ucenici

Cine sunt "ucenicii" tai? :)

Problema e mai complexa.
Nu am asitenti, ucenici, studenti sau elevi.
Acum vreo 10 ani am incercat sa predau fotografie la Academia de Arte din Bucuresti, pe linga sectia de Grafica Publicitara, dar pe urma s-a infiintat sectia foto si nu am mai intrat in "jocuri" asa ca mi s-a spus "valea".
Am mai incercat sa imi dau cu parerea pe ici pe colo, pe listele de discutii si forumurile foto romanesti, chiar am fondat cindva cu un prieten un sit de educatie fotografica, www.fotomagazin.ro , dar reactiile stirnite au fost de natura sa imi dau seama ca e mai bine sa stau la locul meu, si fac fotografie cind pot, cum pot, cind imi place, cum imi place, fara sa ma raportez la nimic si fara a incerca sa stirnesc valuri si virtejuri care ma fac sa pierd timp si atita tot.
Ca demonstratie a celor spuse as da doua linkuri:
http://www.badorgood.com/detailq.php?id=127
si mai ales
http://www.badorgood.com/detailq.php?id=126
unde citim diverse printre care si:
=================================================
Dinu Lazar este un manunchi de inconsistente si reactii contradictorii si mojicii care totusi sunt acceptate acolo unde altii sunt admonestati pe loc. El se poarta ca reprezentarea in piatra a imaginii unei zeitati indiene atunci cand ceva i se pare prea marunt ca unul ca el sa se oboseasca sa cerceteze si ca manifestarea acelei creaturi supranormale in inchipuirile bietilor adulatori atunci cand i se aduce vreo critica fie direct fie indirect.
=====================================================
Ar mai fi interesant linkul
http://www.badorgood.com/detailq.php?id=118
unde spun ca:
======================
Eu am peste 500 de pareri si sfaturi postate. Dar numarul imaginilor proaste puse mi se pare mult mai mare. In fiecare zi apar alte si alte productii subculturale, care arata o incultura si o redusa sau inexistenta capacitate a autorului de a intelege ca fotografia nu e un sport, nu e o minuire a unui obiectiv sau aparat, ci un mijloc de comunicare. Cum pune unul mina pe un aparat se bucura si ne omoara cu o productie, fara sa comunice nimic, fara a avea nimic de spus. E jignitor totusi. Si de facut, nu stiu ce s-ar putea face. Poate ar trebui pus degetul pe rana si aratat celui ce e redus ca e redus, celui ce e incult ca e incult, celui ce nu stie ca nu stie. Ce nu stie, nu are decit sa invete singur, Internetul ofera atitea posibilitati.
Oricum, asistam la o tiranica avalansa a prostiei in limbajul fotografilor romani, cu atit mai de neinteles cu cit e asa de usor de citit si de invatat ce trebuie facut ca sa faci o imagine buna. Revin: fotografia e un mijloc de comunicare. Mie multi imi comunica un gol spiritual si intelectual uluitor si nu pot sa ma opresc din mirare. Fotografia inseamna si munca si autoevaluare si dorinta de a invata. Aici nu se vede asta, din pacate.
=================================
Deci nu am ucenici, parerea de mai sus nu mi s-a schimbat in anul care a trecut, pe masura ce trece timpul nici nu vreau sa am ucenici, si ca sa fiu sincer nici nu si-a manifestat nimeni dorinta; acum ar fi oricum tirziu, nu mai vreau sa am de a face cu nimic din ce ma inconjoara si care ar putea sa ma fac sa nu acord toata energia si atentia fotografiei mele.
Apoi, la atitia profesori si specialisti in fotografie, ce sa spun, eu lipseam... conform celor citite mai sus.

Dinu Lazar

Ucenicul Diavolului de G.B.Shaw.

Contrastul intre judecata societatii si adevarata fata a personajului,Richard,m-a frapat.Ingratul de care fugeau toti este o persoana aparte prin stapinirea de sine,cinismul si echilibrul emotional.Superioritatea si originalitatea,inteligenta si vorbirea caustica m-a impresionat.Pornisem cu ideea ca este un paria dar ma inselam.Inca o dovada ca aparentele si etichetele inseala...

s-a aflat ca ucenicii
se inghesuie vartos
sa prinda macar un os,
caci sunt rosi de sfinte vicii.

OK.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Caracal

Școala cu Clasele I-VIII NR.6 provine din Școala sucursală de băieți nr. 2, astăzi Școală de arte și meserii S.A.M, cu sediul în strada Vasile Alecsandri numărul 11. Clădirea are două etaje cu un număr de 16 săli de clasă, trei laboratoare, 5 cabinete, cancelarie, o sală de sport, 5 ateliere. În 1991 s-au înființat clase complementare de ucenici cu profilurile confecționer îmbrăcăminte, instalații sanitare, lenjer-broder, morărit. Pentru că școlii îi este arondat un cartier în care locuiesc multe familii de rromi, în anul 1992 s-a înființat o clasă pentru rromii neșcolarizați. Din anul 2007 școala are un curs seral cu profil instalatori pentru constucții, 28 de locuri.

Oare cum se cheama cineva care se face ca nu a auzi de scoala de ucenici? Fost elev rusinat de trecutul lui?

Ia de-aici:



Mesaj
Destinatar:
wwwhttps
Expeditor:
picky
Subiect:
Re: Scoli complementare de ucenici
Data:
19/01/11
Text
Hai, pa!

wwwhttps a scris:
>>> http://www.proz.com/kudoz/romanian_to_german/education_pedagogy/3945950-invatamant_complementar_si_de_ucenici_%3D_.html

Intr-o "dipl. de absolvire a invatamantului complementar / de ucenici " din 1993 apar acesti termeni.
Intrebare:

1. ce se intelege prin acest

invatamant complementar si de ucenici = ??

Eu vad ca fata aceasta a urmat 2 ani de "invatamant complementar / de ucenici" si a terminat la varsta de 16 ani- deci trebuie sa fie altceva decat o scoala profesionala, cred eu!

Google nu gaseste nimic concludent.

2. Eventual si traducerea in DE
Bernd MüllerKudoZ activity
Questions: 73 (4 open)
(3 without valid answers)
(6 closed without grading)
Answers: 154

Germany

Local time: 22:55


Komplementärunterricht und Berufsbildung im Handwerk und handwerksähnlichem Gewerbe
Explanation:
Păi dacă diploma de absolvire în cauză este din 1993, înseamnă că învăţământul respectiv a început înainte, prin 91, sau aşa ceva, deci s-a desfăşurat în conformitate cu Legea nr. 28/1978 - cea mai bună lege a educaţiei şi învăţământului pe care a avut-o România vreodată de atunci încoace; legea s-a făcut pe când ministrul educaţiei şi învăţământului era tovarăşa Suzana Gîdea.





http://ro.wikipedia.org/wiki/Caracal

În 1991 s-au înființat clase complementare de ucenici cu profilurile confecționer îmbrăcăminte, instalații sanitare, lenjer-broder, morărit. <<<
Raspunde

citat din wiki la pagina oficiala a caracalului:
Şcoala cu Clasele I-VIII NR.6 provine din Şcoala sucursală de băieţi nr. 2, astăzi Şcoală de arte şi meserii S.A.M, cu sediul în strada Vasile Alecsandri numărul 11. Clădirea are două etaje cu un număr de 16 săli de clasă, trei laboratoare, 5 cabinete, cancelarie, o sală de sport, 5 ateliere. În 1991 s-au înfiinţat clase complementare de ucenici cu profilurile confecţioner îmbrăcăminte, instalaţii sanitare, lenjer-broder, morărit. Pentru că şcolii îi este arondat un cartier în care locuiesc multe familii de rromi, în anul 1992 s-a înfiinţat o clasă pentru rromii neşcolarizaţi. Din anul 2007 şcoala are un curs seral cu profil instalatori pentru constucţii, 28 de locuri.

sublinierea imi apartine
linkul, aici:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Caracal

Eu cred ca sunt un ucenic de muschetar...
Ma primiti in club?

Buna, Catalina.

Este un sfânt (din Occident) care a zis o vorba inteleapta, cam asa: Nu cautati sa reformati oamenii prin institutii, ci lucrati asupra oamenilor si institutiile se vor schimba dup'aceea, in mod natural.

Personal, eu cred ca Biserica ca si institutie nu va scapa niciodata complet de coruptie. Deja din primul moment al aparitiei "istitutiei bisericii", cand in jurul Mantuitorului s'a format un grup de ucenici, intre care unul era contabil...., coruptia a intrat.

Intr'un fel, e ca cu ciocoii noi: numai te trezesti ca noii veniti sunt mai rai decat cei dinainte. "Schimbarea regelui (in cazul nostru: a functionarilor institutiei bisericesti), bucuria prostului".

Istitutia e institutie, are coruptia oarecum in ea, si de'asta are nevoie sa fie pistonata si supravegheata dinafara.

E rolul crestinului "de rand" (adica "ne-cleric"); dar maniera in care se face aceasta luare de pozitie e delicata.

De exemplu, canoanele Bisericii spun ca "din mana preotului care stii ca este curvar sa nu iei impartasania". La vremea respectiva, cand toti crestinii se impartaseau, aceasta atitudine era una care sarea in ochi. Acum nu mai e. Dar ramane mesajul: Aceasta vrea sa spuna pt noi ca nu prin mass-media ne rezolvam problemele bisericesti, ci tot prin mijloace bisericesti. Care sunt insa acestea, trebuie sa gasim...

Dpdv al politicii biseicesti, eu sunt sceptic, pentru ca politica bisericeasca e uneori la fel de necrestina ca cea a politicienilor...

Toate cele bune.
pr_iulian

Fratiorilor, "preotii" astia nu sunt preoti, ci instigatori, coade de topor, securisti inflitrati, care fac astfel de lucruri ca sa sminteasca populatia.
Intr-o carte de amintiri despre Parintele Arsenie din Rusia, o ucenica de-a dansului povesteste cum a mers intr-o seara la o biserica pentru a-si marturisi un pacat, insa preotul de acolo a vrut sa o violeze chiar in Biserica!
Dansa spune si de ce: era un comunist care activa in secret, un fals preot, care avea tocmai misiunea de a face rele ca sa indeparteze lumea naiva de credinta.
Asa ca nu va lasati prostiti de orice stire de scandal, ca nu orice zboare e elicopter.

Buna, Silviu.

Biblia - cea pe care o avem astazi - este o carte a Bisericii. Ce inseamna asta? - Inseamna ca mai intai a fost Biserica (intemeiata de Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos) si apoi, in Biserica si in timp, s-a format Biblia.

Asadar, istoriceste vorbind, Biblia (si in special Noul Testament) s-a definitivat ca si carte prin secolul VI. Pâna atunci circulau in diferite Biserici locale diferite culegeri de "carti sfinte". In timp, cu lucrarea Duhului Sfant în constiinta Bisericii, au ramas in Noul Testament doar acele carti care s-au incadrat "perfect" in invatatura Traditiei (Traditie="ceea ce s-a crezut dintotdeauna, de catre toti si pretutindeni"), Traditia fiind acea invatatura orala primta de Apostoli de la Mantuitorul si transmisa apoi de ucenici ucenicilor lor (si asa mai departe) sub diferite forme (si cu anumite explicitari si dezvoltari in acelasi Duh), intre care cele scrise.

Ei bine, aceasta "Evanghelie a lui Toma" (ca si altele, numite azi "apocrife") nu a fost primita de Biserica in rand cu celelalte scrieri care cuprind Noul Testament pentru ca ea contine anumite invataturi care nu sunt "perfect" ortodoxe. Sigur, sunt multe lucruri frumoase acolo, dar amestecul poate fi uneori mai periculos decat raul evident.

Ti-am raspuns la nivel de principiu, nu intrand in detalii, ca asta e treaba specialistilor.

pr_iulian

o varianta pentru ce?
si pentru cine?

La Giurgiu, s-a oficiat de curind primul pas al initierii in tainele masoneriei, pentru trei pesedisti de frunte din sectorul 4 Bucuresti. Primarul Vasile Mihalache, seful sau de cabinet, Sorin Ionescu, si viceprimarul Dan Delegeanu si-au atirnat sortuletele de ucenici peste costumele cu staif si au intrat astfel in cea mai cunoscuta societate initiatica secreta. Importantul moment trait de cei trei a fost imortalizat - ca orice nunta sau botez - in fotografii, una dintre ele ajungind in redactia noastra.

Cindva deosebit de respectata, masoneria a devenit doar un titlu scos la mezat, asemeni locurilor din listele parlamentare. Tot felul de agramati, oameni de afaceri controversati sau chiar urmariti de lege si-au “tras” pe cartile de vizita blazonul unei loji masonice si etaleaza pe birouri, alaturi de poza presedintelui de partid, fotografii in care, sub simbolurile Templului, zimbesc larg, ca-n afisele electorale.

Masoneria “etilista”!
Vechii masoni, cei initiati in perioada interbelica, au deplins adesea degradarea ce a cuprins societatea in anii postdecembristi. In fata ofensivei vulgului, multi intelectuali de marca, deveniti masoni dupa 1990, s-au retras “in adormire”, nedorind sa devina “frati” cu un Gheorghe Florea, de exemplu, patronul societatii “Fulgerul” Bragadiru, firma scoasa la licitatie de catre AVAB pentru o datorie de peste 11 milioane de dolari de pe vremea defunctei “Bancorex”. La ce mari adevaruri ale universului si la ce revelatii poate aspira o persoana pentru care cuvinte simple din dictionar (elitist si etilist) au ramas un adevarat mister? Si ce francmason este acela care nu stie ca masoneria are 33 de grade si nu trei? Dar iata cum explica viceprimarul Primariei Sectorului 4 legatura sa cu masoneria:
Domnule viceprimar Delegeanu, ati fost preocupat de multa vreme de domenii din acestea, esoterice?
Da, bine, m-a interesat, sa zic, ramura asta si, ma rog, am citit destul de mult despre masonerie, in general. Insa, ce sa va spun, mai pe la inceput asa, cind ma interesa, nu ma gindeam ca o sa ajung.
V-ati implinit un vis?
E greu spus, vis. E mult spus, vis.
Imi spuneti, va rog, cite grade are masoneria?
Aaa... Trei grade.
Trei grade?
Da. Acuma, ma rog, e mult de discutat.
Este interesant ca, in ultimul timp, tot mai multi politicieni intra in francmasonerie...
Bine, peste tot in lume, francmasoneria este o ... nici nu stiu cum sa-i spun, miscare, organizatie, etilista.
Cum? Etilista?
Adica etilista.

Al. Paleologu: “Li se pare o mare procopseala”
Alexandru Paleologu este unul dintre masonii vechi ai Romaniei. Situatii de genul “masoneriilor de sector” l-au facut sa se retraga. In opinia sa, in lojile masonice s-au inmultit cei care nu urmaresc altceva decit sa parvina.
Domnule Paleologu, a devenit masoneria prea accesibila, in ultimii ani?
Inainte, daca te remarcai prin ceva, prin atitudini aprobate de masoni, ti se propunea sa intri in masonerie. Acum, unii vor ei sa intre si vin sa spuna: “Ba, vreau sa fiu mason!”. Li se pare ca e o mare procopseala, ca te ajuta la afaceri, ai sprijin si aprobare, te ajuta sa reusesti in viata, te scoate din incurcatura. Aiurea, complet.
Intrarea unor astfel de oameni in loji masonice nu dauneaza societatii?
Ba da, sigur ca da. Dupa ce m-am intors de la Paris, am fost cooptat Mare Maestru al celor trei Mari Loji Romanesti, si am vazut ce fel oameni voiau sa intre in masonerie. Oameni care ziceau: “Aaa, foarte bine, sa ai un sprijin in viata”. Eu, vazind cum merge treaba, nu m-am mai dus, nu m-a mai interesat.

Elitist = care favorizeaza elita (grup de persoane care reprezinta ceea ce este mai bun, mai valoros, intr-o comunitate, societate etc.)
Etilism = alcoolism
(Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, editia a II-a, aparut la Editura Univers Enciclopedic, anul 1998)

• Sorin Ionescu, fost realizator la Antena 1 si actual sef de cabinet al primarului Vasile Mihalache, nu a negat intrarea in masonerie, dar a refuzat sa ne ofere amanunte. “Subiectul aceste este unul personal si nu are legatura cu serviciul meu”, ne-a declarat Ionescu, oferindu-se sa ne raspunda la orice subiect ce tine de activitatea sa profesionala.

• Am incercat sa aflam si opinia primarului Vasile Mihalache, despre recenta sa initiere in masonerie, insa ne-a fost imposibil pina la inchiderea editiei; primarul sectorului 4 avea telefonul inchis si nu a raspuns mesajelor transmise prin intermediul robotului telefonic.

• Intrebat daca exista vreo asemanare de “dogma” care sa explice intrarile acestea in grup, ale unor membri PSD, in francmasonerie, purtatorul de cuvint al PSD, Bogdan Niculescu Duvaz, ne-a declarat: “Nu e vorba numai de partidul nostru. Si nu numai despre masonerie. Acelasi lucru se poate spune despre organizatii ceva mai noi. S-a dat libertatea de a face parte din anumite cluburi, ca sa le numesc asa, si, probabil ca exista o anumita moda. Sentimentul ca “Dom’le, daca nu sint, parca...”. Confreriile astea, interzise in comunism, probabil ca reprezinta o anumita tentatie”.

"Ar fi chiar o ironie a sortii sa-i aduc pe tineri la un nivel atat de ridicat incat nu vor mai suprta Romania. Din fericire, printre valorile pe care incerc sa le impartasesc face parte si iubirea de tara si responsabilitatea pentru ea."

Asta spuneam si eu, ca e o ironie, un fel de paradox. Tu împartasesti iubirea si rasponsabilitatea pentru tara într-un mediu care nu se ghideaza deloc dupa aceleasi valori, si face tot efortul sa nu aiba concurenta. Nu ai cum sa-ti protejezi la nesfârsit ucenicii cu sfaturi, vor iesi în lume, iar educatia ta îi va face vulnerabili la ce se întâmpla.

Mai repet o data, este minunat ce faci tu, dar deja mediul este atât de profund denaturat, încât în final ori înghite ori expulzeaza ce nu-i ca el.

"Intrebarea era ce solutie gasim. Daca tu crezi ca solutia e sa emigram toti...

Miracole nu exista. Doar pe hârtie. Iar pe hârtie poti sa scrii orice. Sa te lupti cu morile de vânt nu e o solutie. Ramâi cu gestul, apreciat sau nu, dar cu atâta ramâi.

UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR
*

Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor
dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila
fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae
Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer,
Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine
bucurestene. Ca viziune, מnsa, מntre creatiile lor si
cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca
מntre o pictura academica si una impresionista. Desi
fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de
multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa
nu fi preocupat pe nimeni. Un motiv מn plus pentru a-l
evoca מn paginile Magazinului istoric.

Nascut מn prima zi de noiembrie a anului 1903, Nicolae
Ionescu a urmat cursurile primare si gimnaziale la
scoala "Enachita Vacarescu", una dintre cele mai vechi
din Bucuresti, situata lגnga intersectia Caii Serban
Voda cu Bulevardul Neatגrnarii, astazi Marasesti. Deci
la doi pasi de Mitropolie si de Piata Unirii, locurile
pe care le va imortaliza mai tגrziu pe pelicula
fotografica. Invecinarea cu unele cartiere
negustoresti, ca Rahova, Radu-Voda si Vacaresti, sau,
cu cele rau famate, precum "Crucea de Piatra" si
"Flamגnzii", cu zonele industriale Filaret, unde se
afla uzina Wolf, si Lגnariei, cu Uzinele Lemaגtre si
fabricile de מncaltaminte, i-au revelat o tipologie
umana si cadre sociale extrem de variate.

Izbucnirea primului razboi mondial l-a מmpiedicat pe
elevul Nicolae Ionescu sa se מnscrie la liceu. In
timpul ocupatiei straine a fost obligat sa se
מntretina singur, angajגndu-se ucenic la tipografia
"Fortuna". In 1918 a ajuns zetar, sub מndrumarea lui
Dimitrie Demetrian, unul dintre specialistii eminenti,
care se perfectionase מn Germania si pe care מl evoca
astfel: "Ma lua la el acasa duminicile si, cu o
bunavointa de parinte, מmi punea la dispozitie
colectii de ani מntregi din reviste de specialitate
germane, franceze si, mai ales, elvetiene. Aceasta a
constituit baza, pe care am adunat apoi toate
celelalte cunostinte tehnice ale mele".

La sugestia maestrului a cautat noi locuri de munca.
In 1922, dupa o scurta sedere la tipografia "Minerva",
Nicolae Ionescu a fost angajat provizoriu la "Cultura
Nationala", o tipografie moderna, construita de
Aristide Blank pe Calea Serban-Voda. In acest fief
liberal i-a cunoscut pe Vasile Pגrvan, I.G. Duca, dr.
C. Angelescu, Eugen Lovinescu si altii, care
supravegheau personal tiparirea cartilor. Discutiile
avute cu acestia מl determina sa se מnscrie מn toamna
aceluiasi an, 1922, la Liceul "Sf. Sava", la cursurile
serale, pe care le-a absolvit מn doi ani. Totodata, a
מnvatat limba franceza si germana: "Aveam - מsi
amintea el - un manual german de fotografie si
fotografia era marea mea pasiune". In 1927 a fost
numit corector, iar dupa efectuarea stagiului militar
s-a מncadrat מn Serviciul Fotografic al Armatei
Regale, Fotografiaza intens Bucurestii iar, din "anul
1927 - relateaza el - מn fiecare vara am colindat tara
pentru a-i fotografia metodic cele mai reprezentative
colturi, adunגnd clisee pentru organizarea unui muzeu
de fotografii". Proiectul era מndraznet, entuziasmul
mare, dar lipseau fondurile necesare.

Obligat sa amגne construirea muzeului, se abandoneaza
cu totul fotografiei. "Progresele mari realizate מn
fotografie m-auz determinat sa ma ocup si de
cinematograf". Cel putin un "documentar" despre
Bucuresti, vizionat nu demult pe micul ecran, poarta,
dupa opinia noastra, amprenta de neconfundat a lui
Nicolae Ionescu.

In 1928 s-a casatorit. "Din banii nevestei mi-am
cumparat aparate perfectionate, mi-am instalat
laborator cu electricitate si alte מmbunatatiri". Doi
ani mai tגrziu pleaca מn Franta. "Am lucrat o vreme -
cam doua luni - la Lyon, la Uzinele Lumiטres, dar
mi-am dat seama ca-mi pierd timpul si am trecut la
Paris. Aici, printr-un compatriot, am fost prezentat
la Pathי Nathan. Angajat operator asistent, am fost
pus la diverse lucruri marunte מn asteptarea unor
misiuni mai importante. Dupa 4 luni, vazגnd acalmia
care domnea מn studio, m-am hotarגt sa ma מnapoiez מn
tara si sa ma consacru muzeului, al carui gגnd ma
muncea tot mai mult".

S-a angajat la Imprimeria Nationala "cu conditia ca 2
luni pe vara" sa-si vada de fotografiat. Existenta se
complicase enorm. "Atelierele lucrau מn doua echipe,
iar eu - povesteste Nicolae Ionescu - eram singurul
revizor si mai tot timpul eram obligat sa lucrez מn
doua echipe. Pe de alta parte, aveam nevoie de
material fotografic si trebuia sa lucrez fotografii
pentru librariile din oras, asa ca de multe ori ma
culcam pe la 3-4 dimineata, iar la 7 eram la servici!"
In plus, banii cגstigati erau reinvestiti מn material
fotografic, "pentru a grabi realizarea muzeului".

Cinci decenii mai tגrziu, doamna Constanta Ionescu,
rememora cu zגmbetul pe buze acei ani de eroism, cגnd
existenta sotului ei devenise aproape imperceptibila
pentru ea. In primavara anului 1937, Eugen Lovinescu,
numit la 23 ianuarie 1937 מn Consiliul de
administratie a Societatii "Adevarul", i-a propus
vechiul sau prieten functia de director tehnic.
Societatea era condusa de Emanoil Tatarescu, fratele
primului ministru. "In noul meu serviciu - מsi amintea
N. Ionescu - am avut de la מnceput mari dificultati
din cauza intrigilor si diverselor interese care se
ciocneau מn aceasta מntreprindere". Sperantele de
prosperitate aparute מn 1937 se vor materializa rapid.
In vara lui 1938 si-a construit o casa "pe terenul
mamei". Avea un salariu lunar de 11 000 lei (un ou
costa 1 leu). Va ramגne מn aceasta functie pגna מn
noiembrie 1940, cגnd a fost retrogradat de noua
conducere legionara. Motivul? "Intrucגt ai colaborat
cu jidanii, dumneata nu mai poti ocupa functia de
administrator si vei ramגne sa vezi numai de
Tiefdruck".

Pe timpul rebeliunii s-a opus din rasputeri si, din
fericire, cu succes, ideii unor subalterni evrei care,
מnfricosati de zvonuri, au intentionat sa incendieze
cladirea. Va ramגne מn functie de sef al sectiei
Tiefdruck pגna מn aprilie 1947. Prin aprilie 1945
pusese bazele unei edituri - Enciclopedia fotografica
- destul de rentabile pentru ca, מn sfגrsit, מn banii
obtinuti sa-si realizeze mult visatul muzeu
fotografic. In 1947 a constatat ca "munca la editura
s-a מncetinit. Pricepusem cam tגrziu ceea ce ar fi
trebuit sa מnteleg mai curגnd si am מnceput sa
lihideze editura".

Se instaura comunismul... Munca מl מndepartase de
pulsul zilei. Se recunoste מnvins. Visul muzeului,
pentru care מsi sacrificase cei mai frumosi ani ai
vietii, מn care investise si cel din urma leu, s-a
naruit. Artistul care obtinuse premiul al II-lea la
Expozitia O.N.T., organizata sub auspiciile "Lunii
Bucurestilor", are o licarire de speranta la finele
anului 1948, cגnd a fost numit profesor la "Scoala
tehnica de arte grafice" de pe strada Anton Pann: cel
putin demnitatea מi va fi salvata. S-a מnselat si de
data aceasta.

A trebuit sa se recunoasca iarasi מnvins, izgonit cu
sentinta de "mare mגncator de evrei". Legionarii מl
acuzasera de colaborationism cu evreii, comunistii מl
acuzau de antisemitism... Nu scapa de perchezitii,
confiscari, distrugeri de bunuri materiale, de anchete
si alte umilinte absurde. L-a salvat mai putin
"originea sanatoasa" - erau condamnati cu zecile de
mii si altii cu o origine la fel de sanatoasa - cגt
recunostinta unor evrei pe care pe care מi protejase
מn scurta existenta a statului national legionar.

Va lucra sporadic la diverse edituri si la revista
Flacara, iar מntre anii 1956-1962 ca fotograf la
Institutul de Istoria Artei. Dupa pensionare se va
מngriji sa transfere o parte din materialul fotografic
adunat pentru "Muzeul de fotografie al Romגniei", la
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei, unde se
pastreaza si מn prezent.
(dbnet.ro)



__________________________________

Regius Poem 1390 c.
Cooke Manuscript 1410-25
Grand Lodge MS No. 1 1583
Melrose No. 1 MS 1581
Acestea sunt primele referiri despre lojele masonice. O istoie documentata incepe in 1717 cu Marea Loja Masonica Engleza. Exista 3 grade masonice. Dupa cum "mason" insemna constructor si cele trei grade sunt denumite ucenic (apprentices or bearers of burdens), artizan (craftsmen or skilled workmen) si Maestru (Masters or superintendents)
Organizatia se declara a fi o fraternitate ai carei mebrii sunt selectati fara deosebire de rasa, sex, nationalitate sau religie. Scopul declarat este de a gasi cai pentru ca oamenii eliminand deosebirile dintre ei, sa poata atinge perfectiunea. Biserica catolica in special a fost si este impotriva ordinelor Masonice. Nazistii au adaugat pe lista lor neagra Moasoneria. Exista chiar teorii despre originea razboiului (al II-lea) spunand ca a fost resultatul conflictului dintre doua Loje Masonice. E greu de spus care este adevarul. Cert este ca numarul membrilor acestor Loje continua sa scada si asta explica de ca orice paiata cu bani este acceptat in randurile ordinului.

Nu prea vad legatura intre ce-am scris eu si devianta inumana a unui individ si a "ucenicilor" sai.
E adevarat ca exista indivizi care folosesc aceasta nevoie de oameni a unor tineri si le da senzatia ca petrecerea timpului in extazuri sexuale poate fi un inlocuitor pentru adevartele relatii umane.
Dar, inainte de Bivolaru, ar trebui sa vedem ce se-ntampla la una dintre televiziunile din Romania. Si acolo vorbim clar de influentare majora a tinerilor din cauza puterii imense pe care o are televiziunea. Pe Bivolaru il asculta catva sute (mii) de oameni. Acea prostituare umana televizata e urmarita de cateva zeci de mii.

Există mulţi duhovnici care au nobleţea sufletească necesară...

dintr-o discutie cu un preot duhovnic
("Intapminari"-interviuri realizate de Sabin Voda cu parintele Teofil Paraian)

"– Pãrinte Teofil, de ce avem nevoie de un duhovnic, de un îndrumãtor în viatã?
– E bine sã avem duhovnic, pentru cã e bine sã ne verificãm cu o constiintã strãinã de constiinta noastrã si cu o constiintã superioarã constiintei noastre. Avem nevoie de un om strãvãzãtor, un om care poate sã-si dea seama de niste situatii pe care noi însine, pãrtinitori fiind, nu le putem sesiza si nu le putem rezolva. Si atunci e nevoie de cineva între noi si Dumnezeu, un om al lui Dumnezeu, care sã ne descopere voia lui Dumnezeu, avem nevoie de un om care sã asculte mãrturisirile noastre, care pentru noi înseamnã si o usurare sufleteascã. Avem nevoie de un om care sã stie mai bine decât noi ce trebuie sã facem ca sã înlãturãm din viata noastrã cele rele si sã ne întãrim în cele bune. Asta însã nu înseamnã totdeauna cã cel care se spovedeste are si un duhovnic. Sunt atâtia credinciosi ai nostri care nu au duhovnic, chiar dacã se spovedesc la un preot duhovnic. Adicã nu au un om de care sã atârne cumva, un om pe care sã-l consulte în anumite situatii. Cineva care se spovedeste o singurã datã pe an, cum ar fi în postul Pastelui, nu poti sã zici cã are duhovnic, ci s-a spovedit la un preot duhovnic. La fel cei care se spovedesc foarte rar, poate mai rar decât o datã pe an sau chiar dacã se spovedesc de douã, de trei ori pe an, nu poti sã zici cã au duhovnic, ci au un preot la care s-au spovedit sau se pot spovedi la mai multi preoti, care au darul duhovniciei. Duhovnic ai atunci când depinzi de cel care îti este duhovnic, când ai constiinta cã ai un duhovnic, când esti doritor sã-i cunosti îndrumarea, când cauti îndrumare la el. În începuturile crestinismului si mai ales în începuturile monahismului, erau si cãlugãri fãrã hirotonie si fãrã hirotesie, care erau consultati, care aveau o harismã a duhovniciei si care erau duhovnici fãrã sã fie si dezlegãtori de pãcate, dar aveau darul strãvederii si puteau sã îndrumeze nu numai pe baza unor cunostinte de viatã moralã, ci mai ales pe baza unei harisme de cunoastere, pe baza unei receptivitãti fatã de voia lui Dumnezeu care se descoperea celor care erau vrednici sã aibã strãvedere. Deci, pe vremea aceea, duhovnicia nu era o functie, ci era o realitate care se baza pe înainte-vedere, pe faptul cã cei care aveau darul acesta erau vãzãtori cu duhul. Or, acum duhovnicia este mai mult o functie, o situatie care, totusi, e superioarã situatiei de a nu consulta pe cineva, dar nu este ceea ce ar trebui sã fie sau ceea ce a fost odinioarã. Credinciosii trebuie, totusi, sã aibã un preot în care sã se încreadã si prin constiinta cãruia sã aibã încredintarea cã îi vorbeste Dumnezeu Însusi.
[…]
– Pãrinte Teofil, de ce trebuie sã ne mãrturisim gândurile cu voce unui duhovnic si nu direct lui Dumnezeu?
– Dacã putem sã ne mãrturisim gândurile si direct lui Dumnezeu, si le mãrturisim de fapt, de vreme ce avem trebuintã si de iertarea pãcatelor, care se dã prin mijlocitor, asezat de Dumnezeu pentru iertarea pãcatelor, e nevoie sã ne si mãrturisim gândurile. Toate negativele câte le avem, e nevoie sã le mãrturisim, pentru ca cel care dezleagã pãcatele sã stie dacã situatia este aceea pe care o prezintã credinciosul si ca sã ierte pãcatele, trebuie sã stie ce anume trebuie sã ierte. Mãrturisirea pãcatelor este un mijloc prin care omul contestã pãcatul, adicã nu doreste sã fie sub puterea pãcatului. E o mãrturisire, nu numai în sensul cã spui ceva, ci este o mãrturisire despre faptul cã nu doresti sã fii sub asuprirea pãcatului. Sunt unii credinciosi care nu au puterea sã-si mãrturiseascã pãcatele, se spovedesc adeseori si totusi tãinuiesc anumite pãcate. Si acesta este un semn cã ei nu sunt de acord cu pãcatul. Iar când, cu ajutorul lui Dumnezeu, reusesc sã îsi mãrturiseascã toate pãcatele, atunci a biruit asupra pãcatului si atunci are cu adevãrat usurare.
– Pãrinte Teofil, cum ne alegem duhovnicul? Ce trebuie sã cãutãm la un duhovnic?
– Mai întâi de toate se considerã cã orice preot fiind duhovnic, orice preot care-ti vine-n fatã, si mai ales un preot care conduce comunitatea din care faci parte, este duhovnicul tãu sau poate fi duhovnicul tãu. Deci, cei mai multi dintre credinciosi nu fac deosebire între preot duhovnic si preot care nu-i duhovnic si nu stiu cei mai multi dintre credinciosi deosebirea aceasta, pentru cã în majoritatea parohiilor din tara noastrã în special, preotii sunt si duhovnici. Si mai ales în Ardeal. Preotii sunt duhovnici, primesc duhovnicia îndatã dupã hirotonie si în cazul acesta credinciosii se pot spovedi la orice preot duhovnic si sunt îndemnati sã se spovedeascã la duhovnicul care conduce parohia din care fac parte. Numai cã existã si niste ezitãri si anume, oamenii în vârstã de obicei ezitã sã se spovedeascã la un preot tânãr, desi un preot tânãr este mai mare decât un om în vârstã de ani si care nu e preot si nu are duhovnicie. Dar existã o ezitare, am putea zice, într-un fel fireascã. Un om în vârstã se simte cumva împiedicat sã spunã unui preot tânãr chestiuni care sunt de-o viatã întreagã, asa cã fiind astfel de situatii sau apãrând astfel de situatii, care sunt situatii firesti si care nu pot fi trecute adeseori, omul trebuie sã-si gãseascã un preot la care sã aibã deschiderea de suflet si sã-i spunã ceea ce simte el cã-l apasã pe suflet sau ceea ce în mod firesc n-ar spune la nimeni. Si atunci ceea ce ar duce la o relatie de felul acesta între duhovnic si credincios ar fi deschiderea de suflet, omul cãruia pot eu sã-i spun ceva ce n-as spune la nimeni si ceva ce ezit sã-mi spun si mie însumi. Pentru cã sunt fel de fel de pãcate, sunt fel de fel de situatii, pe care oamenii le poartã în suflet si pe care unii le poartã în suflet o viatã întreagã si abia la moarte dacã le pot spune. În cazul acesta, motivul de apropiere ar fi deschiderea de suflet. În fata unuia nu ai deschidere de suflet, deci nu poate sã-ti fie duhovnic în mod firesc si fatã de altul ai deschidere de suflet si acela îti poate fi duhovnic si îti este duhovnic în momentul în care l-ai ales. Apoi, sigur cã trebuie sã fii încredintat de viata lui moralã, sã fii încredintat de capacitatea lui de a nu face caz de chestiunile care te privesc pe tine, capacitatea de a tine secretul spovedaniei si poate cã e pânã la urmã si o chestiune de simpatie.
– Pãrinte, credeti cã existã sau trebuie sã existe o pedagogie a duhovniciei, în sensul cã duhovnicul sã se raporteze la fiecare în functie de statutul sãu?
– Da, neapãrat. Omul nefiind o fiintã stas, trebuie sã îl iei pe fiecare dupã ceea ce poti întelege despre el, dupã ceea ce stii despre el. Pe unii îi folosesti cu asprimea, pe altii cu bunãtatea. Pe cei mai multi îi folosesti cu bunãtatea. Un credincios, de obicei, când merge la un duhovnic, se duce la un pãrinte, nu se duce la judecãtor, nu se duce la asupritor, nu se duce la cineva care sã dispunã cumva de el dinafarã, ci se duce la un pãrinte, care are inimã de pãrinte. Un duhovnic trebuie neapãrat sã aibã sau inimã de pãrinte, si asta e cel mai bine, sau inimã de frate sau inimã de prieten, sau sã aibã si inimã de pãrinte si inimã de frate si inimã de prieten. Un duhovnic trebuie sã aibã inimã. Dacã n-are inimã, nu-i duhovnic. Si sã-l trateze pe cel care vine cum s-ar trata pe sine însusi sau cum si-ar trata propriii lui copii, dacã are copii.
– Pãrinte, duhovnicul poate fi consultat sau cãutat si în afara spovedaniei?
– Da, si e bine. Sunt lucruri care se spun numai la spovedanie, pentru cã pãcatele nu se spun, ci se spovedesc – e o vorbã care-mi place foarte mult. Duhovnicul poate fi consultat în chestiuni generale si în afarã de spovedanie. Pentru cã nu trebuie neapãrat sã creãm un cadru de spovedanie ca sã rezolvãm niste chestiuni care nu trebuie rezolvate neapãrat în spovedanie.
– Pãrinte Teofil, ce înseamnã sã fii ucenic?
– Sã fii ucenic înseamnã sã te lasi îndrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: sã te pleci cu mintea, sã nu stii tu mai multe decât cel care te îndrumeazã. Sã faci ceea ce a zis Domnul Hristos: sã mergi pe urmele Lui, sã-l urmezi pe cel care te îndrumeazã. Sfântul Apostol Petru, de pildã, la Pescuirea Minunatã, a zis cãtre Domnul Hristos: „Toatã noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tãu arunc mreaja în mare si pentru cã zici Tu" (Lc. 5, 5). Asta înseamnã sã fii ucenic. De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru cã s-a plecat cu mintea. Pãrintele Arsenie Boca zicea cã noi avem mintea care discutã cu Dumnezeu, în loc sã se supunã fãrã discutie. O astfel de minte avea Sfântul Apostol Petru la Cina cea de Tainã, când a zis: „Doamne, Tu sã-mi speli mie picioarele?" Si a auzit de la Domnul Hristos: „Ceea ce fac Eu acum tu nu întelegi, dar mai târziu vei întelege" (In. 13, 6-7). S-a împotrivit mai departe si atunci a zis Domnul Hristos: „Dacã nu te voi spãla, nu ai parte cu Mine" (In. 13, 8). De unde întelegem cã ucenicia este plecare de minte. Dacã nu te pleci cu mintea, dacã stii tu mai bine, dacã ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fatã de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouã. "

Sunt de 4 ani in Anglia. Stiu ca nu e mult dar totusi suficient sa ajung intradevar la concluzia amara ca aici in Bristol nu traiesc ucenici a Domnului Isus. Majoritatea credinciosilor nu vor sa se boteze si nu primesc invatatura sanatoasa. Dar sunt o multime de prooroci mincinosi. Altii, cumpara casete audio ca sa invete sa vorbeasca in limbi. Eu nu sunt in masura sa judec pe nimeni; Are cine-i judeca. Pace si numa' bine. Gabriel Apostol.

Daca ai citit cu poate 5 sapt. in urma,am abordat cam acelasi text"to be or not to be homosexual sau lesbiana"din mai multe p. d. v. insa am scris aceiasi lista data de tine ,de fapt cu mai multe personalitati in plus.

Pt. cei ce au tot intrebat de unde aceasta lista si daca e reala,personal am aflato pe internet la :www.google.com"dar exista si la:"www.askjeeves.com"
Este intr-adevar dificil sa aduci dovezi certe,unii din ei au fost bisexuals sau de curiozitate au incercat sa aiba o experienta homosexuala,ca de ex. Marlon Brando ce a spus cu gura lui asta intr-un interviu la TV-nea USA,daca nu ma insel la "Actors studio",pe canalul Bravo.
E poate mai greu sa aduci dovezi in privinta filosofilor greci dar mai recent,la un canal tv american(History channel),a fost un documentar despre Da Vinci si au adus dovezi scrise de el la vreme despre o relatie ce a avut cu un ucenic al lui,si pt. asta a fost trimis in exil in alt oras italian.mai tirziu s-au reunit.

In vremea anilor 1930-1970,multi actori si regizori de renume in lume din Hollywood au fost homosexuali sau lesbiene,dar era un tabu si daca se afla erai terminat in cariera de aceea s-au casatorit sa para ca ...nu sint ceea ce sint dar ducind practic o viata dubla.
Ex. ar fi Danny Kaye,Laurence Olivier,Rock Hudson,Montgomerry Clift,George Cukor etc.

Azi e altfel,mai precis de cind a fost revolta de la Stonewall in 1969.
Azi NU mai e nevoie sa te ascunzi,cel putin in USA,unde multi si folosesc expresia:
"I Got out of the closet".
Nu stiu in ce masura numele unor actori de azi sint cunoscuti in Europa de vest si celor de la cafenea care cer dovezi,dar dau citeva,si aceste personalitati au declarat cu gura lor ca sint "anormali":Gore Vidal,Pedro Almodovar,,Andy Warhol
Little Richard,John Gielguld,Tom Hulce,Elton John,Jasper Jones,Dirk Bogarde,Alan Ball,Clive Barker,Martina Navratilova,Yves Saint Lauren,Laurie Anderson,Sandra Bernhard,Lily Tomlin,Joan Baez,Ellen de Generes,Rosie O'Donnel(care s-a si casatorit cu partenera ei si au un copil infiat)David Geffen,Francis Bacon(pictorul),
Walt Whitman(marele poet american),Oscar Wilde,Rupert Everett,Ian McKellen
Leonard Bernstein,si ar fi si mai multi.
Unii Nu vor sa discute viata lor personala si e corect sa fie asa,de ex. Keanu Reeves sau Kevin Spacey,asa ca despre ei sint doar zvonuri,insa cei de mai sus ce am enumerat au declarat ca-s gay!!!Si contestez orice pareri din partea celor ce scriu ca ...nu ar fi adevarat,ar trebui sa faca ei insisi propriile lor cautari de sint interesati si sa nu traga concluzii pripite.
Vor descoperi ca am dreptate.

Idea de a numi oameni celebri gay sau lesbians pt. a da un ex. in apararea unui FAPT si al unui adevar fie el si genetic,eu nu cred ca-si are sensul real.
Realitatea sta in ce fel de OM esti si cita ignoranta exista in tine din moment ce nu poti accepta ca POT FI oameni cu o preferinta opusa tie.Si la fel depinde cit de educat esti pt. a intelege ca TOTI la un loc sintem acelasi suflet si ar trebui sa ne intelegem intre noi si sa ne respactam indiferent de orientare sexuala!

S-o mai slabim cu religia si crestinismul de dreapta,pt. ca nu ALEGI sa fii homosexual ci te nasti ca atare si daca asta iti e karma si soarta in viata de azi sa ai curajul sa o spui si sa nu-ti fie teama ca vei fi pus la zid de papagali religiosi si bigoti si politicieni ce te urasc pt. ca esti "altfel" decit ei si ...traiesti in pacat si vei ajunge in ...iad!
Desigur ca vor face tot ce le e in putere pt. a-ti face o viata grea,pt. ca in ochii lor esti "anormal" ei insa sint "perfecti".
De aceea cred eu ca e necesar ca mari personalitati venerate de lume din toate artele sa aiba curajul sa nu -si mai ascunda viata si orientarea lor sexuala si sa spuna adevarul pt. ca prin ei dau un mare ex. lumii intregi,oare NU-i vei mai agrea
pt. asta?

Imi dau poate seama ca textul meu face pe multi sa creada ca eu insumi as fi homosexual....oare e ceva grav sa fiu de partea lor?
Nu,nu sint homosexual,sint chiar casatorit si duc o viata fericita cu sotia mea dar asta nu ma opreste de a nu lua o atitudine cind observ nedreptate si gindiri arhaice bigote.Avem destui prieteni homosexuali,sint fantastici si mereu ne intelegem f. bine exact aceleasi relatii de amicitie ce la avem cu cei heterosexuali.
Pe scurt,NU -i condamnam pt.orientarea lor sexuala,dimpotriva sintem convinsi ca au drepturi ca oricine altii si ca ar trebui sa fie lasati in pace sa-si duca viata lor personala.Nimeni nu urla la cineva heterosexual,de ce e asa si nu altfel,la fel ar trebui si noi sa gindim si sa le dam dreptul ce-l AU de fapt de a exista in lumea asta.Trebuie sa ne iubim intre noi nu sa ne urim,si la fel cred ca Iisus ar fi de acord cu mine.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Stiinta, cu toata aparenta ei infaibilitate si exactitate, nu poate exclude
factorul uman labil, subiectiv si influentabil. De la un anumit nivel stiinta
e filozofie. Oamenii de stiinta trag concluziile care CRED EI ca ar trebui trase pornind de la anumite premize stabilite tot de ei.
Apoi, nu poti
valida un sistem decat din afara lui. A valida stiinta prin stiinta e ca si
cum ai incerca sa demonstrezi un lucru prin definitia lui. Vreau sa spun ca stiinta nu e atat de obiectiva pe cat se crede si prin urmare nu putem crede chiar tot ce 'descopera' stiinta.

Pe de alta parte, daca credem intr-un Dumnezeu Creator absolut si atotputernic, a incerca sa-l
judecam sau sa explicam tot despre Dumnezeu, infinitatea, eternitatea si omnipotenta
Sa, prin propriile rationamente de oameni slabi, finiti si efemeri este o
incumetare sortita esecului care daca ar fi posibila ar anula 'definitia' lui
Dumnezeu.

"Ferice de aceia care n'au vazut, si au crezut." (Ioan 20,
29)

Increderea in toate 'descoperirile' stiintei, descoperiri care
se contrazic unele pe altele de multe ori, si fac mai mult rau decat bine, poate
sa fie inselatoare. Sa ne reamintim episodul biblic cu minunile pe care le-a
facut Moise in fata Faraonului Egiptului: pana la un anumit nivel, vrajitorii
egipteni au putut sa contrafaca aceste minuni. Asta pentru ca si Diavolul are o anumita putere, mai ales aceea de a insela 'simturile'.

Ce e mai greu: sa creezi un om din tarana, sa faci o femeie
dintr-o coasta de barbat, sa invii un om intrat in putrefactie sau sa faci ca
o femeie sa ramana insarcinata in mod inexplicabil omeneste?

Intruparea miraculoasa a lui Isus, printr-o fecioara, este
un miracol inexplicabil prin "ingineria genetica" si un indiciu catre
natura divina a lui Isus. Faptul ca nu s-a nascut in mod 'normal' elimina
dubiile privind ereditatea lui Isus. Isus Hristos a fost (si trebuia sa fie)
om - cu tot ceea ce implica asta (s-a nascut printr-o femeie), si Dumnezeu,
in acelasi timp (Tatal lui este Dumnezeu). Ca sa poata fi o jertfa valabila pentru
ispasirea raului omenirii (si totodata un exemplu), trebuia sa fie fara cusur,
fara defecte fizice sau psihice (la fel ca mielul pentru jertfe), deci nu trebuia
sa mosteneasca ereditatea unor parinti umani. Isus este numit "al doilea
Adam" tocmai pentru ca trupul lui a fost creat de Dumnezeu, la fel ca cel
al lui Adam.

Atentie deci: Isus NU S-A NASCUT (in sensul ca nu a fost
zamislit prin fecundare) ci S-A INTRUPAT.

El exista din vesnicie ca o persoana a Dumnezeirii. In Ioan 1 gasim: "La
inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu."
... "Si Cuvantul s-a facut trup, si a locuit printre noi." "Ioan
a marturisit despre El, cand a strigat: El este Acela despre care ziceam eu:"Celce
vine dupa mine, este inaintea mea, pentru ca era inainte de mine."

Concluzia mea ar fi ca 'descoperirea' de care
vorbim nu numai n-are nici o legatura cu Isus Hristos si nasterea Sa, dar chiar
incearca sa o contrafaca. Peste catva timp poate auzim ca s-a si nascut un al
doilea Isus. Biblia scrie cum Diavolul incearca de la inceput sa calomineze
si sa contrafaca tot ce face Dumnezeu. "Caci se vor scula Hristosi
mincinosi si prooroci mincinosi; si vor face semne mari si minuni, pana acolo
icat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi." Matei
24, 24

Dumnezeu ne-a inzestrat cu ratiune, si trebuie sa o folosim. Important e de
la ce premize pornim. 'Stiinta' nu e ceva obiectiv, absolut; ea poate fi buna
sau rea, este la fel de obiectiva ca OAMENII de stiinta.

*Putin despre celelalte probleme aparute in comentariile dinainte:

Dumnezeu este unul singur, manifestat in trei persoane:
Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Cum se poate asta? Este o taina pentru
noi (la fel intruparea lui Hristos si natura Sa duala Dumnezeu-Om), nu putem
aprecia asta in termenii umani. Dar fara Dumnezeu-Fiul nu-l putem cunoaste pe
Dumnezeu-Tatal, tocmai asta a fost misiunea lui pe pamant. Repet, daca am putea
explica toate 'tainele' lui Dumnezeu n-am mai avea nevoie de El caci am fi ca
El.

Omul Isus nu a fost nici macar rabin, a fost un simplu tamplar
in Nazaret, o localitate cu un renume prost. A ales sa se intrupeze in cea mai
umila conditie umana ca sa arate ca asta nu trebuie sa constituie un handicap,
o scuza, pentru nimeni.

E o mare greseala sa spunem ca evreii ca natiune sunt vinovati pentru
moartea lui Isus. El a murit pentru si datorita intregii rase umane.
Cei care dau vina exclusiv pe evrei vor sa se exonereze pe ei de orice vina,
si de fapt dovedesc ca n-au inteles semnificatia jertfei Sale. Conceptia asta
de da verdicte en-gros asupra natiunilor a dus la Holocaust si sclavagism.

Ucenicii lui Isus au fost evrei si primii crestini. Multi dintre evrei au devenit
crestini si asta a fost inceputul 'exploziei' crestinismului. Chiar dintre farisei
au fost cativa (Nicodim, Iosif din Arimatea) care au crezut.

Afirmatia "Singele LUI sa cada asupra noastra si asupra
copiilor nostri!" e gresit interpretata. "Noastra"
se refera la "noi" aceia care-l rastignim pe Hristos (si
care facem afirmatia aceasta). Toti cei care au facut si fac asta vor suporta
acest blestem. Toti cei care n-au acceptat jertfa lui Isus pentru pacatele lor
vor trebui sa plateasca ei insisi pentru ele, in final.

Oricum misiunea noastra nu este sa judecam, ci sa iubim si sa iertam. Sa-L
lasam pe Dumnezeu sa judece, oricum o va face.