metode de asortare haine

pai nu-l mai stii pe elvis cu costumele lui paietate si centurile cu catarame in strassuri? eu cand zic kitsch asta imi vine in minte, elvis intr-un costum alb sclipitor si cu broderii aurii. si inele pe toate degetele.

despre gica petrescu , hai, poate am exagerat, caci il bagasem la categoria romantelor sentimentale. dar nu era cu rea intentie, imi place nespus gica.

balciurile da, sunt kitsch. sau cel putin balciurile la care ma gandesc eu, cu calusei, lanturi, gherete pictate in stil tiganesc, tunelul groazei, acadele multicolore, baloane, vata de zahar.

in ultimii ani am asistat la un revival al kitsch-ului, alaturi de cel mai pur zen. cred ca e o reactie la lungii ani de bun gust bej, pastel si laura ashley. lumea vrea culoare, stralucire, iluzia glamour-ului. si da de multe ori in kitsch. pana acum vreun an era la mare voga pe aici Rodrigo Otazu, un creator de bijuterii mega kitsch. cu pietre (false) imense, imitand bijuteriile coroanei. a fost un rage, toate vip-urile purtau otazu, si asortau haine cat mai extreme, in ideea ca daca-i bal, bal sa fie. oricum n-ar fi mers o bijuterie opulenta in care tipa falsul, asortata la o rochie eleganta. deci "plastic fantastic" a fost genul anului. mi-a placut foarte mult :).

zaraza

Si eu am chestia cu garnitura-carne-salata si nicicum altcumva...
Cand ies din casa zic tot timpul cu voce tare : portofel, chei, telefon, tigari.Si controlez.
Cat despre cafea, am piticul opus:) Chiar daca am nevoie disperata, n-o beau dimineata pentru ca-mi e teama ca n-o sa ma mai pot trezi fara cafea:)
Imi asortez hainele, si aproape niciodata nu am mai mult de doua culori pe mine. Nu-mi usuc parul cu foen-ul pentru ca-mi strica buclele. Nu ma pieptan din acelasi motiv (si de asta sunt nevoita sa ma spal pe cap o zi da si una nu).
Cand am hotarat ca vreau ceva, il vreau in acel moment. Nu mai tarziu, nu maine, nu altadata. Daca celelalte persoane nu sunt de acord cu mine sufar teribil. Mi se ingusteaza mintea in jurul lucrului pe care il vreau si incep sa sufar daca nu il primesc. Uneori ajung chiar sa plang.
Nu mananc niciodata pe un colt de masa sau un picioare. Oricat as fi de grabita, trebuie sa am cel putin farfurie, tacamurile necesare, servetel, pahar de apa si pahar de vin.
Nu mananc paine decat cu ciorbe. Imi admir unghiile oricand am o secunda libera. Mi le intind in fata ochiilor si ma uit la ele.
La restaurant nu golesc farfuria. Imi suna mereu in cap vocea mamei care imi spune ca nu trebuie sa mananc de parca as fi fost inchisa:) Daca totusi mi-e prea foame si mananc tot, ma rusinez de chelner cand vine se debaraseze :)
_________________________________________________________
Those are my principles. If you don't like them I have others.

depinde ce, cat, cand, unde si pe cine...,
daca sunt asortate hainelor, imprejurarii si persoanei :)

aportul energetic benefic e discutabil. din cunostintele mele sumare:
- piatra trebuie sa fie potrivita personalitatii purtatorului si nvoilor lui energetice. d
- pietrele neslefuite sunt mult mai eiciente si deobicei in bijuteri sunt slefuite...
- daca pietrele sunt la vedere si mai vine cate unul si le atinge ca sa vada ce-i, sigur nu mai are aport energetic.

:)

dar metodic, dand drumul hainelor cumva amuzata pe betonul de sub picioarele lor. Intai isi scosese pantofii albi, prafuiti, apoi isi lasase geanta sa-i alunece de pe umar, urmata de jacheta crem, iar acum isi descheia nasturii rotunzi ai camasii de matase. ......femeia era un nou OGM de ceapa, cu cat se dezbraca cu atat mai mult il apuca plansul! Afara era un frig de crapau pietrele, iar lacrimile lui deveneau pietre de moara care distrugeau asfaltul. Asa au inceput sa apara gropile in Bucuresti. Cand a ajuns autobuzul in statie s-a incotzopenit in goapa cea nou facuta. Multi au lesinat in impact, dar si mai multi erau cu capetele sparte. Salvarile veneau una dupa alta si se implementau ca economia de piata in cate o groapa. Prapad mare. Guvernul a cerul ajutor extern ... crucea rosie internationala parasuta in disperare pachete cu hrana si medicamente. Pachetele atrerizau dur pe asfaltul inghetat. Vibratia telurica initiata de pachetele parasutate a activat centrul seismic de la Vrancea care a produs un cutremur de magnitutinea 7.9 pe Richter. Placa tectonica euroasiatica a intrat in miscare provocand un nou tsunami care a lovit crunt asia. Curentul marin Kuroshi(v)o si-a inversat directionaliatea cu Kyosh(v)o fapt ce a declansat uraganele si tornadele. Exodul in masa s-a indreptat spre zonele mai putin atinse de calamitati, adica spre Bucuresti, care era doar plin de gauri si bolovani). Populatia s-a comasat in groapa Bucurestiului, astfel pamantul s-a dezechilibrat modificandu-si axa, fapt ce a accelerat schimbarea polilor magnetici si a unghiul de penetrare al razelor solare. Apocalipsa s-a declansat! Suntem...sau mai bine am fost...
:(
PS: Femeia de ceapa se numea Elena...a dracu' muiere s-a gasit sa fie incalduri taman in toiu' iernii:((

Daca era personaj de desene animate i-ar fi sarit ochii din cochiliile lor, cu arcurile intinse pana sub barbie si globii atarnand caraghiosi la capete.
Femeia cu care impartea banca rece si ingusta de metal din statia de autobuz se dezbraca lent, dar metodic, dand drumul hainelor cumva amuzata pe betonul de sub picioarele lor. Intai isi scosese pantofii albi, prafuiti, apoi isi lasase geanta sa-i alunece de pe umar, urmata de jacheta crem, iar acum isi descheia nasturii rotunzi ai camasii de matase.
Barbatul isi trecu cu un gest nervos mana prin parul tuns unu si dadu sa se ridice - nu putea sa ramana langa ea, nu?! Sau sa incerce sa-i vorbeasca... femeia avea o problema la mansarda, era clar. Din stanga refugiului se precipita catre ei o femeie tanara, eleganta, tinand in maini o gramada de hartii fluturande si o geanta diplomat. Le tranti jos, langa banca si se repezi sa incheie nasturii de peste sanii femeii.
- Oh, Dumnezeule mare, Luiza, ce faci ?!...
Luiza o privea zambind cald, fara o vorba, un gest.
-Matilde, Matilde ! Se auzi de pe trotuarul de vis –a vis.Las-o!!
Matilde intoarse capul si il vazu pe Alexandru –varul Luizei.
Acesta, agitat, gesticula si cantarea din priviri distanta dintre el si masina care venea pe banda marginita de trotuar.Intr-un moment prielnic a traversat in graba si s-a indreptat spre grupul de la refugiu;grup la care s-a adaugat un baiat cam la vreo 12 ani insotit de bunica lui si un biciclist intre doua varste.
In acest rastimp, Luiza, profitand de faptul ca toata atentia era indreptaat catre Alexandru, a continuat foarte preocupata si cu un usor tremur sa scape de camasa de pe ea si cu miscari precise si-a desfacut fermuarul de la fusta, tragand-o spre glezne.
Barbatul ramase in picioare uimit peste masura de ce se intampla; nici nu a inteles ce l-a intrebat biciclistul si cand doamna a incercat sa spuna ceva , a ridicat o privire nauca. El se uita la Luiza care ramasese intr-un corset de culoarea piersicii coapte, ce ii sublinia bustul intr-un mod ispititor, iar capul era acoperit de palarie.
Pana cand sa se desmeticeasca lumea se auzi un zgomot provocat de o masina care venea cu viteza dinspre centru ; a franat brusc, s-a deschis portiera si a coborat o femeie insotita de un sofer;femeia aducea cu personajul care a uimit trecatorii- cu Luiza-, dar era ceva mai tanara, cu o fata pe care se citea entuziasmul si in ai carui ochi se vedeau sclipiri al unui amuzament pe cale sa se transforme in ras. Soferul politicos tinea pe brat un balonzaid si inainta spre Luiza facandu-si loc printre cei care erau pe trotuar.
Matilde, vazand-o pe Roxana-sora Luizei, s-a repezit catre ea incercand sa ii explice acesteia cum a gasit-o pe Luiza. Roxana razand, i-a spus sa nu isi faca griji si s-a dus la Luiza care avea deja balonzaidul pe ea.
-Draga, nu credeam ca vei avea curajul; ai castigat pariul.L-am trimis pe Alexandru sa vada cum te descurci si eventual sa te apere daca era cazul.Acum stai de vorba cu Matilde care este total nelamurita si contrariata.
Luisa a luat-o pe Matilde de umeri si a indreptat-o catre masina.
-Matilde te rog sa ma ierti ca am avut un astfel de comportament; am facut pariu cu Roxana si Alexandru pe 5000 de euro. Ei au spus ca nu sunt in stare sa fac ceva socant nici daca imi dau 5000 de euro, bani pe care ii aveau de la tata ca sa puna la punct niste treburi de-ale firmei.Atunci le-am spus ce am de gand sa fac si au tinut pariul.
In timp ce Luiza vorbea cu Matilde, barbatul s-a apropiat de Roxana si i-a inmanat poseta Luizei, hartiile si geanta diplomat. Aceasta i-a multumit si s-a urcat in masina alaturi de Luiza ,Matilde si Alexandru, spunandu-i soferului:,, la vila , te rog”.
Masina a pornit, lasandu-i pe cei de langa refugiu fara grai. Barbatul s-a asezat ingandurat pe banca, biciclistul a plecat mormaind ceva , dupa care a ales o melodie si a fuierat-o pana ce a ocolit rondul din intersectie. Bunica si-a luat nepotul de mana, a facut un semn catre barbat ca si cum multi nebuni pe lumea asta si s-a indepartat incet pana cand barbatul nu a mai auzit intrebarile surescitate ale baiatului si raspunsurile pline de indignare ale bunicii.
Se apropia autobuzul, asa ca s-a ridicat de pe banca cand privirea i-a fost atrasa de un obiect aflat la picioarele sale.Era ceva alb, calcat in picioare. S-a indreptat catre autobuz, care mai avea putin si oprea in statie, dar un gand l-a facut sa se opreasca.Oare ce o fi biletelul acela?O mare curiozitate nu ii dadea pace si cu toate ca nu avea in obicei sa ridice de pe strada obiecte care nu ii apartineau, s-a hotarat sa o faca. S-a aplecat, a ridicat obiectul care de fapt era o carte de vizita.A sters-o de pulpa pantalonului si a citit: Matilde Bazavan, manager tel:0212275100; 0746000050.
Cand a ridicat privirea autobuzul era in statie si a grabit pasul ca sa il prinda.

Daca era personaj de desene animate i-ar fi sarit ochii din cochiliile lor, cu arcurile intinse pana sub barbie si globii atarnand caraghiosi la capete.
Femeia cu care impartea banca rece si ingusta de metal din statia de autobuz se dezbraca lent, dar metodic, dand drumul hainelor cumva amuzata pe betonul de sub picioarele lor. Intai isi scosese pantofii albi, prafuiti, apoi isi lasase geanta sa-i alunece de pe umar, urmata de jacheta crem, iar acum isi descheia nasturii rotunzi ai camasii de matase.
Barbatul isi trecu cu un gest nervos mana prin parul tuns unu si dadu sa se ridice - nu putea sa ramana langa ea, nu?! Sau sa incerce sa-i vorbeasca... femeia avea o problema la mansarda, era clar. Din stanga refugiului se precipita catre ei o femeie tanara, eleganta, tinand in maini o gramada de hartii fluturande si o geanta diplomat. Le tranti jos, langa banca si se repezi sa incheie nasturii de peste sanii femeii.
- Oh, Dumnezeule mare, Luiza, ce faci ?!...
Luiza o privea zambind cald, fara o vorba, un gest.
-Matilde, Matilde ! Se auzi de pe trotuarul de vis –a vis.Las-o!!
Matilde intoarse capul si il vazu pe Alexandru –varul Luizei.
Acesta, agitat, gesticula si cantarea din priviri distanta dintre el si masina care venea pe banda marginita de trotuar.Intr-un moment prielnic a traversat in graba si s-a indreptat spre grupul de la refugiu;grup la care s-a adaugat un baiat cam la vreo 12 ani insotit de bunica lui si un biciclist intre doua varste.
In acest rastimp, Luiza, profitand de faptul ca toata atentia era indreptaat catre Alexandru, a continuat foarte preocupata si cu un usor tremur sa scape de camasa de pe ea si cu miscari precise si-a desfacut fermuarul de la fusta, tragand-o spre glezne.
Barbatul ramase in picioare uimit peste masura de ce se intampla; nici nu a inteles ce l-a intrebat biciclistul si cand doamna a incercat sa spuna ceva , a ridicat o privire nauca. El se uita la Luiza care ramasese intr-un corset de culoarea piersicii coapte, ce ii sublinia bustul intr-un mod ispititor, iar capul era acoperit de palarie.
Pana cand sa se desmeticeasca lumea se auzi un zgomot provocat de o masina care venea cu viteza dinspre centru ; a franat brusc, s-a deschis portiera si a coborat o femeie insotita de un sofer;femeia aducea cu personajul care a uimit trecatorii- cu Luiza-, dar era ceva mai tanara, cu o fata pe care se citea entuziasmul si in ai carui ochi se vedeau sclipiri al unui amuzament pe cale sa se transforme in ras. Soferul politicos tinea pe brat un balonzaid si inainta spre Luiza facandu-si loc printre cei care erau pe trotuar.
Matilde, vazand-o pe Roxana-sora Luizei, s-a repezit catre ea incercand sa ii explice acesteia cum a gasit-o pe Luiza. Roxana razand, i-a spus sa nu isi faca griji si s-a dus la Luiza care avea deja balonzaidul pe ea.
-Draga, nu credeam ca vei avea curajul; ai castigat pariul.L-am trimis pe Alexandru sa vada cum te descurci si eventual sa te apere daca era cazul.Acum stai de vorba cu Matilde care este total nelamurita si contrariata.
Luisa a luat-o pe Matilde de umeri si a indreptat-o catre masina.
-Matilde te rog sa ma ierti ca am avut un astfel de comportament; am facut pariu cu Roxana si Alexandru pe 5000 de euro. Ei au spus ca nu sunt in stare sa fac ceva socant nici daca imi dau 5000 de euro, bani pe care ii aveau de la tata ca sa puna la punct niste treburi de-ale firmei.Atunci le-am spus ce am de gand sa fac si au tinut pariul.
In timp ce Luiza vorbea cu Matilde, barbatul s-a apropiat de Roxana si i-a inmanat poseta Luizei, hartiile si geanta diplomat. Aceasta i-a multumit si s-a urcat in masina alaturi de Luiza ,Matilde si Alexandru, spunandu-i soferului:,, la vila , te rog”.
Masina a pornit, lasandu-i pe cei de langa refugiu fara grai. Barbatul s-a asezat ingandurat pe banca, biciclistul a plecat mormaind ceva , dupa care a ales o melodie si a fuierat-o pana ce a ocolit rondul din intersectie. Bunica si-a luat nepotul de mana, a facut un semn catre barbat ca si cum multi nebuni pe lumea asta si s-a indepartat incet pana cand barbatul nu a mai auzit intrebarile surescitate ale baiatului si raspunsurile pline de indignare ale bunicii.
Se apropia autobuzul, asa ca s-a ridicat de pe banca cand privirea i-a fost atrasa de un obiect aflat la picioarele sale.Era ceva alb, calcat in picioare. S-a indreptat catre autobuz, care mai avea putin si oprea in statie, dar un gand l-a facut sa se opreasca.Oare ce o fi biletelul acela?O mare curiozitate nu ii dadea pace si cu toate ca nu avea in obicei sa ridice de pe strada obiecte care nu ii apartineau, s-a hotarat sa o faca. S-a aplecat, a ridicat obiectul care de fapt era o carte de vizita.A sters-o de pulpa pantalonului si a citit: Matilde Bazavan, manager tel:0212275100; 0746000050.
Cand a ridicat privirea autobuzul era in statie si a grabit pasul ca sa il prinda.

Daca era personaj de desene animate i-ar fi sarit ochii din cochiliile lor, cu arcurile intinse pana sub barbie si globii atarnand caraghiosi la capete.
Femeia cu care impartea banca rece si ingusta de metal din statia de autobuz se dezbraca lent, dar metodic, dand drumul hainelor cumva amuzata pe betonul de sub picioarele lor. Intai isi scosese pantofii albi, prafuiti, apoi isi lasase geanta sa-i alunece de pe umar, urmata de jacheta crem, iar acum isi descheia nasturii rotunzi ai camasii de matase.
Barbatul isi trecu cu un gest nervos mana prin parul tuns unu si dadu sa se ridice - nu putea sa ramana langa ea, nu?! Sau sa incerce sa-i vorbeasca... femeia avea o problema la mansarda, era clar. Din stanga refugiului se precipita catre ei o femeie tanara, eleganta, tinand in maini o gramada de hartii fluturande si o geanta diplomat. Le tranti jos, langa banca si se repezi sa incheie nasturii de peste sanii femeii.
- Oh, Dumnezeule mare, Luiza, ce faci ?!...
Luiza o privea zambind cald, fara o vorba, un gest.
-Matilde, Matilde ! Se auzi de pe trotuarul de vis –a vis.Las-o!!
Matilde intoarse capul si il vazu pe Alexandru –varul Luizei.
Acesta, agitat, gesticula si cantarea din priviri distanta dintre el si masina care venea pe banda marginita de trotuar.Intr-un moment prielnic a traversat in graba si s-a indreptat spre grupul de la refugiu;grup la care s-a adaugat un baiat cam la vreo 12 ani insotit de bunica lui si un biciclist intre doua varste.
In acest rastimp, Luiza, profitand de faptul ca toata atentia era indreptaat catre Alexandru, a continuat foarte preocupata si cu un usor tremur sa scape de camasa de pe ea si cu miscari precise si-a desfacut fermuarul de la fusta, tragand-o spre glezne.
Barbatul ramase in picioare uimit peste masura de ce se intampla; nici nu a inteles ce l-a intrebat biciclistul si cand doamna a incercat sa spuna ceva , a ridicat o privire nauca. El se uita la Luiza care ramasese intr-un corset de culoarea piersicii coapte, ce ii sublinia bustul intr-un mod ispititor, iar capul era acoperit de palarie.
Pana cand sa se desmeticeasca lumea se auzi un zgomot provocat de o masina care venea cu viteza dinspre centru ; a franat brusc, s-a deschis portiera si a coborat o femeie insotita de un sofer;femeia aducea cu personajul care a uimit trecatorii- cu Luiza-, dar era ceva mai tanara, cu o fata pe care se citea entuziasmul si in ai carui ochi se vedeau sclipiri al unui amuzament pe cale sa se transforme in ras. Soferul politicos tinea pe brat un balonzaid si inainta spre Luiza facandu-si loc printre cei care erau pe trotuar.
Matilde, vazand-o pe Roxana-sora Luizei, s-a repezit catre ea incercand sa ii explice acesteia cum a gasit-o pe Luiza. Roxana razand, i-a spus sa nu isi faca griji si s-a dus la Luiza care avea deja balonzaidul pe ea.
-Draga, nu credeam ca vei avea curajul; ai castigat pariul.L-am trimis pe Alexandru sa vada cum te descurci si eventual sa te apere daca era cazul.Acum stai de vorba cu Matilde care este total nelamurita si contrariata.
Luisa a luat-o pe Matilde de umeri si a indreptat-o catre masina.
-Matilde te rog sa ma ierti ca am avut un astfel de comportament; am facut pariu cu Roxana si Alexandru pe 5000 de euro. Ei au spus ca nu sunt in stare sa fac ceva socant nici daca imi dau 5000 de euro, bani pe care ii aveau de la tata ca sa puna la punct niste treburi de-ale firmei.Atunci le-am spus ce am de gand sa fac si au tinut pariul.
In timp ce Luiza vorbea cu Matilde, barbatul s-a apropiat de Roxana si i-a inmanat poseta Luizei, hartiile si geanta diplomat. Aceasta i-a multumit si s-a urcat in masina alaturi de Luiza ,Matilde si Alexandru, spunandu-i soferului:,, la vila , te rog”.
Masina a pornit, lasandu-i pe cei de langa refugiu fara grai. Barbatul s-a asezat ingandurat pe banca, biciclistul a plecat mormaind ceva , dupa care a ales o melodie si a fuierat-o pana ce a ocolit rondul din intersectie. Bunica si-a luat nepotul de mana, a facut un semn catre barbat ca si cum multi nebuni pe lumea asta si s-a indepartat incet pana cand barbatul nu a mai auzit intrebarile surescitate ale baiatului si raspunsurile pline de indignare ale bunicii.
Se apropia autobuzul, asa ca s-a ridicat de pe banca cand privirea i-a fost atrasa de un obiect aflat la picioarele sale.Era ceva alb, calcat in picioare. S-a indreptat catre autobuz, care mai avea putin si oprea in statie, dar un gand l-a facut sa se opreasca.Oare ce o fi biletelul acela?O mare curiozitate nu ii dadea pace si cu toate ca nu avea in obicei sa ridice de pe strada obiecte care nu ii apartineau, s-a hotarat sa o faca. S-a aplecat, a ridicat obiectul care de fapt era o carte de vizita.A sters-o de pulpa pantalonului si a citit: Matilde Bazavan, manager tel:0212275100; 0746000050.
Cand a ridicat privirea autobuzul era in statie si a grabit pasul ca sa il prinda.

am si eu un majorat si nu stiu cu ce sa ma imbrac si am nevoie de ajutor :P......as vrea sa ma imbrac intr-o camasa neagra blugi si la blugi o curea D&G alba si sa ma incalt cu niste adidasi albi merge???vreau si eu niste sugestii va rog!!!multumesc anticipat

De obicei imi cumpar haine ca sa se asorteze cu ceea ce am deja in dulap, si binenteles sa-mi stea si mie bine in ele. Caut haine care implinesc urmatoarele cerinte: 1. sa fie confortabile 2. sa-mi placa culoarea 3. sa se potriveasca cu ce am in dulap sau cu culorile mele personale (ochii, parul, pielea)

Pantofi nu tre sa ai prea multi, dar neaparat sa ai pantofi negrii, maro, si culoarea pielii, binenteles, sa fie de gala, sau de toata ziua. In felul asta ai asortat o multime de feluri de haine.

Exista o metoda sigura si rapida de a aprecia valoarea unei fotografii?

desigur asta e metoda de a-i combate, dar eu ma refeream la solidaritaeta ca re se formeaza intre ei: este o solidaritate corupta?

O metoda foarte buna:
Abtine-te de la orice mincare care iti place...

Eu as avea alta metoda, mult mai eficienta.

Darea de mita, duce la pedepse grele, si costisitoare. Cazier, pierderea serviciului daca lucrii la stat, etc...

asta e cel mai eficient.

salutari din nürnberg

masca de capsuni zdrobite, putina zeama de morcovi si ulei de masline câteva picaturi = o masca antiriduri formidabila
aplici pe pleope si in jurul ochilor, in plus de fata si gât...

Sa nu crezi ca la mine capsunile le-as putea culege fara gardul electric...
ca in fundul terenului incepe padurea si apoi muntii..si sunt porcii mistreti cu duiumul...care adora capsunile...si pepenii...si strugurii...
in fiecare an instalez un gard electric daca vreau sa cultiv ceva si sa recoltez...
Ciresele sunt mâncate de pasari, capsunile de tzarci si merle, caisele de gândaci si asa mai departe

Contra pasarilor si a gandacilor am o super-solutie : agat naftalina in copaci, ca nu le place mirosul...
nu-mi place sa tratez cu produse chimice, ca mor albinele si apoi cine mai fecundeaza florile???
cate o data mai pun si un voal pe capsuni, insa metoda cea mai buna este sa fie tare dese, ca fructul sa fie ascuns sub frunze..

Belle, n-ai incercat un gard electric??? cu o baterie de 12 volts?

Ce te impiedica sa vizitezi Egyptul, Belle?
Este o tara formidabila, un popor ospitalier, poti faci curse : haine, lucruri in piele, aur si altele, salariile acolo sunt cam ca cele din RO, un inginer: 200 euro/luna, castigi enorm cu schimbul...
Si ai ce vedea...pentru o prima vizita trebuie luat o plimbare pe Nil, cu vaporul : Luxor+ Assouan combinat cu vizita Cairo si Imprejurimi..

Apoi bucataria... un deliciu.. de fiecare data iau cate 2 Kg in plus..
noroc ca le dau repede jos... :))

Sunt multe promotii de ultimul minut la 400 euro calatoria, inafara perioadelor de vacante...

De fapt , siguranta de sine e ceva mai mult decat o fusta scurta sau lunga , o frizura la moda sau nu , niste haine trasnet , de firma sau nu ... siguranta de sine se vede mai mult in gesturi , limbaj , atitudine . Ca sa fii sexy nu trebuie neaparat sa te imbraci provocator ... conteaza sa stii sa porti o haina oricum ar fi ea . Te imbraci ostentativ , atunci toti vor observa haina , daca te imbraci ' cuminte ' , atunci toti vor observa femeia ( Barbara Straisand ) .

Eu voiam sa ma fac creatoare de modele (de moda adica). Va imaginati ce radeau toti cand vedeau o galma care striga sus si tare treaba asta. Si eram mereu imbracata asortat (inclusiv la posete si bijuterii!!! ...atentie la detalii oameni buni!).

Culmea e ca am ajuns sa fac chestia asta da' numai pentru mine, sotul meu si cei apropiati. E drept ca mai scot si bani din cand in cand...asa...in "particoler" da' rar de tot fiindca hainele facute de mine costa! Sunt unice si muncesc la ele de-mi sar ochii din cap! De regula prefer sa le port eu decat sa la vand si sa le vad dupa aia purtate in combinatii ca nuca in perete (genul ... nasa la nunta ;-) cu paiete, pene, piele si eventual manusi pana peste cot cu strasuri si ciucuri multi si desi! ). Mi se rupe inima. Si pe urma hainele mele sunt originale, nu-mi arat chilotii...as putea zice asadar ca nu sunt la moda :-).

A trebuit sa ma reorientez pe parcurs si sa-mi aleg ceva oarecum conex. Mai trebuie omul sa si manance...asta este. Era si nasol sa faci arte plastice pe vremea mea (deh!), stia Ozzy ce zice cand zicea ca nu a putut sa intre la institut ca nu avea pile. Erau doar 5 locuri pe an si se stia ca sunt toate ocupate de dinainte (de examen).

Nu-mi pare rau insa, e mai bine sa faci ce-ti place in timpul liber si ca meserie ceva mai practic (sa iasa banu' totusi!). Pana la urma iti place orice daca esti pe faza.

Am si eu un nepotel in Romania care vrea sa se faca ... pensionar! Sta toata ziua cu bunicii acasa si...a bagat la cap ca e comoda chestia asta. Da' o sa-i treaca repede cand o sa descopere pensia lunara (de mizerie).

"La ce metoda lui Dumnezeu se mai asteapta de la acesti "teroristi dementi" sa recurga ca sa obtina ceea ce este de fapt a lor: INDEPENDENTA!... Sau... sa astepte pina cind ii va "libera" Bush?!..."

Nici o atrocitate nu va justifica o alta. Vrei sa iti caut linkurile catre o colectie de video-uri filmate chiar de ceceni in care prizonierii rusi sunt supusi la atrocitati si asasinati (tortura, decapitari, executii sumare, ochi scosi si urechi taiate in fata camerei de filmat, raniti executati cu sange rece, etc )? Casetele erau destinate in principal familiei prizonierilor, pentru a le determina sa plateasca banii pe care ii cereau pentru eliberare. Daca familia nu avea bani, atunci familia prizonierului primea prin posta caseta cu executia filmata in detaliu.

Atat rusii cat si cecenii s-au facut vinovati de atrocitati si crime contra umanitatii, si niciodata una nu o va justifica pe cealalta.



___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"

Dinisor zise ca:

"nu poti sa-l hranesti decat cu sentimente pozitive? te-ai gandit la teorie sau practica? daca era teorie, ar fi trebuit sa scrii "sufletul ar trebui hranit doar cu..." . in practica insa sunt unii care nu fac asta si isi hranesc sufletul cu sentimente negative. se numesc "cei cu suflet hain". nu vreau sa vorbesc despre ei, pentru ca ma intristez. poate altadata. sufletul lor este ucis incet incet !"


este probabil ca la cei haini sa existe un fel de "agregat" care transforma ceea ce pentru altii apare ca "negativ" in "pozitiv", ca o enzima care are puterea de a transforma ce stiu eu ce otrava in ceva inofensiv sau chiar benefic pentru organism. Ca atare, el, hainul, tot sentimente pozitive primeste ( de bucurie?) chiar daca ele sint produsul unui rãu ( in opinia celorlalti).

Mai departe zise Dinishoara:

"ma intreb insa, de ce sentimentele apar si dispar. am discutat cu cineva la un moment dat despre momentul de saturatie. am incercat sa inteleg daca acest moment de saturatie este valabil si in cazul sentimentelor...hm, si ma intreb, oare asta sa fie cauza disparitiei lor? dar care este cauza aparitiei lor? "

De ce apar? Pentru ca sufletul este intr-o continua miscare, intr-o continua implozie si explozie. De fapt as crede ca aparitia unui sentiment ar fi ca o picatura de acid pe o masa atacabila. Picatura de acid este stimulul exterior care vine in contact cu sufletul nostru aflat sub acea mantie protectoare. Si atunci, acea picatura de acid incepe sa "roada" in mantie pana face gaura in ea, lasand sufletul sa tsashneasca afara din prea plinul sau...


AlexM

"este probabil ca la cei haini sa existe un fel de "agregat" care transforma ceea ce pentru altii apare ca "negativ" in "pozitiv", ca o enzima care are puterea de a transforma ce stiu eu ce otrava in ceva inofensiv sau chiar benefic pentru organism. Ca atare, el, hainul, tot sentimente pozitive primeste ( de bucurie?) chiar daca ele sint produsul unui rãu ( in opinia celorlalti)."

Daca numesti "haini"referindu-te la comentariul ce l-am postat???

"...putini imi descifreaza stilul ..."pentru Belle,
#22445, de DESTIN la Thu, 16/09/2004 - 01:43

Nu comentez,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Un fragment gasit in agenda.ro (www.agenda.ro/2002/10-02-a.htm)

"... Aşezările neolitice în ceea ce astăzi numim Banat erau numeroase şi, unele dintre ele, vaste: la Dudeştii Vechi, Sânnicolau Mare, Foeni, Uivar, Hodoni, Sânandrei, Chişoda Veche, Parţa, Zorlenţu Mare, Liubcova şi Gornea... Cei mai importanţi arheologi ai Banatului românesc de astăzi, sunt Gheorghe Lazarovici şi Florin Draşovean. Altfel spus, piloţii campioni ai curselor în secolele neoliticului:
6 000-3 500 î.Hr. Când profesorul Lazarovici relua, în 1978, săpăturile la ceea ce avea să fie (până de curând) cea mai importantă aşezare neolitică din sud-estul Europei, Parţa, Florin Draşovean era student. Exact 20 de ani mai târziu, mai bogat cu Premiul Academiei pentru cercetarea Culturii Vinča şi cu 20 de ani de şantiere arheologice în spate, dr. Draşovean avea să descopere la Uivar ceea ce se conturează a fi astăzi cea mai mare aşezare de neolitic din Europa. Vara anului 2002 va fi vara adevărului.

Metropola Uivar
După ce a... dat târcoale vreo 8-9 ani locului, făcând prospecţiuni împreună cu profesorul Wolfram Schier (Germania), după ce a convins Universitatea din Würzburg că merită să investească masiv în această cercetare, dr. Florin Draşovean a început, în 1999, săpăturile la ceea ce avea să devină descoperirea vieţii sale: Uivar, cea mai mare aşezare neolitică din sud-estul Europei. S-au dezvelit până acum poarta de intrare în fortificaţia de la Uivar, unul dintre cele 5 şanţuri de apărare, o locuinţă neolitică integrală. Cum însă la Uivar trăiau în urmă cu 6 000 de ani peste 400 de oameni, mai sunt de descoperit minuni ale trecutului încă 20 de ani încoace. Cel mai important lucru e însă altul: prospecţiuni magnetometrice, cu tehnică de ultimă oră din Germania, au arătat că într-un anume loc se află îngropată o clădire atipică, de 20 m. Un sanctuar mare, este convins dr. Florin Draşovean. Primul din lume de acest fel. Încă nedescoperit

În urmă cu 6 000 de ani, pe locul numit astăzi Banat, trăiau oameni civilizaţi. La Timişoara s-au descoperit vestigii neolitice în Freidorf, Calea Torontalului, Chişoda, Fratelia. În ultimii 20 de ani însă, descoperirile de senzaţie au făcut din Banat un Eldorado al neoliticienilor, întrecând cu mult tot ce s-a scos la lumină în România şi Europa Centrală. Cea mai importantă descoperire rămâne, deocamdată, sanctuarul de la Parţa, singurul sanctuar neolitic complet restaurat. Descoperit de profesorul Lazarovici, sanctuarul poate fi văzut şi astăzi în Muzeul Banatului. Unicat absolut în Europa şi chiar în lume, sanctuarul este o dovadă irefutabilă a civilizaţiei neolitice. El avea două încăperi cu podele suspendate: altarul, cu celebrele sculpturi monumentale - cap de taur, şi odaia de vest. Veneau aici să se închine zeilor oameni din mai multe comunităţi mari şi mici, la ceremonii majore. Aportul de civilizaţie venea din Orient, pe traseul Anatolia-Grecia-Europa de Est-Occident. Din triburile de vânători paleolitici apar în neoliticul timpuriu comunităţi care îşi schimbă modul de viaţă: găsesc graminee sălbatice, le păzesc de animale, apoi le culeg. Încep apoi să cultive pământul, să-l ude, să-l îngraşe, descoperă rotaţia culturilor. Aşa iau naştere marile aşezări dezvoltate, precum Parţa, unde trăiau peste 200 de oameni: adevărată metropolă a epocii. De la bordeie, neoliticii au ajuns la "vile" cu etaj. Exista o organizare socială obştească, militară, economică, exista autoritate, dar existau şi pericole. Oamenii au dislocat mii de metri cubi de pământ, pentru şanţurile de apărare ale fortificaţiei. Erau oameni a căror meserie era să facă bile de praştie din lut ars în cuptoare mari. Aşezare de neolitic mijlociu, Parţa avea reguli clare şi relaţii cu lumea largă. Existau drumuri şi legături de schimb comercial. Se disloca piatra în locul pe care azi îl numim Budapesta şi aici, la Parţa, se făceau unelte; tot aşa se aducea sticlă vulcanică din Slovacia, scoica spondalis din Mediterana. Oameni avuţi, neoliticii găteau rafinat. Kostalena Mikelaki de la Michigan University a făcut, în America, analiza unor cioburi neolitice din vase în care, cu 6 000 de ani în urmă, vreo gospodină arsese mâncarea. Concluzia: oamenii epocii pietrei şlefuite mâncau tocane de porc, specialităţi complicate de vânat cu legume, păsări sălbatice, vite şi... câini... La Parţa s-au găsit tăvi speciale pentru coacerea lipiilor, pentru topirea grăsimilor, prăjirea ouălor şi tăvi cu forme speciale pentru coacerea peştilor. Aveau vase speciale pentru depozitarea grânelor. Tăierea animalelor nu se făcea în devălmăşie, ci după reguli şi ceremonii clare şi se aduceau jertfe, cel mai des invocaţi fiind Marea Zeiţă Mamă şi Taurul. Se practica libatio (obiceiul de a bea sau a vărsa înainte de a bea câteva picături dintr-un lichid sfânt sau nu, sfinte fiind considerate, spre pildă, sângele şi sperma), oblatio (ofrande de carne, fructe, pâine, obiecte) şi fumigatio (ofrande prin ardere). O cutremurătoare statuie-vas e bocitoarea: un vas cu două guri, una reprezentând o figură care urlă şi purtând semnul masculin W. Se pare că vasul era folosit la stropirea ogorului cu spermă (lichid sfânt) ca să rodească. Spermă de taur. Sau... La ritualuri, oamenii ardeau ierburi halucinogene şi vorbeau cu zeii. În case, aveau poliţe de vase, obiecte de artă şi altare. Războaiele de ţesut erau înguste, aşa încât hainele erau croite din fâşii, foarte elegante, cu modele rafinate şi variate. Femeile (mai ales) purtau podoabe (cele bogate, de alabastru) şi amulete magice. Casele aveau curţi interioare, etaj, dormitoare, terase.
S-au descoperit chiar blocuri de locuinţe cu şase încăperi. Când un bărbat se însura, pleca din casa mamei, în cea a nevestei. El îşi păstra totemul până la moarte (identitatea, semnul şarpelui, de pildă), dar copiii lui purtau totemul mamei lor. Era matriarhat. Capul familiei era femeia cea mai în vârstă din casă. Despre înmormântări se ştie foarte puţin, pentru că s-au găsit extraordinar de rar morminte. Nici la Parţa nu a fost găsit cimitirul. Florin Draşovean a descoperit totuşi, acolo, un mormânt şi unul la Foeni: despre cel din urmă, medicul legist Marius Munteanu susţine că este primul caz de poliomielită din istoria medicinei. Se crede că morţii erau puşi pe o plută şi, după un ceremonial complicat, li se dădea drumul pe apă. Sau că - în zone sacre - teritoriile morţilor, - erau puşi pe estacade de pari şi lăsaţi să putrezească. Cine încălca teritoriile morţilor, era la rându-i omorât. Dacă totuşi erau îngropaţi, oamenii neolitici erau puşi în pământ chirciţi, legaţi: în poziţia fătului. Lângă ei erau îngropate vase cu ofrande, arme, unelte. Când cineva trebuia pedepsit, magia neagră era o metodă bună. Unica sculptură monumentală de la sanctuarul din Parţa avea un rafinament plastic incredibil: când ardea focul, din zid se reflectau ochi aprinşi, nevăzuţi până atunci. Se pare că populaţia războinică de la Foeni a distrus, prin incendiere, aşezările de la Chişoda, Parţa, Uivar. "Foenii" purtau la brâu maxilarul inferior al duşmanului ucis. Cert e că după expansiunea războinicilor, Banatul rămâne depopulat vreo 200 de ani, până în eneolitic. Cauza este încă un mister.

Unicate, rarităţi
Străfundurile Banatului au fost darnice cu arheologii. S-au dezgropat aici piese unice în Europa, vestigii unice în lume, primate absolute. Între acestea: l statueta-unicat de la Liubcova, cu masca pe umăr şi vasul în mână, descoperită de profesorul Ion Drăguşin l sculpturile monumentale din sanctuarul de la Parţa, descoperite de prof. Lazarovici l bocitoarea de la Parţa, descoperită de prof. Marius Moga l masca de zeu de la Uivar, unicat mondial, descoperită de dr. Florin Draşovean. "


Desdemonovici