comentarii

neputinta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
subiect: neputinta - de cosmacpan la: 01/01/2009 16:35:01
(la: atat de-aproape de fericire)
anamneza...
"mai ales ca-mi recunosc mereu neputinta de-a le transcrie fidel."
a se aprofunda subiectul cu noi testere si incercari...
#380354 (raspuns la: #380346) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Ninel - de Alina Momanu la: 30/09/2003 03:58:17
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Fiindca, mea culpa, sunt omul extremelor, ma duc mai departe pe firul ideii tale si ma opresc la primul semafor: exista gesturi gratuite, in care absurdul isi baga mana pan’ la umar. Ce te faci atunci? Cum explici situatia cuiva care comite-o crima, nu ca sa se apere, nici ca sa se razbune, deloc pentru reclama, doar pentru ca...era prea mult soare?
Si-apoi, nu vad pe cineva "preferand" sa fie credul. Imi inchipui ca, in secunda in care ai realizat ca faci o alegere, constientizezi consecintele in ambele sensuri (reusita-esec). Daca alegi fara sa gandesti, atunci da, esti credul.
Autosugestionandu-ma, mi-e foarte clar de ce vreau sa scap si unde vreau s-ajung.
Iar cand realizezi ca esti "in vis" iti e cu neputinta sa ramai acolo, amanand inevitabilul, caci, negresit, te vei trezi.
La mine,cel putin, asa functioneaza mecanismul...
Tu vorbesti,poate, de fenomenul "turma": faci ce face gloata, nu ca-i bine (asta, oricum nu-i interesant!)ci pentru ca e esti la adapost.
Usor si fara durere!:)
Cam alambicat...
#553 (raspuns la: #535) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Totusi sper... - de dogmatic la: 01/10/2003 02:35:44
(la: Viata gay romaneasca)
Mai Papa, tata…te cam grabesti sa tragi concluzii si din pacate le tragi pripit. Din cate vad prea multi amici nu iti prea faci p’aici! Poate esti un inadaptat, poate un perfectionist, poate nici una dintre cele doua si esti posesorul unui mare handicap. Cei drept, poate nu la fel de mare ca a unui homosexual dar…tot handicap se cheama. Sa te omoram pentru asta? Sa te tinem la distanta …ca nu cumva sa ne molipsim? Sa te toleram doar de dragul tolerantei si tu sa continui in “micimea” ta sa improsti cu noroi ceea ce nu cunosti dar iti place sa te afisezi ca a-tot-cunoscator!!!? Daca lucrari in domeniu nu iti atrag curiozitatea macar nu blama cand cineva iti impartaseste ceea ce cunoaste, pierzand o buna bucata din timpul liber pe care ilputea aloca altor activiatti ceva mai interesante. Intr-adevar, harta genetica este descoperita dar nici nici 35% din functii nu au fost identificate. Deci…mai citeste! Ce dovezi iti pot cere eu ca nu poti intelege ceea ce multi accepta …din neputinta de a schimba ceva sau pur si simplu din compasiune?!! Da-mi dovada GENETICA ca tu esti intreg si ei nu. Intrigati fiind de aceasta anormalie unama, geneticienii au disecat creiere de homosexuali unde au gasit hipotalamusul de marime similara cu cel al femeilor. De aici s-a tras concluzia ca in periaoda prenatala expunerea hormonala a fatului a cauzat dezvoltarea creierului intr-o maniera anormala. In mod sintetic s-a studiat pe batracieni, aplicand doze de atrazina (substanta toxica prezenta in mediul inconjurator, in special ierbicide, cat si in apele subterane consumate de om)ceea ce a dus la feminizarea adultilor si crearea de noi organe sexuale. Nu in ultimul rand este dovedit ca poluarea are un rol strategic in degenerarea celulelor ce determina acest fenomen anormal. Deci stimabile, daca tu esti INCA un caz fericit nu arunca primul cu piatra caci nu se stie nici o data… Deasemeni, este bine stiut ca sexualitatea umana este mult mai complexa decat cea animala. Oamenii dezvoltand o latura romantica plina de sensibilitatea ceea ce la nivel psihologic actioneaza asupra perechii ca un “miros” hormonal. Exista si o terorie demosntrata in care se afirma ca parinti care au avut o relatie sexuala cu un partener de acelasi sex, solidifica informatia genetica celulele de reproducere. Bizar , nu? Totusiidentitatea sexuala este mult mai mult decat un fenomen biologic, existand studii ce incearca sa patrunda prin aceasta fereastra ce este o usa deschisa in mintea umana cu ajutorul chiar al persoanelor in cauza, specializate in genetica si psihologie. Celorlati ce nu pot intelege mecanismul aceasta usa a cunoasterii le va ramane inchisa , din pacate. Studiul acestor cazuri nu poate fi expus in acest forum, din pacate caci am umple un intreg server numai cu aberatiile noastre pe tema data. Poate pe viitor la o bere …un vin bun…cine stie!
#598 (raspuns la: #597) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
!!!!!!! - de dogmatic la: 01/10/2003 06:37:38
(la: Viata gay romaneasca)
Mai Papel tata, uitam sa-ti spun...facand apel la clasici (Rene Descrates) nu faci altceva decat sa etalezi neputinta de a debita ceva original. "De-a dreptul revoltator" ar fi in opinia ta sa afli ca cei mai luminati filosofi in domeniu AU FOST GAY! Haaaaai ...ca' poti mai mult ce naiba! In speranta ca vei dobandi un plus de intelepciune odata cu trecerea anilor....iti doresc numai bine! ;)
#607 (raspuns la: #598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O intrebare foarte buna - de gabi la: 17/10/2003 18:32:31
(la: de ce atat de putini romani citesc ziare?)
Good Point (!), la cateva mile de Funeral Hills si cu vedere la Death Valley, pentru sublinierea atmosferei generale... (: (http://www.americansouthwest.net/california/death_valley/zabriskie_point.html).

Raspunsurile posibile/simultane, pe care le stim cu totii, sunt:
-cozile din '90 au fost expresia incantarii vremelnice in fata unui lucru nou (libertatea presei) si au avut ca obiect mai putin publicatiile de substanta (rare, e-adevarat) si mai mult ziarele de scandal.
-potentiala audienta pentru ziare de informare obiectiva si de analiza, deja redusa, nu a facut decat sa se subtieze: prin emigrare masiva si prin frustrare cotidiana => neputinta => "la ce bun?".
-majoritatea ziarele care au supravietuit fiind nevoite sa functioneze SI dupa criterii economice, au ales sa functioneze EXCLUSIV dupa aceste criterii, favorizand senzationalul ieftin, substantei.
-au fost rare (a fost, de fapt, vreunul?) ziarele ne-partinice, prin urmare adevaratii intelectuali (principalii "consumatori", de fapt, in Romania pre si post'89) s-au scarbit repejor, ei fiind in continuare putin inclinati sa "adere".
-si mai ales, dar mai ales, romanul mediu evita presa deoarece nu vede in informare o solutie la problemele vietii cotidiene iar "politicul si socialul" ii accentueaza gustul de cenuse care i-a cotropit simtirile si papilele in mod cronic.

Sau poate ma insel...
Alexandrei - de Alice la: 28/10/2003 00:25:07
(la: Continuand o dragoste)
...si cateodata ai nevoie de cuvinte sa ascunzi faptele...masti, cuvintele,da...si cand ele ne poarta pe noi, nu noi pe ele...iata 'suferinta' din 'dragoste', ca exprimare a propriei neputinte!

Mi-aduc aminte de luceafarul "intors" - "Riga Crypto si lapona Enigel", frumoasa poezie!
#2333 (raspuns la: #2312) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa fie doar un "joc" divin?! - de Madalina la: 15/11/2003 11:22:20
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Daca viata se reduce la doar un mare test de credinta din partea lui Dumnezeu, inseamna ca Dumnezeu nu face altceva decit sa joace un fel de joc dur "al sortii si al mortii" dupa spunea un scriitor.
Dar ma intreb, pt. ce acest test, cind majoritatea dintre noi il picam? Nu chiar El spune: "ingusta e cale si putini vor patrunde"?
Citi dintre noi cer un asemenea test? Citi dintre noi ar mai cere inca o viata in asemenea conditii?
Oare chiar asa, viata sa se reduca doar la suferinte determinate de "testele" divinitatii? Joaca Dumnezeu un fel de sah cu noi, numai dupa cum ii place?
Caci, daca ar fii asa (Doamne fereste!)inseamna ca va conta doar ce vrea El si nimic din ce aspir eu! Si atunci unde e libera vointa, daca totul e limitare, frustrare, obedienta?
Pai noi oricum suntem slabi... Dumnezeu tocmai aici se reveleaza in neputinta noastra...Steinhardt spunea "ajuta Doamne neputintei mele"...
Si mai e ceva sunt foarte multi oameni carora putin le pasa de Dumnezeu, de dumnezeire si de credinta, si crede-ma sunt f. bine si fericiti! Asa dupa cum sunt si foarte multi oameni care au facut din cautarea lui Dumnezeu sensul propriei vieti, insa au o viata mizera si nenororita rau!
Avem injur mozaicul complet de situatii!
Eu totusi cred ca viata e mai mult decit un test divin, ca eu insemn ceva, cit de mic,mititel in ochii lui Dumnezeu, ca El ma aude cind strig catre El si pot prin rugaciune, credinta si purtare sa schimb macar un pic din starea mea de "pion" in jocul divin...!!
#4310 (raspuns la: #570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
multumim de urari, catalina.

eu unul cred ca noi oamenii il pierdem pe dumnezeu pentru ca nu stim sau când uitam ca: "de la aproapele este viata si moartea. că de vom dobândi pe fratele, pe Hristos dobândim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos gresim".

grija si atentia la omul de lânga noi esenta învataturii domnului: "porunca noua dau voua: sa va iubiti unii pe altii; precum v'am iubit eu pe voi, asa si voi...", care porunca nu vorbeste de o iubire sentimentalista, ci de una care se vede din faptele iubirii (anuntate de mântuitorul in "predica de pe mente" - un fel de chintesenta a învataturii lui):
- celui ce'ti cere haina, da'i si camasa
- celui ce'ti cere sa mergi cu el pâna la colt, mergi si pâna la statia de autobus (ietrati adaptarea)
- in cel ce da in tine cu pietre, tu sa dai cu pâine
- pe cel ce te blatama, tu sa'l binecuvintezi
- etc.etc.

plus toate celelalte care tie de atentia la slabiciunea si neputinta (ascunsa, de cele mai multe ori) fiecaruia dintre noi.

"fa aceasta si vei fi viu".

pr_iulian

p.s. iertati predica... :)
#4848 (raspuns la: #4843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bucuresti - de mama la: 27/11/2003 04:22:34
(la: Bucuresti)
micul PARIS...

un adevar candva...
pentru ca nu degeaba s-a spus asa.

marea pubela
de acum.

de ce?

mocirla, gropi,
oameni saraci.
mita.
insulta.
interese.

CORUPTIE in cel mai adevarat SENS al CUVANTULUI.

pentru ca NE FURAM
unii de la altii
PAINEA DE LA GURA.

au existat DERBEDEI
pe strazi.
care au CANTAT
si i-am IMPUSCAT.

DE CE?
cantau altceva
DECAT ADEVAR?

studentii, controversati inca
au iesit in strada
si au cantat
VISUL LOR.

si noi oare I-am INTELES?
le-am INTELES VISUL
care i-a aruncat
IN BATAIA FOCURILOR DE ARMA?

am INTELES noi, OARE
SACRIFICIUL LOR SUPREM?
si STRIGATUL LOR DISPERAT DE NEPUTINTA
de a transmite MESAJUL?

cati dintre noi
INTELEGEM
GESTUL LOR?!

preocupati de interese meschine
I-AM IMPUSCAT.

DE CE?

cine vrea
ca noi SA UITAM SAGELE VARSAT
pe un camp de BATALIE murdar.

cine vrea
ca noi sa uitam
ca SUNT COPII care au RAMAS FARA TATA
si sotii fara SOT
si PARINTI fara COPII.
si COPII FARA PAINE?!

EU N-AM UITAT!

TU, AI UITAT?
OK! - de Alice la: 16/12/2003 01:07:49
(la: Ocolul Lumii in ...zadar)
As fi putut,in mod egal, sa-ti strecor un mp si sa-mi cer scuze pentru lipsa de seriozitate de-acu’ un mesaj.:(
Mon ami, eu stiu ca (si cum!) tu nu esti atata de naiv in fata "fortelor descatusate".
Asa cum stiu ca ce-am cetit mai sus inseamna superioritatea de dincolo de Frica si de Om.
Eu Frica n-o discut aicea, si cred, nu-i bine sa discut nici Omul.
Si totusi!
Demult (si tare mult)...credeam cu inima-n vocatie, in conceptul de "erou civilizator" ...acuma nu mai cred decat (cu forta!)in Sfantul Graal - "une quête", dar personala!!!
Am ajuns aici din neputinta de-a convinge, din chinul de-a vedea ca tot ce spun imi e rastalmacit cu-ncrancenare catre Rau. Ca tot ce fac pare a fi cumva, interes personal...in exclusivitate .
Si ca, in doua vorbe, "a face bine" e doar un reflexiv.

Te-aud vorbind si mi se face ciuda (vezi un zambet?)...ca nu mai pot sa fiu (hélas!, din ce in ce mai des!) aidoma copchilei ce juca sotron.
Desi-n adanc de suflet eu inca sper ca Omu-i bun si, de te lupti s-aduci iubirea la suprafata, ai sanse sa castigi o batalie.
Te-ntreb ce-ai intrebat pe cineva, odata: esti pregatit sa pierzi razboiul?

Fiindca eu nu-s multumita daca inving si-apoi ma numeri printre morti si ma-nfasori in steag.

Iar pentru cei ce nu-nteleg, am sa adaug doua fraze: nu-i vorba, prieteni, de cine, cum si ce-a facut. E vorba de a te cunoaste, de-a REcunoaste ca suntem toti de-un fel si ca Dusmanul e in noi (in cei de-un neam si-n cei de-o limba!) nu-n aia ce-si doresc sa ne dezbine si care-n veci n-or reusi, de nu le dam si noi o mana buna de-ajutor.
E vorba, dragilor, ca, dac-am fi o mie situri sa ne strangem mainile deasupra, sa nu vorbim la colt de strada cu ura despre noi, sa fim uniti si buni si liberi (nu pe sit, ci-n suflet!).

Si-acuma TIE, iara: sa nu te schimbi, ca dac-o faci, insemneaza ca voi castiga ceva ce nu voiesc a obtine!
Ca stiu ca daca ma prefac ca nu vad (de teama ca ma va ucide!), ce E acolo nu-nceteaza sa existe fiindca eu ma tem. :(

Ci pace dumitale, semeatza papadie, de la o tzepusa boanta!
Violenta in familie ... - de ARLEKYN la: 22/12/2003 09:39:52
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
Violenta in familie isi scoate ghearele

Mediul familial devine pe zi ce trece o modalitate de exprimare a agresivitatii acumulate din afara lui

Conflictele sunt „rezolvate" de multe ori printr-o forma de agresiune verbala sau fizica.
Ne confruntam din ce in ce mai des cu evenimente de violenta familiala in toate formele ei, de la cea fizica si sexuala, pana la violenta psihica. Chiar daca situatiile de violenta domestica nu ne vizeaza direct, cu siguranta putem da exemple concrete de astfel de cazuri.
Studiile sociologice privind mediul in care se manifesta acest fenomen releva o stare de fapt deloc incurajatoare: mediul familial este cel mai violent dintre mediile sociale. Cum numai o parte din actele de violenta sunt descoperite si raportate politiei sau spitalelor, se poate trage concluzia ca fenomenul este mult mai raspandit decat se arata in sondaje.
Pe fondul schimbarilor rapide si spectaculoase care caracterizeaza societatea in ultimii ani, familia devine mediul de exprimare a agresivitatii refulate, de descarcare a stresului acumulat in afara mediului familial. De cele mai multe ori, conflictul "se rezolva" printr-o forma de agresiune verbala sau fizica, mult mai la indemana decat orice incercare de comunicare de bun-simt.



Formele violentei familiale

Sub conceptul de violenta familiala se recunosc manifestari de agresiune verbala, amenintari si atacuri, izolare, pedepsire sau intimidare. Violenta psihica este identificata ca fiind cea mai frecventa forma de violenta domestica, dar si cea mai putin observabila si mai putin marturisita.
Violenta, in oricare forma ar fi ea, nu trebuie acceptata. Dupa principiul adanc inradacinat cultural care spune ca „rufele se spala in familie", persoanele agresate, in majoritate femei, isi accepta rolul de victima si spera in mod nejustificat ca nu va mai exista o situatie similara.
Motivele pentru care femeia agresata isi accepta situatia si tace sunt variate. De multe ori, argumentul invocat este dependenta financiara de partener, existenta copiilor si imposibilitatea de a le asigura un trai decent, fara resursele materiale ale sotului. Un motiv puternic este si dependenta emotionala. Obisnuita sa traiasca pentru si prin partenerul ei, femeia abuzata va lua greu decizia unei despartiri. Saracia relatiilor sociale si familiale si lipsa unui suport moral ii vor alimenta sentimentul de nesiguranta si de neincredere in sine, preferand astfel un compromis in locul unei existente bazate pe independenta.

Copiii sunt cei mai afectati

Copiii supusi mediului violent din familie vor avea cel mai mult de suferit. Riscul depresiilor infantile, al sentimentului de culpabilitate si al anxietatii de abandon este foarte mare. Micutii crescuti intr-un mediu familial violent vor fi nesiguri in stabilirea relatiilor interumane si, astfel, singuratatea lor din copilarie se va prelungi la maturitate. Aceasta situatie genereaza ulterior un comportament agresiv asemanator cu cel din familia de baza.
Principalele posibilitati de depistare a cazurilor de violenta familiala sunt realizate de sistemul medical si politie. Chiar si in aceste circumstante intervin insa dificultati. In sistemul medical, lipsa de timp pentru o cercetare minutioasa, precum si nerecunoasterea de catre femei a faptului de a fi fost abuzate, anuleaza orice posibilitate de depistare a victimei si de rezolvare a situatiei conflictuale.
Una dintre prejudecatile cu care se confrunta societatea romaneasca este ca actele violente se produc numai in familii cu un nivel financiar scazut. Se pleaca de la premisa ca dificultatile materiale prin care trece familia reprezinta cauza principala a violentei din interiorul ei. Totusi, violenta familiala se manifesta in toate mediile socio-culturale, fara exceptie, insa cei cu un statut social ridicat sunt mai putin dispusi sa o recunoasca. Acestia sunt cel mai adesea impiedicati de rusine, de eventualele implicatii negative asupra carierei sau de lipsa de suport social.

Cauzele violentei familiale

Factorii care genereaza violenta familiala sunt atat de natura economica, cat si culturala. Cea mai des invocata cauza este situatia economica a familiei sau statutul social precar, care aduce frustrari si nemultumiri permanente. Printre motive se mai inscriu si dificultatile sexuale, dar si abuzul de alcool, droguri sau diverse medicamente. Studii recente arata ca aproximativ 75% din femeile cu parteneri alcoolici au fost abuzate.
Este evident faptul ca schimbarea in plan economic atrage dupa sine schimbari profunde de ordin social. De aceea, avand in vedere sacrificiile materiale si insecuritatea sociala implicita, se poate anticipa pentru urmatorii ani, mentinerea, daca nu chiar agravarea unor serii de tulburari de adaptare concretizate in comportamente agresive. Pe fondul perimarii valorilor traditionale, agresivitatea sociala a crescut, iar la aceasta crestere se adauga si faptul ca nu exista o protectie sociala eficienta.
O alta cauza importanta care poate fi adusa in discutie este lipsa unor modele pozitive. Agresivitatea care a invadat si a contaminat toate canalele informationale furnizeaza pseudomodele, ce sunt rapid preluate si adaptate la nivel familial.
Mentalitatea traditionala a contribuit si ea la accentuarea dependentei femeii de barbat si a obligat-o sa asculte de legile societatii patriarhale, in care predomina valorile masculine.
Se cunoaste faptul ca femeia este cel mai adesea victima violentei domestice, dar la fel de bine exista si cazuri de violenta asupra barbatilor din partea partenerelor de viata.
Violenta familiala afecteaza profund comportamentele. Cele mai intalnite manifestari psihopatologice sunt izolarea sociala, neputinta de a comunica, neincrederea accentuata, depresia, atacurile de panica, tentativele de suicid, precum si abuzul de alcool si droguri.

Copiii crescuti intr-un mediu familial violent vor fi nesiguri in stabilirea relatiilor interumane si vor imita la maturitate comportamentul agresiv din familia de baza.
Violenta familiala se manifesta in toate mediile socio-culturale.
Lipsa unor modele pozitive reprezinta una dintre cauzele agresivitatii din interiorul familiei.



Crede si nu cerceta!...
poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
Pentru Alice - de Adina D la: 07/01/2004 21:29:12
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Draga Alice

Acum chiar ca mi-am amintit de acasa; injuriile tale, tonul de jelanie agresiva si neputinta care razbate din cuvintele tale mi-au recreat tabloul post-comunismului. Eu nu am luat nimic cu mine cind am pleacat, inafara de imbratisarea parintilor mei. Nu am plecat ca sa denigrez nimic, nu am plecat sa fiu umilita si apoi sa reusesc, ca sa dovedesc cuiva din Romania ca pot. Am plecat pentru ca eram datoare fata de mine sa imi traiesc viata in demnitate. Umilintele pe care voi le percepeti ca umilinte din Romania, aici in Canada nu sint considerate injositoare. Am muncit tot felul de munci cu zimbetul pe buze, am progresat si mai progresez inca. Dar cel mai important este ca la jumatatea vietii nu sint blazata, nu sint descurajata si drumul meu spre mine insami inca nu s-a terminat. Ma simt linistita, sint respectata si nu denigrez Romania. Am avut dreptul sa aleg si am ales unde vreau sa traiesc, nu trebuie sa dau socoteala nimanui.
Puterea pe care ne acuzi pe toti ca am fi 'furat-o' la plecarea din Romania, la mine a venit din dragostea parintilor mei. Si din prieteniile pe care le-am legat, cu romani, cu englezi, cu americani, canadieni, rusi, francezi, belgieni.

Injuriile tale vin din neputinta, dintr-un suflet sfarimat. Eu inteleg, si tolerez.
stii la ce m-am gandit? - de Catalina Bader la: 09/01/2004 02:22:05
(la: un web server deprimat)
daca este asa cum spui

de ce atata tristete sfasietoare
repetata obsedant

de ce acest sentiment de neputinta
de deprimare
si de ce atata durere si parere de rau.

pentru cuvintele care raman mereu nespuse?
sau pentru ceea ce simtim de fapt?!
#7817 (raspuns la: #7761) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
n-am reusit sa raspund la intrebarea asta - de zabriski la: 15/01/2004 14:27:50
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Am sesizat demult o usoara indulgenta a unora dintre cei care au plecat fata de noi, cei ramasi. Daniel Racovitan, in comentariul lui, are trei paragrafe de circumstante atenuante si pe toate trei le incheie cu “nu sunt de condamnat”. In unul dintre ele vorbeste de comoditate - “e mai simplu sa stai la mamica acasa si sa mananci cartofi prajiti cu salata” decat sa-ti iei inima-n dinti si sa pleci. E drept si asta.

Personal, nu ma deranjeaza cei care ma judeca, gandind ca a ramane in Romania e o greseala fundamentala. Eu cred doar ca e o optiune strict personala care nu ar trebui judecata - la fel ca si aceea de a pleca. Fara indoiala ca in multe cazuri, la cei care raman e vorba de comoditate, de frica, de fel si fel de inertii. De asemenea, fara nici o indoiala, a pleca e fara discutie un act de curaj - as zice unul temerar, chiar. Intotdeauna i-am admirat pe cei care si-au gasit loc intr-o lume straina cu degetul pe harta si cu dictionarul in mana, invatand umiliti, la 30 de ani, cum se umbla cu cardul sau cum se trage apa la WC, strangand din dinti si castigand, cu truda multa, respectul celor din jur.

Eu n-am ramas, cum zice Radu Herjeu despre unii romani, pentru ca m-ar interesa mai mult “binele societatii decat de numarul masinilor pe care si-l pot permite”. Or fi si unii care raman din patriotism, desi ma indoiesc - patriotismul lor are probabil fel de fel de reprezentari concrete. Ar fi, in ce ma priveste, o ipocrizie sa-i dau cu “binele societatii” si mi se pare, de altfel, ca schema care opune binele societatii (adica o chestie profund morala si inaltatoare, vezi bine) materialismului si consumerismului (plec sa traiesc mai bine, ma doare undeva de patrie) e cel putin la fel de artificiala si de nenuantata ca si cea care-i opune pe toti cei care pleaca (curajosii) tuturor celor care raman (lasii si nevrednicii).

M-am saturat si eu de toate mizeriile pe care Romania ni le serveste, de la gunoiul de pe strada pana la functionarii publici nesimtiti, de politica asta infecta, de multe altele - dar nu pentru binele societatii am ramas, asta e sigur.

E greu de spus de ce am ramas, totusi, in cateva cuvinte. Meseria mea e legata de limba romana, de exemplu. Am parinti aici. Am prieteni care-mi umplu viata si fara de care nu mi-ar fi asa bine. Am si prieteni care au plecat si-mi tot scriu mail-uri: unii sunt multumiti si fericiti si-si adora patriile adoptive, altii scriu mesaje sentimentale, de dor si jale, vorbind de-o Romanie idilica, cu oameni vrednici si prietenosi, nu ca occidentalii imputiti care n-au suflet, bla, bla. De obicei, acestia din urma vin in vacanta la neamuri si pleaca inapoi impuscati - si-au luat doza de Romanie, le ajunge macar un an, dupa care incep din nou sa lacrimeze. Dintre prietenii care-au plecat, unii s-au intors. Am de exemplu un prieten care a stat in Statele Unite 3 ani, a muncit cu acte in regula in publicitate, castiga 3000 de dolari net “pentru inceput”, si s-a intors, cu tot cu nevasta. Poate pleca oricand inapoi, dar ezita. Inca nu l-am intrebat de ce, - mi se pare ca am inteles, oarecum.

Nu stiu de ce nu plec, de fapt. Cred ca pentru ca nu-mi doresc asta. Unii isi doresc, au curaj si pleaca. Unii isi doresc, dar n-au curaj, nu-s calificati, etc. si raman. Si mai sunt o categorie, din care cred ca fac si eu parte, care sunt instruiti, s-ar descurca, dar nu-si doresc - si astia raman. Inca mai am, de exemplu, viza de Statele Unite pe pasaport - expira in 2008. N-am obligatii, copii etc., nu ma sperie chiar asa greutatile, foame am facut - n-ar fi nimic nou - despre Romania n-am o parere prea buna, si totusi nu plec. Nu e vorba nici de comoditate, nici de lasitate. Nici de resemnare mioritica - una dintre putinele si jalnicele noastre contributii la spiritualitatea omenirii. Bani de-un avion si de trait o vreme as gasi - vand casa si o iau de la capat, la urma-urmei.

Nu cred, de fapt, ca-mi doresc sa traiesc in alta parte - nu trebuie sa intelegeti insa ca mor de dragul Romaniei, nici pe departe. Mi-a placut pe unde-am fost - si in Europa, si in America. M-am simtit bine. Fac parte dintre cei care n-au fost socati la revenirea in Romania - probabil pentru ca n-am uitat nici o clipa cum e, de fapt, tara asta - cat de insuportabila si de nedigerabila poate fi, de cele mai multe ori. Ce caraghiosi putem fi, cateodata! Ce stupizi si ridicoli sunt reporterii care prind cate-un strain venit cu cine stie ce treaba si-l intreaba repejor: “Ce parere aveti de Romania?“. Ce complex specific romanesc, de om trait in fundul unui catun, care vede vreun trecator pe bicicleta si-l intreaba fuga-fuga ce parere are de satul lui! Ii place? Si daca ii place, ce anume ii place? Si din toate lucrurile care-i plac, ce anume ii place cel mai mult si mai mult? Nu-i asa ca oamenii sunt ospitalieri? Ca branza e buna? Ca cerul e albastru? Ca padurile, raurile, dealurile, florile si toate bunatatile din jur sunt nemaipomenit de frumoase, ca nicaieri in lume?

Ei, si cu toate astea stau aici, in tara asta necajita, proasta si ticaloasa, care e ca un sat din care cei rasariti pleaca sa invete carte la oras si nu se mai intorc niciodata. Sau se intorc cu pantofi de lac si costum bine croit si privesc cu duiosie casa parinteasca, intrebandu-se de ce oare acum li se pare asa de mititica si inghesuita.

E oare de condamnat? Daca voi credeti ca e, atunci condamnati-ma. Nu-i nici o suparare. E optiunea mea si, asa inexplicabila cum va poate parea, mi-o asum. Poate o sa mi-o schimb - nici asta nu-i exclus, catusi de putin. As vrea sa-mi doresc si eu, asa cum v-ati dorit voi, sa plecati - mi-ar fi mai simplu sau, oricum, mai limpede.

Daca mi-ar sta in putere, i-as pune intrebarea cu plecatul lui Andrei Plesu, de exemplu. Eu nu plec pentru ca nu mi-e clar pe ce lume traiesc. Altii ca nu stiu sa faca nimic folositor. Altii ca se tem de esec, ca au parinti bolnavi, ca n-au putere s-o ia de la capat. Dar de ce nu pleaca unul ca Andrei Plesu? L-ar primi, fara nici o indoiala, orice universitate occidentala. Vorbeste limbi straine de-i da pe spate pe nativi. Are de toate: e destept, instruit, are farmec, har, tot ce-i trebuie.

Noi suntem niste oameni obisnuiti, cu micile noastre meschinarii si neputinte. Dar desteptii nostri, ei de ce nu pleaca? De ce stau si inghit porcarii, intr-o cultura marginala, si-si consuma nervii urmarind la TV panaramele agramate care le fac legi si lor, putinii romani care-ar face senzatie prin Europa?
DEMNITATE - de ygrec la: 16/01/2004 04:25:36
(la: Sinuciderea ca spectacol)
De ce crezi ca trebuie sa o faca singur si...demn?
a fi "demn" inseamna a constientiza neputinta. Ma sinucid singur si demn. sa vada toti ca nu i-am stresat cu problemele mele.un sinucigas nu mai are instinct de conservare, nu mai este un om normal.ar fi si mai patetic
#8131 (raspuns la: #8087) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a emigra nu e in firea lucrurilor - de (anonim) la: 17/01/2004 13:58:21
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Bun gasit!A emigra, e ruptura de generatii,deturnare de seve.Circumstante,inconstientze,spirit de aventura..si uneori plan de viata.Curaj?Al disperarii?Si exista cu siguranta patrioti in diaspora (care au grija sa transmita o limba corecta si bogata, bucataria traditionala...copiilor lor).Nu e doar Romania un sat ci globul e un sat global.Nu cred, si asum ,ca trebuie sa ne vedem nici superioritati intelectuale(irealist)nici neputinte sociale si economice(termenii de comparatie-criteriile, mai bine zis....)
Inima buna si emigratia nu e oricum o solutie nationala ci individuala. Poate crestem copiii cu o alta mentalitate...mai justitie sociala, munca de echipa...si ne intaorcem acasa, unii dintre noi.Din dorinta de a regasi paucii scalciati de la gura sobei, vechi, cam mirositori ca toate amintirile neaerisite, dar ai tai.Poate de a ajuta la stabilirea unor noi conceptii, structuri sociale...fara sa confundam, in nostalgii lacramoase, tineretea, idealismul si vibratia altei varste cu tara in sine.
Gata acum,lunga viata in echilibru.

Alina Dumitrescu, mama a doi zmei care cresc in Canada
alidar_ca@yahoo.ca
#8166 (raspuns la: #8115) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
este absolut normal - de Catalina Bader la: 20/01/2004 04:48:51
(la: Tinara generatie, fascinata de “descurcareti” si “tupeisti”)
parintii sufocati de lipsa de timp ajung acasa cand copilul doarme.
Timpul trece, zilele se scurg iar copilul lor creste. Iar ei nu mai stiu ce gandeste. Il pierd...

Pe parcursul zilei copilul pleaca fericit de la scoala.
Iese pe strada si zareste un tanar - smecheras- in masina lux decapotabila zburand pe strada orasului de parca ar fi pe autostrada.
Se intreaba: mama si tata muncesc in fiecare zi de dimineata pana seara dar noi bani de asa masina nu avem.
Dar eu de ce nu as avea asa ceva cand voi fi mare?!

Merge mai departe si intra intr-un internet-cafe. Nu costa mult.
Magia ecranului il cuprinde si petrece ore intregi intr-o lume virtuala imbacsita de fum de tigari.

Se uita pe fereastra si vede viata reala: trecatori grabiti si posomorati. Doborati de neputinta. Oameni pentru care zambetul a disparut de mult.

Si atunci gandeste: eu vreau mai mult...
Pentru anita47 - de Hypatia la: 03/02/2004 10:25:58
(la: A existat holocaust in Romania?)
Cer scuze pentru confuzia mesajului. Inca sunt incepatoare ca utilizator al aceastui forum. Hypatia este Ultimul bastion al culturii grecesti in secV. Poate singura femeie filosof......
Initial chiar scrisesem in ce consta gafa mea, dar am sters totul si am scris mesajul la care mi-ati raspuns...
Da, prin gafa mea, despre care am amintit si in comentariul meu la mesajul dl Coja, a costat o viata, chiar a mea! Deci e grav! E ceva foarte proaspat, de aceea e si greu de spus. Gafa am facut-o in octombrie, fata de unul dintre membrii Comisiei Pentru Holocaust, fara a sti ca este evreu, si inca unul cu functie. Dar abia acum o saptamana am realizat ce-am fost in stare sa fac! Deci, ce inteleg eu prin gafa: o fapta, o atitudine neintentionata, o eroare, o neputinta.
Eu stiu ca romanii sunt pacifisti, se inteleg bine cu oricine, fara sa ceara nimanui buletinul/ pasaportul. E in firea romanului. Sau asa a fost.
Ati citit / vazut "Tache, Ianke si Cadar", de Victor Ion Popa? E emblematic pentru noi ca neam. Ce vina avem noi, poporul ca Antonescu- fost DICTATOR, nu ales democratic- a cantat in strune lui Hitler si a fugarit pe evrei? I-a fugarit si pe romi, daca e asa. Ce facem acum? Platim si romilor? Romanii nu l-au aclamat pe Antonescu, asa cum faceau nemtii cu Hitler. Romanii nu sunt xenofobi ca nemtii. Deci, au fost gafe.Povestea tata ca in anii aceia, unii copii, luati de val, spargeau geamurile pravaliilor evreiesti in Iasi. Gafa! Oare copiii care se joaca in fata blocului si sparg geamurile la vecini nu fac si azi astfel de gafe? Daca vecinii nu-s evrei, OK, daca's evrei, inseamna ca avem ceva cu ei?
Asta am vrut eu sa spun prin gafe, indiferent de urmarile lor. Si gafele trebuiesc iertate, daca vrem sa fie pace si intelegere.
Hypatia
#8808 (raspuns la: #8591) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna seara! - de Hypatia la: 12/02/2004 14:21:56
(la: Georgiana)
Sunt in dispozitii foarte bune, fiind ca tocmai mi-am serbat numele, o persoana istorica de foarte mare importanta din sec IX, o adevarata FEMEIE si imparateasa, si vreo 35 de ani de existenta pe Terra, in ciuda faptului ca unii se mai intreaba daca nu cumva m-au uitat martienii la ultima lor vizita pe Terra:)))))))
Pe Georgiana o stiu de la conferinta despre romanii din strainatate. As fi vrut sa scriu si eu ceva acolo, dar n-am mai apucat.
Nu ma derajeaza sa fac publica adresa mea de mail, dupa disputa cu anita47. Daca n-am patit pana acum nimic, e OK. :teba2002ro la yahoo.com. Ideea e magistrala, personal, m-am tot framantat sa gasesc o cale de a-i scrie lui Daniel, despre neputintele mele tehnice pentru lucrul cu acest site, dar am ramas asteptand o ocazie salvatoare, pe care se pare ca tocmai mi-o ofera Georgiana.
In Romania este aproximativ 22.15 cand scriu, nu stiu cand va fi postat mesajul meu. Sa vedem ce se va intampla... Chestia cu click pe .. la mine nu functioneaza.....:(((((
Hypatia



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: