comentarii

ma omora nevasta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
buna seara - de Intruder la: 06/06/2005 21:41:44
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
va zic si eu...am venit sa va spun un banc, nu stiu ce mi-a venit...:)

Doua domnisoare la discoteca. Se apropie un tip aratos si o cere pe una la dans.
In timp ce danseaza fata intreaba:
- Esti cam palid. De ce nu mergi mai des la soare?
- Acum am iesit de la inchisoare.
- Si de ce ai fost acolo?
- Mi-am omorat nevasta, i-am taiat capul si l-am aruncat intr-un rau.
Dupa dans fata se intoarce la prietena-sa:
- Inchipuie-ti draga, nu e insurat!

#53570 (raspuns la: #53567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce sunt ei clasici? - de Ciprian Marza la: 14/02/2006 13:31:21
(la: CLASICII LITERATURII UNIVERSALE)
inainte de toate clasicele clasicizari ale clasicilor, cred ca ei sunt importanti pentru formarea, pentru pregatirea marilor incercari ale literaturii diversificate. sunt primul pas pentru ca ofera garantia valorii operei inca inainte ca tu sa o poti aprecia la justa valoare. de aceea ei trebuie neaparat recititi la maturitate, pentru a-i da cezarului ce e al lui in cunostinta de cauza.
o alta trasatura importanta a clasicilor e ca ei au fost acceptati aproape in unanimitate de critici; si aici ma refer la garantia etica de non-violare profund psihologica a cititorului: nu reprezinta un pericol in formarea lui, cu toate ca dostoievski nu e un clasic in acest sens, nici chiar zola. insa cu siguranta nu te sinucizi dupa "crima si pedeapsa", ci mai degraba te temi de o astfel de abordare a vietii si nu o sa-ti omori nevasta dupa ce citesti "bestia umana", ci o sa incerci sa-ti repugni gelozia, luand contact cu extremitatea sadica a ei.
pe cand, fara aceasta pregatire "clasica" anterioara, e destul de periculos sa-ti continui (sau sa incepi) evadarea in lumea cartilor. n-am inteles cum ai putea incepe cu kant, desi vad ca unii o fac. sau altii citesc "codul lui Da Vinci" si cad exact in extrema neprofesionista a interpretarii acestei fictiuni ca pe o carte de "pseuo-stiinta" (ca doar are si dovezi). fiecare roman se confunda cu viata, ba chiar e mai mult decat ea, atat timp cat nu e intinata de nimicul realitaii vietii tale.
azi avem politisti, blonde si betivi - de andre_ la: 12/12/2007 10:31:51
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
- Cine e ?
- Politia!
- Si ce vreti ?
- Sa vorbim!
- Cati sunteti ?
- Doi.
- Pai vorbiti intre voi..."


- Mama, daca o sa fiu o fata cuminte cind o sa fiu mare, o sa am si eu un sot?
- Da, fetita mea.
- Si daca nu o sa fiu o fata cuminte?
- Atunci o sa ai mai multi...



Un tip vorbeste cu prietenul lui:
- M-am gandit sa-mi omor nevasta... dar incerc sa gasesc solutia crimei perfecte... ma tot gandesc si nu-mi vine nici o idee...
Amicul, mai hatru din fire, ii zice:
- Simplu, fa sex cu ea tot timpul, dar tot timpul, si o s-o obosesti atat de tare ca o sa moara. Crima perfecta!
Se intalnesc peste 6 luni. Nevasta era frumoasa, infloritoare, iar sotul abia se mai tara.
- Ce faci? il intreaba prietenul.
- Hmm, asa si asa, dar uita-te la ea, proasta, habar n-are ca-i pe moarte!



Un betiv si o blonda se intalnesc pe strada. Betivul spune:
- Proasto!
Iar blonda spune:
- Betivule!
La care betivul zice:
- Da, dar mie maine-mi trece!



Miezul noptii. Un betiv se leagana din gard in gard, cand e oprit de un politist.
- Actele la control, va rog si sa-mi spuneti unde mergeti! Betivul se uita lung si raspunde:
- Ma duc la o conferinta despre efectele nocive ale alcoolului si despre riscul betivilor de a deveni ratati.
Politistul se uita la el fix si intreaba:
- La ora asta? Cine tine o conferinta despre asa ceva la miezul noptii?
- Nevasta-mea si mai mult ca sigur si soacra-mea.


Un politist da tarcoale unui bar, unde se cam consuma mult alcool, in scopul de a prinde cativa soferi piliti. Un client al barului iese, se impiedica si incepe sa isi caute cheile cam vreo cinci minute. Dupa ce le-a gasit, se taraste si le incearca la vreo patru, cinci masini pana ce o gaseste pe a lui. Pana ce a ajuns in masina toti ceilalti s-au carat. Politistul il asteapta bucuros sa iasa in strada. Evident il opreste pe sofer, ii pune fiola si stupoare 0,00 alcool. Politistul complet buimac. Soferul in schimb ii spune: - In seara asta eu am fost momeala...

Un betiv intra intr-un bar, se opreste in fata unui cuplu si ragaie. Tanarul, furios:
- Cum indraznesti sa ragai inaintea prietenii mele?
- Scuze nu stiam ca e randul ei!




La un proces plictisitor din cale-afara, cand toti aproape ca adormisera, un betiv exclama catre procuror:
- Sa ma pupi in fund !
- Afara !
- Nuuu ! Aici, sa vada toata lumea !

Un betiv intra intr-o biserica catolica si se duce direct la confesare. Intra in cabina si nu zice nimc. Popa, nedumerit, isi drege vocea incercand sa-i atraga atentia omului. Asta nimic. Dupa un timp, bate popa de 3 ori in peretele despartitor, la care betivul raspunde:
- N-are rost sa bati, nici eu nu mai am hartie.



O balerina se tinea in autobuz de bara de sus... si avea un par extraordinar la subrat (padure tropicala). Jos pe scaun statea un betiv. La un moment dat o intreaba betivu' pe tipa:
- Don'soara, esti cumva balerina?
La care tipa flatata:
- Da... dar cum v-ati dat seama?
- Pai... numai tu puteai sa ridici piciorul pana acolo..
heeeeiii, - de Intruder la: 07/03/2008 17:04:59
(la: La mulţi ani, doamnă! )
m-ar omori nevasta-mea, sa-i fac un text din asta.
in afara de asta, ea imi da voie sa-i zic pe nume! :D

mai, nu-nteleg de ce vedeti in unele texte, autobiografie si chestii personale!??
in fine...adevarul ca si eu pic in capcana asta, cu unele texte de pe cafenea.
draq stie, s-a vrut ceva relaxant. Honey, smettila! :)))
#291357 (raspuns la: #291339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 18/11/2009 19:57:02
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Un tip vorbeste cu prietenul lui:
- M-am gandit sa-mi omor nevasta... dar incerc sa gasesc solutia crimei perfecte... ma tot gandesc si nu-mi vine nici o idee...
Amicul, mai hatru din fire, ii zice:
- Simplu, fa sex cu ea tot timpul, dar tot timpul, si o s-o obosesti atat de tare ca o sa moara. Crima perfecta!
Se intalnesc peste 6 luni. Nevasta era frumoasa, infloritoare, iar sotul abia se mai tara.
- Ce faci? il intreaba prietenul.
- Hmm, asa si asa, dar uita-te la ea, proasta, habar n-are ca-i pe moarte!
si ce facem? îi omorâm noi?? - de JCC la: 28/10/2003 07:18:17
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)
Alexandra, Valentin, daca nu exista pedeapsa capitala intr-o tara?
Ce facem? ii omorâm noi? devenim justicieri sau devenim criminali la randul nostru?
ne mai baga si pe noi la zdup..

in cazul asta sa fie inchisi toata viata, fara nici o posibilitate sa iasa afara din inchisoare,
sa lucreze ca sa plateasca mancarea si cheltuielile pt. inchisoare..
#2411 (raspuns la: #2400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Kurzii au fost si sunt omorat - de (anonim) la: 20/12/2003 08:03:55
(la: Cine ar trebui sa il judece pe Saddam Hussein?)
Kurzii au fost si sunt omorati in continuare in Turcia. Lideri Kurzi putezesc in continuare in inchisori Turcesti si nimeni nu zice nimic ca deh, turcii sunt tare avansati in ale democartiei!
Judecarea si condamnarea lui Saddam nu are nici un fel de relevanta! Integul conflict are la baza o strategie gandita in anii 80 de Wolfowitz, Rumsfeld si altii ca ei, filozofie care nu este alceva decat o noua ordine mondiala, o "Pax Americana" si are multe de a face cu sursa primordiala de energie actuala-petrolul (mai ales cu lipsa ei in vreo 100 de ani).
Daca asta e bine sau rau, ramane de vazut. Personal prefel o dominatie americana decat o totala lipsa de coerenta Europeana (franceza mai ales).
#6996 (raspuns la: #6684) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moart - de SB_one la: 26/12/2003 14:29:12
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7271 (raspuns la: #7268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Evreii care l-au omorât pe Iisus - de Filip Antonio la: 03/02/2004 13:06:01
(la: A existat holocaust in Romania?)
"Avem noi vreo vina ca in fata lui Pilat din Pont evreii au strigat "Sangele Lui asupra copiilor nostri", atunci cand Pilat a vrut sa-L elibereze pe Iisus, iar ei au cerut rastignirea Lui?"

Dacă nu-l omorau evreii pe Iisus (care, ai să admiţi, era şi el evreu) poate că nu mai exista creştinism la ora asta. Sau poate că aşa a dorit Dumnezeu...
#8828 (raspuns la: #8805) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Re: Tombola Teroristii trebuie omorati - de thelinuxguy la: 23/03/2004 15:54:35
(la: Religia mortii)
> Ceilalti capeteniile lor gen Ben Laden sau Yasser Arafat fac bani pe dedesupt din donatii si afaceri dubioase.
Presupun ca stii ca familia Bush facea afaceri cu familia lui Ben Laden.


> Prerea mea este ca teroristii trebuie uramariti si OMORITI unul cite unul la fel ca si familiile din care vin,numai asa ne vom descotorosi de plaga asta mondiala.

Cel mai bun mijloc sa cureti planeta de teroristi este sa'ncepi prin a'ntelege ce'i mana pe ei sa faca ceea ce fac. Care sunt cauzele terorismului mondial? Orice alt lucru inafara de asta nu va face decat sa exacerbeze situatia actuala. Orice persoana de bun simt poate intelege acest lucru elementar.
In plus fraza ta (de a omori teroristii...) suna (straniu) ca Ariel Sharon adresand problema teroristilor arabi sau ca Bush (cu notorioasa: 'Axis of Evil') vorbind intr'unul din multele sale discursuri.

theLinuxGuy
#12704 (raspuns la: #12187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A omorat cainii, a demolat ch - de (anonim) la: 11/05/2004 17:50:08
(la: Cu cine votati la primaria Capitalei? Sondaj pt. bucuresteni)
A omorat cainii, a demolat chioscurile si tocmai l-a apucat harnicia si asfalteaza strazi. Din punctul lui de vedere, suficient.
#15263 (raspuns la: #15206) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Primim de la Radu Sigheti, cunoscutul fotograf roman - de Dinu Lazar la: 20/05/2004 08:07:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Radu Sigheti se afla in Africa; domnia sa ne trimite un scurt reportaj extrem de interesant si de miscator.
Eventuale intrebari cafegii pot sa puna aici si domnul SIgheti le va raspunde tot aici, ca invitat special, la o cafea.
===============================================

Sudan. Nu pot sa gasesc cuvinte ca sa pot descrie ce poti sa simti cind ajungi acolo. Nu se compara cu imaginile pe care le-ai vazut, cu ce ai citit si cu ce stii de la prieteni.

Sudan-ul trebuie sa-l simti pe propria piele, sa-ti arda pielea la fel de tare ca soarele de acolo, sa ai senzatia ca cinva foloseste fierul de calcat pe corpul tau si se pricepe la asta, nu uita sa netezeasca nici o cuta. Si apasa. Nu se compara 35 de grade in Sudan cu 45 in Irak, e mai fierbinte in Sudan, crede-ma.

Iti doresti sa ai mai multe bluze la tine sa le porti pe toate odata, tricoul sa absoarba transpiratia care curge pe tine ca din izvor calda si lipicioasa si cind se lipeste praful pe ea parce ti-e mai cald, sa ai o bluza care sa fluture in vint ca sa-ti dea senzatia de racoare, nu conteaza ca se umezeste si ea, flutura si parca te simti mai bine si mai vrei ceva ca o gluga ca ti-o tragi peste sapca de parca ar ploua, doar ca sa simti ca ai pus inca ceva intre fierul de calcat si mainile tale.
Uhh!

Si dupa ce apune soarele ti-e frig! La plus 25-30 de grade! Pentru ca esti asa de incins de arsita zilei tremuri seara, cind incep si toate insectele sa apara. Multe. Am dormit o noapte afara, celelalte in cort, unul mare cu lumina electrica, dusuri si WC.

Dormitul afara este ceva. Am avut o saltea si chiar daca am dat de jur imprejur cu spray contra insectelor + pe mine tot nu am scapat de cele zburatoare. Dormit este gresit spus mai corect este nedormit afara. Este mai cald ca vara la 2 Mai dar te culci imbracat cu cat mai multe bluze pe tine ca sa nu te intepe tintarii despre care localnicii spun ca aici este capitala lor, chiar daca Nilul ete la 3 ore distanta de mers pe jos in ritm sudanez, pentru noi probabil mai mult ca dublu. Transpiri intins pe spate si adormi doar de oboseala, dupa ce sari in sus de nenumarate ori, o saritura pentru fiecare insecta pe care o simti pe tine. Te feresti sa le omori, doar le arunci de pe tine, daca cumva strivesti vreuna nu stii ce se poate intimpla, poate te inteapa.

Singurul lucru frumos este cerul plin de stele care parca sint mai aproape si mai multe decat se vede de la noi. Le poti atinge daca vrei dar nu ai timp din cauza insectelor. Si se misca foarte repede insectele si stelele pe acolo, se alearga una pe cealalta si mereu apar unele noi in joc. E un intuneric negru de tot, in care lumina stelelor pare ireala. Cu ochii la ele adormi intr-un sfirsit.

Te trezesti repede pentru ca soarele nu te iarta, si pleci la lucru pentru ca inca este racoare. Cam dupa 10.30 pana spre 16.00 nu poti face nimic pentru ca te topesti, pana si aparatul frige de abia il tii in mana daca cumva nu ai fost atent si l-ai tinut la soare.

Dar asta nu este nimic. Cum se traieste acolo, in ciuda secetei permanente este mult mai important, cred eu.
In patru zile am zburat de colo colo si in orice loc am aterizat am vazut doar un singur lucru.

Saracie.

Te-ai gindit vreo data cum ar fi sa traiesti ca la inceputul istoriei?
Te-ai gindit vreodata cum te-ai descurca neavind nimic, nici o unealta, nici un bidon in care sa pui apa, nici macar haine pe tine? Sa trebuiasca sa mergi kilometri ca sa iei apa, sa trebuiasca sa sapi un pamant tare, uscat ca sa plantezi sorg (nici nu stiam cum arata si ce este sorg-ul pana acum), sa maninci doar o data pe zi un fel de peltea, de sorg bineinteles si asta maninci in fiecare zi, toata viata ta, pana vine o ceata de banditi calare pe camile sau pe cai, care te omoara daca esti barbat sau care te violeaza si te iau ca sclava daca esti femeie?

In Rumbek, capitala sudului rebel, exista doar 3-4 cladiri construite din beton, una noua nouta si restul sint cele care au scapat din razboi.
Restul caselor sint hut-uri din pamant acoperit cu nuiele.
De asemenea acolo sint masini si camioane deoarece mai toate organizatiile cu ajutoare au baza acolo. In celelalte locuri unde am fost ori nu erau masina de loc sau doar una singura. Distantele nu se masoara in km sau mile ci in timp, indifferent daca mergi pe jos sau cu masina. Nu exista electricitate, doar generatoare care au nevoie de petrol, la fel si masinile. Singura sursa de aprovizionare si de transport este avionul, mai toate agentiile umanitare au baza principala in Kenya, linga granita si de acolo zboara zilnic peste tot.

Situatia este cam asa; Sudul tarii nu este de acord cu nordul, controlat politic si economic de arabi, care vor sa introduca Sharia, legea musulmana. Asta nu ar fi fost o problema pentru sudul catholic, cred eu, problema s-a ivit cind a aparut petrolul. Petrol=bani si de aici mai departe. Dintr-o tara saraca, Sudanul s-a transformat in 20 de ani in una dintre cele mai sarace tari din lume. Multi au reusit sa fuga, cam 2 milioane si in zona unde am fost eu unii s-au intors.
Dar cum traiesc, mama mama!

Am stat de vorba cu o familie care se intorsese din Uganda, nu stiu exact cati erau pentru ca familiile astea africane sint numeroase, cu unchi, matusi, veri si cumetrii. Incepusera sa defriseze in jur, deja aveau doua colibe si bucataria construite. Masa lor consta in peltea de sorg (stiu ca ma repet) si un (1) peste afumat fiert in apa, peste care era mai mult oase, nu mai mare de un A4, vedeai prin el. Asta pentru cam
2-3 barbati, 4-5 femei si peste 10 copii. Cei mai bogati au animale, capre, gaini, vaci, dar le pastreaza pentru zile negre sau le folosesc ca moneda de schimb. O nevasta, tinara si sanatoasa, buna de munca costa intre 3,000 - 3,500 de usd, cam 70 usd pentru o vaca, socotiti voi cate vaci trebuie. Multi umbla dezbracati, cind te vad pun pe ei ce au, haine vechi pe care le pastreaza pentru ca sint singurele pe care le au: un pantalon si o camasa. Cel mai ferecvent sint incaltati cu un fel de sandale cu talpa din cauciuc uzat de masina.
In alt loc am vazut un sat intreg, grupat, pazit de o mica garnizoana de rebeli unde exista chiar si o strada cam ca Lipscani-ul nostru. Am intrebat de curiozitate cat cost o pereche de pantaloni si vanzatorul mi-a spus ca nu-mi vinde nimic, este doar pentru oamenii de acolo. Toti erau refugiati, de prin alte locuri din sudul tarii si traiau acolo ce peste 10 ani. Pentru mancare toti depind de organizatiile umanitare care bineinteles nu au destula. Ce se poate cultiva acolo, inafara de sorg, nu am nici o idée, cred ca nimic din cauza lipsei de apa, la putinele pompe este intotdeauna coada. Si bei apa acolo pentru ca transpiri, ai nevoie de cel putin 7-8 litri zilnic.

Si sint milioane de oameni care traiesc asa, la limita supravietuirii, poate de aia sint atit de inalti, si slabi. Sint oameni simpli si prietenosi, glumesc, rad din orice, pentru ca viata lor este de fapt o lupta continua pentru viata la fel ca cea a animalelor salbatice din vecinatate.

Tu te intristezi sa realizezi cat de mult poate insemna o picatura de apa sau o firmitura de paine si nu poti sa faci nimic pentru ei. Daca mor mii de sudanezi, asa cu se intimpla si in prezent, nimanui nu-i pasa. Dar daca se prabuseste vreun avion si mor cinci turisti americani sa vezi ce operatii de salvare costisitoare se declanseaza.

As mai avea multe de povestit dar o las pe alta data, Radu


#15653 (raspuns la: #15635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...shit, mi-a zis nevasta ca - de SB_one la: 13/07/2004 22:13:02
(la: Cine merge vara asta in România? si unde?)
...shit, mi-a zis nevasta ca nu am voie sa plec cu voi...

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#17811 (raspuns la: #17810) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
diverse - de Jay la: 09/08/2004 17:17:58
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
O vrabiutza zbura cu viteza la nivelul solului cind din urma ei vine un bmw..
Vrabiutza cu viteza pe langa bmw...se izbeste de masina...cade
ametita toata...soferul opreste,o ridica,o ia acasa ,o pune in colivie,ii
pune niste paine,ii pune niste apa...se trezeste vrabiuta la un
moment dat si se uita buimacita in jurul ei...vede gratii,vede apa,vede painea..
"Sa-mi bag picioarele.. l-am omorat pe ala cu bmw-ul..."

Un politist ajunge acasa. Intra la nevasta in dormitor si se tranteste in pat. Dintr-o data intra un hot in casa si ii spune sa se aseze langa zid. Ii traseaza o linie in fata lui si ii spune sa nu treaca linia ca il impusca. Hotul face sex cu nevasta politistului iar politistul radea in hohote! Intrigat, hotul intreaba:
- De ce razi, mah?
- Pai am trecut de trei ori linia si nu m-ai vazut!!!

pentru gabi - de Jay la: 11/08/2004 18:44:57
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)

Man, incep cu cel mai vechi banc romanesc:

Il intreaba Lenin pe Marx:

-Ce e mai bine sa ai,nevasta sau amanta?
Zice Marx:
-Si amanta si nevasta,si sa le faci geloase.Amanta te cauta la nevasta
nevasta te cauta la amanta si tu ai timp de ale tale, sa studiezi si sa inventezi.
Si asa au regulat o lume intreaga :-)

Frustrant? De ce mai sta cu tine? O umilesti,cred,mai bine
"elibereaz-o" ..viatza fara hormoni "calmati" aduce numai
belele.

Acum, daca sta cu tine chiar si fara sex de la tine
ori se consoleaza singura ori fara sa stii ,cu altcineva.
In ambele cazuri esti un pic sadic :-)

Primul meu sfat: incearca viagra !!! nu o sa-i vina sa creada
ca ai reinviat si ....de atatea ori.
Alt sfat: incearca o vecina frumoasa,nu o sa mai ai nevoie de viagra,
glumesc bineinteles.
Ultimul sfat,divorteaza sau faceti o famile "libera".
Va iubiti de numai puteti,insa faceti sex cu cune puteti .

Si ultimul sfat ,dupa ultimul sfat, daca te culturalizezi cu
ceva reviste pornografice in loc de filozofice,poate cititul
iti va rezolva si problema "chefului".

In orice caz,sa umilesti o femeie si sa nu-i dai sexul necesar
nu dovedeste ca ai citit "foarte variat".
Ce-ai face sa fi tu in situatia ei? Sa-ti zica,ma doare capul,
nu azi, azi n-am chef, etc..etc....si sa te lase sa-ti omori copiii
in chiuveta? Ha?

Think about !!!!!

Cu respect

Jay

#19588 (raspuns la: #19573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iepuroaica lu AlexM - de AlexM la: 12/08/2004 22:49:06
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
e tare agresiva. Daca te prinde ca incerci sa bagi mana la puii ei uita de "frica iepureasca" si sare la tine sa te zgaraie si pufneshte si se zbarleshte de numa numa. Este alba, are ochio albastrii si urechile mici. M-am shi mirat ca a prins pui cu clapaugul de Coco. Coco, asta fiind iepuroiul, este foarte mare in comparatie cu Sisi (Sisi e numele la iepuroaica, dat de fi-miu. De fapt el e nashul la toate orataniile din casa, el e cu botezul acolo).Coco nu numai ca e mare, dar are si urechile mari si acum sinat asa de mari incat nu mai poate sa le tsina drepte ci atarna amandoua ca doua aripi de cioara obosite de caldura.
Mai.. asta cu spalatul si samponatul m-a uimit. Io mai spal catselul din cand in cand ( am un York Shire Terrier australian ) dar nu iepurii!!. N-am auzit in viatsa mea sa speli iepurii pana acu. Si nici cand eram copil desi am avut o gramada de iepuri , nu spalam iepurii. Ma rog, la mine la tsara nici cainii nu-i spalam dar cel putin aia nu traiau in casa cu mine ca nemernicul asta mic care toooot tsi se incruca printre picioare cand tsi-i lumea mai draga de-tsi vine sa-l iei la omor. Pisici am avut doua, de fapt cu alea a venit nevasta-mea ca "zestre" cand ne-am luat. Au dat ortul popii si nu am mai cautat sa iau altele ca desi aveau copacul lor unde sa-si ascuta ghearele, ele tot pe canapelele de piele si le ascute-au pana s-au dus pe pustii ca nu mai aveau fatsa deloc.
Acu.. treaba cu sexul... nu stiu mai. Habar nu am ca io nu sint Coco si in general cand vin eu de la servici ziua e consumatat si probabil si actul in sine. Stiu numai ca Da. Sisi era si cu Coco tare sclifosita. Il repezea. Ala tot se dadea pe langa ea, o amushina, se invartea, se gudura pana cand cand dadea sa se suie pe ea, batea asta odata cu picioarele din spate, shi scotea un sunet a la a " termina-te ca nu am chef", dadea cu labele din fatsa in el si se muta in alt colts. Io ziceam ca nu o sa fie nimic, da cumva ( in somn probabil? loooooooooool) se pare ca tot a reushit Coco sa-i faca sarmaua. io oricum ma ocup mai mult cu Robert ( asta e un papagal cu verde cu fruntea albastra , ceva amazoanian) care steie numai sa zica ca-i e foame si face ca toate orataniile electronice. Zau, daca nu stii cine e, crezi ca iar s-a pornit vreo jucarie aiurea prin camera la copil ca asa de corect reda tampeniile alea de zgomot elctronice de numa numa. Acvariul mei este iar unul din hobiurile mele dar nu am unul excesiv de mare care sa-mi umple toata casa. E unul obishnuit care de fapt este acolo pentru a ma destine.. Dai drumul la muzica "dead can dance for example with "Persephone" si asculti muzica si te uiti la pesti. Relax total:-))

AlexM

#19691 (raspuns la: #19681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florin:) - de AlexM la: 23/08/2004 23:36:58
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
l-am recitit si eu acum. E destul de "normal" pentru mine. Dar daca tot sintem acolo, itsi dau un sfat. Nu-tsi lua papagal sau daca iei, nu lua o oratanie din aia mare. Dom'le, astia pot sa tsipe de nu crezi ca poate fi adevarat. Stii cum? E groaaaaaaaazzzzz-nicccccccc! Problema e ca o face la suparare si atunci cand i-e foame ( si foamea asta e si ea tot un fel de suparare cateodata, suparare de foale, ce mai!). Noa, si dimineatsa cand e mai frumos de dormit, cand se ingâna ziua cu noaptea, se intampla marele bucluc. Care-i baiul ? Pai e asa. Prima data se trezeste Pushi. Pushi fiind un papagal mic albastru, din aia care-i aveau tsiganii pe la noi care trageau cate un loz sa-ti spuna cu cine te insori sau cum ti-o fi norocul in viatsa. Rasa lui pe româneste nu o stiu ca eu acasa am avut numai pasari domestice si din alea, in afara de bibilici, de tot neamul. In Germana se numeste Wellensittich. Ma rog, ala se trezeshte si incepe sa se uite in oglinda si-l apuca crizele de narcisism. Asa-i place lui de cum arata ca incepe sa alinte imaginea din oglinda sa o gangureasca , sa o ciuguleasca si deisgur, sa scoata sunete -in a lui opinie- dragastoase. Si aici e aici. La sunetele alea se trezeste Hugo. Hugo e tot un papagal. Papagal adevarat insa, chiar daca micuts pentru ca amaraciunea de Wellensitich nu e de fapt papagal adevarat, nu stiu cum se numeste exact familia din care face parte. Noa bun. Si asta, Hugo deci, asta e un "Unzertrennlicher". E o rasa de papagai care se numesc "Nedespartitii" pentru ca formeaza o pereche si asa stau de lipiti unu de latul de numa numa, de aici li s-a tras si numele de "Nedespartitii". Ma rog, e unu mic si verde, cu capul maro si daca chiar vrei, o sa ma uit in carte sa vaz cum il cheama dupa marca de identificare latineasca. Deci Hugo se trezeste la gangurelile lu Pushi si crezand probabil ca ele sint adresate lui incepe sa raspunda pe un ton ciudat si strident. Si de aici incepe balamucul ca cu zgomotele lui se trezesc aia 3 Nimpfensittichen. Astia sint nishte papagai superbi si blanzi care iti mananca de pe buze si zboara si intinzi mana si vin iar la tine pe mana, se urca pe masa, stau pe umar, se freaca de parul tau, ma rog, e un intreg circ cu ei. De fapt numa doi sint blanzi, barbatusii. Curiozitatea aia de femeiushca ce e cumparata mai recent de nevasta-mea, abia abia de s-a invatsat sa vina la mâna luand barbatusii de exemplu, dar la inceput era salbateca rau de tot, cum te apropiai de ea, cum se infoia si deschidea ciocul de ziceai ca mai are putin si da ochii peste cap. Ma rog, astia fiind mai mari decat Pushi si Hugo, au si vocea mai puternica si incep sa faca scandal a la "Gata bai, astai doi acolo, iubertilor. Mai lasati galagia ca mai vrem sa dormim". Si bineintseles, fiecare pe tonul si frecventsa lui. Si incepe scandalul intre astia 5. 3 intr-o colivie contra a 2 intr-o alta colivie. Si dupa cateva minute de ciorovaiala se trezeshte amicul Robert. Mama lui de ordinar !!! Stii ce glas are? Ce sunete poate sa scoata din gusha lui aia nenorocita? Vai de capul si de zilele mele. Nu ajuta nici o usha inchisa, nu ajuta nici perna pe urechi. Tot il auzi. Ei bine, se trezeste cumatrul Robert si fiind "al mai mare" face liniste. Si sa stii ca face. Dar cu ce prets! Tipa el 5 minute de incremenesc "cocosii batausi" din celeleate colivii. Dar incremenesc si eu si-mi vine sa-l iau la omor de scandalul care-l face. Un câine e mic pitic in comparatie cu o astel de huiduma de papagal.
Deci daca vreodata o sa doresti, asculta la un om trecut prin necazuri din astea si ia-ti ce soi de papagal doresti, dar evita sa iei din astia mari ca te-ai nenorocit si tu si pe vecinii din imediata apropiere.

Revenind la iepuri, io tot nu-i spal. Nu l-am apucat io odata cum trebe pe Coco de urechi si cand s-a incordat odata si a facut un arc de cerc cu picioarele din spate, uite asha mi-a tras nishte brazde pe antebrats ci si azi mai am urmele de la zgarieturi. Sa-l spele cine o vrea, io nu ma bag la chestiuni la care nu ma pricep. Ca nici ala micu nu vroia sa-l spal cand era mititel si tipa ca in gaura de sharpe ca-i intra apa in ochi cand dadeam cu dushul. Da i-am zis nevesti-mi ca am o cunostinta care are tot asa , o oratanie cu urechi lungi si ca ea il spala. Nevasta-mea s-a uitat lung la mine si m-a intrebat daca-i banc. I-am zis ca nu-i , cel putin persoana respectiva spunea serios ca-si spala chestia aia cu blana si ca ma mir de ce ea nu si-o spala. A inpceut sa rada si mi-a zis ca nu-s zdravan. Cinstit sa fiu, are dreptate de fapt. Cel putin cand e vorba de modul exprimare al meu (cateodata), trebuie sa-i dau dreptate la femeie:-))

AlexM
#20195 (raspuns la: #20190) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mintea la cap...? - de Axel la: 07/10/2004 17:18:21
(la: Tara lui "Asta e...")
Care minte, Hypatia? Si nu stiu daca e nevoie de comentarii suplimentare, dar o sa le fac, totusi, luind ca exemplu chiar acest forum.

L-am parcurs cu atentie, am citit 90% din textele publicate si am ajuns la concluzia ca pina si aici, polemica de dragul polemicii e la mare cinste. Ne contrazicem de dragul de a o face, multumindu-ne cu un "esti timpit, ba!" in loc de argumente sau, daca argumentam, nu o facem in cunostinta de cauza.

De fapt, polemicile noastre aduc cu acele conversatii cu baietii la o bere - ma refer aici la discutiile pe teme pur speculative, nu la interviurile cu personalitati - in care, dupa ce-ti expui o teorie, replica, in majoritatea cazurilor incepe cu "Nu, dar..." sau "Sa-ti spun eu cum e..." si continua cu insiruirea ideilor proprii, fara o contra-argumentare bazata pe fapte concrete si/sau logica.

Si am mai observat ceva interesant in conferintele unde este invitata o personalitate. Atunci cind cineva indrazneste sa critice o pozitie a respectivului invitat, e asaltat de mesaje dintre care cele mai blinde sint la marginea ofensei, si asta doar pentru ca si-a permis sa nu fie de acord cu sus-amintita pozitie.

Sa deducem de-aici ca exista in noi o gena a cultului personalitatii? Riposte de genul "Bine ca esti tu mai bun, bai...!" scrise cu aproape dezgust - si inspaimintator e ca dezgustul pare sincer - abunda pe toate forumurile romanesti.


Ce naiba se intimpla cu noi? De unde si de ce atitudinea asta de "Da tu cine esti, ma, ca n-am auzit de tine...?" scuipata printre buze, dispretul abia mascat fata de oameni pe care nu ii cunoastem, imboldul de a contrazice, de a contrazice doar ca sa spunem si noi ceva, sa ne vedem numele acolo...crezi ca asta tine de acea "minte la cap"?


Probabil ca voi fi lapidat pentru ce o sa spun acum: cei mai scirbosi si ticalosi romani pe care i-am intilnit au fost cei din comunitatile din alte tari. Nu, nu...evident ca nu toti sint asa, nici macar o mare parte, probabil, dar sint. Si pe ei ii vezi prima data, pentru au grija sa iasa in evidenta. Pai daca dupa ani de zile traiti "dincolo" nu au invatat ce-i aia comportare civilizata, ce naiba sa mai ceri celor de-aici?

Nu dispretuiesc pe nimeni si nu am idei preconcepute dar cind vad asemenea lucruri, cind vad ca acum, in 2004, in plina era a informatiei, cu deschidere inspre lume, in tara asta amarita traiesc atit de multi al caror reper temporal ar fi trebuit sa fie Evul mediu timpuriu...


Sa incepem cu noi insine...da, ai dreptate, dar cine sint acei "noi insine"? Crezi ca daca tu, eu si atitia altii sintem in stare sa mergem cu o hirtie de inghetata in mina kilometri intregi doar pentru ca nu gasim un cos de gunoi, asta inseamna neaparat ca cei multi vor urma exemplul asta? Si apoi, de ce nu gasim un cos de gunoi?

probabil ca o sa spui "Bine bine, dar ce dracu divagheaza asta, despre cosuri de gunoi si inghetate?" De-aici incepe. Pustiul care scrijeleste o banca cu "gygy+geny=love" va fi probabil adultul care isi va arunca gunoiul pe geam sau va adormi, beat mort, in vreun sant, scaldat in propria voma...asta daca nu va avea puterea sa ajunga acasa si sa-si ia nevasta la omor. Extrapoleaza putin si vei vedea unde ajungi. Cum, unde?

In Romania anului 2004...


Si da, zic ca am putea schimba ceva, si anume tot sistemul asta putred, printr-o simpla greva generala fiscala...



------------------------------------------


"Create each day anew by clothing yourself with heaven and earth, bathing yourself with wisdom and love, and placing yourself in the heart of Mother Nature."
-- O-Sensei Morihei Ueshiba --
#24420 (raspuns la: #24269) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aripile unei pasari - de giocondel la: 20/10/2004 07:28:52
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Dragii mei,

sa spunem ca omenirea este, simbolic vorbind, o Pasare.Una frumoasa, poate chiar acea maiastra pasare phoenix, tinand cont de istoria noastra zbuciumata-plina de regrese si renasteri.

femeia si barbatul sunt cele doua aripi ale acestei pasari....daca una din aripi este atrofiata, nedezvoltata, pasareaua din povestea noastra va zbura in cerc, sau nu va zbura de loc.In ambele cazuri, nu isi va fi implinit menirea sa de pasare, de a se desprinde de pamant si a se inalta spre CER.

pana acum si inca ceva timp de acum incolo, una din aceste aripi ale omenirii- mai exact Femeia, a fost neindreptatita si nedezvoltata (lipsa de acces la educatie).Rezultatul?omenirea nu si-a putut manifesta intreaga potentialitate, toata frumusetea sa, tocmai datorita acestei nedreptati comise fata de cealalata jumatate( mai mult chiar de jumate) a sa.

Practic, neintelegand faptul ca sufletele nu se diferentiaza prin sex in fata lui dumnezeu si tratand femeile ca pe niste fiinte inferioare, nedemne de a fi luate in considerare, ne-am taiat singuri craca de sub picioare.

Nu sunt feminista, nu cred in superioritatea femeii fata de barbat.Ci in Egalitate: atat in fata Divinitatii cat si in Drepturi.Ca suntem diferiti si ca avem capacitati si atributii diferite, este una.Insa a considera ca unul ii este superior celuilalt doar prin apartenenta la un sex sau altul, este dovada de ingustime atat intelectuala cat si spirituala.

Tema de gandire: daca aveti un baiat si o fata si capacitatea de a educa numai unul dintre acesti copii, pe cine veti trimite la scoala??


Raspuns: Fata!!!, pentru ca ea este Primul educator al noilor generatii, pentru ca ea va fi mama, deci influenta cea mai directa in viata noului suflet.

faptul ca barbatii romani ( majoritatea lor) se cred superiori femeilor -al caror destin unic si determinat este de a ramane la cheremul dumnealor si de a-i servi fara proteste- se datoreaza exemplului pe care l-au vazut in familie si de cele mai multe ori educatiei primite de la chiar propria lor mama: "lasa ionut draga, ca spala mama vasele. asta e treaba de femeie.sa dea dumnezeu sa gasesti o femeie sa aiba grija de tine cum am eu..etc" plus exemplul tatalui care trage pumni la nevasta in cap cand vrea muschiu lui, pentru ca poate.

este pur si simplu un cerc vicios de care societatea romaneasca nu
se va putea desprinde cu una cu doua, pentru ca prejudecata, ca barbatul ii este superior femeii, este adanc inradacinata pana si in mintea majoritatii femeilor.

candva se va ajunge la o moderatie si din acest punct de vedere, desi exista pericolul sa cadem in ceallata extrema- a discriminarii barbatilor.Insa eu am incredere nezdruncinata in faptul ca oamenii vor gasi un echilibru si ca intr-un final cele doua sexe nu se vor mai sabota reciproc ,ci accepta si aprecia in intreaga frumusetea lor.

Atunci omenirea isi va lua zborul spre o noua era, o alta inaltime a existentei sale, iar cele doua aripi ale sale vor fi in armonie, isi vor conferi reciproc sprijin si mai ales vor da un sens Zborului.

Va puteti imagina o astfel de etapa in evolutia omenirii??
EU POT si e tare frumos..............


P>S: Acum 160 de ani,in Iranul musulman, Poetesa Tahirih si-a aruncat valul si a manifestat pentru egalitatea femeii cu barbatul spunand : " ma puteti omori dar emanciparea femeii nu o puteti opri!!"

La scurt timp a fost torturata, strangulata si aruncata intr-o fantana de la marginea drumului.Cuvintele ei, atat de indraznete insa evident profetice, au razbatut peste ani.La fel si poezia sa, de o extrema sensibilitate.
... - de Axel la: 26/10/2004 13:00:40
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Mai frate, am citit comentariile din conferinta asta, mi-am facut cruce - ca tot e in tema -, am luat o cafea, mi-am aprins o tigara si am meditat o tira.

Acuma, sint 3 domenii in care ma pricep ca profesionist iar religia nu e, din pacate, unul dintre ele. Religia - ca si concept "urban" - am abordat-o doar prin citirea Bibliei din pura curiozitate pentru ca, personal nu consider ca am nevoie de instructiuni de folosire a liniei de comunicatie cu Dumnezeu.


Oricum, ceea ce vreau sa spun - si nu ma intereseaza cit de sus vor sari unii si cit se vor isteriza - este ca, daca as avea un copil, NU l-as lasa la orele de religie in conditiile in care ar putea sa afle de la o virsta frageda ce porcarii si ce mizerii sint scrise in Biblie.


Usurel. Nu va sufocati de nervi inca; mai am de zis.


Incesturi.

Violuri.

Copii si femei insarcinate molestati si ucisi.

Tortura.

Crime.

Masacre.

Genocid.

Tradare.


Asta ca sa sintetizez in niste termeni seci ororile descrise in acea carte destinata, nu-i asa, iubitorilor de Dumnezeu, care trebuie sa traiasca conform acelor principii.


Nu ma luati cu agumente teologice si teozofice. Ginditi-va ca marea majoritate habar n-are de filozofia religiei si nici de argumentatia savanta, condimentata cu citate mieroase de prin Scripturi.

De asemenea, marea majoritate nu percepe religia ca pe-o apropiere de Dumnezeu ci mai curind ca pe un concept abstract, ale carui reguli sint stricte:

- inchina-te cind treci prin fata unei biserici ( DE CE? );

- nu uita sa spui "Doamne iarta-ma" cind spui vreo timpenie ( dar cind il injuri de dumnezeii ma-sii pe ala de te-a scos din sarite, CUM E? );

- du-te degraba sa iei apa sfintita la Boboteaza ( dar nu uita sa dai virtos din coate si sa calci babele in picioare, atragindu-ti din partea acelorasi babe cucernice un val de injuraturi si blesteme; cum vine ASTA? );

- bea ca porcu' si ia-ti nevasta la omor pina obosesti ( unde scrie ASTA? );

...si altele, si altele, pe care le cunoasteti prea bine.


Si-atunci?

Spunea cineva aici de ticalosul ala de Teoctist. Si avea dreptate. nemernicul ala ar trebui ars de viu, cite putin in fiecare zi, pina crapa in chinuri, pentru toate porcariile pe care le-a facut. Si nu-mi veniti acum cu argumente de genul "a fost obligat" sau altele de-astea.

Nimeni nu a fost obligat sa faca ceva decit daca avea caracter de sluga. Cunosc oameni care si acum sufera ca niste martiri pentru ca au refuzat obedienta de rahat fata de stat; in ceea ce ma priveste am fost arestat de 2 ori pe vremea aia si m-au batut de m-am cacat pe mine singe, la propriu. Cu toate astea, consider ca mi-am pastrat demnitatea de om asa ca pot sa emit o judecata in privinta asta:

Cita vreme Biserica Ortodoxa va fi cirmuita de animalele de-acum, nimic nu va fi in regula intr-o tara majoritar ortodoxa cum e Romania.


Si acum sa vina un popa gras ca un porc si sa-mi invete copilul cum e cu iubirea de Dumnezeu, saltindu-si burta pe sub anteriu si gindindu-se la betia de diseara?? No way!

Mai bine ma duc cu el pe un cimp, il pun sa se uite in jur si ii spun:
"Uite, fiule, tot ce vezi aici a fost creat de Dumnezeu. Aici sa te rogi, aici sa intri in comuniune cu El, pentru ca Dumnezeu este natura, iar nu zidurile intre care se inchid asa-zisii credinciosi uitindu-se la niste caramizi vopsite in loc sa se uite la cerul albastru de unde El ne priveste pe toti".

Si daca Dumnezeu si Fecioara Maria vor crede ca e nepotrivit, atunci sa-mi dea pedeapsa ce mi se cuvine!

Ceva imi spune insa ca nu trebuie sa ma tem...


Poate ca cele de mai sus sint pe undeva off-topic; sper ca nu asta va deranja.


A la votre.





Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...