vorbe de incurajare

Vorbeam de incurajare nu de exemple. Daca o apuca pe ea piticii poti tu sa-i dai cate exemple vrei. Cred ca aici nu este buna teoria exemplului personal.

Raman la parerea ca atunci cand iubesti, cele 5 limbaje sunt incluse in unul singur!Si sunt incluse in procent de 100%, nu mai mici...
Vreau sa precizez de la inceput ca ma limitez la a vorbi de iubire "adevarata" si nu o "dragoste de mama, de frate etc."
Atunci cand iubesti, din instinct ii adresezi vorbe de incurajare celui iubit, ii faci acele mici cadouri(amanuntele ce fac viata atat de frumoase si pana la coada cozii conteaza atat de mult!), il accepti asa cum este, cu toate calitatile si defactele ce le are...
Citeam mai jos un comentariu(al TeodoreiPArca):) in care spunea ca isi va propune de acum inainte sa ii ofere partenerului eii ceea ce acesta isi doreste, chiar daca ei ii vine greu. Nu creca pot sa te inteleg, Teodora!
Ar trebui ca acele lucruri sa "vina din tine" si nu sa iti impui tu sa le faci doar pentru a-i face pe plac partenerului. Oricat de rece ar fi un om, eu unul nu pot sa imi inchipui ca nu are acea dorinta de a imbratisa persoana iubita! Sau poate se poate:)?
Voiam sa mai spun ca oamenii au nevoie de iubire ca de apa, ca de aer dar mai sunt unii dintre ei care nu "intorc" aceasta iubire celui ce o ofera!Asta este! Ferice de cel ce poate iubi neconditionat, fara sa se astepte sa primeasca in schimb nimic! Dar si dezamagirea ulterioara (daca are loc) poate fi foarte mare. As mai scrie, dar resursa numita timp....so...ne mai auzim!

Am revenit fiindca am realizat ca nu am raspuns la obiect :)
Pentru mine e foarte importanta atingerea fizica, fie ca este mangaiere, fie doar o simpla atingere. Atunci simt - cand ating sau sunt atinsa - o mai mare legatura intre mine si celalat. Atingerea insotita de privire face ca intensitatea sa creasca. Imi place mult sa mangai, minute in sir, nu mai sunt atenta la nimic altceva atunci. Imi place si sa fiu mangaiata, iar daca nu sunt , atunci mangai eu :)
In ce priveste timpul acordat, nu este atat de important cat timp, ci ceea ce se intampla in acel timp, chiar daca este putin. De altfel, prea mult timp petrecut impreuna poate dauna. Ajungi sa-ti doresti sa mai fii si singur, sa mai fi si cu altcineva.
Cadourile/surprizele - este placut sa ai aprte de ele si este placut si sa le faci, celuilalt. Dar nu le consider esentiale, in nici un caz.
Serviciile oferite - ei aici devine interesant. Fireset, cand iubim ajutam acea persoana, dar putem foarte bine cadea in extrema de -ai rezolva problemele si atunci celalt se bazeaza pe noi si nu mai cauta sa-si rezolve singur problemele. Ca in orice lucru, trebuie pastrat un echilibru.
Vorbele de incurajare - poate nu atat vorbele de incurajare, cat vorbele de amor. Este observabil ca femeile sunt foarte sensibile la vorbe. De aceea o femeie poate fi "vrajita" prin cuvinte si in speta, un bun vorbitor poate suci mintile unei femei. Nu ale tuturor, dar care femeie nu este incantata cand ii se spun vorbe frumoase (si nici nu mai sta sa analizeze daca au sau nu corespondent in realitate)?! Zicea cineva ca femeile se indragostesc cu ochii iar barbatii cu picioarele, pardon cu urechile :)))))) Asa ca barbatii ar trebui sa vorbeasca frumos, iara femeile sa se ingrijeasca, sa arate bine. Asta nu este totul, desigur, dar e inceputul in multe cazuri.

Mie mi-ar place orice prin care sa-mi dau seama ca el se gindeste destul de des la mine ;)

Am ajuns sa apreciez vorbele de incurajare. Asa-zisa vorba buna: "vreau sa aud o vorba buna!" Sa fiu incurajata, pentru ca nu prea are cine sa o faca. Se pare, din istoria mea psihica, cum ca nu stau prea bine la capitolul asta. N-am incredere in mine. Poti sa ai incredere in tine in ciuda tuturor? Dar tuturor inseamna practic sotul. Ceilalti sint prea departe sa stie ce vreau, de ce vreau...

In ce priveste serviciile, depinde de fiecare, dar cred ca in general prea multe servicii te fac sa te simti lipsita de indepedenta. Cine prefera asa, e bine, cine nu...

cere si ti se va da

Va multumesc pentru vorbele de incurajare si pentru sfaturile date... Inseamna mult pentru mine.
Interesant insa e ce se intampla cu discutiile pe acel link si de fapt
cu aceste drepturi de autor. Nu vreau sa par moralizator, insa putem sa ne
complacem intr-o situatie de genul asta?!
Sa inteleg ca ati incercat sa va impuneti in sensul asta si ati intampinat dificultati...
Ne oprim aici?! Oare nu se aplica si aci ceea ce-ati spus dumneavoastra mai devreme?!

"Ati gresit, bagati aburi si mergeti mai departe;
ati reusit, tot asa, mergeti mai departe."

Anul trecut am avut onoarea sa particip intr-o campanie electorala alaturi de un senator. Timp de o luna de zile n-am dat pe acasa si am stat langa oameni. Insa e teroare! Nici n-ai idee ce ascunde Romania asta! La inceput a fost planul A: le-am vorbit despre o societate civiliza. Sincer, nimeni din cei prezenti in fata noastra, n-a avut o reactie de apreciere. Nu intelegeau nimic. Am incercat dialogul, dar n-aveai cu cine...
Planul B: Minciuna. Cand am inceput sa le promitem marea cu sarea:autostrada, bani la greu, complex comercial s.a. Au dat taranii palariile jos si incepeau sa strige numele partidului.
Concluziile le tragi tu! Cand am inceput sa le vorbim despre incurajarea tinerilor, sustinerea si educatia lor, a fost un raspuns sec: Noi vrem bani! Si multi il incurajau pe acel individ: Daaaaa! Bani! Parca erau turbati.
Ce educatie? Oamenii vor bani! Si consecintele le stii prea bine. Daca gresim limba, incepe cu scuze culese din Spania, Italia, SUA: Pai eu stiu 7 limbi straine, vrei sa vorbesc si romana? Eu consider ca n-ai nicio scuza atunci cand "incurci" limba ta oficiala. Ne pierdem respectul pentru valori, pentru stramosii nostri care au luptat ca sa avem o tara a noastra, o limba, atatea traditii si o vasta istorie. Se stie ca la Revolutie oamenii n-au iesit in strada pentru democratie, atunci nici nu stiau ce inseamna asa ceva. Oamenii au fost acolo pentru un alt dictator. Il doreau pe Iliescu, dar tot comunist. Au venit niste indivizi din strainatate si au bagat fortat ceea ce ei numesc "democratie" insa eu o privesc ca pe o crima a valorilor morale. Democratia in mare parte este reprezentata de constragere, tarile importante au parte de asa ceva. Romania e un camp de lupta.
In scurt timp acei indivizi vor ucide si limba romana, o data ce vor reusi sa influenteze ideile oamenilor, sa-i manevreze asa cum doresc ei.
Nu stiu ce sa mai spun, pentru ca imi vine sa plang cand ma gandesc la ce a ajuns Romania si limba romana, cele care ne reprezinta peste tot.
Tara este o prada usoara si datorita situatiei prin care trecem, dar mai ales si conducerii.
Poate isi vor aduce aminte ce spune imnul national... Nu ne ramane decat sa credem in minuni, singurele care pot salva Romania.

Mai putine vorbe, mai multa actiune
Carmen ti-a venit o idee geniala (nu stiu daca din greseala sau este o obisnuinta). Masturbarea este si va fi un subiect tabu!, chiar daca totii spun domne "masturbarea a fost pana de curand un subiect tabu...";inca este, si insasi existenta acestei "deschideri" pe care am gasit-o la mai mult de jumatate din textele publicate aici demonstreaza acest lucru:D. Tot jumatate din aceste texte publicate nu raspund intrebarii, divagheaza si frizeaza bascalia!:) E clar ca inca este un subiect tabu; si cand spun "inca" nu incurajez popularizarea lui, pur si simplu ramane la aprecierea fiecaruia.
De ce este tabu habar n-am? nu-s chiar asa inteligent.
Ce este masturbarea? poate fi de mai multe feluri? Eu cred ca da.
Ma rog, ea nu poate fi daunatoare:) Atat timp cat nu este de sine statatoare:)) (laba trista in termeni populari- Sper sa nu ma cenzurati) si nu este singura componenta a vietii sexuale a individului.

Nu e vorba de dreptul de a accede in biserica, ci de ceeace s-a intamplat la 'INCORONAREA' acelui 'REGE'

Nu este vorba aici de parerea mea personala care nu are aproape nici o valoare; da, am gustat bucataria chinezeasca.
Fata de cea frantuzeasca ii lipseste varietatea in carnuri, patiserie si mai ales arta de a combina bauturile cu mincarea.
E clasata a doua in lume dupa cea franceza si surpriza este locul trei, bucataria turceasca.
As vrea sa-mi spuneti si mie care sint mincarurile alese intr-adevar romanesti, mai toate ne vin de la greci, turci, Imperiul austroungar si alti cotropitori.
Pofta buna!

Teoretic vorbind, tine de istoria ideilor si credintelor religioase, de folclor.
Exemple: Firul rosu legat la incheietura mainii unui copil - ferea de deochi.
"Caloianul" - papusa din lut pe care o ingropau si ...gata cu seceta!
Ce parere ai insa de obiceiul pe care il aveau moldovenii de a-i schimba numele celui care isi revenea dupa o boala grea, pentru ca aceasta sa...nu-l mai gaseasca niciodata?

Aic nu este vorba de a vorbi in limba lor, ci de a folosi limba lor in documentele OFICIALE.

nu vorbim de traducerile legalizate

astea nu sunt eliberate de catre autoritati ci ce catre traducatorii autorizati, eventual autentificate la notariat

in State certificatele de nastere in ce limba sunt eliberate? pasaportul, legile, documentele emise de securitatea sociala, in ce limba sunt?

daca este vorba de 5CH este intr-adevar de Homeopatie, dar daca este vorba de tisana de Camomie culeasa in câmp de tine insuti sau cumparata in farmacie, herboristerie, din care-ti faci singur infuzia atunci este de Naturoterapie, sau PHYTOTHERAPIE, cum se spune pe aici...

uite a naibii fabricantul de 5CH, a facut economie, poate de aceia medicamentul homeopatic n-a fost prea activ.. :-))
in principiu, Camomia germana (matricaria sau recutita) este mult mai activa, dar si mult mai scumpa...

De ce ar trebui sa fie numai dragoste intre un barbat si o femeie?vorbesc de dragoste pt cel de alaturi.Alexandra

Acasa ii vorbim doar in romaneste. Cand suntem cu francezi ii vorbim in franceza, doar din buna crestere.

Consideram ca un copil trebuie sa cunoasca si sa vorbeasca limba materna a parintilor lui. Nu vrem sa fie genul de copil care nu fie in stare sa vorbeasca cu bunicii si rudele lui din Romania.

Franceza are de un' s-o invete. Romana o poate invata numai de la noi. Engleza, asta poate veni mai tarziu.

ma refeream la invatatul cu lectii, sa vorbesti cu ei tot timpul in romana, sa le dai si lectii..
e dificil sa vorbesti cu ei in romana, cand sotia sau sotul nu-i roman

si ai mei inteleg in mare parte, dar chiar daca ar sti sa raspunda, nu vor, nu raspund nici o data in romaneste.

ma dezola cate o data, cred ca in 2-3 ani o vacanta de o luna-doua in Romania, ar fi indicata pentru ei, si fara noi parintii..
cred ca atunci, de voie, de nevoie vor vorbi romaneste..

in RO a fost publicata( vorbesc gurile rele...singura tzara nunde sa reusit) o carte:"Minciuna Evreiasca" care a disparut in totalitate de pe piata inca din prima zi.(???) Hai sa zicem asa, sursa este f. serioasa! A mai auzit cineva de titlul asta?

Buna, Coralie.

Situatia preotilor a variat in diferite epoci.

• La inceputurile crestinismului desigur ca lucrau. Si apostolul Pavel lucra pe unde mergea sa propovaduiasca (desi erau altii care nu lucrau, pentru ca "Vrednic este lucratorul de plata lui" si "Din cele ce lucrazi sa si mananci"; iar Apostolul Pavel nu ii condamna, ci zicea ca el lucreaza ca sa nu fie discutii, certuri si reprosuri, si ca sa nu ingreuieze pe nimeni..).
  
• Apoi lucrau cat se lucra la cele ale casei, in majoritate (si vorbesc mai ales de partea rasariteana a crestinismului).
  
• Dar deja din epoca apostolica ne'a ramas un canon care zice ca din toate cele ce se aduc la altar o treime sunt pentru clerici, o treime pentru saraci si vaduve si o alta treime pentru biserica. Cam acesta ar fi principiul general, care apoi se aplica si se adapteaza de la caz la caz.
  
• In situatia de azi a preotilor ortodocsi in Franta, eu nu consider ca e bine ca preotul sa fie si preot, si student, si muncitor, nu pentru ca incurajez lenea, ci pentru alte motive foarte serioase:
  
  
  
  • aici nu sunt parohii teritoriale ca in Romania, ci credinciosii pot sa te solicite de la zeci au chiar sute de km (cum s'a intamplat acum cateva zile de a trebuit sa merg la Vierzon sa vad o femeie bolnava de cancer - care a si murit o zi dup'aceea -, ca nu era nici un preot prin zona);
    
  • daca eu ca preot merg sa fac o slujba in banlieu mi s'a dus macar o jumatate de zi (nu ma plang, ci zic);
    
  • daca am si preotia, si familia, si studentia, si servici (nu e cazul meu, ca eu am doar preotie si studentie..), ma tem ca pe niciuna dintre acestea nu o mai fac cum trebuie... sigur ca e greu - sa fim realisti! - pentru un astfel de preot sa raspunda la solicitari pe loc;
    
  • sunt pline spitalele si puscariile de romani/romance, care, unii, se sting de singurate, nu de boala, crede'ma; si nu are cine sa'i spovedeasca, sa vorbeasca cu ei, sa'i acompanieze etc.
  
  Cam asa vad lucrurile. Solutii? - Nu stiu. Poate o anume reglementare a situatiei dpdv legal, in viitor. Poate o sensibilizare a laicilor (a ne-preotilor) pentru voluntariat (exemplu: sa duci o carte unui bolnav intr'un spital). Poate o imbunatatire a activitatii asociatiilor ce'i privesc pe romani aci. Poate, pentru moment, o preferinta a Bisericii Ortodoxe in Franta pentru preotii celibatari. Poate, poate.
  
  Toate cele bune
  
  pr.iulian

Cand e vorba de decziile lui Funar nu e prea util sa iti pui intrebari de felul asta :)))