obiective

Multumesc Ingrid.
Un aticol obiectiv, sustinut viguros de extrase din documentele oficiale ale epocii. Dupa mine asta arata ca nu a existat o politica de exterminare a evreilor in Romania. Persecutii, deportari, da; exterminari ca politica de stat nu.
Cititi articolul:
[http://www.ziua.ro/search.php?class=2003&id=21097&kword=Documente+ale+MAE+la+Muzeul+Holocaustului&style=3]

Anonime, mistocareala ta este fara substanta.

Spui: "negarea obiectivitatii istoriei"

Recomandare: revino in secolul XXI. Astazi toata lumea civilizata considera istoria o stiinta subiectiva. Doar extremistii fanatici si sustinatori ai unor anumitor ideologii se mai considera detinatorii absoluti ai istoriei "obiective" si "stiintifice".

"Istorie obiectiva", asa ceva nu se exista. Moncher.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"

Domnule Dinu Lazar,
Felicitari pentru cariera dvs. Am citit cu mare interes comentariile din acest forum. Sint un tinar fotograf si ma intereseaza parerea dvs. fata de obiectivele foto Canon. O comparatie cu argumente pro si contra. Obiective fixe, obiective cu zoom, distante focale mici si mari etc. Sper ca am fost inteles. Exemplu: sa spunem ca avem un 24-85, mai are rost sa cumparam si un 50 fix ? sau un 24 fix ? cind la o simpla rotire le avem pe amindoua.
Aici am unele nelamuriri.

Multumsc,
Ionel Marujan

Stimate domn,
problema cu obiectivele e mai complexa.
In toate cele trebuie sa ne raportam la ceva; cine face fotografii pe film negativ si le mareste la minilab la maxim 13x8 sau face scanari de vazut pe monitor, va fi multumit cu orice obiectiv si pentru el orice obiectiv oricit de ieftin sau de slab va fi foarte bun; cel mai prost obiectiv din seria Canon sau orice adaptabil Sigma, Tamron, etc, va face cu brio fata testului de a produce o buna imagine printata la minilab sau la imprimanta la 13x18 sau vazuta pe monitor la SVGA ori XVGA.
Cine face fotografie digitala la fel, de vazut pe monitor sau de marit la dublul unei carti postale, de asemeni, poate folosi orice.
Daca vorbim de printuri A4, deja trebuie sa ridicam stacheta si sa nu folosim obiective ieftine; si daca facem printuri A3, deja ca sa arate foarte bine imaginea trebuie sa folosim numai obiective fixe sau din seria L, exclusiv, altfel sunt bani dati pe fereastra.
Asta e valabil si pe digital si pe film... cine vrea mai multe detalii sunt nenumarate teste de obiective si eseuri legate de definitia si calitatea obiectivelor la www.photo.net sau la www.luminous-landscape.com , sit care ar trebui citit cu sfintenie zilnic de orice fotograf amator sau pro.
Deci obiectivele fixe au rolul lor... in orice caz un obiectiv fix de calitate va fi in principiu mai bun decit orice zoom.
Dar calitatea obiectivului, cum spuneam, trebuie mereu raportata la imagine; obiective scumpe pentru poze mici, inseamna bani cheltuiti inutil, si obiective ieftine pentru poze mari de calitate, inseamna si mai multi bani cheltuiti, ca trebuie scapat de gioarse cumva in pierdere si luat ceva ca lumea.
Dar cine mai face poze mari de calitate in ziua de azi?
Ca sa faci poze mari deja trebuie pus osu` la treaba si invatat compozitie, facuta filosofia detaliilor din lumini si din umbre... si deja trebuie un laborator pro sau computer performant si monitor etalonat si softuri pentru asa ceva.
E complicat pentru 99% dintre muritori.
Asa ca...in imensa majoritate a cazurilor, obiectivele ieftine sunt absolut suficiente.
Oricum daca e sa fie, cind se ia un premiu de jurnalism sau de fotografie, nu sta nimeni din juriu sa intrebe de definitia in centru si pe colturi a obiectivului folosit. Conteaza imaginea si subiectul si atit.

De cele mai multe ori(ca sa nu spun intotdeauna) obiectiv nu e altceva decat subiectivul cuiva...Poate ca trebuie sa-i apreciem pe cei ce incearca sa fie "cei mai obiectivi", dar la urma urmei nu cred ca poti sa privesti la reci trecutul poporului tau decat daca il tratezi mai degraba cu indiferenta...

simplu si la obiect ; un fragment racoritor, binevenit pe caldurile astea :)

Domnule Dinu Lazar,

Sint de o saptamina fericitul posesor al unui Canon 10 D. Aparatul e o minunatie, imaginile sint cu mult mai curate decit ceea ce obtineam din scanarea filmelor (si desigur, fara zgirieturi ;) dar am ajuns la vorba dumneavoastra...Obiectivul Canon 28-80 care pt film era relativ suficient e departe de a avea rezolutia necesara captorului digital. Desi am in vedere un Canon 17-40 L si eventual un tele din acceasi categorie, ma gindesc pentru moment la o solutie de compromis, cum ar fi noul Sigma 18-125 "Digital Generation" care in Anglia costa in jur de £220 (400 de dolari) si care mi-ar oferi pe 10 D 29-200 mm. Cunoasteti vreun site unde sa fie testate obiective asa cum sint testate aparatele digitale la dpreview.com ?

Problema este foarte simpla.
Este vorba de gasirea unui optim si de stabilirea unor jaloane, - marcarea pistei pe care vrem sa mergem.
Ne intereseaza calitate absoluta si maxima cu un digital SLR in fotografiile noastre?
Atunci fotografiem numai in raw si folosim numai obiective fixe originale de calitate; pentru un 10D, un 20mm, un 35 mm (sau un 50 mm) si un 85 mm pot fi un bun inceput.
Ne intereseaza calitate foarte mare a imaginii si o oarecare flexibilitate in alegerea focalelor? Atunci ne dotam cu obiective zoom din seria L, si un bun inceput ar fi 17-40/4 si 70-200/4.
Vrem sa marim doar numai pina la maxim A4, si asta rareori, si dorim un echipament mai ieftin si mai usor?
Luam un zoom mai amplu trans standard mai ieftin, de aceeasi marca cu aparatul. La Canon, un 24-85 sau un 28-135 sunt obiective relativ bune pentru nevoi minime de imagine.
Nu ne intereseaza calitatea imaginii si avem ceva bani de cheltuit si nu ne intereseaza nici compatibilitatea cu aparatele viitoare si fiabilitatea nu ne preocupa? Atunci luam orice alt obiectiv de orice alta focala.
Teste de obiective... este plin Internetul.
Cinci minute cu un motor de cautare si gasim atitea situri cite nu putem citi intr-o saptamina.
Problema este ca testul este una, viata reala, mai altceva.
Trebuie sa incercam sa alegem in functie de nevoile noastre; ce mariri de imagine facem, ce gen de fotografie, ce stil, una e portretul si alta peisajul si fotografia de arhitectura cere alt obiectiv decit imaginea la lumina existenta si putina...
Testul nu ne spune decit o parte - utila, desigur - din ce vom gasi noi la un obiectiv si nu ne spune nimic despre cum ne vom acomoda la felul sau de a vedea... exista oameni care sunt croiti ca viziune si mod de a percepe lumea mai mult pentru obiective lungi, sau pentru obiective scurte, sau pentru normale... oricum, de obicei ramine valabila ideea ca o chestie ieftina isi face treaba - teoretic - doar pentru banii pe care ii valoreaza si mai e si aproape invandabila ulterior.
Diferenta dintre un obiectiv de 1000$ si un obiectiv de 100$ nu e ca unul - adica ala scump, normal - face o imagine de zece ori mai buna.
Este posibil ca pentru nivelul la care se afla cineva sa nu conteze diferenta de calitate sau de robustete pe care o poate oferi un obiectiv fata de altul.
In afara de acestea, in aceeasi gama, exista obiective exceptionale si altele execrabile, si ca sa se complice treaba, obiectivul, oricit de incredibil al parea, are si un "suflet"; constructia imaginii e o chestie inca numai banuita, obiective Leitz Summicron de acum 50 de ani fac o imagine, obiectivele recente, alta imagine... ne atasam de un obiectiv si altfel decit citind sau interpretind teste, bokehul, cum sta in mina, capacitatea lui de a reda contrastele si culorile, constructia imaginii, zgomotul chiar, nu le gasim in teste...
Vreti sa stiti care este pentru mine diferenta intre un Canon 17-40 si un Sigma 18-125?
Ei bine, pentru mine aceasta diferenta se reduce la un singur minut de ploicica.

Da, un raspuns “clar” la problema “simpla”.
Vizand alternativa mai incomoda, poate mai slaba decat Canon Pro1, cu o vizare reflex si un obiectiv cu deschideri F3.5 la F5.6, ar fi probabil o greseala a dlui.Ed.Popescu.
Poate datorata credulitatii in infailibilitatea tehnologiei.
Daca asta pare evident, restul textului dvs. ne conduce vesel prin ceata.
„Diferenta intre Canon 17-40 si Sigma 18-125 se reduce la un singur minut de ploicica” este o expresie profund absconsa.
Poate din primul minut de ploaie posesorul ar putea vedea mult mai clar unele diferente.
In fotografie, cea mai importanta piesa dupa fotograf, ar fi obiectivul.

Referiri la Leitz Summicron nu au legatura cu textul, poate doar cu „sufletul obiectivului”.
Si ma indoiesc ca ati putea gasi vre-unul de 50 de ani.
Mai clar, acum se fabrica mai ales obiectivele care se vand bine.
Calculul unui obiectiv aproape de perfectiune, ar fi asa complex, incat cele mai puternice computere din lume ar putea face verificarea doar in ani de procesare ! Prea scump...
Pe producatori nu ii mai intereseaza cum stau cu raportul calitate-pret. Doar producatorii de aparate profesionale mai sunt dispusi sa plece urechea la consumatorii proprii.
Numai bine.

"„Diferenta intre Canon 17-40 si Sigma 18-125 se reduce la un singur minut de ploicica” este o expresie profund absconsa."

Am avut de mai multe ori ocazia anul acesta, an atit de interesant ca oportunitate meteorologica fotografica, sa fac fotografii pe ploaie; pentru ca nu se putea altfel sau numai de placere, pentru ca era o lumina grozava.
Canonu` este etans la praf si umezeala, are pina si un O-ring de cauciuc siliconic pentru ca sa nu ajunga umezeala la contactele de la baioneta... si a rezistat cu brio la ploaie cu clabuci.
Cind faci fotografii in conditii dificile, un obiectiv ieftinutz te lasa din prima. Am avut un Sigma 28-70 care s-a blocat dupa foarte putina umezeala... mie mi se pare simplu, nu abscons.

"Referiri la Leitz Summicron nu au legatura cu textul, poate doar cu „sufletul obiectivului”.
Si ma indoiesc ca ati putea gasi vre-unul de 50 de ani."

Este plin de Summicroane la Foto Hoby, in Bucuresti. Si tot felul de foarte interesante alte obiective si aparate vechi.

"Calculul unui obiectiv aproape de perfectiune, ar fi asa complex, incat cele mai puternice computere din lume ar putea face verificarea doar in ani de procesare ! Prea scump..."

Treaba cu perfectiunea e cam complicata, e ca si cum ai face o vioara perfecta... s-ar putea ca sunetul sa fie grotesc. Tocmai armonicile si culoarea sunetului fac diferenta dintre un Stradivarius si un Reghinescovici... dar obiective de exceptie, care depasesc nevoile majoritatii muritorilor, au existat si exista...asa sunt multe obiective macro de firma si de calitate, ca sa nu mai amintesc de seria UV Sonnar de 105 si 250 mm de la Hasselblad, obiective din cuart cu cele mai mici aberatii.
Exista obiective speciale, cu puteri de separatie de mii si zeci de mii de linii pe mm (in lumina monocromatica, desigur)
Dar cui ii pasa? Noi vorbim aici de fotograful obisnuit, ala care zice ca e absconsa fotografia pe ploaie.

Nu ma gindeam sa aleg pur si simplu intre un Canon 17-40 L si un Sigma "budget" 18-125, e vorba de ceva care sa ma tina pina trece ploaia. Sint convins de necesitatea unor obiective de clasa pentru 10 D, si daca nu as fi intentionat sa-l dotez cu asa ceva as fi cumparat un aparat "bridge" (putin probabil Pro 1, totusi). Multumesc domnilor Dinu Lazar si Andrei Pavel pentru sugestii.

"Promit sa revin cu amanunte despre titlul cartii"
Sunteti binevenit, stimate domn, cu contributii aici - asa cum bineveniti sunt si ceilalti cafegii.
Treaba e groasa, pentru ca asistam la o invazie incredibila a prostiei si a inculturii si a superficialului in literatura despre fotografie din Ro.
Nu ma refer la cei care au cazut la bacalaureat la romana si si-au gasit un bun culcus la revistele de IT unde scriu de zor : "aparatul x dezvolta o rezolutie maxima de n mMP" sau "beneficiaza de un zoom optic de 3x, oferind fotografii cu detalii clare si semnificative". Astea sun glume nevinovate, inabilitati in exprimare, cultura unuia care nu a citit o carte niciodata si scrie si el despre ce poate ca sa ia o piine.
Pe linga astia sunt in revistele de IT si marii fotografi care dau sfaturi la popor.
Ma refer la comicarii de genul " modul automat va incerca sa pastreze toate obiectele clare" sau la tristeti incredibile generate de hauri de gindire de genul " functia de white balance indica ce elemente dintr-o imagine trebuie sa apara albe si prin calcule care trebuie sa fie negre si asa mai departe"
Chiar la revistele editate de magazinele de calculatoare gasim rataciti care debiteaza: " un contrast foarte mare nu este de dorit, un raport mai mare de 1:600 nu va aduce nici un avantaj, iar valorile obtinute de producatori sunt suspecte" ( despte monitoare LCD) si mai incolo adinceste panseul si zice " luminozitatea se refera la cantitatea maxima de lumina care este emisa de un monitor perfect alb" Si daca e un Sony negru ce facem???
Si mai zice "timpul de acces se refera la timpul ... cu care un pixel isi schimba culoarea." Of... ce sa mai zici...
Emisiuni suculente de satira si umor pot fi facute cu fraze din revistele de IT, luate ca atare: " prioritatea shutterului, a aperturii si modurile manuale ofera libertate creativitatii" sau "atentie insa: zgomotul din imaginea inregistrata poate creste daca fotografiati subiecti intunecati"
Atunci cind fotografiem sa folosim casti de protectie ori numai doape de vata? Sa ne spuna, sa nu ne lase nerezolvati cu sunetul ala. Consiliul antidiscriminare ze zice despre subiectii intunecati?
Delirul continua in fiecare pagina; astfel aflam ca redactorul ne sfatuieste ca "luminozitatea fiecarei imaigni trebuie sa fie uniforma", si "fotografia cu ajutorul vizorului este posibila, cu toate ca imaginile pot fi descentralizate" si asistam la confuzii majore intre ce e aia masurarea expunerii sau a distantei "obiectivele autofocus pot masura in mai multe feluri distanta: spot, medie sau masurare matriceala"
Dar nu e nimic, daca vrei sa bagi ceva in memorie, "apasati shutter-ul pina la jumatate"
Unde esti tu Tzepesh doamne?
Nimeni nu ia masuri, profesori de fizica nu mai exista, facultatile sunt la pamint, Academiei i se rupe, cititorii sunt niste inculti bombardati fara probleme lunar cu timpenii de genul:
"rezolutia senzorului CCD nu poate fi incrementata decit pina intr-un anumit punct (!!!)" sau "sensorul CMOS este ieftin pentru este folosit si la alte dispozitive electronice, cum ar fi memoriile si cipurile din fiecare computer"!!!!!!!.
Comicul ar fi absolut daca nu ar fi totusi vorba de un incredibil amestec de incultura si prostie; adica, fratilor, "diafragma reprezinta apertura variabila"!!!!!!!!! Cica "obiectivul normal are 35 mm"!!!! Asa zic specialistii!!!
Vai de mama noastra. Ma duc sa apas shutteru` la jumate... obiectivu` normal are 35 mm lungime sau grosime? Adica lensu`.

Revin, asa cum am promis, la cartea citita de amic.
Lucrarea se numeste "Fotografia digitala", autor Steven Greenberg si este publicata la editura BIC ALL in traducerea lui Ovidiu Slavu. Face parte din colectia de succes "The complete idiot's guide".
Spicuiesc la intamplare:

- in afara cazului in care doriti sa revolutionati arta fotografica, aveti nevoie de lentila;
- daca doriti sa stiti mai multe despre o lentila maritoare (zoom lens) noua...priviti prin lentila!
- in interiorul lentilei, de obicei intre seturile optice, se afla un iris, numit si apertura, care regleaza cantitatea de lumina ce trece prin lentila;
- diafragma controleaza durata expunerii filmului la lumina;
- lentilele care pot fi focalizate contin mai multe elemente optice;
- in afara cazului in care camera foto are o lentila cu focalizare fixa, probabil, foloseste un mecanism de autofocalizare;
- lentilele telescopice au distanta focala mare, de aceea sunt numite lentile lungi;
- o lentila cu zoom contine multe grupuri optice, care se schimba intre ele...
Si, atentie: - pentru camerele simple aveti la dispozitie doua tipuri de obiective: 1. majoritatea camerelor are incorporat un ecran LCD care arata ce vede lentila. 2. in camera poate fi incorporat un obiectiv optic simplu, care in lipsa ecranului LCD este singura posibilitate de a vedea subiectul...

Comentariile le las pe seama dvs.

Oarece informatii despre cartea care este:
http://www.all.ro/default.asp?ecdl=0

De remarcat ca, termenul "obiectiv" este folosit, totusi, pentru a desemna:
- vizorul (obiectiv optic)
- ecranul LCD (obiectiv care arata ce vede lentila)

Da, sfarsitul lumii e pe aproape...

Unde-i obectivitatea si bunul simtz? atunci cand spui unuia ca -ti face "voma" ?
atunci cand asa din sarit ma cataloghezi de "actiune verde"?

Vezi cum suntem noi, discutam totul pe forum despre România, români,
bine, rau,
dar despre Israel nu putem discuta nici o data...chiar daca este de actualitate...

care obiectivitate? care bun simtz, Anita?
las-o balta... esti rau plasat... :))

Azi am testat si eu primul obiectiv mai "lung" (un sigma 70-300) din viata mea (sunt incepator in ale fotografiei, doar cateva luni am la activ). Si apropo de toamna mi-am dat seama ca pozele se incadreaza in acest subiect. Ele se pot gasi aici: http://gallery.flashrebel.org/sp_index.php?dir=./parc . Orice parere,critica imi este de folos....

scurt si la obiect. Mi-a placut

Pentru Uiet
Sunt Adela. Imi cer scuze, ca nu ti-am raspuns pina acum, dar au fost aici niste mesaje atat de fierbinti. Asa ca le-am raspuns in primul rand, ca sa nu-mi frig degetele.

“Rezistenta la nou este caracteristica multor oameni, nu neaparat religiosi si ea poate reprezenta o parere personala.”
Ai, dreptate, mulţi oameni se simt neconfortabil, când trebuie să schimbe ceva în viaţa lor , să accepte ceva nou, neobişnuit. Dar religia, ca atare, este ceva impersonal şi inert, ea acţionează şi opune rezistenţă doar prin purtătorii ei – clerul. Când un preot aflat în exerciţiul funcţiunii zice, că televizorul este ochiul dracului, aceasta nu mai este părerea lui personală, ci opinia bisericii. Dar eu cred că sunt mulţi preoţi din aceştea, mai ales la ţară.

“Organismul nu se uzeaza propriu-zis caci celulele sunt inlocuite in permanenta. Chiar si celulele cerebrale se pot reface in anumite conditii. Problema este ca la fiecare diviziune celulara o parte a ADN-ului se pierde. Un numar de diviziuni nu afecteaza organismul deoarece se rup fragmente fara importanta (telomeri), dar ulterior este afectat si ADN-ul util. Exista animale care au rezolvat aceasta problema prin refacerea telomerilor dupa fiecare diviziune, astfel ca imbatranirea nu apare. Procedeul s-ar putea aplica teoretic si la om.”
Într-adevăr n-am ştiut acest lucru. Este interesant, desigur, dar aici mai apare o sumedenie de probleme:
- pământul este deja suprapopulat,
- există un deficit considerabil de alimente, care se agravează în continuare,
- există un mare deficit de energie, care se agravează în continuare,
- sunt indivizi, care pur şi simplu nu merită să trăiască veşnic (ucigaşii în serie, sado-mazohiştii, perverşii şi violatorii, etc),
- de legislaţie,
- de morală.
Cred că această listă ar putea fi continuată. Când acest obiectiv va fi atins (ceea ce îmi pare totuşi îndoielnic, pentru că şi metalul “oboseşte”, deşi ar părea că trebuie să existe veşnic), evident, că nu toţi indivizii umani vor avea acces la nemurire. Cine va lua deciziile?

“O alta posibilitate de fentare a mortii ar fi ca informatia stocata in creier sa poata fi "salvata" si reincarcata. Sigur aceste idei nu sunt aplicabile in viitorul apropiat dar eu cred ca sunt sanse ca ele sa devina realitate. Din pacate putin oameni sunt constienti de aceste posibilitati si prefera sa se resemneze in speranta unei vieti de apoi in loc sa lupte. Daca toti banii investiti in sistemul religios ar merge spre cercetare sunt convins ca rezultatele nu ar inceta sa apara.”
Această idee îmi pare mai reală, dată fiind viteza cu care înainteaza omenirea în domeniul ciberneticii şi al tehnicii de calcul. Dar aceasta este admisibil numai în cazul, când “recipientul” ar fi un organism artificial, şi nu unul “furat”, conform ideilor vehiculate adesea în literatura SF. Altfel ne ciocnim iarăşi de probleme morale. Dar într-un orgnism artificial, deşi ar dispărea multe probleme, bucuriile vieţii s-ar putea să fie şi ele de domeniul trecutului “animal”. Oricum, decât moarte, majoritatea ar prefera măcar o asemenea viaţă. În plus, organismele artificiale uzate pot fi reparate sau înlocuite.

Toate cele bune. Adela

Asta e, dl. Dinu, un lucru pe care eu il apostolez la oricine sta sa ma asculte. Si din pacate multi nu ma cred... :( poate pe dv. o sa va asculte...
Ce numiti dv. prostirea obiectivelor si imagini soft are putin legatura cu scanarea aia controversata, si anume ca optica a cam ajuns la capatul putirintelor ei, si ca ea este cea care limiteaza acum totul si nu megapixelii astia atit de vinturati de toate reclamele :(
Sa punem iarasi cifrele in actiune, poate ca aici la dv. pe form vor avea mai multa credibilitate.
Voi face calculele pentru D70, sunt foarte aproape pentru orice camera cu senzor APS.
Senzorul in sine are o rezolutie de 3008 pixeli (orizontala) / 23.7 mm / 2 (perechi linii) = aprox. 63.5 lp/mm
Unii sunt obisnuiti sa nu lucreze cu pereche de linii, ci cu dublul acestei valori, adica linii/mm asa ca valoare de mai sus se poate dubla, in functie de preferinte, dind 130 linii/mm.
In orice caz nu trebuie confundat linii/mm cu perechi de linii/mm
Aceasta este o rezolutie pe care cu greu o ating azi unele obiective fixe si aproape nici un zoom.
La Nikon de ex. obiectivul etalon de 50/1.8 are 63 lp/mm adica e la paritate cu senzorul APS de 6M.
Cred ca sunt valabile in mare masura si pentru Canon aceste numere.
Toate acestea le aveam deja in cap cind a parut 20D si de aceea mi-a atras atentia faptul ca cei 8M erau inghesuiti tot pe un senzor APS, nu pe un senzor 1.3x ca la MkII. Am facut repede socotela si vazind rezultatul de aproape 78 lp/mm... (3504/22.5mm/2) in acel moment mi-am dat seama ca 20D este o camera de 8M numai pe hirtie si in reclamele Canon, pentru ca nu exista obiective care sa transpuna acesti 8M in imagine...
Da, MkII este o camera de 8M, datorita senzorului sau de 1.3x care dau o rezolutie de 61 lp/mm (3504/28.7mm/2) la care fac fata aproape toate obiectivele fixe si citeva zoom-uri din seria L.
Tot datorita acestor fapte, pe net vedem imagini comparative cu D70 sau cu 10D la care oricit ne-am stradui, nu reusim sa vedem detaliile in plus la care ne-am astepta de la cei 2M suplimentari.
Asa ca, dl. Dinu, acum dv. nu faceti decit sa confirmati banuielile si socotelile mele.
Poate cei ce citesc vor invata ceva, si anume ca marea promisiune full frame nu inseamna exploatarea superangularelor de care erau asa mindrii si cu care se trezesc dintr-o data la 1.5x mai putin, ci obtinerea cu adevarat a rezolutiilor pe care ei cred ca le au si sunt numai pe hirtie...
Veti vedea ca va apare D2X si va fi o mare dezamagire... din aceasi cauza, rezolutia de 12M inghesuita intr-un senzor APS, de neobtinut cu sticla actuala.
Au fost vremuri cind pe piata existau obiective de 8000$ si mai mult... unii se vor gindi la dinozauri... au fost scoase ca sa fie inlocuite cu plastic de 100$... dar tare ma tem ca acolo ne ducem, adica la body-uri de 4-5000$ si obiective pe masura... in optica ma tem ca legea lui Moore nu exista, aici progresul este mult mai lent decit in electronica, care si ea nu mai e asa sprintena ca acum 5 ani.

Om trai si om vedea...
Pina atunci... avem de ales un presedinte :(
Renato

Pentru mine personal durerea majora a acestei excursii a fost sa constientizez ca aia 20% de pixeli in plus de la 20D fac ca un obiectiv mediu sa devina foarte prost si unul foarte bun, devine foarte mediu...
Acelasi obiectiv care pe D60 era excelent ( un 70-200/4 L) are un colt neclar la 20D... sau poate nu e perpendicular captorul pe axa optica, ceea ce imi vine greu sa cred.
Pe chestia asta am fost la amicii cu magazine din Bucuresti si am facut teste cu toate obiectivele Canon de pe tejghea... alta minune: obiectivul Canon 1,8/28 mm, la diafragma maxima si pina la diafragma 4, e asa de soft cu 20D, ca e bun numai pentru fotografiat portrete softosane... Obiectivul Sigma de 15mm, fisheye, e mai taios decit canonu` L 16-35 care e de 5 ori mai scump... o sa pun cindva aceste teste pe pagina mea.

"20D este o camera de 8M numai pe hirtie si in reclamele Canon, pentru ca nu exista obiective care sa transpuna acesti 8M in imagine..."

Cred ca aveti perfecta dreptate. Chestia asta cu goana nebuneasca dupa pixeli cit mai multi in imagine ar putea fi asemuita cu montarea unor motoare de sute de cai putere in masini care sunt neschimbate altfel... pai pui motorul si schimbi vitezometrul si asiguri clientul ca merge cu 300 la ora, cind rotile cedeaza la 200 si nici nu sunt drumuri de 300 si transmisia face bum la 150 si tot asa.
In loc sa lucreze la calitatea imaiginii, la marirea capacitatii sensorului de a reda detaliile din lumini si din umbre, pentru a mari dinamica imaginii, la zgomotul de fond al sensorului la sensibilitati mari, se dau pietei sensori din ce in ce mai inghesuiti si atit.
Majoritatea consumatorilor sunt vrajiti de aiureala asta cu cursa pentru pixeli pentru ca 99% din utilizatori se limiteaza la a vedea imaginile pe ecran si rar fac si printuri de maxim 13x18; ori pentru asa ceva, un 4 MP e arhisuficient si un 8 MP absolut inutil, asa cum ar fi o masina cu motor de 400 CP care poate sa mearga teoretic cu 300 KM la ora dar are tot rotile, puntile, maruntaiele si caroseria unei Dacii de 10 ani; la ce bun asa ceva??
Tehnologia merge inainte; se fac mari salturi si apar obiective cu difractie, lentile asferice, sisteme de blituri care le inlocuiesc pe cele care erau exceptionale acum 1 an si care trebuie aruncate, alte baionete de obiectiv, alte monturi, obiective care merg pe unele aparate si pe altele nu desi au acelasi nume, se mareste memoria aparatului, apar noi siteme de punere la punct, noi siteme de procesare a imaginii in aparat, se poate corecta efectul de ochi rosii sau contrastul imaginii in camera, apar mii de noi amanunte tehnologice care ne fac sa trepidam si sa ne minunam, dar cu toate acestea imaginea in sine ramine o cenushareasa de care nimanui nu-i pasa; lac sa fie ca broashte-s destule, adica noutati sa fie, ca fraieri care cumpara sunt nenumarati.
Iar cei ce obiecteaza ceva nu se aud in muzica placuta a foshnetului cecurilor completate si a trompetelor care anunta noi si noi noutati inovatoare care inoveaza si transforma noi cai... de a ocoli calitatea imaginii...