul in care traim si rolul nostru in acest mediu, dar ce este straniu pe acest pamant este ca se accentueaza lipsa de interes a factorilor de decizie din diverse puncte de pe glob de a crea armonia aceea care ne-ar putea transforma intr-o forta deschizatoare de drumuri noi in cunoasterea universala...se accentueaza balastul uman, in loc sa fie utilizati indivizii odata nascuti cat mai bine cu putiinta pe toate planurile evolutiei spirituale...Omenirea a devenit ca un cancer care inseamna multiplicare haotica de celule, in detrimentul echilibrului organismului primordial...
Curs pentru barbati - de Jay la: 21/08/2004 21:34:56
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)

CUM SA DEVII LA FEL CA INTELIGENT CA O FEMEIE:
Obiectiv pedagogic: Cursul trebuie sa permita
barbatilor sa-si trezeasca aceea parte a creierului pe
care o ignora.
Program: sunt propuse 4 module, din care unul
obligatoriu.

MODULUL 1: CURS OBLIGATORIU (Numar de ore necesare)
1. Cum sa inveti sa traiesti fara mamica (2000 ore)
2. Nevasta-mea nu e maica-mea (1000 ore)
3. In fiecare luna ii dau salariul nevestei (550 ore)
4. Cum sa intelegi ca fotbalul nu e un sport, iar
Ronaldo e un cretin (500 ore)

MODULUL 2: VIATA IN 2
1. Cum sa ai copii fara sa fii gelos (50 ore)
2. Ma opresc sa spun prostii atunci cind sotiei ii vin
in vizita prietenele (500 ore)
3. Cum sa inving sindromul telecomandei (350 ore)
4. Nu-mi fac nevoile pe alaturi (100 ore)
(exemplificare cu video)
5. Cum sa-mi satisfac nevasta inainte ca ea sa se
prefaca (2500 ore)
6. Cum sa ma duc pina la masina de spalat fara sa ma
pierd (500 ore)
7. Cum sa supravietuiesc unei gripe fara sa agonizez
(200 ore)

MODULUL 3: RELAXARE
1. Calcatul rufelor in 2 etape (1 camasa in mai putin
de 2 ore: cazuri practice)
2. Cum sa digeri fara sa ragai, spaland vasele in
acelasi timp (cazuri practice)
3. Curatenia saptamanala ... o activitate familiala si
valorizanta
4. Cum sa tii minte zilele in care se arunca gunoiul

MODULUL 4: CURS DE BUCATARIE
Nivelul 1 (incepator): Aparatele menajere: ON=
porneste: OFF=se opreste
Nivelul 2 (avansat): Prima supa in plic fara sa se
prinda. Cazuri practice: Fierberea apei inainte de
introducerea spaghetelor.



CURS SPECIAL PENTRU FEMEI

Tema: Dezvoltarea functiunilor creierului la femeia
moderna.

Scop: Participantele vor fi confruntate cu o
experienta fascinanta (folosirea creierului).

Conditii: Vointa de a invata ceva nou (chiar daca se
va dovedi a fi ceva greu).

Durata:
Brunete 1,5 luni fiecare modul
Roscate 3 luni fiecare modul
Blonde 6 luni fiecare modul

Cursul contine 4 module:

Modulul I
Acceptarea soartei: m-am nascut femeie
Cunoasterea locului de desfasurare a vietii: bucataria
Cum pastrez ordinea in poseta? (sub control strict)
Cum fac cumparaturi in mai putin de 4 ore: notiuni
elementare
Pastrarea limitelor: Cum ma machiez corect
Curs de programare I (toate categoriile): folosirea
cuptorului cu microunde
Curs de programare II (numai brunetele si roscatele):
Videorecorderul

Modulul II
Ecuatia cu o necunoscuta: Automobilul
Exercitii de dinamica grupului: Ce trebuie sa fac cand
stam in masina
Parcarea, ParteaI: Notiuni elementare
Parcarea, Partea II: Manevre
O adevarata provocare: Frana si acceleratia.
Cutia de viteze. Descriere completa. (pentru blonde
numai cutia automata)
Folosirea corecta a semnalizatorului.
Notiuni elementare de fizica: Corpuri in miscare
Adevaruri optice: Luminile rosie, galbena si verde ale
semaforului.
Curs special: Parcarea in garaj.
Ecuatia cu mai multe necunoscute: Cutia de scule
Curs de supravietuire I: Unde se afla lumina de avarie
Curs de supravietuire II: Schimbarea unui cauciuc
Curs de supravietuire III: Schimbarea mai multor
cauciucuri (Da, este posibil!!)
Curs de supravietuire IV: Verificarea cu succes a
nivelului uleiului si a apei.

Modulul III
Notiuni elementare: Nici o cucerire a tehnicii moderne
nu ma va putea ridica la nivelul barbatului
Vocabular I: Definitia cuvantului "DA". Corectarea
exercitiului "Esti gata?"
Vocabular II: Definitia notiunii "5 Minute"
Sociologie: Fotbalul nu este un sport, ci o religie.
Drept cetatenesc si morala I: Discutii barbatilor
despre tema fotbal
Drept cetatenesc si morala II: A nu te amesteca
nicicodata in aceste discutii
Cum evit intrebarile inutile (de ex. "Ma iubesti?",
"Sunt frumoasa?", "Am ceva special?")
Adevaruri zilnice: Si femeile ragaie, exercitii in
grup.
Adevaruri zilnice: Barbieritul (curs intensiv pentru
brunete): Partea barbateasca a femeii
Comportamentul la cumparaturi: Cardul Visa, Definirea
notiunii de limita de suma
Comportamentul la cumparaturi: Si eu pot cara naveta
de bere
De ce mama nu e binevenita la noi? (1000 de studii de
caz)

Modulul IV
Telefonul: Cand trebuie sa inchid? Exercitii de grup:
4 femei/telefon (nu uitati sacul de dormit)
Machiajul: Metamorfoza femeii
Terapie TV I: Si fara telenovele se poate trai!
Terapie TV II: Filmele de dragoste sunt pura fictiune
si nu realitate
Eu si corpul meu: Legea gravitatiei
Oglinzile nu mint: Ma accept asa cum sunt.



#20086 (raspuns la: #20085) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poti sa dezvolti ce ai exprimat mai sus? (pt.DESTIN) - de dinisor la: 04/09/2004 10:57:20
(la: Kerkaporta...)
Buna DESTIN,

Sa dezvolt inseamna sa dezvalui.Sa dezvalui inseamna sa te fac partinitor la toata povestea Kerkaportei. Sa te fac partinitor inseamna sa te impovarez cu zece ani din viata mea.
Am sa iti dau doar un indiciu... "Intre tine si mine este o lume intreaga de strabatut..." - o lume , in cazul de fata, subliniaza imposibilul...

Deschisa dialogului,

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#20986 (raspuns la: #20982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru cei care au deschis te - de pegassus la: 04/10/2004 08:49:30
(la: Auto-reglementarea la romani...)
Pentru cei care au deschis televizoarele mai tirziu, sa recapitulam putin la ce se refera, [b]in aceasta etapa[/b], aceasta chestionare a functionalitatii RAC:

RAC a fost infiintat in 1999, propunindu-si, inca din statut (art.9) sa urmareasca "dezvoltarea activitatii publicitare in Romania, crearea si dezvoltarea - in cadrul oferit de legislatia in domeniu - a unui sistem etic de autocontrol in domeniul publicitatii, in spiritul concurentei loiale, care sa asigure protectia consumatorilor si interesul public general impotriva consecintelor negative ale publicitatii"; la data de 15 octombrie 2003 RAC semneaza un protocol de colaborare cu CNA, ceea ce ii face sa anunte ca "a fost recunoscut de catre CNA ca singurul corp de autoreglementare din Romania, prin protocolul de colaborare" semnat cu acesta; deabia la 24 octombrie 2004, RAC devine membru EASA - Alianta Europeana pentru Standarde in Publicitate.
Pina aici, sa zicem ca lucrurile sint oarecum ok: CNA a citit codul, i-a placut si a decis sa valideze RAC ca "unic organism de autoreglementare in domeniul publicitatii din Romania" (de ce 'unic' - asta ramine sa va intrebati dumneavoastra) si sa recunoasca "Codul de Practica in Publicitate elaborat de Uniunea Consiliului Roman pentru Publicitate drept documentul de autoreglementare aplicat in Romania in domeniul publicitatii" (desi codul, conform statutului RAC, nu putea fi aplicabil decit membrilor), care pune la dispozitie experti capabili sa interpreteze conformitatea unei publicitati cu reglementari de profil.
In continuare, insa, apar niste probleme 'tehnice':

Validarea de catre CNA pare sa fi 'fortat mina' EASA; recomandarile EASA spun ca "auto-reglementarea este, deci, un sistem prin care industria publicitatii se auto-administreaza. Cele trei componente ale acesteia (clientii care platesc pentru publicitate, agentiile de publicitate responsabile pentru forma si continutul publicitatii si media care difuzeaza publicitatea) colaboreaza in vederea elaborarii de standarde in publicitate si pentru a pune la punct un sistem care sa garanteze faptul ca publicitatea care nu respecta aceste standarde este modificata de indata sau inlaturata." La data precedentului meu mesaj RAC avea 19 membri: 3 (trei) agentii de publicitate - Lowe & Partners), Scala Thompson Communications si TBWA; o organizatie identificata ca International Advertising Association (sic!) - fara web site propriu si care nu apare nici ca filiala, nici ca asociata IAA pe site-ul acestei organizatii; 15 companii, in calitate de clienti de publicitate; NICI O institutie sau organizatie media.
Intre timp (deci in ultima saptamina!) a mai aparut, ca membru, Romanian Advertising Agencies Association, afiliata la EACA - ceea nu rezolva decit partial o problemuta de reprezentativitate. Fara a lua, deocamdata, in discutie activitatea RAAA (urmariti pagina lor de events pentru detalii - sau, eventual, forumul - www.raaa.ro), RAC nu include, inca, nici un reprezentant al media...
RAC are o problema de terminologie pentru 'organismul care aplica acest cod, responsabil pentru interpretarea codului, aplicarea acestuia la diferite cazuri specifice si care decide cu privire la masurile care trebuie luate' - el apare, in contexte diferite, ba ca un "Comitet al Consiliului Roman pentru Publicitate" (care, conform Codului, "decide ca o reclama nu corespunde regulilor Codului"; ba ca un "Comitet Etic" care, conform art.48 din statutul RAC "primeste si cerceteaza sesizari in legatura cu practicile de publicitate si incalcarea codurilor de buna practica stabilite de Consiliul Roman pentru Publicitate transmise de orice persoana ori grup avand un interes legitim sau analizeaza din proprie initiativa astfel de aspecte si emite decizii"; ba ca un Comitet de Arbitraj care apare in procolul cu CNA - dar in statut apare doar la art. 47, care enumera atributiile directorului executiv (art. 48-51 ocupindu-se de, reamintesc, "Comitetul etic"), iar in Cod doar in introducere, la sectiunea 'definitii' (Codul folosind, in sectiunea relevanta, termenul de "Comitet al Consiliului Roman pentru Publicitate" sau doar "Comitetul")
in fine, Codul afirma ca "decizia Comitetului este definitiva" (evident, pentru membrii RAC) - fara a prevedea vreo cale de atac a unei decizii, fie pentru membri, fie pentru ne-membri.

Deocamdata atit.
Discutam alta data despre modul in care a fost adoptat Codul ("cu larga consultare a componentelor industriei publicitatii", asa cum recomanda EASA, au ba). Si alta data despre modalitati concrete de aplicare a art. 37 din Cod... Fireste, daca va intereseaza - inclusiv din perspectiva integrarii intr-o Uniune Europeana care, cu aportul Romaniei, devine, si ea, 'un loc al tuturor posibilitatilor'...:)

______________
EuroAtlantic Club
monitoring Romania's efforts to join the EU
http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/
mail to: P.O.Box 13-166, Bucharest 70700
e-mail to: lucian.branea@gmail.com

Probabil ca Google va dezvolt - de Daniel Racovitan la: 15/10/2004 20:05:38
(la: Un concurent serios pentru Google?)
Probabil ca Google va dezvolta in curand o tehnologie simiara.

___________________________________________________
"where did where do you want to go today go?"
#25209 (raspuns la: #25181) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru ca are un simt al 'ego'-ului mai dezvoltat - de midan la: 02/11/2004 17:09:44
(la: Reorganizare)
'destept', 'frumos', 'bun', 'cinstit', sunt numai citeva din atributele pe care fiecare om si le atribuie, instinctiv. de-asta ne-am nascut si am trait. una dintre milioanele acelea de celule care s-au luptat sa fertilizeze a invins, astia suntem noi, cei mai puternici, prin insusi actul nasterii noastre. gandim, simtitm, existam. cea mai apropiata fiinta de noi suntem tot noi si avem simtul proprietatii noastre, ne recunoastem trupul ca fiind al nostru, constientizam ca ne reprezinta, in consecinta, incepem sa ne apropiem la modul afectiv de noi, sa ne iubim.

la intrebarea 'pe cine iubim cel mai mult?' raspunsul sincer va veni tot de acolo, adica din sinele fiecaruia. unii sintem cinstiti si recunoastem, 'da, dom'le, pe noi-insine ne iubim cel mai mult'. ar fi bine, e-adevarat sa-l iubim mai intii pe dumnezeu, pentru ca el ne-a ingaduit existenta, sau pe parintii nostrii, cei care ne-au dat viata, dar tot noi ne sintem mai aproape si tot pe noi ne vom iubi cel mai mult. cine nu recunoaste acest lucru, ori este ipocrit, ori nu a reusit sa constientizeze faptui in sine. chiar si cand iubim sau ne indragostim o facem in acord cu fiinta noastra, o facem intru o satisfactie a implinirii in doi, pana la urma, doi si nu unu, adica celalalt. absolut orice gest pe care il intreprindem este facut, mai mult sau mai putin constient, tot pentru noi-insine. desigur, exista si nuantele, ascunzisurile, refularile, defularile, mimesisul, dar pina la urma, la o analiza aprofundata, toate rezultatele vor duce spre firescul egocentrism.

fiecare se va crede 'cel mai' pentru ca perceptia despre sine este alterata de afectul firesc al egolatriei. unii mai au si simtul proportiilor si al masurii, altii sunt mai exigenti cu ei, altii, se inhiba si se simt mici, depinde. modestia exista ca si calitate, dar cred ca e o pseudo-insusire, o atitudine contrafacuta, o insusire desprinsa din codul bunelor maniere sau a bunului simt, venind odata cu civilizarea. daca s-ar face un sondaj de opinie, s-ar descoperi probabil un procent de 0,0 nu stiu cat la 100 dintre intervievatii, (cu intelect normal) ca practica asa-numita falsa modestie, prefabricata modestie, etc.

aceasta tendinta nu este alarmanta, decat atunci cand devine o piedica in relatiile interumane sau cand disproportia intre realitate si afectul cauzator al procesului este uriasa. ca solutii de indreptat sau de reparat tendinta exacerbata a egolatriei ar fi cultivarea simtului proportiilor, a simtului estetic, civic, cultivarea in sine a persoanei, socializarea si multe altele, care imi scapa in momentul de fata. tendinta 'cel mai' ar putea fi o componenta a instinctului nativ al supravietuirii, asadar nu e condamnabila si poate fi combatuta in mare masura prin educatie, autoeducatie si dezvoltarea unui simt al valorilor sau al proportiilor, cum spuneam mai sus.
#27346 (raspuns la: #26666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu ti se pare... - de (anonim) la: 10/11/2004 15:02:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pentru Păiangen.
“Da… atit Galileo Galilei cit si Giordano Bruno aveau dreptate. Nu stiu cit de convingatoare erau argumentele pe care puteau sa le aduca ei pe vremea aceea pentru a-si sustine concluziile stiintifice… dar astazi, faptul ca Pamintul se invirteste in jurul Soarelui este SI demonstrabil… SI demonstrat… pentru ca dispunem de mijloace care fac posibila – dincolo de orice dubii - observarea respectivului fenomen astronomic… “

Da, desigur, Galileo Galilei şi Giordano Bruno au avut dreptate. Cred că ei aveau argumente serioase în favoarea concluziilor lor ştiinţifice, odată ce nu au ezitat să-şi rişte viaţa pentru ele, adică pentru Adevăr. Iar mijloace pentru observarea fenomenelor astronomice au existat chiar şi cu 5-6 mii de ani în urmă, odată ce unele civilizaţii aveau deja cunoştinţe solide despre mişcarea corpurilor cereşti, reuşiseră să calculeze cu exactitate durata anului solar. Cum ar fi putut s-o calculeze, neştiind ce este, de fapt, anul – perioada de rotaţie a Pământului în jurul Soarelui. Prin urmare, păgânii, dispreţuiţi de unii atât de tare, ştiau că Pământul se roteşte în jurul Soarelui. Iar creştinii nu ştiau.

"teoria darwinista" …pina una-alta - ramine tot un soi de CREDINTA bazata pe interpretari mai mult sau mai putin credibile ale unor date/informatii… interpretari asupra carora nici evolutionistii nu reusesc sa cada de acord… (cam in acelasi fel in care nici teologii diferitelor denominatiuni crestine nu pot sa cada de acord atunci cind e vorba de interpretarea textelor biblice…)… “

Vezi tu, dragă Păiangenule, că ştiinţa este un proces care dureză în timp. Apar ipoteze… autorii sunt obligaţi să aducă în favoarea lor argumente serioase, să le fondeze pe un număr suficient de mare de fapte certe. Apoi, dacă ipoteza este suficient de originală şi promiţătoare, încât trezeşte un interes sporit în rândul specialiştilor, ea este analizată şi criticată, unii o găsesc justă, dar au obiecţii, completări, găsesc noi argumente şi fapte care o confirmă, alţii încearcă să-i dea o ripostă, o contrazic… La etapa următoare, lucrurile se limpezesc, puţin câte puţin. Ipoteza este primită, sau este respinsă, ca greşită. Mai rămân, pe ici colo, savanţi cu opinii diverse, dar ipoteza odată primită, devine teorie şi începe să “lucreze”. Cu alte cuvinte, savanţii elucidează momentele neclare şi merg mai departe, făcând noi descoperiri în aceeaşi direcţie. O teorie valoroasă nu rămâne ca un bagaj mort în carul ştiinţei, ci joacă un rol metodologic, desemnează o direcţie de cercetare. Păi uite, dacă nu ştii, teoria darvinistă este s-a dovedit a fi extrem de valoroasă pentru ştiinţa biologică din punct de vedere metodologic, a devebit un instrument forte în studierea fenomenelor biologice. Ea nu a rămas la punctul în care ne-a lăsat-o fondatorul ei, ci s-a dezvoltat şi aprofundat (astfel încât azi se vorbeşte despre neodarvinizm) , din ea îşi trag obârşia multe disciplini, ramuri ale biologiei şi studii practice. Ştiinţa despre comportamentul animalelor – etologia, a apărut şi datorită darvinismului, şi se bazează pe el. Altfel, cum s-ar putea explica apariţia şi evoluarea comportamentului animal în cadrul unei specii, “ramificarea” speciilor, datorită schimbărilor de comportament acumulate în anumite grupuri izolate? Şi multe alte lucruri, cu un vădit substrat darvinist.
Conlucrarea darvinismului cu genetica s-a dovedit a fi şi ea deosebit de fructuoasă, datorită acestei conlucrări acum putem înţelege cu mult mai bine fenomenele biologice. Datorită geneticii, acum se poate stabili în cunoştinţă de cauză “gradul de rudenie” a multor specii biologice, se pot urmări căile evoluţiei diverselor animale şi plante. Şi dacă ştiinţa stabileşte, cât de aproape, din punct de vedere din punct de vedere genetic se află omul de maimuţă (aproximativ 70% din genele omului coincid cu ale maimuţelor), nu este aceasta oare o confirmare a teoriei darviniste?
Aşa că, dragă Păiangen, faptul că în ştiinţă se discută, şi nu toţi au aceeaşi opinie, este o mărturie a faptului, că ştiinţa se află în plin proces de dezvoltare şi ascensiune, că gândirea savanţilor este liberă. Iar faptul că teologii se ceartă, în pofida faptului că religia vrea să reducă totul la biblie, să deducă din ea toate adevărule şi din ea să extragă explicaţii pentru toate, ne sugerează, că chiar şi într-un asemenea cadru restrâns în mod artificial (patul lui Procrust) gândirea umană iese de sub controlul metodelor disciplinare şi a autorităţilor proclamate.
Salutări cordiale, Adela!

P.S. Vad ca ai luat in serios "Vom dainui si vom vedea" , dar a fost o gluma doar, putintel ironica, ce-i drept. In realitate, vor vedea urmasii nostri. E si aceasta un fel de nemurire, nu?
#28259 (raspuns la: #28148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Concluziile mele- raport de cercetare - de Hypatia la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia
cum crezi ca s-a "dezvoltat" America ? - de (anonim) la: 25/11/2004 23:36:38
(la: Copii romani in SUA)
cum crezi ca s-a "dezvoltat" America ?
cu onestitate ? cu onoare ? cu corectitudine ?
ce crezi ca o sa gasesti in America ?
cultura ? arta ? filozofie ? valori ?
care crezi ca e profilul politicienilor in occident ? crezi ca sunt misionari crestini sau aparatori ai unor interese de clan ?
te-ai gindit vreodata ca azi Romania arata asa fiindca e o piata buna de desfacere pentru orice timpenie venita din occident, in speta din America ? fiindca romanii cred ca imitind comportamentul pe care-l vad in filme sau il vad la occidentali, devin si ei occidentali ?
de unde stii ca "acolo oamenii au inceput sa constientizeze" ceva ? ai trait acolo si ai vazut tu cu ochii tai ?
oamenii pot fi dusi de nas oriunde in lume si atunci devin o turma inerta preocupata doar de lucruri foarte materiale si deloc spirituale. cei care constientizeaza, asa cum spui, se pierd adeseori in turma care oricum nu intelege mare lucru.
sa nu ma intelegi gresit : occidentul are avantajele lui. esential e sa nu ajungi acolo cu idei preconcepute roz. daca reusesti sa pastrezi ce ai bun in tine si sa iei si ceea ce e bun din jur, poti avea o viata convenabila.
si nu uita ca biblia spune "fericiti cei saraci cu duhul". e adevarat. intelegi ce vrea sa spuna ?
#29873 (raspuns la: #28229) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...