comentarii

ce schimbari s-ar produce in viata societati daca toti oamenii l-ar adora pe dumnezeu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Charon - de zaraza sc la: 08/12/2006 21:04:27
(la: Dumnezeu cel nou, Dumnezeu cel vechi, Dumnezeu)
Ne-am complicat viata, societatea si acum am vrea sa ne descilceasca Dumnezeu din ce am intrat. Nu-l vedem bine din paienjenisul de taxe, cadouri, mall-uri, retele telefonice etc etc. Trebuie numai sa le dam la o parte si Dumnezeu e actualizat. Nu mai putem distinge binele de rau, sintem confunzi.
Un comentariu aici e bun de obol? ;)

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
Ion Iliescu, CV. Cred ca este falsificat... - de ARLEKYN la: 20/12/2003 13:11:35
(la: Oamenii politici...)
PDSR
Partidul Democratiei Sociale din Romania



Ion Iliescu
presedintele PDSR



Curriculum Vitae



S-a nascut la 3 martie 1930, in Oltenita, un orasel din sudul tarii, unde si-a petrecut copilaria si a urmat primii doi ani ai cursurilor scolii primare, pe care si le continua la Bucuresti; tot aici, urmeaza cursurile gimnaziale si liceale, fiind, succesiv, elev al liceelor "Industrial-Polizu", "Spiru Haret" si "Sfantul Sava".

Sfera formatiei universitare, precum si a preocuparilor profesionale o constituie domeniile gospodaririi apelor si ecologiei. A urmat cursurile Facultatii de Electrotehnica a Institutului Politehnic din Bucuresti si ale Institutului Energetic de la Moscova.

In anul 1955 si-a inceput activitatea profesionala ca inginer proiectant la Institutul de Studii si Proiectari Energetice din Bucuresti. In perioada 1979-1984, cand a condus Consiliul National al Apelor, a participat la elaborarea unor proiecte de anvergura privind gospodarirea si utilizarea resurselor de apa ale tarii si a sustinut punctele de vedere stiintifice ale specialistilor in domeniu, pronuntandu-se impotriva programelor megalomane ale dictaturii. Ca urmare, in 1984, a fost demis.

Din 1984 si pana la 22 Decembrie 1989 a fost directorul Editurii Tehnice din Bucuresti. A editat lucrari de varf cunoscute pe plan international in domeniul tehnic, realizand, astfel, in pofida numeroaselor oprelisti, o bresa in izolarea informationala la care erau constransi specialistii romani. Este autor a numeroase studii, articole si comunicari aparute de-a lungul timpului in reviste de specialitate.

In viata publica s-a manifestat constant ca promotor al spiritului democratic, al deschiderii spre valorile politice, stiintifice si culturale europene.

In 1948 s-a numarat printre fondatorii Uniunii Asociatiilor Elevilor din Romania, constituita pe principiile libertatii si democratiei. Organizatia a fost ulterior desfiintata, reprosandu-i-se ca "a neglijat criteriile de clasa".

In 1956 a fondat Uniunea Asociatiilor Studentilor din Romania, organizata dupa modelul uniunilor nationale ale studentilor din tarile europene, ca organizatii profesionale ale studentilor. A participat la miscarea studenteasca internationala in diverse foruri si organisme ale acesteia, ca reprezentant al studentimii romane.

In perioada anilor '80, domnul Ion Iliescu a fost, vreme de cativa ani, presedinte al unei federatii sportive cu foarte bune performante pe plan international, Federatia romana de caiac-canoe.

A fost sustinator activ al noului curs politic pe care l-a cunoscut Romania in anii '60, remarcandu-se prin pozitiile sale ferme, de afirmare a independentei si suveranitatii tarii, in raporturile cu Uniunea Sovietica, de desovietizare reala a tuturor compartimentelor vietii economice, politice si culturale romanesti, de deschidere spre Occident. In anii 1967-1971, cand acest curs politic a trezit numeroase sperante, a fost ministru pentru problemele tineretului din Romania.

Este notorie luarea sa de pozitie in cadrul Sesiunii extraordinare a Parlamentului roman din august 1968, cand s-a ridicat impotriva invadarii de catre URSS a Cehoslovaciei, precum si impotriva teoriei brejneviste a "suveranitatii limitate".

In 1971, in cursul celor sase luni in care a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, a intrat in conflict deschis cu politica "revolutiei culturale" promovata de Nicolae Ceausescu, impotrivindu-se manifestarilor cultului personalitatii. Desi a fost exclus din forul central de partid, a continuat sa adopte o atitudine similara si cand a indeplinit functia de vicepresedinte al Consiliului judetean Timis, in anii 1971-1974, si pe cea de presedinte al Consiliului judetean Iasi, in anii 1974-1979. Ca urmare, a fost acuzat de "deviere intelectualista" si, treptat, a fost indepartat din viata politica. S-a aflat in permanenta sub urmarirea si supravegherea organelor de securitate, care au incercat sa-l izoleze, sa-l scoata din viata publica, sa-i controleze si sa-i limiteze posibilitatile de comunicare.

Cu toate acestea, personalitatea domnului Ion Iliescu a devenit din ce in ce mai cunoscuta in randurile unor largi medii profesionale si sociale din Romania, precum si din strainatate. Este omul politic despre care, inca din anii dictaturii ceausiste, se vorbea cu speranta si incredere ca despre principalul oponent al totalitarismului - militant autentic pentru libertate, dreptate si democratie. Prin curajoase si repetate luari de pozitie s-a manifestat impotriva dictaturii, chiar cand aceasta era la apogeu. La spargerea complotului tacerii din jurul numelui sau au contribuit si emisiunile unor posturi de radio occidentale care erau ascultate clandestin de largi categorii ale populatiei romanesti.

Nu este lipsit de semnificatie faptul ca, in zilele premergatoare prabusirii dictaturii, in orasul Timisoara - unde a lucrat patru ani - si in alte localitati ale tarii, multimile iesite in strada scandau numele lui Ion Iliescu.

Inca din primele ore ale Revolutiei romane, in seara zilei de 22 Decembrie 1989, a fost desemnat in fruntea noului organism de conducere a statului roman: Consiliul Frontului Salvarii Nationale. A dat citire, la posturile de radio si televiziune nationale, Comunicatului catre tara, la elaborarea caruia a participat, definind natura politica si sociala a transformarilor care aveau sa marcheze ireversibil destinul Romaniei: demolarea sistemului totalitar comunist, a monopolului unui singur partid; instaurarea democratiei, a pluralismului politic; instituirea statului de drept; constructia societatii civile; respectul demnitatii si drepturilor omului; garantarea libertatii de expresie, de asociere si manifestare; reforma economica si tranzitia la economia de piata; larga deschidere pe plan international.

Incepand cu 22 Decembrie 1989, a indeplinit functia de Presedinte al Consiliului Frontului Salvarii Nationale.

In perioada februarie-mai 1990 a condus Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala, in care au fost inclusi reprezentantii tuturor partidelor politice aparute in cursul lunii ianuarie.

La 20 mai 1990 a fost ales Presedinte al Romaniei.

La alegerile prezidentiale din 11 octombrie 1992, primele alegeri organizate in conformitate cu noua Constitutie, a obtinut 7.297.551 voturi, adica 61,5% din totalul de 11.910.609 voturi exprimate, marea majoritate a electoratului optand pentru programul sau "Cred in schimbarea in bine a Romaniei". Caracteristicile de fond ale acestui program sunt reconcilierea nationala, pactul social, conlucrarea tuturor fortelor politice pentru stabilitatea si redresarea tarii, tranzitia spre economia de piata, continuarea reformei economice, protectie sociala, deschiderea spre lume. Dupa alegerea sa in functia de Presedinte, domnul Ion Iliescu a declarat: "Voi fi presedintele tuturor cetatenilor Romaniei. Pe toti ii asigur ca interesele tarii imi vor fi singurul si categoricul reper la care ma voi raporta tot timpul mandatului prezidential; ca, in temeiul inaltei misiuni care imi revine, nu voi cunoaste ragaz pana ce nu vom vedea tara iesita din criza si intrata in normalitate".

La alegerile generale si prezidentiale din 3 noiembrie 1996, domnul Ion Iliescu a fost ales senator PDSR.

Conferinta Nationala Extraodrinara a Partidului Democratiei Sociale din Romania din 17 ianuarie 1997 l-a desemnat de domnul Ion Iliescu presedinte al PDSR, functie in care a fost reales la Conferinta Nationala a partidului din 20-21 iunie 1997.

In 1992 a publicat cartea "Probleme globale. Creativitate", in care sunt reunite articole si studii ce dau expresie unor procupari mai vechi, legate de profesia sa, reflectii privind mediul inconjurator, raportul dintre efectele benefice ale aplicarii progreselor tehnico-stiintifice contemporane si ritmurile ingrijoratoare ale epuizarii unor resurse neregenerabile, cu efecte ireversibile si imprevizibile pentru viitorul planetei.

In 1993 publica lucrarea "Revolutie si reforma", pe care o reia, in 1994, intr-o editie noua, adaugita. Principalele mobiluri si teme de reflectie ale cartii sunt particularitatile Revolutiei romane, pe fundalul schimbarilor care s-au produs si se produc in intreg centrul si estul european, precum si evaluarea proceselor de tranzitie pe care le cunoaste Romania, din unghiul integrarii lor in ansamblul schimbarilor ce au loc in viata internationala si in economia europeana si mondiala.

Tot in 1994 ii apare cartea "Romania in Europa si in lume", ce cuprinde alocutiuni, discursuri si interventii in cadrul unor forumuri si organisme internationale, articole si studii privind pozitiile si orientarile in politica externa a Romaniei, conform noului curs, ireversibil, al vietii politice, economice si sociale romanesti.

In 1995 publica alte trei carti: "Revolutia traita" - convorbiri si aprecieri privind evenimentele din Decembrie 1989; "Toamna diplomatica" - o seama de interventii si demersuri prezidentiale in cadrul unor intruniri internationale. "Momente de istorie. Volumul I" - interventii si documente referitoare la Revolutia din Decembrie si incercarile prin care a trecut Romania in perioada privizoratului politic, primele alegeri libere din mai 1990 si framantarile post-electorale.

In 1996 publica "Momente de istorie - Volumele II si III" si volumul "Dialoguri romano-americane".

Foloseste in mod curent, in activitatea sa, limbile franceza, engleza si rusa.

Este casatorit din anul 1951. Sotia sa, doamna Elena Iliescu, este de profesie inginer, cercetator stiintific in domeniul coroziunii metalelor.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~





Crede si nu cerceta!...
Violenta in familie ... - de ARLEKYN la: 22/12/2003 09:39:52
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
Violenta in familie isi scoate ghearele

Mediul familial devine pe zi ce trece o modalitate de exprimare a agresivitatii acumulate din afara lui

Conflictele sunt „rezolvate" de multe ori printr-o forma de agresiune verbala sau fizica.
Ne confruntam din ce in ce mai des cu evenimente de violenta familiala in toate formele ei, de la cea fizica si sexuala, pana la violenta psihica. Chiar daca situatiile de violenta domestica nu ne vizeaza direct, cu siguranta putem da exemple concrete de astfel de cazuri.
Studiile sociologice privind mediul in care se manifesta acest fenomen releva o stare de fapt deloc incurajatoare: mediul familial este cel mai violent dintre mediile sociale. Cum numai o parte din actele de violenta sunt descoperite si raportate politiei sau spitalelor, se poate trage concluzia ca fenomenul este mult mai raspandit decat se arata in sondaje.
Pe fondul schimbarilor rapide si spectaculoase care caracterizeaza societatea in ultimii ani, familia devine mediul de exprimare a agresivitatii refulate, de descarcare a stresului acumulat in afara mediului familial. De cele mai multe ori, conflictul "se rezolva" printr-o forma de agresiune verbala sau fizica, mult mai la indemana decat orice incercare de comunicare de bun-simt.



Formele violentei familiale

Sub conceptul de violenta familiala se recunosc manifestari de agresiune verbala, amenintari si atacuri, izolare, pedepsire sau intimidare. Violenta psihica este identificata ca fiind cea mai frecventa forma de violenta domestica, dar si cea mai putin observabila si mai putin marturisita.
Violenta, in oricare forma ar fi ea, nu trebuie acceptata. Dupa principiul adanc inradacinat cultural care spune ca „rufele se spala in familie", persoanele agresate, in majoritate femei, isi accepta rolul de victima si spera in mod nejustificat ca nu va mai exista o situatie similara.
Motivele pentru care femeia agresata isi accepta situatia si tace sunt variate. De multe ori, argumentul invocat este dependenta financiara de partener, existenta copiilor si imposibilitatea de a le asigura un trai decent, fara resursele materiale ale sotului. Un motiv puternic este si dependenta emotionala. Obisnuita sa traiasca pentru si prin partenerul ei, femeia abuzata va lua greu decizia unei despartiri. Saracia relatiilor sociale si familiale si lipsa unui suport moral ii vor alimenta sentimentul de nesiguranta si de neincredere in sine, preferand astfel un compromis in locul unei existente bazate pe independenta.

Copiii sunt cei mai afectati

Copiii supusi mediului violent din familie vor avea cel mai mult de suferit. Riscul depresiilor infantile, al sentimentului de culpabilitate si al anxietatii de abandon este foarte mare. Micutii crescuti intr-un mediu familial violent vor fi nesiguri in stabilirea relatiilor interumane si, astfel, singuratatea lor din copilarie se va prelungi la maturitate. Aceasta situatie genereaza ulterior un comportament agresiv asemanator cu cel din familia de baza.
Principalele posibilitati de depistare a cazurilor de violenta familiala sunt realizate de sistemul medical si politie. Chiar si in aceste circumstante intervin insa dificultati. In sistemul medical, lipsa de timp pentru o cercetare minutioasa, precum si nerecunoasterea de catre femei a faptului de a fi fost abuzate, anuleaza orice posibilitate de depistare a victimei si de rezolvare a situatiei conflictuale.
Una dintre prejudecatile cu care se confrunta societatea romaneasca este ca actele violente se produc numai in familii cu un nivel financiar scazut. Se pleaca de la premisa ca dificultatile materiale prin care trece familia reprezinta cauza principala a violentei din interiorul ei. Totusi, violenta familiala se manifesta in toate mediile socio-culturale, fara exceptie, insa cei cu un statut social ridicat sunt mai putin dispusi sa o recunoasca. Acestia sunt cel mai adesea impiedicati de rusine, de eventualele implicatii negative asupra carierei sau de lipsa de suport social.

Cauzele violentei familiale

Factorii care genereaza violenta familiala sunt atat de natura economica, cat si culturala. Cea mai des invocata cauza este situatia economica a familiei sau statutul social precar, care aduce frustrari si nemultumiri permanente. Printre motive se mai inscriu si dificultatile sexuale, dar si abuzul de alcool, droguri sau diverse medicamente. Studii recente arata ca aproximativ 75% din femeile cu parteneri alcoolici au fost abuzate.
Este evident faptul ca schimbarea in plan economic atrage dupa sine schimbari profunde de ordin social. De aceea, avand in vedere sacrificiile materiale si insecuritatea sociala implicita, se poate anticipa pentru urmatorii ani, mentinerea, daca nu chiar agravarea unor serii de tulburari de adaptare concretizate in comportamente agresive. Pe fondul perimarii valorilor traditionale, agresivitatea sociala a crescut, iar la aceasta crestere se adauga si faptul ca nu exista o protectie sociala eficienta.
O alta cauza importanta care poate fi adusa in discutie este lipsa unor modele pozitive. Agresivitatea care a invadat si a contaminat toate canalele informationale furnizeaza pseudomodele, ce sunt rapid preluate si adaptate la nivel familial.
Mentalitatea traditionala a contribuit si ea la accentuarea dependentei femeii de barbat si a obligat-o sa asculte de legile societatii patriarhale, in care predomina valorile masculine.
Se cunoaste faptul ca femeia este cel mai adesea victima violentei domestice, dar la fel de bine exista si cazuri de violenta asupra barbatilor din partea partenerelor de viata.
Violenta familiala afecteaza profund comportamentele. Cele mai intalnite manifestari psihopatologice sunt izolarea sociala, neputinta de a comunica, neincrederea accentuata, depresia, atacurile de panica, tentativele de suicid, precum si abuzul de alcool si droguri.

Copiii crescuti intr-un mediu familial violent vor fi nesiguri in stabilirea relatiilor interumane si vor imita la maturitate comportamentul agresiv din familia de baza.
Violenta familiala se manifesta in toate mediile socio-culturale.
Lipsa unor modele pozitive reprezinta una dintre cauzele agresivitatii din interiorul familiei.



Crede si nu cerceta!...
Oare ne vom recastiga vreod - de (anonim) la: 04/01/2005 18:57:08
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)


Oare ne vom recastiga vreodata mandria de a fi romani?...



Vad ca majoritatea comentariilor sunt facute din afara Romaniei, cu amar.
Si eu am plecat de uratul societatii romanesti, cu oameni incruntati care nu au timp sau disponibilitate pentru nimeni altul decat propria persoana, eventual propria familie. Cu banditii locali care ti-o "pun" cand ti-e lumea mai draga. Cu vanzatoarele de la Alimentara care imparteau ratiile si mai tarziu alte alimente dupa pofta inimii. Si toate celelalte bucurii pe care le stiti si voi.


Oricum, aici am vazut ca sunt si altfel de oameni. Cu bun simt si disponibilitate pentru cei mai putin norocosi si cred ca ar trebui sa invatam cate ceva de la ei.



Cred ca ar trebui sa ne infranam pornirea de ai pune pe toti romanii
intr-o singura categorie, de loc magulitoare dupa cum reiese din
majoritatea comentariilor. La urma urmelor e vorba de relatii
interpersonale si nimic mai mult.



Din pacate emigratia romanilor in Europa a ultimilor ani a fost reprezentata de cei fara prea multa educatie, oameni disperati incercand
sa-si fac un rost, cat de cat. Pe langa ei am vazut si alte etnii care sunt mai greu, dar nu imposibil, de integrat intr-o societate occidentala.
Ce sa-i faci, padure fara uscaturi nu exista.


Mai mult, poate ca n-ar strica sa avem o atitudine mai proactiva fata de cei ce continua sa ne terfeleasca imaginea.


Exemplu:
Cunosc destui romanasi care au o viata buna aici, fara probleme financiare deosebite, dar care prefera sa-si faca cumparaturile la hotii aciuiti pe aici pentru cativa dolari mai putin. Hoti de-ai nostrii, bine'nteles. Nici o umbra de remuscare.
Mita isi face si ea loc din ce in ce mai mult. Noroc ca legile se respecta si sper ca fenomenul nu va lua amploarea damboviteana.


Poate daca i-am trage de maneca, prieteneste, s-ar produce ceva schimbari in comportamentul lor.



Mi-e rusine si mie cand vad chestii de-astea. Nu vreau sa cred ca astea
sunt caracteristici ale romanilor. E drept ca comunistii ne-au cam indobitocit dar putem sa ne revenim. N-om fi noi mai prosti ca altii.



Un bun inceput ar fi ca noi cei ce ne-am facut un rost sa incercam sa evidentiem cele bune despre noi si ai nostrii. Cele rele sa le lasam deoparte, sa nu le evidentiem cu atata placere. Poate ca asa vom putea sa ne unim in jurul unor valori (slava Domnului avem destule) in loc sa ne dezbinam (parca mai era nevoie) datorita unor prostii.



Pasi frumosi in directia cea buna au facut romanii din Ontario. Cu timpul poate ca vom putea fi si noi la fel de mandri de originea noastra ca si Ucrainienii, Polonezii, Italienii. Si ei au belele lor dar nu i-am auzit pe nici unii (si am intrebat) sa-si ponegreasca conationalii ca si noi.





Cu drag,



Dan

PACATUL HOMOSEXUALITATI - de (anonim) la: 24/05/2004 13:20:28
(la: Preoti homosexuali?)
Sfantul Ioan Gura de Aur
demasca si combate homosexualitatea
--------------------------------------------------------------------------------

de Protos. Nicodim Mandita


Inceputurile acestui pacat, ce nu s-ar cuveni nici sa fie numit pe buzele noastre, se pierde in negura istoriei. Daca autorul cel Sfant al celor cinci carti ale Sf. Scripturi, porunceste la Levitic cap. 18,22: "Sa nu te culci cu barbat ca si cu femeie, caci aceasta-i spurcaciune", se intelege clar ca aceasta faradelege era deja raspandita printre neamurile idolatre, in mijlocul carora trebuia sa traiasca poporul ales. Se prea poate ca acest pacat (sodomia) si idolatria au fost cauza pentru care Dumnezeu a poruncit lui Moise sa decimeze popoarele canaanite care au ocupat pamantul Fagaduintei" pana la intoarcerea "Poporului ales din robia Egiptului". Cea mai dura interventie a lui Dumnezeu in istorie pentru reprimarea acestei faradelegi strigatoare la cer, a fost pe la anii 3500 de la facerea lumii, in cazul distrugerii cu foc si pucioasa a Sodomei si Gomorei. Cu toate acestea, omenirea si-a urmat cursul ei patimas si multi au primit si au transmis mai departe aceasta mostenire a rusinii si a blestemului. Atat de puternic a fost zguduita lumea veche in urma catastrofei de la Sodoma, incat acest pacat care a fost cauza si-a insusit numirea de "sodomie", iar in zilele noastre poarta numirea moderna de "homosexualitate", ce cuprinde in sine perversiunile ambelor sexe. Este regretabil ca nici femeile nu au ramas neispitite de aceste tentatii erotice si istoria atesta ca inceputul s-a facut in insula greceasca Lesbos, iar aceasta practica a capatat numirea de "lesbianism", dupa numirea insulei de unde si-a facut aparitia.
Pe vremea Sf. Apostoli era in actualitate acest pacat printre neamurile idolatre ce se converteau la crestinism, si de aceea ei l-au combatut prin cuvant si scris. Daca in unele scrieri ale Noului Testament gasim locuri unde numai se aminteste in treacat despre acest pacat, in Epistola catre Romani 1, 26-27, a Sfantului Apostol Pavel, gasim un text care face amintire de aceasta practica nefireasca, comuna atat barbatilor cat si femeilor.
In cele ce urmeaza va vom prezenta textul comentat al acestui pasaj (Rom. 1, 26 27), facut de cel mai ilustru exeget si orator al Bisericii, Sf. Ioan Gura de Aur. Cu toate ca au trecut peste 1500 de ani de cand a scris acest tratat, el reprezinta cel mai profund studiu a ceea ce este homosexualitatea si a efectului de dezintegrare si distrugere a nucleului familial, si a schimbarii ireversibile a raportului si relatiilor dintre membrii societatii.
"Pentru aceea i-a dat pe ei Dumnezeu intru patimi de ocara, ca si femeile lor si-au schimbat randuiala cea fireasca, intru ceea ce este impotriva firii. Asijderea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins intru pofta sa unul spre altul" (Rom. 1, 26,27).
Toate patimile omenesti sunt necinstite, dar mai cu seama nebunia dupa copii (sodomia), caci mai mult patimeste sufletul si se necinsteste in pacate, decat trupul in boli. Priveste cum ii lipseste si aici de orice iertare, dupa cum ii lipseste si in cele ale credintei. Femeilor le zice: "au schimbat randuiala firii" si prin urmare nu au ce raspunde, sau sa spuna "ca am fost impiedicate de impreunarea cea dupa lege" si nici ca nu au avut cu cine sa-si implineasca pofta si au fost silite de a se azvarli in aceasta turbare nebuna, caci expresia "au schimbat" se zice de cei ce au avut ce schimba, dupa cum atunci cand vorbea de credinta zicea "ca au schimbat adevarul lui Dumnezeu intru minciuna". Barbatilor iarasi le spune: "Lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti" ceea ce invedereaza acelasi lucru. Din aceasta cauza si pe femei ca si pe barbati ii lipseste de orice iertare, invinovatandu-i deopotriva, pentru ca nu numai ca au avut prilejul de a-si face poftele, si ca lasand la o parte ceea ce aveau, au ajuns la asemenea absurditati, dar inca necinstind ceea ce este dupa natura, au alergat la ceea ce este contra naturii. Cele ce sunt contra naturii sunt si mai grele, in acelasi timp si mai dezgustatoare, asa ca nici nu le-ar putea numi cineva placere fiindca, adevarata placere este aceea dupa natura. Dar cand Dumnezeu paraseste pe cineva, totul se rastoarna pe dos! De aceea nu numai credinta lor era sataniceasca, dar si viata le era diabolica. Atunci cand le vorbea de credinta, le-a pus in mijloc lumea si cugetul omenesc, spunandu-le caci cu mintea cea data lor de Dumnezeu, ar fi putut prin cele ce se vad, ca sa se ridice la Creator, dar fiindca nu au voit, au ramas fara nici o justificare - aici insa in locul lumii le pune la mijloc placerea cea dupa natura, de care ar fi putut sa se multumeasca cu mai multa libertate si liniste, si ar fi scapat de rusine, dar n-au voit, drept care si sunt lipsiti de orice iertare, fiindca au defaimat natura. Si ceea ce este inca mai necinstit, ca si femeile umbla dupa asemenea impreunari contra naturii, in timp ce ar trebui ca sa se rusineze de barbatii lor.
Este demn de a admira si aici intelepciunea lui Pavel, cum el aruncandu-se cu vorba in doua lucruri contrare, pe amandoua le-a dezvoltat cu toata exactitatea. Voia a spune ceva si demn, in acelasi timp insa si muscator pentru auditor, dar acestea amandoua nu era cu putinta, fara ca una din ele sa se impiedice de cealalta. Daca vei spune ceva demn, nu vei putea atinge pe auditor, iar de voiesti a te atinge de el tare, apoi atunci este nevoie de a dezveli lamurit ceea ce spui. Dar iata ca inteleptul si sfantul suflet al lui Pavel le-a putut uni pe amandoua la un loc si le-a dezvoltat cu toata exactitatea, caci in numele naturii a marit invinovatirea lor, in acelasi timp - ca si de o perdea oarecare - el s-a servit cu multa intelepciune in demnitatea povestirii sale.
Dupa ce mai intai el se atinge de femei, de-ndata paseste mai departe atingand pe barbati, caci zice: "Asijderea si barbatii, lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti", ceea ce este dovada celei mai de pe urma nebunii, caci, cand amandoua genurile sunt corupte si barbatul care este pus ca dascal al femeii, ca si femeia careia i s-a poruncit de a fi de ajutor barbatului, nu indeplinesc cu sfintenie datoriile lor, apoi atunci ei se gasesc intre dansii ca dusmani. Gandeste-te apoi si la cuvintele de care s-a servit, cat de reprezentative sunt, caci nu zice: "S-au amorezat si s-au poftit unul pe altul, ci s-au aprins in pofta sa unul spre altul". Vezi acum ca totul in pofta vine de la lacomie, care nu poate rabda ca sa stea in hotarele sale ?
Asadar tot ceea ce pofteste cineva, din acelea care covarsesc legile puse de Dumnezeu, este absurd, si prin urmare pofteste din cele absurde si din cele nelegiuite. Dupa cum de multe ori multi lasand la o parte pofta mancarurilor, se hranesc cu huma si cu pietre mici, iar altii stapaniti de o sete nebuna, doresc pana si apa din mocirla, tot asa si aceia s-au infierbantat de acel amor nelegiuit. Si de intrebi poate "de unde oare a venit intinderea bolii, sau mai bine zis, a poftei acesteia ?" - raspunsul este: de la parasirea lui Dumnezeu.
Dar parasirea lui Dumnezeu de unde vine ? De la nelegiuirea celor ce l-au parasit pe El. Zice mai departe. "Daca ai auzit spunand "ca s-au aprins" sa nu-ti inchipui, zice, ca boala aceasta provine numai din pofta, ci mai mult din trandavia lor, care a si aprins pofta". De aceea nici nu zice "fiind tarati, sau cazand", dupa cum zice aiurea (a se vedea cap. 6,1 din epistola catre galateni), ci "lucrand" adica lucrul lor il pusese in pacat si nu un lucru intamplator, ci studiat de dansii mai dinainte. Si nu zice "pofta", ci "rusinea lucrand", fiindca si natura au facut-o de ras, si legile ei le-au calcat. Priveste apoi si confuzia cea mare venita din amandoua partile, fiindca nu numai capul a cazut jos la pamant, ci si picioarele s-au ridicat sus si au devenit dusmani intre dansii, introducandu-se o lupta mai grozava decat razboiul civil, mai hada si mai variata. Caci lupta aceasta au impartit-o in patru feluri de lupte noi si nelegiuite; razboiul acesta nu era indoit si intreit, ci chiar si impatrit. Gandeste-te bine: trebuia ca cei doi, adica barbatul si femeia, sa fie unul dupa cum zice: "Si vor fi amandoi un trup", iar aceasta o face pofta de impreunare, care uneste amandoua genurile. Insa aceasta pofta nimicind-o diavolul si faurind un alt mijloc, a rupt genurile unul de altul in acest mod si a facut ca unul sa devina doi, adica unul si acelasi gen sa tina locul si al celuilalt, ceea ce este contra Legii lui Dumnezeu. Dumnezeu a zis: "Cei doi vor fi un trup", iar diavolul a impartit acel trup in doua. Si iata intaiul razboi. Apoi iarasi aceste doua parti s-au razboit fiecare si contra sa, ca si contra celeilalte, caci si femeile defaimau pe alte femei si nu numai pe barbati si barbatii la randul lor stateau unul contra altuia, ca si contra genului femeiesc, ca si intr-o lupta de noapte. Ai vazut al doilea, al treilea, al patrulea si al cincilea razboi ? Dar apoi mai este si un alt razboi, caci pe langa cele vorbite ei au facut nelegiuire si contra naturii. Fiindca diavolul stia bine ca ceea ce uneste amandoua genurile este mai ales aceasta pofta, s-a gandit ca sa rupa aceasta legatura, asa ca sa se dezbine nu numai in a nu mai face copii, ci chiar in a se razboi unul pe altul si a se razbuna unul contra altuia. "Si rasplatirea ce li se cadea ratacirii lor, intru sinesi luand-o". Priveste cum iarasi ajunge cu vorba tot la obarsia raului, adica la necucernicia lor, rezultata din credinta cea falsa, spunand ca plata aceasta se trage de la nelegiuirea necredintei dinainte.
Vorbind el de gheena si de pedeapsa si fiindca celor neevlaviosi si care preferau a trai in astfel de desfranari nu li se parea poate demn de credinta, ba chiar ridicol, de aceea apostolul arata ca chiar in insasi aceasta placere se gaseste osanda. Daca insa unii ca acestia nu simt pedeapsa, ba inca simt mare placere in asemenea fapte murdare, tu sa nu te minunezi, ca si nebunii si cei ce sunt stapaniti de vreo boala mintala, desi de multe ori se nedreptatesc singuri cauzandu-si rele, ei totusi nu simt; ci rad si se dezmiarda in fapte ca acelea, de care cei sanatosi plang. Insa prin asemenea exemplu nu voim a spune ca aceia scapa de osanda, ca si nebunii, ci tocmai in acest fapt murdar, pedeapsa le va fi mai grozava, fiindca nici macar nu vor a cunoaste prapastia relelor in care se gasesc.
De altfel nici nu trebuie a ne da parerea din faptele celor bolnavi, ci din a celor sanatosi. Iata ca faptul acesta li se parea a fi vechi, ca era chiar si o lege in fiinta, iata ca un legiuitor de al lor a poruncit prin lege ca slugile sa nu-si unga trupul cu untdelemn si nici sa faca pederastie, (sodomie) acordand prezidentia acestei murdarii numai celor liberi (stapanilor), sau mai bine zis nu prezidentia, ci schimonosirea naturii. Cu toate acestea, ei nu considerau faptul acesta drept schimonosire, ci inca foarte cinstit si oarecum un drept mai mare asupra slugilor, fiindca aceasta era legiuit de prea inteleptul popor atenian si de marele lor legislator Solon!
Dar apoi si alte multe carti de ale filosofilor lor, le va gasi cineva pline de aceasta boala molipsitoare. Insa de aici noi nu putem zice ca faptul acesta este legiuit, ci pe cei ce au primit o asemenea lege ii credem ca cei mai nenorociti si vrednici de multe lacrimi. Ceea ce patimesc femeile cele desfranate, aceeasi patimesc si acestia, ba inca mai grozav ca ele, fiindca, desi contra legii, cel putin ele doresc impreunarea naturala, pe cand pederastii, (homosexualii) doresc ceva contra legii si in acelasi timp si contra naturii. Chiar de nu ar fi gheena si nici nu ne-ar fi amenintat cu osanda, totusi acest fapt este mai grozav ca orice osanda.
Daca ei simt placere de aceasta, dupa cum zici, ei bine, atunci imi spui mai mult de ingreuierea pedepsei lor. Cand eu vad pe cineva alergand pe strada gol si cu tot trupul plin de noroi, si el in loc sa se acopere, inca se si mandreste, apoi nu numai ca nu-l laud pentru aceasta, ci chiar il plang, fiindca nu simte sarmanul, ca singur se face de ras. Dar pentru ca sa arat mai lamurit batjocura aceasta, sa-mi dati voie de a aduce si alt exemplu. Daca cineva ar pedepsi o fecioara care ar fi avut relatii cu animale necuvantatoare si ea in loc sa se rusineze, s-ar mandri de acea fapta, oare nu ar fi pentru aceasta vrednica de plans, fiindca desi ar fi putut sa scape de aceasta boala, daca ar fi voit, totusi ea nici macar nu simte ? Desigur ca ar fi vrednica de jelit. Daca faptul acela este uracios, apoi nici faptul pederastilor (homosexualilor) nu este mai prejos de acela, fiindca a fi cineva batjocorit de ai sai este cu mult mai de jelit decat daca este batjocorit de straini. Pe unii ca acestia eu ii consider mai rai decat pe omoratorii de oameni, fiindca e cu mult mai bine de a muri, decat a trai defaimat astfel de lume. Omoratorul de oameni a despartit sufletul de trup, iar acestia impreuna cu trupul au pierdut si sufletul. Ori si ce pacat mi-ai spune, nu poate fi egal cu aceasta grozava nelegiuire, si daca cei ce patimesc de aceasta boala ar simti grozavenia faptului ce savarsesc, desigur ca ar prefera o mie de morti, mai bine decat de a face asemenea fapte.
Nimic nu este atat de uracios ca aceasta batjocura. Daca Pavel vorbind de curvie zicea: "Tot pacatul pe care l-ar face omul, afara de trup este; iar cel ce curveste, pacatuieste in trupul sau" (I Cor. 6, 18), apoi ce am putea spune de aceasta nebunie, care este cu atat mai rea decat curvia, incat nici nu mai avem ce spune ? Nu zic numai ca prin acest pacat tu nu ai devenit femeie, dar inca ai pierdut si dreptul de a fi barbat, caci nici nu te-ai schimbat in natura femeii si nici nu ai pastrat natura barbateasca, ci amandurora te-ai facut deopotriva tradator, vrednic de a fi alungat si batut cu pietre si de femei, ca si de barbati, fiindca ai nedreptatit si necinstit amandoua genurile. Si ca sa afli cat de miselesc fapt e acesta, spune-mi te rog: daca venind la tine un om ti-ar spune in gura mare ca tu esti caine, oare nu ai fugi de el ca de un om obraznic ? Dar iata ca tu care faci parte intre oameni, nu numai caine te-ai facut pe sineti, ci chiar mai prejos si mai necinstit decat acest animal, caci cainele cel putin, este folositor omului, pe cand cel ce curveste nu este folositor la nimic. Dar ce? spune-mi: daca cineva amenintandu-te ti-ar porunci ca sa nasti copii si sa lehuzesti, oare nu te-ai umple de manie asupra lui ? Dar iata acum, ca cei ce turbeaza dupa astfel de pacate, singuri isi fauresc relele cele mai grozave, caci nu este acelasi lucru a te schimba in natura femeiasca si a ramane si barbat in acelasi timp, sau mai bine-zis, a nu fi nici femeie si nici barbat.
Si de voiesti ca si din alta parte sa afli de grozavenia acestui pacat, apoi intreaba de ce oare toti legiuitorii pedepsesc prin legile lor pe cei ce se scopesc singuri, si vei gasi ca de nimic altceva, decat pentru ca-si ciuntesc singuri natura lor omeneasca, desi acestia cu nimic nu nedreptatesc pe altii prin asemenea fapt, ba inca de multe ori, dupa scopire ei sunt folositori, pe cand curvarul si pederastul (homosexualul) nu sunt folositori la nimic. Nu numai sufletul, ci si trupul pederastului (homosexualului) este necinstit si vrednic de a fi alungat de pretutindeni. Si de cate gheeni sunt oare vrednici acestia ? Dar daca poate razi auzind de gheena si nu crezi in focul cel vesnic, atunci adu-ti aminte de Sodoma, fiindca prin acea nenorocire icoana gheenei ne sta de fata chiar in viata prezenta. Fiindca sunt multi care si astazi, ca si atunci, nu cred in invierea cea de apoi si in cele ce vor urma dupa Inviere si rad cand aud spunandu-li-se despre focul cel nestins, de aceea, Dumnezeu ne-a cumintit chiar prin intamplarile din viata prezenta. O astfel de intamplare este arderea Sodomei si focul de acolo. Cei ce au fost acolo stiu, caci singuri au vazut cu ochii lor acea rana provenita din bataia dumnezeiasca si urmarile fulgerelor si a trasnetelor de sus. Acum tu judeca singur cat de mare a fost pacatul lor, daca Dumnezeu a fost silit de a le arata gheena mai inainte de timp. Fiindca multi dispretuiau cuvintele si atunci ca si acum, de aceea Dumnezeu le-a aratat invederat icoana gheenei si inca intr-un mod unic in istoria omenirii. Intr-adevar, curios a fost norul acela care a plouat foc in loc de apa, dar si pacatul ce ei il savarsise, adica pederastia (sodomia), era afara din legile firii, era contra naturii; a ars pamantul acela, fiindca si sufletele lor erau arse de acea pofta spurcata. De aceea si ploaia aceea nu numai ca n-a deschis pantecele pamantului ca sa-l faca de a da nastere roadelor, ci inca l-a facut netrebnic, chiar pentru primirea semintelor ce s-ar fi aruncat in el. Astfel era si impreunarea barbatilor din Sodoma, caci si acea nelegiuire le facuse trupurile lor mai netrebnice decat pamantul cel ars al Sodomei.
Ce poate fi mai spurcat ca un barbat tavalindu-se in curvii ? Ce poate fi mai gretos ? O! Ce nebunie! O! Ce smintire! Dar de unde si cum a patruns in sufletul omului aceasta pofta nebuna, care a adus natura in halul celor ce se razboiesc, ba, inca cu atat mai rau decat ale acelora, cu cat si sufletul e mai inalt si mai bun decat trupul ? Vai noua, daca ajungem a fi mai fara de minte decat animalele necuvantatoare, si mai nerusinati decat cainii, caci nicaieri printre dansele nu vei gasi astfel de impreunare, ci natura-si cunoaste hotarele sale! Voi insa, care savarsiti acest pacat, ati facut neamul nostru omenesc mai necinstit decat necuvantatoarele, caci il batjocoriti prin asemenea fapte si va batjocoriti si insiva (Sf. Ioan Gura de Aur; coment. la ep c. rom. 1, 26-27).

gigi 2005 si celalalt - de giocondel la: 08/04/2005 07:26:58
(la: Drumul spre inima)
pt gigi 2005 :in viata mea am cunoscut oameni foarte bogati si oameni mai mult decat foarte saraci...va spun eu ca nu toti oamenii care au ce pune pe masa zilnic sau care au milioane de dolari (si un singur stomac in fond), sunt fericiti...deseori suferinta il apropie pe om de adevarata sa esenta, ii deschide ochii spirituali, ii confera fericire...o fericire de alta natura, superioara celei trecatoare legata de posesiuni si ele trecatoare.cei mai nefericiti oameni sunt tot aceia bogati...bogatia aduce cu sine si multe neajunsuri,teste si tentatii ... ca in familiile din vest in care toata lumea muceste sa faca bani, au de toate dar uita s fie oameni, sa fie parinti, sa fie prieteni, sa fie ei insisi...sa respire, sa mearga desculti prin iarba, sa priveasca cerul, sa se bucure de frumusetea creatiei...daca fericirea ar sta intr-adevar in stomac, cum se face ca una din cele mai bogate tari din lume, luxemburgul, are si cea mai mare rata a sinuciderilor?

fericirea nu este conditionata de ce mananci maine si nici de ce ai si nici de ce rang detii in societate..fericirea este o Alegere..te trezesti dis de dimineata si ai doua optiuni: sa fii Nefericit, pentru ca nu ai una sau alta ( si lantul nefericii nu se va rupe niciodata pentru ca omul, cu cat are mai mult, cu atat doreste mai mult!) ori sa fii FFFericit, indiferent de circumstantele exterioare pe care oricum nu le poti controla intotdeauna, decat in mica masura. Insa oamenii cred intotdeauna, pentru ca asa le-au spus altii (asa am fost indoctrinati de mici) ca pentru a fii fericit trebuie Sa AI, Sa fii, sa Faci sa Dregi...si alearga in disperare si unii chiar au si cu cat au cu atat vor mai mult si Sunt si Fac si Dreg..si ,in final, ajung intr-un moment mort, intr-un punct de blocaj pentru ca realizeaza ca desi au si sunt si fac si dreg, totusi nu au reusit sa umple acel gol din interiorul lor...pentru ca au cautat intr-un loc gresit si au alergat dupa ce nu aveau intr-adevar nevoie...

cea mai frumoasa zi din viata mea dateaza din vremea cand eram saraci lipiti pamantului...asta asa ca fapt divers:)

Celalalt:"Fara progress, stiinta si inovatii, nu ar fi fost posibile multe lucruri care ne fac viata mai usoara si o prelungesc. Totusi acestea au fost posibile cu pretul pierderii unor calitati mai putin tangibile dar care sunt mult mai aproape de esenta omului cum ar fi: intuitia, iubirea, sentimentele, compasiunea, recunostinta, daruirea si multe altele pe care le punem in cel mai bun caz pe planul doi deoarece nu produc rezultate concrete si quantificabile."

Exemplu stau tarile civilizate unde oamenii sunt alienati unii de altii si chiar de ei insisi.frumos subiectul si totusi atat de ..delicat.

numai bine!

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

cit de usor ar fi in societat - de jeniffer la: 28/03/2006 16:36:37
(la: calitatea numarul unu la o persoana ...)
cit de usor ar fi in societate daca toti oamenii ar fi bine informati,educati si la acelasi nivel!probemele vin din partea celor care nu accepta diferanta de traditii si cultura si nu inteleg versiunea simpla si corecta a lucrurilor.aceste lacune produc citeodata invidia inspre buna intelegere.
om - de cattallin2002 la: 19/05/2006 12:50:04
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Mai mult de o ora am cautat pe net subiecte despre ADN. Din pacate nu am mai gasit articolul cu functiile principale ale ADN.
Am gasit ceva despre mutatii:
" Mutaţii
Mutaţiile genetice apar când replicarea genetică se face în mod greşit. Uneori lipseşte un compus de bază sau segmente întregi de ADN sunt inversate, omise sau adăugate. Multe mutaţii genetice nu au nici un efect, dar, dacă aceste mutaţii se produc în secvenţa ADN care conţine codul genetic sau îl controlează, proprietăţile proteinei produse pot fi modificate. O mutaţie genetică poate produce o boală sau poate conferi organismului respectiv predispoziţia ereditară pentru o anumită boală. "

Am gasit si ceva mai interesant de care nu sint sigur ca ai citit:

"Exista schimbari majore, mutatii care nu s-au mai petrecut, dupa geneticieni, de cand se presupune ca viata s-a ivit din apa. Cativa ani in urma, in Mexico City a fost o conventie a geneticienilor din toata lumea, si subiectul principal a fost legat de schimbarile care se produc la nivelul ADN-ului."
Cica nu se dau publicitatii inca pt a nu crea panica. Dar cel ce scrie cred ca e plecat pe paranormal, zice ca :
""Chiar daca ei se pot simti bolnavi, obositi, sau deznadajduiti la un moment dat, acesta e un dar""
Cica ne imbolnavim dar o sa ne transformam pozitiv asa.
In felul asta am gasit si raspuns la originea bolii mele. Acum sint 100% ca e de la practica reiki, pt ca in articol se face referire si la capacitati paranormale, de aceea zice ca e pozitiva schimbarea.
Eu o sa incerc sa ma opun "dezvoltarii" si o sa incerc sa ma vindec. Si o sa reneg ca si pina acum toate practicile acestea.

Legat de porumbul lui Columb, te referi la o imbunatatire a soiului? Asta am scris si eu. Si la animale e valabil. Dar nu sint sigur ca originalul nu era mai bun, pina nu gust.
Stiu cum erau rosiile originale inainte ca si alimentatia super proasta din zielele noastre.
Legat de evolutie si involutie, sper ca sintem de acord ca una este opusul alteia.
Tu vorbesti mai mult de involutie, cu care sint total de acord. :))
Daca ai rabdare o ora poti sa citesti si materialul opus teoriei, (cred ca o jumatate de ora). Nu cred ca se publica de obicei rezultate evident opuse masurarii corecte radiometrice.
Si ca sa avem un punct de plecare comun.
http://www.sfaturiortodoxe.ro/teoria-evolutionista.htm
Sint bucuros ca am gasit originea bolii, banuiam dar nu aveam date sigure.
numai bine
cattallin2002@yahoo.com
#123062 (raspuns la: #122814) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ceva important - de sunrise4jesus la: 13/01/2007 23:22:59
(la: Neocrestinii)
Gaby, asa am inteles ca te cheama...m-am uitat printre randurile pe care le-ai scris si desigur ca ai creat o gramada de subiecte de discutie si sincer nu e rau...pentru ca asa reusesti sa-i faci pe oameni sa spuna ce gandesc... traim intr-o societate multiculturala multireligioasa, si plina de haos uneori...sunt sute si mii de pareri si exista o multime...care ne impinge incoace si incolo...
Aici esti tu, sunt eu si sunt multi altii..care se numesc indivizi...fiecare incearca sa atraga atentia asupra lui...vrea sa fie ascultat, observat, inteles...
Gandeste-te cui vrei sa atragi atentia...noua muritorilor de rand, pacatosi , care nu suntem in stare nici macar sa traim in imaginea celui care ne-a creat...sau lui Dumnezeu...cel care exista din vesnicii..; cauza necauzata, cum spunea Toma D'Aquino...daca vrei sa captezi atentia Lui, vei reusi , pentru ca El se descopera celui Cel cauta..
Stii religiile il fac pe Dumnezeu mai complicat decat este...
Domnul Dumnezeu este, fiinta suprema care se coboara pentru a fi inteles, care atinge pentru a vindeca, si care mustra pentru a indrepta...
Cum spunea Ioan Botezatorul?? "pocaiti-va caci imparatia cerurilor este aproape"....ce inseamna oare acest cuvant urat si detestat si rusinos "pocait"?? Vine din cuvantul din greaca "METANOIA" care inseamna schimbarea mintii, o intoarcere de 180 de grade... asta inseamna ca cei care se pocaiesc in ei se produce o "schimbare a mintii", sau lasat de viata pacatoasa si se intorc la 180 grade catre Dumnezeu...uita-te la vietile sfintilor...citeste si vei vedea adevarata "metanoia" , adevarata pocainta...si atunci sa vrei sa fii ca ei...dar e minor ...caci ei au fost ca Domnul Isus...modelul suprem pe care, noi, care ne numim... Ortodox- ortho- drept, doxa- credinta... Drepti credinciosi, ar trebui sa-l urmam...
ilincutza
"De cate ori nu am luat-o de la capat incepand o noua viata !" - de cosmacpan la: 28/04/2008 20:40:21 Modificat la: 28/04/2008 20:59:44
(la: Atlantida)
"N-avem un lider national care sa prezideze Gimnastica Morala de Dimineata" (L.Mandruta - Viata fara idoli - Dilema Veche)

Faptul ca ai ramas partizanul nostalgic al "taramului pierdut" nu poate decat sa starneasca un fior de invidie.

Din pacate, pe strada mea nu am vazut niciun fiu al "Corneliei si Mucius Scaevolla" asa ca degeaba mi-as arde ambele brate...oameni adevarati, oameni tristi si simpli in maretia lor nu am vazut decat pe sticla in episoadele Doamnei Hossu - Longin. sau de cate ori am auzit de un astfel de om am auzit dupa ce a trecut pragul, scufundandu-se, Atlantida.

"Nu pot sa ma schim, sa ma fac frate cu dracu’ ca sa trec puntea." Omul se schimba, indiferent daca trece punte cu frate-sau sau singur. Viata, societatea, uzantele te forteaza sa modelezi lutul chiar si dupa ce l-ai ars in cuptor. De la a pupa funduri folosind limbile de lemn din dotare si pana la a "sa nu-ti fie rusine sa te privesti in oglinda" e totusi cale lunga.

"Chiar daca o sa raman ultimul om din Atlantida! " eu stiu ca acest taram va renaste din propria cenusa ca un vulcan ce-si cauta drum catre stele.

Da. Frumos demersul tau si trebuie sa recunosc ca ma bucur sa fiu contemporan unor atlanti.
OM - de Areal la: 05/12/2008 09:58:29
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Omul este inca cel mai rapid si cel mai eficient computer care poate fi produs cu muncitori necalificati.

Exista trei feluri de oameni: cei care produc evenimentele, cei care sunt miscati de evenimente si cei ce habar n-au despre ceea ce se intampla.

Fii un asemenea om si traieste o astfel de viata, incat, daca toti ceilalti ar face ca tine, imparatia lui Dumnezeu ar cobori pe pamant.

Dumnezeu l-a facut pe om intr-un fel foarte intelept: El i-a facut sase orificii prin care poate primi informatii si numai unul singur prin care poate da informatii altora.

Lumea omului modern s-a transformat intr-o societate nevrotica si plina de nelinisti. Lumea lui Dumnezeu este cu totul altfel: plina de pace, echilibrata, niciodata in panica sau in criza de timp.

Asemanator animalelor, omul este facut din pamant; neasemanator lor, el poate deveni un cetatean al cerului.

Omul este un paradox dureros. Numai el reuseste sa tanjeasca dupa Dumnezeu si sa incerce sa se ascunda de fata Lui in aceeasi fractiune de secunda.

Pentru o femeie, un barbat este un simbol al pozitiei sociale; pentru un barbat, o femeie este un simbol al placerii. Nu este de mirare ca societatea umana este fascinata de pozitiile sociale si de placerile carnii.

Omul cel mai servil cu superiorii este de obicei acelasi om care este tiranic cu subordonatii. Ceea ce da celor dintai ia de la cei de pe urma.

Oricine poate fi politicos cu un rege. Trebuie insa, sa fi un om deosebit
pentru a putea fi politicos cu cersetorii.

A fost un timp cand imi placeau oamenii destepti. Astazi am ajuns sa nu-mi mai placa decat oamenii buni.

Este mult mai usor sa iubesti omenirea ca intreg, decat sa te indragostesti de vecinul de langa tine.

Ar trebui sa ne temem mult mai mult de slabiciunea cuiva, decat de taria lui.

Omul este o carte care spune lumii ceva despre autorul ei.

Exista doua feluri de oameni: cei care atunci cand intra intr-o camera spun:
"Iata-ma! Am venit!"... si cei care cand intra, spun: "Hei! Aici erati!"

Omul modern a invatat sa zboare ca o pasare si sa inoate ca un peste; nu-i mai ramane decat sa invete si sa traiasca ca ... un om!

Oricare le-ar fi diferentele, exista o trasatura comuna tuturor oamenilor de exceptionala valoare si anume: ei nu sunt niciodata "solemni". S-ar putea sa fie seriosi, retinuti sau evlaviosi precum catedrala, dar ei nu-si dau importanta lor insile cautand sa pastreze o solemnitate stearpa. Oamenilor de valoare le este caracteristica voiosia si franchetea copilariei care supravietuieste in ei la orice varsta, devenind sursa misterioasa a puterii lor extraordinare de perceptie.
#369507 (raspuns la: #368925) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata e ca o cafea buna - de Tot Areal la: 07/10/2009 12:38:51
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate. Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.
Profesorul i-a intrebat daca vor sa bea o cafea buna si s-a intors din bucatarie cu un ibric mare, plin cu cafea, si o multime de cesti. Unele erau din portelan fin, altele din sticla, plastic, unele aratand normal, altele foarte delicate si scumpe, unele cu insertii aurite, altele cu toarta ciobita, si i-a rugat pe fiecare sa se serveasca.
Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana, profesorul le-a zis : Daca ati observat, fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina, lasand cestile simple si ieftine, goale pe masa. E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.
Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust. Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru. Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti. Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.
Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile. Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA. Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata.
Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.
Cateodata, concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua.
Savurati cafeaua, nu cestile! Cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, la momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa.
#488066 (raspuns la: #486651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mi-am mai amintit de o carte - de mama la: 25/11/2003 02:31:37
(la: "Sa nu ucizi!")
Mizerabilii...
un om fugarit prin mlastini.
haituit de caini care nu mai stiau cine le era adevaratul stapan
datorita educatiei primite
era un criminal el oare?
pentru ca, muritor de foame fiind
FURASE o bucata de PAINE?

extrapoland
imi amintesc de cineva inchis in Romania noastra
pt ca furase o rata
in timp ce adevaratii hoti
se lafaie in hoteluri de lux
la adapostul banului
pe care ni l-au furat.
de la cei care ti-au luat painea de la gura
tie si copilului tau.
si te-au lasat la pensie
muritor de foame
si fara putinta de a te readapta
intr-o societate
in care valoarea si-a pierdut esenta...
si atunci ma intreb?
politicieni romani
ce faceti voi
pentru a reda demnitatea
natiunii romane
care tribunal suprem ne va ierta
pe noi
traitori in aceste timpuri
ca ne-am lasat parintii
sa moara in rusine
si in mizerie.
si pleaca in necunoscut
cuprinsi de disperarea
de a nu fi reusit
sa-si incununeze destinul
cu lumina.
De ce ii lasam pe parintii nostri
sa plece enigmatici si cuminti
si doborati de soarta
si de disperare...
Ce partid politic poate sa raspunda
cu mana pe inima
ca asta e viitorul Romaniei?
nu de altceva
da eu nu stiu cu cine votez
la urmatoarele alegeri.

Ce presedinte isi va lua angajamentul
ca ne va reda demnitatea
de a fi oameni.

Eu nu vreau vorbe goale.
vreau un raspuns curat.

EU TE VOI SUSTINE.
si mama mea.
si fratele meu.
si strabunii mei.

sa nu crezi ca ma poti insela
caci nu te voi ierta
si te voi blestema
sa nu mai vezi in viata ta
lumina soarelui
si zambetul copiilor tai.
si nu glumesc.
si ruga mea se va urca la cer
deoarece nu e ruga unui magar.

Ce-ti doresc eu tie?
viitor presedinte al Romaniei:
sa ai puterea sa te scuturi de tristeti
si de coruptie
sa cladesti case pentru oamenii batrani
sa aduni copiii strazii.
si sa fii om intre oameni.
si sa ne ajuti pe noi
sa redevenim oameni.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Ar fi o solutie/12942 - de (anonim) la: 29/03/2004 23:49:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimate domn, in principiu aveti absolut perfecta dreptate.

de fapt, sunt insa niste probleme majore, datorate modificarii dramatice a vietii si legilor din ziua de azi.

Stind citeva zile pe la agentiile de imagine romanesti, am vazut ce se vinde; se vind cel mai mult pentru reviste ilustrate personalitati ocidentale, si bucati imagini cu viata occidentala, poze de oameni fericiti, interioare babane, bogatie si opulenta; asta ar fi peste 70% din cifra de afaceri a agentiilor; asta e imposibil de facut in Ro, din motive evidente.
Si oricum ar iesi mai scump de facut aici asa ceva decit se vinde din stock.
Piata romaneasca de imagine este destul de exact structurata; cam 70% din fotografiile din publicatiile ziarele romanesti sunt facute de angajati - care cum ziceam sunt prost platiti, tinuti la limita subzistentei cu ceva firfirei; restul de 30% se iau de la agentiile care sunt foarte foarte foarte ieftine, gen Rompres sau Mediafax, si cind nu se poate altfel, de la Hepta si Guliver; dintre astea doua Guliver detine monopolul, cu 95% sau peste din stockul de calitate vindut in Ro.
O noua agentie sau o grupare de fotografi care sa vinda stock ar avea zile grele aici; e mai simplu, cred eu, sa faci imagine si sa lasi pe cei doi agenti sa te reprezinte.
Numai ca ce ar face un fotograf roman pentru piata de afara e invandabil; pe nimeni nu intereseaza copaci, castele, locuri si nori; daca ai oameni in cadru trebuie sa ai model-release, ceea ce nu semneaza nimeni aici; si daca lucrezi profesional ajungi repede la niste costuri care depasesc cu mult nivelul imaginii de stock din Ro.
De vindut afara nici vorba, pe nimeninu intereseaza Ro.
Ce s-ar putea vinde, ar fi assignments, adica comenzi foto; dar astea se fac aici de catre clienti si publicatii cu angajatii lor, cei platiti prost si care pot produce ceva consumabil cit de cit la costuri minimale.

Ei prefera sa aiba un mutzunache platit cu 200$ pe luna care sa ilustreze o revista decit sa dea mii de dolari pe ilustratie; si la nivelul subcultural de cunostinte vizuale al publicului tinta, care nu face manifestatii ca vede poze proaste si nici nu le spune ca ce poze bune cind acestea mai apar uneori, e si de inteles ce se intimpla.

Deci, ca sa revenim la cele spuse de Dvs: preturile sunt cele ale pietei, nimeni nu va plati mai mult; ori preturile pietei in Ro nu-ti permit sa supravietuiesti ca liber profesionist sin industria de stock.

Din lista propusa de Dvs de imagini posibile, datorita problemei cu protectia portretului si drepturile de autor ( si apropo, film nu se mai foloseste, e prea scump si mai trebuie si scanat, chestie scumpa daca e de calitate) cad subiectele : adolescenti, litoral, pensionari, dragoste , femeia, masini, fabrici, activitati cu oameni, copii etc. - pe care daca le pui in banca de imaigne ajungi drept la tribunal cu subiectii.

Ramin capitolele: apusuri de soare,fauna, ( daca nu sunt facute in rezervatii naturale, unde trebuie sa platesti si sute de euro pe zi ca sa faci poze) mare, munti, flori, animale, aviatie... pe care cui sa le vinzi?

Deci cred ca fotografia de stock e cam moarta pe aici, dar ramin comenzile foto, aici e bataia pestelui si aici se pot face salturi spectaculoase; ramine faza cu unirea citorva fotografi, lucru ce poate e posibil dar eu nu l-am reusit, si desigur necesarul studiu de marketing si abordarea pietei.
#13017 (raspuns la: #12988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Radu - de Florin si atat la: 25/05/2004 15:55:53
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
"Eu cred ca am dat oameni deosebiti... mai multi chiar in raport cu tari mai importante decat Belgia. Problema (ca si in cazul celor cateva premii Nobel furate romanilor pentru ca descoperirile lor au ajuns in occident la cateva luni dupa publicarea altor materiale) e de universalitatea lor. "

Oameni inteligenti si talentati se gasesc peste tot. Faptul ca societatea poate educa aceste valori este un semn foarte pozitiv. Si Romania a dat si da dovada de aceasta capacitate…insa se pare ca multi obosesc in ultima suta de metri. Lipseste cultura invingatorului. Altcineva, de altundeva te depaseste. Si da, este fustrant cind de fapt realizezi ca ai fii putut invinge. Dar viata este un joc. Si romanii trebuie sa invete sa treaca peste esecuri.
Furtul de idei se intimpla peste tot in lume. Jucul asa zis murdar a fost de cind lumea.
Ce nu pot sa accept este ca Romania a dat lumii valori. Nu cred. As spune ca acele valori s-au nascut in Romania, ca invatamintul este la inaltime, competent.
Dar insa acei indivizi au muncit pentru ei. Spunind ca Romania a dat oameni deosebiti este ca si cum, cred eu, le-ai lua din implinire, realizare.

In Londra a fost pina Duminica o exhibitie a lui Brincusi. Sculpturi din toate muzeele lumii. Ceva deosebit. Mi-am facut timp si m-am dus- in tara i-am vazut casa de la Hobita si operele lui. Am crescut in Tg-Jiu.
Nu poti sa-ti spun cita bucurie mi-a facut timpul petrecut la galerie. Am citit/ recitit despre fiecare creatie inainte de a ma duce.
Si imi imaginam cum era el in Paris si se intilnea cu Henri Coanda. Oare despre ce vorbeau?…J. Am mare respect si admiratie pentru amindoi. M-am simtit foarte fericit si norocos ca am avut sansa sa vad operele.
Nu m-am simtit mindru ca sint roman. Parca le-as lua din stralucirea geniului daca as incerca sa spun ca Romania i-a dat omenirii.

"Aici stam putin mai prost nu din cauza oamneilor respectivi ci a conjucturii istorice si geografice. "

Sint de acord cu tine. Din ’89 insa Romania a avut sansa sa se afirme, sa-si croiasca un viitor propriu. Oare Romania stie ce vrea? Tare ma tem ca pina oamenii se dezmetecesc va fii prea tirziu. In momemtul de fata Rusia este slabita. Dar pentru cit timp. Si apoi extremismul Islamic. Balcanii sint inca o prada usoara pentru oricine. Mai este EU (noua ideea de Statele nite ale Europei), mai curind un : hai sa ne unim sa facem fata Americii si Chinei (in viitor). O sa vedem.

"Dupa parerea mea, Marin Preda este unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii ! Cine-l stie ? Asa cum, de exemplu, Sadoveanu poatre rivaliza cu suces cu Dumas!
Dar unul a scris despre curtea Frantei si altul despre obscurele tarisoare de la capatul Europei."

Cred ca mai important este ceea ce intelegi din ceea ce citesti. Un prost poate sa citeasca mari clasici. A invata din citit, asta este altceva. Si da, sint multi scriitori buni, chiar foarte buni.
Din pacate educatia comunista a avut ca scop dresarea pentru a admira cam tot ce te invatau. Nu iti dadeau voie sa analizezi, sa dezbati, sa schimbi idei. Iti canalizau parerea, opinia. Foarte daunator, mai ales cind intr-o societate concurenta esti de unul singur.


"Tradare... inseamna sa fii mai putin decat poti fi. E o tradare in primul rand fata de tine si apoi fata de toate lucrurile pe care ar trebui sa le iubesti si ocrotesti."

Esti putin dur. Oricine are dreptul sa fie mediocru, prost, lenes. Si nu este responsabil catre nimeni sa-si justifice personalitatea. Societatea insa ar trebui sa sanctioneze sau rasplateasca individul dupa niste valori bine stabilite.
Cred ca incerci sa ai o societate plina de oameni responsabili- idealista.
Poti construi ceva numai cu oamenii care ii ai. Cu intelepciune si mestesug poti sa aduci fiecaruia o motivatie, un ideal etc.

"Faptul ca au aceleasi drepturi ca si mine nu inseamna ca e si normal. Sau bun. "

Sper ca fustrarea ta sa nu se schimbe in extremism. Este periculos ceea ce spui.

"Bunul simt nu vine la pachet cu copilul.
Cineva trebuie sa-l invete. Dumnezeu e un pic cam prea ocupat in ultimii 2000 de ani. "

Multe din caracteristicile/apucaturile romanilor sint in contradictie cu valorile promovate de religie. Se pare ca omul s-a dumirit ca poti fura, mintii…fi necinstit prea usor.
Pe mine mama m-a invatat frica de dumnezeu…si se impleteste cu bunul simt. Poate ca saraca avea un dar mare pe care l-am trecut prea usor cu vederea cind era in viata.
Citeodata ma gindesc daca este oare neputinta bisericii ortodoxe de a se moderniza, de a accepta secolul 20-21 si de a accepta ca datorie sa raspindeasca credinta permanent-valorile crestine. Am impresia ca sta deoparte si asteapta ca tu sa vii spre ea admitind ca ai pacatuit. Te face sa te simti vinovat.

"Asa ca ne ramane noua, oamenilor marunti, care credem in bun simt, sa-l transmitem celor tineri. Si eu cred ca si eu, si Plesu si tu avem ce face in acest sens. Ideea e daca vrem."

Ideea nu este daca vrem, ci cind obosesti, cind iti dai seama ca..bai imi irosesc viata si energia pentru nimic. De ce vorbesc asa? Din experienta…dar asta este alt subiect….:)

"Eu nu vreau in vest ! eu vreau in Romania mea, dar civilizata si cu oameni plin de bun simt. Asta n-are legatura cu punctele cardinale."

Imi pare bine ca esti confident de ceea ce vrei. Te felicit. Daca gasesti taria sa investesti timpul si energia interioara pentru o cauza, jos palaria.

Imi amintesc ca acum 14 ani, pe 22 mai am parasit Piata Universitatii. Dupa 27 zile de demonstrat. Plin de energie si speranta…Dar asta este alta poveste…:)

Numai bine
#15844 (raspuns la: #15607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sfaturi...fara pretentii - de mya la: 20/08/2004 11:50:01
(la: Ce fac cu viata mea)
Fiecare dintre noi isi pune mai devreme sau mai tarziu intrebarile la care vrei tu raspunsuri (unii in viata asta, altii in alte vieti, etc....cand le vine sorocul ca sa zic asa). Unii ajung sa-si rezolve mare parte din dileme si sa gaseasca raspunsuri mai devreme, altii mai tarziu. Nu exista formula magica aici, totul tine de fiecare om in parte.

Chiar si faptul ca incepi sa te intrebi despre "nemurirea sufletului" sau despre "sensul vietii si al mortii" si tot e o chestie pozitiva, un pas inainte.

Ideea in sine e ca fiecare om trebuie sa-si descopere raspunsurile singur (da' nu e singur niciodata - e cu Dumnezeu sau mama natura...ma rog, doar ca nu stie asta ...inca). Ca sa ma exprim mai clar - cu ajutorul intuitiei simti ce trebuie sa faci in viata, faci diferenta intre bine si rau si alegi ceea ce tu consideri ca e bine pentru tine. Se poate ca alegerea sa nu fie cea ideala, da - se poate, insa daca intuitia iti face feste (se mai intampla uneori) - te prinzi in ultima instanta si repari greseala facuta.

Pe de alta parte, si greselile isi au rostul lor, fara ele...cum am putea sa avansam? Din greseli invatam, nu? Eu personal zic ca nimic nu e intamplator (in viata) si ca fiecare greseala facuta e un test pe care daca-l treci cu bine (adica inveti din ea ceva si te luminezi pe mai departe) nu poate decat sa te ajute in evolutia personala (spirituala in ultima instanta).

Fa in felul urmator: incearca sa te gandesti mereu ca absolut orice gand care iti vine in minte/fapta pe care o faci - transmite niste unde energetice (pozitive/bune sau negative/rele) care mai devreme sau mai tarziu intra in contact cu alte unde energetice si din interactiune se reintorc spre tine (fa o incercare!)...E putin ca abstracta ideea, trebuie sa recunosc insa daca tu transmiti unde negative - primesti unde negative (perpetuum mobile)...ca le primesti acum sau mai tarziu (cand nici nu te astepti) nu are importanta. Da' le primesti candva. Fiecare actiune isi are reactiunea ei - asta e legea fizicii si se aplica fara dubii mereu.

Sa zicem ca simti ca te dezamageste societatea, nu-ti place ce vezi in jur, ti-e lehamite de una sau de alta. Ce te opreste sa fii fericit/ implinit urmandu-ti pornirea din suflet (sa zicem...) incercand sa iti cauti fericirea in tine, sa fii tu un exemplu viu pentru cei din jur, sa te pui in slujba binelui (sa lucrezi sa zicem la un camin de batrani, din vocatie - sau sa te faci sora medicala - din vocatie sau sa ajuti benevol dupa orele de munca la un orfelinat tot din vocatie)?

Din cele ce-am "prins" citind mesajul tau...spre asta m-as uita...sa fiu in locul tau. Banii si satisfactiile materiale sunt nesemnificative in ultima instanta, in fond tot atata mananci, tot cu o haina te imbraci (nu porti mai multe in acelasi timp), tot in groapa ajungi la final (fara nimic) ... Omenia din om si faptele bune se intorc intotdeauna asupra oamenilor, o sa vezi ca Dumnezeu/ mama natura/ iti umple golurile (stomacului, buzunarului si sufletului) pana la urma.

Ce zici, te-ai mai inviorat un pic? ;-)

tom - de (anonim) la: 26/10/2004 16:03:16
(la: Gabriel Liiceanu)
Usa interzisa e cartea unui om neintelept care spre batranete s-a speriat de neintelepciunea lui. A crezut mult ca exista ceva de facut (probabil din cauza lui Noica), ca ceva se poate face prin cultura, se poate transforma viata, societatea etc. De fapt e tocmai invers, arbitrariul obisnuitei noastre vieti transforma cultura. Liiceanu ramane un om de cultura si de accea mereu artificial, ca si in aceasta carte. Nu a putut scrie poezie sfasietoare, nici roman genial, iar vremea filosofiei asa cum intelege el, a apus de la inceputul secolului xx. Usa interzisa este o carte despre ce nu trebuie sa faci in viata ca sa nu ajungi la niste deceptii adolescentine tocmai in pragul batranetii. E cartea unei deziluzii imense: Gabriel Liiceanu. Sa nu se inteleaga ca as contesta calitatea scrisului. Vorbesc doar despre un mod de a fi.
coruptia - de alexus la: 24/11/2004 20:54:14
(la: Corupţia instituţionalizată vs corupţia clasică)
cei de sus sunt corupti, asa cum suntem si noi, ceilalti corupti. cei de sus au pornit tot dintre noi, suntem cu totii aceeasi oameni. cu totii am dus un pachet de cafea la doctor, nu am perforat biletul in tramvai, am mers cu nasu in tren, am dat sau am primit un pachet de kent mai stiu eu unde, nu ne platim intretinerea la bloc etc etc. deci este vorba de faptul ca cei care au putine posibilitati, fura mai putin, iar cei de sus, care au alte posibilitati, fura pe masura posibilitatilor. si fireste ca fiind bani mai multi si fiind in prim-planul mass media, aflam repede despre ei si ne deranjeaza. cine a furat la scoala si in facultate si la serviciu, va fura si cand va fi mare si tare in politica sau in alt loc. problema e deci de MENTALITATE. mentalitatea (la formarea careia, desigur, o pondere importanta a avut-o comunismul, dar si situarea noastra in istorie sub influenta bizantino-turca si formarea mentalitatilor prin inraurirea produsa de biserica ortodoxa - cu neimplicarea sa in viata societatii, cu slavirea sau macar cu necontrazicerea autoritatii statale etc, asta spre deosebire de biswerica catolica sau cea protestanta, care au o puternica implicare in social si care nu pleaca imediat capul in fata autoritatii in stat) este cea care ne doare, care e subversiva, e peste tot si care, cum necum, va trebui, incet sau mai repede, schimbata. mentalitatea de a te plange sau dimpotriva, de a lua totul usor, mentalitatea de a rade si a face bancuri de greutatile prin care trecem si care ne afecteaza tara(coruptie, minciuna, lene, furt etc), in loc sa avem o atitudine serioasa si implicata. atunci cand la tv e plin de emisiuni in care se ia in deradere totul si se face haz de necaz, se instituie subliminal senzatia ca...nu e chiar asa de rau, la urma urmei (daca se poate rade de asta!), ca nu e atat de grav, sau ca e deja pe jumatate rezolvat. urmarea: o tara intreaga rade, insa lucrurile continua sa se degradeze. mentalitatea, diferenta intre NOI si EI (adica cei din vest) porneste de aici: atitudinea fata de munca, atitudinea fata de lege. si acolo exista multe exceptii, adica se incalca legea. dar sunt exceptii. la noi e invers: ceea ce la ei e exceptie, la noi e regula! la noi, un popor intreg (inca o data: dupa posibilitati, adica cine are mai mult, fura mai mult si invers) fura, de dimineata pana seara, intr-o forma sau alta. exact de asta suntem coada europei: pentru ca nu facem ceea ce trebuie, pentru ca preferam sa ocolim calea dreapta, legala, deoarece ne e mai comod, mai usor, mai profitabil. fara sa ne dam seama ca, intotdeuna, o tara nu poate progresa si nu se poate dezvolta decat pe calea dreapta: aceea a respectarii regulei, a legii, oricat de neimportanta ar fi ea, din orice domeniu. de catre oricine. asta si nimic altceva este coruptia!
poate ar fi o surpriza - de athos la: 18/02/2005 13:16:05
(la: Ultima luna din viata)
pentru ceilalti "cafengii" dar eu nu cred ca mi-as
face schimbari de orice fel in viata
nu conteaza daca mor peste un an,o luna sau un minut...
esential pentru mine este ca urmasii mei sa primeasca ceva,ca de mine
nu mai conteaza,polita de asigurare pe viata fiind in vigoare,care ar fi problema?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: